Decizia civilă nr. 227/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ *
Decizia civilă nr. 227/A/2013
Ședința publică din data de 11 decembrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
A. -T. N.
JUDECĂTOR:
T. D. - Președintele Secției I-a civilă
G. :
M. -L. T.
S-au luat în examinare, după casarea cu trimitere spre rejudecare prin decizia nr. 3051 din 31 mai 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, apelurile declarate de către reclamanta P. G. -C.
B. și de către pârâții P. O. B., și S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de D. G. A F. P. M. și A. F. P. S. M., împotriva sentinței civile 682 din 12 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind-o și pe pârâta intimată E. O. R. A M. ȘI S., având ca obiect revendicare imobiliară.
Se constată că la data de 9 decembrie 2013, reclamanta-apelantă P.
G. -C. B. și pârâta-apelantă P. O. B. au depus la dosar, concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fot consemnate în încheierea de ședință din data de 4 decembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A,
Prin acțiunea civilă înregistrată sub numărul_ la Tribunalul Maramureș, reclamanta P. GECO-C. B. i-a chemat în judecată pe pârâții P. O. B., E. M. și S. și S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, solicitând rectificarea situației tabulare cuprinse în CF nr. 224 B., nr. top 372 și CF nr. 119 B. sub B6, în partea privind nr. top 372, dispunându-se radierea dreptului de proprietate al Comunității locale ortodoxe din comuna B., cu repunerea în situația anterioară de CF în favoarea Bisericii G. -Catolice B. ; obligarea pârâtei P.
O. B. să îi predea în deplină proprietate și folosință imobilul în natură casă parohială și teren, inclusiv porțiunea cu destinație de cimitir cuprinsă în CF nr. 224 B., nr. top 372, transcrise din CF nr. 119 B., nr. top 372; intabularea dreptului de proprietate al reclamantei în CF nr. 119 B., nr. top 372, cu titlu de restabilire a proprietății, cu cheltuieli de judecată.
Prin precizarea de acțiune depusă la dosar fila 78-79, Vol. I, reclamanta P. G. -C. B. a arătat că introducerea în cauză a Episcopiei M. și S., a fost făcută pentru opozabilitatea hotărârii față de aceasta, iar prin precizarea depusă la fila 13 Vol. II, a arătat că revendică suprafețele de 2.700 mp și 1.017 mp.
Prin cererea reconvențională depusă la dosar filele 48-50 la termenul din_, pârâta P. O. R. B. a solicitat obligarea reclamantei să îi predea în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul înscris în CF nr. 119, 224 B., nr. top 372, în natură biserică veche monument istoric; constatarea unui drept de creanță în favoarea Parohiei Ortodoxe B. în proporție de 75% din valoarea imobilului reprezentând îmbunătățirile aduse casei parohiale din satul B. și construirea unui grajd, cu obligarea reclamantei la suportarea acestuia; acordarea unui drept de retenție asupra casei parohiale și a terenului aferent, până la achitarea dreptului de creanță; constatarea că a dobândit dreptul de proprietate asupra bisericii, a terenului aferent și a casei parohiale în temeiul art. 37 alin.(3) din Decretul nr. 177/1948, sau constatarea că a dobândit dreptul de proprietate asupra bisericii, a terenului aferent și casei parohiale în temeiul art. 17 și art. 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentința civilă nr. 682 din 12 aprilie 2012 a T. ui M., s-a admis acțiunea civilă precizată, intentată de reclamanta P. G. -C. B. în contradictoriu cu pârâții P. O. R. B., E. O. R. A M. și S. și S. ROMÂN reprezentat prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
S-a admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta- reclamantă reconvențională P. O. R. B. și în consecință:
S-a dispus rectificarea situației tabulare cuprinsă în CF 224 B. nr. top. 372 și CF nr. 119 B. nr. top. 372 de sub B6, radierea dreptului de proprietate al Comunității locale Ortodoxe din comuna B. și repunerea în situația anterioară de carte funciară în favoarea Bisericii G. -Catolice B., din CF nr. 119 B., număr topografic 372;
Instanța de fond a mai dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantei P. G. -C. B., asupra imobilului cuprins în CF nr. 119 B. nr. top. 372, cu titlu de restabilire a proprietății.
