Decizia civilă nr. 36/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZI A CIV IL Ă Nr. 36 / A/2013 Ședința publică din data de 19 martie 2013
PREȘEDINTE: R. -I. B., judecător JUDECĂTOR: G. -C. F., președinte secție
GREFIER: N. G.
Pe rol fiind pronunțarea deciziei privind apelul declarat de pârâții Ș. A. A. și Ș. G. împotriva sentinței civile nr. 10315/2011 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterea apelului a avut loc în ședința publică din data de 13 martie 2013. Concluziile și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
La solicitarea reprezentantului reclamantului-intimat s-a amânat pronunțarea deciziei la data de_ .
Deliberând constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr. 10315/2011, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, instanța de fond a admis acțiunea civilă formulată de reclamantul C. F.
G., cu domiciliul ales în municipiul B., str. A. O. nr. 7, jud. B. -Năsăud, în contradictoriu cu pârâții Ș. A. A. și Ș. G., ambii cu domiciliul în municipiul
B., str. R. C. B. nr. 19, jud. B. -Năsăud, și pe cale de consecință: a stabilit limita de demarcație între proprietatea reclamantului și cea pârâților pe linia dată de punctele A-B (conform planului de situație de la planșa 1 din raportul de expertiză întocmit în cauză - fila 68); a obligat pe pârâții Ș. A. A. și Ș. G. să mute gardul dintre cele două proprietăți pe linia dată de punctele A-B în termen de cel mult 6 (șase) luni de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri; a dispus autorizarea reclamantului să mute gardul dintre cele două proprietăți pe linia dată de punctele A-B pe cheltuiala pârâților Ș. A. A. și Ș. G., în situația în care aceștia din urmă nu vor respecta obligația de a muta ei înșiși gardul în termen de 6 (șase) luni de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri; a obligat pârâții Ș. A. A. și Ș.
G. să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra suprafeței de 157 m2teren intravilan înscris în CF 53605 B., nr. cad. 10507, obligându-i în același timp pe pârâții menționați să predea către reclamant în liniștită posesie și folosință terenul intravilan ocupat de ei în suprafață de 157 m2, abținându-se pe viitor de la orice acte de tulburare a posesiei reclamantului; a obligat pârâții Ș. A. A. și Ș. G. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 941,6 lei către reclamant, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Acțiunea reclamantului C. F.
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr. de mai sus, reclamantul C. F. G. a chemat în judecată pe pârâții Ș. A. A., Ș. G., solicitând instanței ca prin sentința ce o va pronunța să dispună stabilirea limitei dintre imobilul proprietatea sa înscris în CF 53605 B., nr. cadastral 10507 și imobilele pârâților înscrise în CF 55757 B., nr. top. 5693/2/_ /3b/_ /2/2/2; să oblige pârâții să-i recunoască dreptul de proprietate și, în consecință să-i lase în deplină posesie și folosință suprafața ocupată din imobilul teren proprietatea sa; să îi oblige pe pârâți să desființeze gardul construit pe
proprietatea reclamantului și refacerea imobilului teren la starea anterioară, iar în caz contrar să încuviințeze ca reclamantul să efectueze aceste lucrări pe cheltuiala pârâților.
În motivare, s-a arătat că reclamantul este terenul înscris în CF 53605 B., nr. cadastral 10507, teren ce se învecinează cu cel al pârâților, înscrise în CF 55757 B., nr. top. 5693/2/_ /3b/_ /2/2/2.
În urmă cu mai mult timp, pârâții au pătruns pe terenul reclamantului și au edificat un gard fără acordul său. În continuare, pârâții folosesc o parte din terenul acestuia și deși reclamantul le-a solicitat să-și ridice gardul și să îi lase în posesie terenul, aceștia nu au răspuns.
În drept, s-au invocat disp. art. 480, art. 494, art. 584 C.civ. În probațiune, s-au anexat înscrisuri (f. 3, 4).
Întâmpinarea formulată de pârâții Ș. A. A. și Ș. G.
Legal citați, pârâții au formulat întâmpinare (f. 6), prin care au arătat că nu se opun cererii de stabilire a liniei de mejdie dintre cele două proprietăți, pe linia actuală a împrejmuirii terenului reclamanților și solicită respingerea capetelor de cerere în revendicare și desființarea gardului, ca fiind neîntemeiată.
În motivare, s-a arătat că pârâții sunt proprietari asupra terenului în suprafață de 1913 mp identificat cu nr. top. 5693/2/_ /3b/_ /2/2/2 în CF 55757 B. și și-au întabulat dreptul de proprietate în baza sentinței civile nr. 4031/1999 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 5266/1999.