Pârâta P. O. R. B. a fost obligată să îi predea reclamantei P.
G. -C. B., în deplină proprietate și folosință, următoarele imobile, cuprinse în CF 119 B. nr. top. 372, în natură: casă parohială, suprafața de 2700 mp teren, parcelă identificată prin expertiza întocmită de expert Kalmar Tiberiu, anexa 1, între reperele: 1-2-3-4-23-22-20-15-17-18-19-1, în natură teren ocupat de construcții și aferent acestora, hașurat cu linie albastru cyan; suprafața de 1.017 mp teren, parcelă identificată prin expertiza întocmită de expert Kalmar Tiberiu, anexa 1, între reperele: 14-15-20-21-14, hașurat cu linie verde, în natură arabil.
Totodată, s-a constatat existența unui drept de creanță în favoarea pârâtei-reclamante reconvenționale P. O. R. B., în sumă de 28.100 lei, reprezentând îmbunătățirile aduse casei parohiale din satul B. .
S-a acordat pârâtei-reclamante-reconvenționale P. O. R. B. un drept de retenție asupra imobilelor casa parohială și teren aferent, până la achitarea de către reclamantă a sumei de 28.100 lei; respingându-se toate celelalte capete de cerere din cererea reconvențională precizată, având ca obiect revendicare, constatarea dobândirii dreptului de proprietate.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei E.
O. R. A M. și S., invocată de această pârâtă.
A fost obligată pârâta-reclamantă reconvențională P. O. R. B.
, la plata către reclamantă a sumei de 4.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale și compensându-se restul cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că din expertiza tehnică judiciară întocmită în cauză de expertul Kalmar Tiberiu, a rezultat că terenul în litigiu, conform mejdelor indicate de părți la data efectuării expertizei, are suprafața totală măsurată de S măsurat total= 10396 mp (1Ha 396 mp), parcelă localizată între punctele: 1-2-3-4-5-6-7-8-9- 10-11-12-131-4-15-16-17-18-19-1, imobil ce se poate împărți în trei categorii de folosință: suprafața măsurată de S măsurat= 2700 mp-parcelă situată între reperele: 1-2-3-4-23-22-20-15-17-18-19-1-hașurat cu linie albastru cyan-teren în natură curți construcții pe care se găsesc edificate următoarele construcții: casa parohială, biserică veche de lemn, anexă, magazie, clopotniță și o ciupercă de lemn; suprafața măsurată de S măsurat=1017 mp
- parcelă situată între reperele: 14-15-20-21-14- hașurat cu linie verde - teren în natură grădină, fără construcții; suprafața măsurată de S măsurat= 6679 mp parcelă situată între reperele: 23-5-6-24-7-8-9-10-11-12-13-14-21- 20-22-23- hașurat cu linie neagră - teren în natură cimitir 10396 mp= 2700 mp (Cc)+1017 mp (grădină)+ 6679 mp (Cimitir).
Vecinii parcelei în litigiu sunt: la Nord: Drum comunal; la Est: M. I. - top 370 și P. V. -top 359, 351, 352, etc; la Sud: localnic cu porecla Crețu (informație de la părți) top 371 și pârâiaș la vest: drum comunal.
Terenul măsurat face parte din parcelele top. 372, 373 și top. 375.
Parcela nr. top. 372 fără suprafață determinată în CF, este înscrisă inițial în coala CF 119 B. proprietar tabular inițial este Biserica G. -C.
B., apoi sub B6 înscriere din_, proprietar devine comunitatea locală ortodoxă română din comuna B., imobil care se transcrie în aceste condiții în CF 224 B., tot fără suprafață determinată în CF.
Datorită faptului că planul topografic al zonei este concretual, (fără scară, pentru a putea fi determinată suprafața parcelei: lungimi și lățimi), nu s-au putut trage concluzii clare și ferme despre limitele parcelelor topografice, despre întinderile acestora în contextul unei ridicări topografice actuale, de precizie cu aparate performante.
În plus, nici parcelele topografice din zonă nu au suprafețe determinate în CF, deci determinarea exactă al parcelelor topografice în zonă nu se poate face, decât după vecinătățile parcelelor topo, recunoașterea în cascadă a vecinilor riverani topograficelor.
Astfel, parcelele top 373 și top. 375 sunt situate în partea de Nord a terenului măsurat (10.396 mp), parcele aflate în vecinătatea drumului comunal parcele ocupate în prezent de cimitir.
Delimitarea pe planul topo concretual dintre parcela top 372 și parcelele top 373 și 375 se observă că ar fi aproximativ în dreptul intersecției de drumuri.
Luându-se în calcul cele anterior prezentate (planul topo concretual, inexistența suprafețelor determinate în CF, așezarea geometrică al parcelelor topo în contextul planului topo concretual vizavi de elemente fixe linie, drumuri, linie, intersecții), expertul a considerat delimitarea dintre parcela top 372 și top 373, top 375 ca fiind pe aliniamentul punctelor 23 și 24.
În aceste condiții, s-a stabilit că parcela top 372 va avea suprafața totală determinată de 9.825 mp, parcelă localizată între punctele: 1-2-3-4-23- 24-7-8-9-10-11-12-131-4-15-16-17-18-19-1, imobil ce se poate împărți în trei categorii de folosință: suprafața măsurată de S măsurat=2.700 mp- parcelă situată între reperele: 1-2-3-4-23-22-20-15-17-18-19-1-hașurat cu linie albastru teren în natură curți construcții pe care se găsesc edificate
următoarele construcții: casa parohială, biserică veche de lemn, anexă, magazie, clopotniță și o ciupercă de lemn; suprafața măsurată de S măsurat=1017 mp - parcelă situată între reperele: 14-15-20-21-14 - hașurat cu linie verde - teren în natură grădină, fără construcții; suprafața măsurată de S măsurat= 6679 mp parcelă situată între reperele: 23-5-6-24-7-8-9-10- 11-12-13-14-21-20-22-23- hașurat cu linie neagră - teren în natură cimitir 10396 mp= 2700 mp (Cc)+1017 mp (grădină)+ 6679 mp (Cimitir).
Prin decizia civilă nr. 105/A din 12 octombrie 2012 a Curții de Apel C.
, s-au admis în parte apelurile declarate de reclamanta P. G. -C. B. și de pârâții P. O. B. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D. G. a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 682 din_ a T. ui M., pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a respins acțiunea precizată în totalitate și cererea reconvențională în ceea ce privește drepturile de creanță și de retenție. Au fost menținute dispozițiile sentinței privind respingerea capetelor de cerere din cererea reconvențională și respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea și pe dispozițiile art. 34 pct. 1 și 3 din Decretul-lege nr. 115/1938, care în art. 34 pct. 1 prevede că rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii se va cere de orice persoană interesată dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit, nu au fost valabile, iar pct. 3 al aceluiași articol prevede că se poate cere rectificarea și dacă nu mai sunt întrunite condițiile de existență ale dreptului înscris, sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea.
Ca modalitate de formulare a acțiunii, reclamanta trebuie să formuleze un petit, o pretenție concretă, asupra căreia instanța să se pronunțe; formularea petitelor este necesară pentru stabilirea competenței, a taxelor de timbru, pentru ca instanța să cunoască asupra a ce să se pronunțe, verificarea puterii de lucru judecat etc.