Din anul 1999, pârâții folosesc terenul pe limitele stabilite prin hotărârea judecătorească fără a le modifica în vreun fel și fără a fi conturbați. În anii 2004 - 2005, pe teren au edificat o casă de locuit și au împrejmuit terenul cu un gard, ce respectă întocmai limita terenului proprietatea lor și nu a fost modificat de la edificarea lui.
În luna august 2007, cu documentație extrajudiciară, reclamantul și-a întabulat dreptul de proprietate. Dacă există o suprapunere scriptică între schița pârâților și schița reclamantului, aceasta se datorează întocmai înscrierilor greșite a documentației extrajudiciare a acestuia. De altfel, dacă o astfel de suprapunere ar fi existat, conform normelor OCPI, documentația reclamantului ar fi trebuit respinsă. Dreptul pârâților a fost înscris anterior în coală CF definitivă, pe bază de hotărâre judecătorească, în timp ce dreptul pretins de reclamant a fost înscris ulterior, pe baza unei documentații extrajudiciare.
Concluziile instanței de fond
Analizând actele dosarului
, instanța a apreciat că cererea principală este întemeiată pentru considerentele ce urmează.
Probatoriul administrat în cauză (înscrisuri, expertiză) evidențiază faptul de necontestat că proprietatea reclamanților este în suprafață de 4.100 m2, iar cea a pârâților este în suprafață de 1.913 m2(a se vedea extrasele CF de la filele 3 și 4). Măsurătorile efectuate de expert au stabilit că gardul edificat de pârâți ocupă o suprafață de 157 mp din proprietatea reclamantului raportat la suprafața de 4.100 mp ce aparține acestuia din urmă, astfel că instanța apreciază că limita de demarcație se impune a fi stabilită pe linia dată de punctele A-B (conform planului de situație de la planșa 1 din raportul de expertiză întocmit în cauză - fila 68), respectându-se în acest fel dreptul de proprietate al reclamantului.
Este adevărat că expertul a propus o altă limită de demarcație pe linia data de punctele A-C, variantă în care proprietatea reclamantului s-ar întinde și vis-a-vis de str. C.
R. B., însă instanța nu poate reține această propunere, întrucât, pe de o parte, nu ar fi respectate schițele de punere în posesie în baza cărora au fost reconstituite drepturile de proprietate în zonă, iar pe de altă parte, reclamantul nu a exercitat niciodată posesia, cu ambele sale elemente (corpus și animus), pe suprafața de teren ce se întinde vis-a-vis de str. C. R. B., astfel că nu s-ar putea susține că el ar fi proprietar pe acest teren. Prin urmare, instanța apreciază că linia de demarcație trebuie să respecte proprietatea reclamantului așa cum a fost ea exercitată, chiar dacă în această variantă există riscul ca suprafața de teren a pârâților să fie în fapt mai mică decât cea întabulată, situație ce
urmează a fi clarificată de pârâți în raport cu ceilalți vecini sau cu cei ce le-au vândut terenul în cauză.
În mod corelativ admiterii limitei de demarcație din varianta I pe linia A-B, instanța va admite și celelalte pretenții ale reclamantului ce decurg din respectarea dreptului de proprietate al acestuia și al întinderii suprafeței sale de teren, așa cum a fost stabilită potrivit expertizei tehnice, și va obliga pârâții să mute gardul edificat pe terenul reclamantului, iar în situația în care pârâții nu vor respecta obligația de a muta ei înșiși gardul în termen de 6 (șase) luni de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, reclamantul va fi autorizat a-l ridica el pe cheltuiala pârâților, și respectiv, va
obliga pârâții să recunoască dreptul de proprietate al reclamantului asupra suprafeței de 157 m2teren intravilan înscris în CF 53605 B., nr. cad. 10507, obligându-i în același timp pe pârâții menționați să predea către reclamant în liniștită posesie și folosință terenul intravilan ocupat de ei în suprafață de 157 m2, abținându-se pe viitor de la orice acte de tulburare a posesiei reclamantului.
Față de cele expuse, instanța a admis cererea reclamantului așa cum a fost formulată și a obligat pârâții la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 941,6 lei către reclamant, reprezentând taxa judiciară de timbru, timbrul judiciar și onorariu expert.
Apelul declarat de pârâții Ș. A. A. și Ș. G.
Împotriva sentinței expuse, în termen, au declarat recurs pârâții Ș. A. A. și Ș. G., cale de atac ce a fost recalificată ca fiind apel, în ședința publică din 12 decembrie 2012(13)
care au solicitat schimbarea acesteia în sensul: stabilirii liniei de hotar, pe linia A-C din schița de detaliu planșa 1 sau linia 2-4 pe schița de detaliu, planșa 3 întocmite de expertul din raportul de expertiză tehnică(adică potrivit folosinței actuale); respingerii capetelor de cerere în revendicare și desființarea gardului ca neîntemeiate; cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
Apelanții critică sentința susținând că instanța de fond a stabilit greșit linia de hotar cu încălcarea principiului opozabilității înscrierii în cartea funciară în condițiile în care pârâții sunt primii întabulați în cartea funciară iar expertul a concluzionat că între cela două terenuri există o suprapunere scriptică.