Necesitatea formulării în concret a capetelor de cerere rezultă din art. 36 al Decretului-lege nr. 115/1938, care prevede că acțiunea în rectificare, sub rezerva prescripției acțiunii de fond, va fi imprescriptibilă față de dobânditorul nemijlocit, precum și față de terțul care a dobândit cu rea- credință dreptul înscris în folosul său, prevedere din care rezultă că este vorba de două acțiuni distincte și că acțiunea în rectificare este o acțiune accesorie.
Cerința formulării capetelor de cerere chiar dacă pot figura ca acțiuni distincte și independente, rezultă și din dispozițiile art. 17, art. 82 alin.(2), art. 109, art. 112 alin.(1) pct.3 și art. 129 alin.(6) C.pr.civ.
Atât timp cât acțiunea în rectificare de carte funciară este în majoritatea cazurilor o acțiune accesorie, care se grefează pe o acțiune principală, cum este în speță cea în nulitatea actului de preluare a imobilului, rectificarea cărții funciare și restabilirea situației anterioare fiind doar consecința firească a constatării nulității actului de preluare, rezultă că este necesară formularea unui astfel de capăt de cerere.
Fără capătul principal de cerere având ca obiect constatarea nulității preluării imobilului, nu se poate dispune rectificarea cărții funciare, cât timp titlul în baza căruia s-a făcut preluarea nu a fost anulat, sau preluarea în sine nu a fost anulată, dat fiind că proprietarul actual al imobilului se poate prevala de titlul valabil în baza căruia s-a făcut preluarea.
Nu i se poate pretinde instanței să interpreteze unele motive care nu pot fi echivoce, să extragă din acestea o semnificație de petit în sensul de obiect al cererii, pentru că în acest fel se intră pe tărâmul arbitrajului și a lipsei criteriilor de control.
Acțiunea reclamantei are trei capete de cerere: rectificare de carte funciară, predarea proprietății și intabulare; nu există un petit de constatare a nulității actului, sau vreun alt petit ce privește acțiunea de fond în înțelesul art. 36 din Decretul-lege nr. 115/1938, separat de acțiunea în rectificare.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că operarea proprietății pe numele pârâtei a fost nelegală, iar actele în temeiul cărora s-a dispus intabularea, nu îndeplineau condițiile legale, că lipsește actul de transmitere a proprietății, că au încetat efectele actului juridic în temeiul căreia s-a făcut înscrierea. Și în precizarea de acțiune, reclamanta a arătat că înscrierea proprietății s-a făcut nevalabil, lipsind titlul.
Din multitudinea de motive invocate de către reclamantă, ar rezulta mai multe ipoteze ale art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938; dar beneficiind de o apărare juridică prin avocat, trebuia ca aceste motive să se concretizeze într-un obiect.
Deoarece nu există acțiunea de fond având ca obiect constatarea nulității titlului, acțiunea în rectificare de carte funciară care este o acțiune accesorie, nu poate fi admisă, întrucât urmează soarta principalului, or principalul nici măcar nu a fost formulat, pentru a putea fi analizat.
Întrucât cererea reconvențională a fost formulată în parte prin prisma faptului intentării acțiunii principale, instanța de apel a apreciat că se impune respingerea și a cererii reconvenționale, pentru că în această ipoteză pârâta nu mai are nici un interes să formuleze pretenții proprii față de reclamantă.
Prin decizia nr. 3051 din 31 mai 2013 a Înaltei Curți de C. și Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamanta P. G. -C. B., împotriva deciziei nr. 105/A din 12 octombrie 2012 a Curții de Apel C., care a fost casată și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Pentru a decide astfel, înalta curte a reținut că prin soluția pronunțată, instanța de apel a schimbat sentința primei instanțe de fond, în sensul respingerii cererii principale și a celei reconvenționale, principalul motiv al admiterii apelurilor fiind acela că reclamanta nu a învestit instanța cu un capăt de cerere distinct, având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului, în raport de care să se manifeste caracterul subsidiar specific cererii de rectificare a cărții funciare, caracter ce rezultă, în opinia instanței de apel, din prevederile art. 34 din Decretul-lege nr. 115/1938 și este confirmat de art. 36 din Decretul-lege nr. 115/1938, art. 17, art. 82 alin. 1, art. 111 și art.
112 alin. (1) pct. 3, art. 109 și art. 129 alin. (6) Cod procedură civilă.
S-a mai reținut de către instanța supremă că cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe dispozițiile art. 34 alin. (l) pct.1 și 2 din Decretul-lege nr. 115/1938, act normativ care este incident în cauză, în raport de statuările deciziei pronunțate în recursul în interesul legii nr. 21/2005 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de C. și Justiție, potrivit cu care acțiunea în rectificare de carte funciară având ca obiect înscrierea în cartea funciară a unor drepturi reale imobiliare prevăzute în acte juridice valabil încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/1996, sunt guvernate de dispozițiile legii vechi, respectiv de Decretul-lege nr. 115/1938.
În conformitate cu prevederile art. 34 alin. (l) pct. l din Decretul-lege nr.115/1938, "rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii se va cere de orice persoană interesată dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârșit nu au fost valabile".
Din cuprinsul acestui articol, a rezultat fără putință de tăgadă, că rectificarea unei intabulări sau înscrieri provizorii, este condiționată de nevalabilitatea înscrierii sau titlului în temeiul căruia s-a săvârșit, ceea ce implică verificarea prealabilă a valabilității acestora.
Întrucât o astfel de verificare este obligatorie, ea constituie o chestiune prealabilă soluționării petitului privind rectificarea cărții funciare, care a fost analizată inclusiv pe cale incidentală, atunci când reclamanta nu a învestit instanța cu un capăt de cerere distinct având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului.
Prin urmare, Î. Curte a apreciat că instanța de apel a făcut o greșită interpretare și aplicare a art. 34 alin. 1 pct. 1 din Decretul-Lege nr.l 15/1938, ceea ce a atras incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Nu în ultimul rând, s-a mai reținut că instanța de apel nu a analizat valabilitatea titlului în temeiul căruia s-a realizat înscrierea în cartea funciară și, pe cale de consecință, nici criticile referitoare la identificarea proprietarului imobilelor în litigiu, cel care trebuie să figureze și în cartea funciară, urmând ca, în urma rejudecării, să fie analizate și aspectele de fond a pricinii, impunându-se analizarea pe fond a cererii principale și a celei reconvenționale.
Referitor la modul de soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a S. ui Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, instanța de apel a considerat că S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice are calitate procesuală pasivă, întrucât în speță este vorba despre un imobil care se pretinde a fi fost preluat de către statul român, iar acesta este reprezentat legal de către Ministerul Finanțelor Publice, câtă vreme nu există prevederi legale exprese care să stabilească altă entitate responsabilă. Cu toate acestea, apelul S. ui Român, prin care acesta preciza că nu are calitate procesuală pasivă, a fost admis, soluție contradictorie, care impune reanalizarea în rejudecare și a acestei excepții.
După casarea cu trimitere, cauza a fost reînregistrată sub numărul _
*, la Curtea de Apel C. .
Prin precizările depuse la dosar, filele 25-32, pârâta P. O. R.
B., a solicitat schimbarea în parte a hotărârii, în sensul respingerii cererilor reclamantei privind rectificarea situației tabulare, radierea dreptului de proprietate, repunerea în situația anterioară de carte funciară și admiterea cererii reconvenționale în parte și în consecință, obligarea reclamantei să îi predea în deplină proprietate și pașnică folosință, imobilul înscris în CF nr.
119 B., nr. top 372 în natură biserică veche monument istoric, să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra bisericii și a terenului aferent în temeiul art. 37alin. (3) din Decretul nr. 177/1948, cu înlăturarea obligării ei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 1 noiembrie 2013, numita Asociația Foștilor G. -Catolici în Prezent Ortodocși și a Urmașilor lor din M. ul Istoric, a depus la dosar filele 34-37 o cerere de intervenție în interesul Parohiei Ortodoxe Române B.
M. .
La data de 27 noiembrie 2013, reclamanta P. G. -C. B. a depus la dosar filele 49-51, note scrise privind poziția ei procesuală în legătură cu precizările formulate de pârâta P. O. B. .
Reclamanta P. G. -C. B. prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței tribunalului și respingerea în totalitate a acțiunii reconvenționale formulate de pârâta P. O. R. B. și respingerea apelurilor declarate de pârâții
P. O. R. B. și S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 5.750 lei.
Pârâta P. O. R. B. prin concluziile scrise depuse la dosar, a solicitat admiterea apelului, schimbarea sentinței în parte în sensul respingerii cererilor reclamantei, admiterea cererii reconvenționale în parte și obligarea reclamantei să îi predea în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul înscris în CF nr. 119 B., nr. top 372 în natură biserică veche monument istoric; să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra bisericii și terenului aferent, în temeiul art. 37 alin.(3) din Decretul nr. 177/1948, înlăturarea obligării la plata cheltuielilor de judecată la prima instanță și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată în prima fază procesuală în sumă de 2.500 lei și în sumă de 2.500 lei în rejudecarea apelului.
La termenul din 4 decembrie 2013, s-a respins cererea de intervenție în interesul pârâtei P. O. R. B., formulată de Asociația Foștilor G. - Catolici în Prezent ortodocși și a urmașilor lor din M. ul Istoric.
Examinând în rejudecare,
apelurile declarate de reclamanta P. GECO-C. B., de pârâta P. O. B. și de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentat de D. Regională C. a
P., împotriva sentinței civile nr. 682 din_ a T. ui M., prin prisma motivelor invocate și a îndrumărilor instanței de casare, curtea reține următoarele:
Asupra imobilului înscris în CF nr. 119 B., nr. top 372 biserică și cimitir, parcelă fără suprafață determinată, proprietară tabulară a fost P.
-C. B. .
Cu încheierea nr. 28 din 23 octombrie 1950, nr. top 372 s-a transcris în CF nr. 24 a comunei B., în favoarea Comunității locale ortodoxe române din comuna B. . Din raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul Kalman Tiberiu filele 1-4 Vol. II dosar tribunal, rezultă că terenul în litigiu are o suprafață de 10.396 mp, reprezentând 3 parcele: 1) o parcelă în suprafață de 2.700 mp pe care sunt construite o casă parohială, biserica veche de lemn, anexă, magazie, clopotniță și o ciupercă de lemn; 2) parcela în suprafață de 1.017 mp de natură grădină; 3) o parcelă în suprafață de 6.679 mp având natura de cimitir.
Având în vedere îndrumările obligatorii ale instanței supreme, potrivit cărora în cadrul acțiunii în rectificare de carte funciară, constatarea nevalabilității titlului statului poate fi analizată pe cale incidentală, ca o chestiune prealabilă, chiar în lipsa formulării exprese de către reclamantă a unui capăt de cerere distinct, având ca obiect constatarea nevalabilității titlului statului, curtea va constata nevalabilitatea parțială a preluării parcelelor în suprafață de 2.700 mp și în suprafață de 1.017 mp de către S. Român de la reclamantă și a transmiterii lor "în favoarea Comunității locale ortodoxe române din comuna B. ";, inclusiv a încheierii de carte funciară nr.
28 din 23 octombrie 1950, în baza art.34 pct.1 din Decretul-lege nr.
115/1938 conform îndrumărilor instanței de casare, respectiv în baza art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 în forma aflată în vigoare la data înregistrării acțiunii introductive de instanță.
Apelul reclamantei P. G. -C. B. a vizat în principal respingerea în totalitate a cererii reconvenționale formulate de pârâta P.
O. R. B., iar în subsidiar schimbarea doar în parte a sentinței, în sensul constatării unui drept de creanță în favoarea pârâtei de 6.100 lei în loc de 28.100 lei și respingerea dreptului de retenție al pârâtei.
Cererea reconvențională formulată de pârâtă a fost admisă în parte, cu privire la suma de 28.100 lei reprezentând îmbunătățiri aduse la imobilul în litigiu și anexelor acestuia, constând în lucrări de consolidare a fundației, turnarea pardoselei de ciment sclivisit în pridvor, înlocuit dușumele în camere, turnat ciment sclivisit, tavanele, acoperiș, așa cum a rezultat din probele administrate în cauză, respectiv raportul de expertiză tehnică efectuat de expertul Mojolic Ana, coroborate cu declarațiile martorilor audiați în cauză.
Susținerea apelantei-reclamante subsidiară, de diminuare a sumei reprezentând îmbunătățiri aduse imobilului de către pârâtă, de la suma de 29.,100 lei, la suma de 6.100 lei, se bazează pe raportul de expertiză efectuat de expertul Crucin E., care la filele 260-261 și 263 Vol. I, arată că în opinia sa, valoarea de piață a lucrărilor executate de pârâtă este de 6.100 lei, reprezentând 34,4% din prețul de piață al clădirii.
Această evaluare este greșită, deoarece valoarea casei a fost redusă în mod artificial la suma de 19. 213 lei prin aplicarea coeficientului de reducere de 0,30 %, luând în considerare numai casa, fără teren, deși reclamanta revendică atât casa, cât și terenul.
Dreptul de retenție asupra imobilelor acordat pârâtei până la achitarea de către reclamantă a sumei de 28.100 lei reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse de aceasta, reprezintă doar un mijloc de garantare a executării obligației de plată de către reclamantă, și o excepție de neexecutare.
Pentru a putea dispune de imobilele ce fac obiectul dreptului de retenție, reclamanta trebuie să procedeze simplu, plătindu-i pârâtei suma datorată.
Aplicarea dispozițiilor art. 111 C.pr.civ., s-a făcut corect în speță, cu privire la constatarea dreptului de retenție.
Pentru aceste motive, în temeiul art. 296 C.pr.civ., se va respinge apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.
În ceea ce privește apelul declarat de pârâta P. O. R. B. împotriva sentinței, prin care a solicitat respingerea cererilor reclamantei, admiterea cererii reconvenționale în parte și obligarea reclamantei să îi predea în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul înscris în CF nr.
119 (244) B., nr. top 372 în natură biserica veche monument istoric, constatarea că pârâta a dobândit dreptul de proprietate asupra bisericii și a terenului aferent în temeiul art. 37 alin.(3) din Decretul nr. 177/1948, sau să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra bisericii și a terenului aferent în baza art. 17 și 27 din Decretul-lege nr. 115/1938 precum și înlăturarea cheltuielilor de judecată, curtea apreciază că este nefondat și urmează să îl respingă ca atare.
Constatarea dobândirii dreptului de proprietate de către pârâtă asupra bisericii, a terenului aferent și a casei parohiale în temeiul art. 111 C.pr.civ.
și a art. 37 alin.(3) din Decretul nr. 177/1948, nu este posibilă, întrucât P. ortodoxă română B. nu a urmat procedura prevăzută de art. 37 alin.(3) din Decretul nr. 177/1948 invocat de către aceasta, constând în parcurgerea procedurii prevăzute de acest text legal și obținerea hotărârii judecătorești.
Solicitarea pârâtei-apelante de la pct. A lit. c) din apel, de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra bisericii, terenului aferent, în temeiul Decretului-lege nr. 115/1938, despre care nu se mai face vorbire în precizările depuse la fila 25 dosar apel din cel de-al doilea ciclu procesual și nici în concluziile scrise, dar cu privire la care nici nu s-a formulat o cerere de renunțare la judecată formulată legal, de asemenea nu poate fi admisă.
Conform art. 27 din Decretul-lege nr.115/1938, în cazul în care s-au înscris fără cauză legitimă drepturi reale, care pot fi dobândite în temeiul uzucapiunii, ele vor rămâne valabil dobândite dacă titularul dreptului le-a posedat cu bună credință, potrivit legii, timp de 10 ani.
Expresia "potrivit legii";, trimite la condițiile posesiei prevăzute de Codul civil, respectiv posesia aptă să ducă la uzucapiune trebuie să fie utilă și neviciată.
Or S. Român a intervenit desființând cultul greco-catolic și atribuind bunurile aparținând parohiilor greco-catolice, la comunitățile ortodoxe.
Prin urmare, o posesie bazată pe violență, nu duce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, deoarece posesia a fost viciată, indiferent cât timp a trecut de la data înscrierii dreptului real fără cauză legitimă în cartea funciară.
Întrucât nu se pot admite capetele de cerere având ca obiect constatarea dreptului de proprietate al pârâtei asupra bisericii și a terenului aferent, în baza art. 37 alin.(3) din Decretul nr. 177/1948 sau a art. 17 și 27 din Decretul-lege nr. 115/1938, nu poate fi admis nici capătul de cerere având ca obiect obligarea reclamantei să îi predea pârâtei în deplină proprietate și pașnică folosință imobilul înscris în CF nr. 119 (224) B., nr. top 372 în natură biserică monument istoric.
Problema majorității numărului membrilor comunității ortodoxe actuale, față de numărul membrilor comunității greco-catolice, nu este hotărâtoare, față de dezlegările și îndrumările obligatorii date în această speță de către instanța de casare, fiindcă pârâta nu a urmat procedura prevăzută de art. 37 din Decretul nr. 177/1948 în timpul cât a fost în vigoare, nu și-a întemeiat cererea reconvențională pe dispozițiile art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 și nu în ultimul rând, pentru că membrii comunității creștine ortodoxe din localitatea B., au o biserică nouă, impunătoare, în care se pot desfășura toate serviciile religioase în condiții mult mai bune decât în micuța biserică veche reprezentând monument istoric, așa cum rezultă din ilustrațiile de la filele 56-58.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., se va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta P. O. R. B. împotriva sentinței tribunalului.
Apelul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D. G. a F. P. a județului M., urmează să fie admis și să se dispună schimbarea în parte a sentinței tribunalului, în sensul respingerii acțiunii precizate a reclamantei împotriva pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsa calității procesuale pasive.
Imobilul în litigiu se află înscris în cartea funciară pe numele Comunității ortodoxe române din comuna B., județul M. și este revendicat de către P. G. -C. B. .
Întrucât imobilul nu face parte din domeniul public al statului, astfel cum este el definit în art. 3 din Legea nr. 213/1998, coroborat cu art. 26 alin.(1) din Legea nr. 18/1991, în temeiul art. 296 C.pr.civ. se va admite apelul pârâtului împotriva sentinței, în sensul arătat mai sus.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței.
Deoarece apelurile reclamantei și pârâtei urmează să fie respinse, în baza art. 274 C.pr.civ. se vor respinge și capetele de cerere formulate de aceste apelante pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul declarat de pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE reprezentant de D. F. P. M., împotriva sentinței civile nr. 682 din 12 aprilie 2012 a T. ui M., pronunțată în dosar nr._, pe care o schimbă în parte, în sensul că respinge acțiunea civilă precizată, intentată de reclamanta P. G. -C.
B. în contradictoriu cu pârâtul S. ROMÂN prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Respinge apelurile declarate de reclamanta P. G. -C. B. și de pârâta P. O. B., în contra aceleași sentințe.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 decembrie 2013.
Președinte
Judecător
G.
A.
-T. N.
T.
D.
M.
-L.
T.
Red.TD:_
Dact.CC._ Jud.fond:Țiplea D.
| ← Decizia civilă nr. 36/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 2371/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