În aceste condiții instanța de fond trebuia să compare cele două titluri ale părților și cum pârâșii apelanți sunt primii întabulați în cartea funciară trebuia să acorde prioritate titlului pârâților și să stabilească mejdia potrivit folosinței actuale.
Totodată se susține că prin modalitatea în care instanța de fond a dispus grănițuirea dintre terenuri lor le este diminuată suprafața terenului întabulat cu 157 m.p. iar reclamantul va avea o suprafață mai mare decât cea scriptică cu 231 m.p..
În condițiile în care reclamantul s-a întabulat în baza unei expertize extrajudiciare și ulterior pârâților iar ei s-au întabulat în baza unei sentințe judecătorești este discutabilă corectitudinea întabulării reclamantului, conform unei schițe de punere în posesie necertificată.
Întâmpinarea formulată de intimatul C. F. G.
Prin întâmpinarea formulată reclamantul-intimat, prin avocat ales, B. Ieronim, la sediul căruia reclamantul intimat și-a ales și domiciliul procesual(f.23) acesta a solicitat respingerea a apelului ca nefiind fondat.
Probe administrate în apel
Apelanții nu au solicitat efectuarea unei alte expertize solicitând doar stabilirea liniei de hotar în cealaltă variantă propusă de expertul P. Viorel, care corespunde folosinței actuale.
Tribunalul a solicitat Comisiei municipale B. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată și Primăriei municipiului B. extrase din planurile parcelare întocmite pentru ridul în care sunt situate cele două terenuri, certificate cu indicare a anului în care au fost întocmite, fiind comunicat răspuns la fila 59 însoțit de planurile parcelare în extras(f.60-63).
Astfel se arată că în anul 1993 a fost întocmit planul analogic în urma poziționării schițelor de teren peste planul cadastral iar în anul 2000 a fost întocmit planul digital, în urma efectuării de măsurători cu aparatură performantă iar planul analogic a fost ajustat.
Se arată faptul că schița de punere în posesie în baza căreia s-a întabulat reclamantul reprezintă un extras din planul digital.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate tribunalul reține că apelul declarat nu este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Atât terenul asupra căruia, în prezent, sunt proprietari pârâții apelanți cât și terenul asupra căruia, în prezent, este proprietar reclamantului intimat au făcut obiectul legilor fondului funciar, dreptul de proprietate fiind reconstituit în temeiul Legii nr.18/1991, în favoarea beneficiarilor reconstituirii, de la care, prin transmiteri ulterioare, terenurile au devenit proprietatea pârâților și respectiv a reclamantului.
La data întocmirii schiței de întabulare a pârâților, așa cum reiese din dosarul atașat nr.5266/1999, al Judecătoriei B., respectiv între_ -_, f.8 până la final( filele nefiind numerotate), era în vigoare planul parcelara analogic, aflat la fila 63 din prezentul dosar, care exista din anul 1993(f.59 dosar apel).
Se constată că, cele două parcele de teren 5 și 6, din tarlaua 67, atribuite numitei Magda M., prin două titluri de proprietate distincte(unul în nume proprietate și unul în calitate de moștenitoare a numitului Magda Mihail, f.6 și 7 dosar atașat nr.5266/1999, al Judecătoriei B. ), potrivit planului parcelar analogic existent la acea dată, aveau, împreună, o lățime de 72 m și, înspre râul B., pe toată această lățime, terenul avea ca vecin pe numita Scurtu Mari,a a cărei parcelă, nr.4, avea lățimea de 72 m la limita de vecinătate cu parcele 5 și 6(f.63 dosar apel), lățimea parcelelor 5 și 6 împreună, fiind de 72 m și înspre DN 17(36 m fiecare parcelă).
Din aceste două parcele, un lot de teren, cu lățimea de 27, 37 m., situat la limita cu parcela 3, al cărei proprietar era Șomfelean I. ( autorul reclamaților), a revenit pârâților apelanți, un alt lot, paralel cu primul, cu lățimea de 27,37 m, a revenit numitului Ș. A. și un al treilea lot, a fost împărțit pe lungime și a fost dobândit de numitul Neagoș I. (înspre râul B. ) și de către SC "Alex Dora";SRL(înspre DN 17) cu mențiunea că acești doi proprietari, se aflau în posesie terenurilor la data la data întabulării apelanților, fiind indicați vecini pe schița de întabulare(dosar atașat).
La rândul lor acești din urmă proprietari au dobândit și parcela limitrofă, cu nr.7, cu o lățime de 12 m, ce a aparținut numiților Doroftei Mihai și Bulbuc F. a, acestora fiindu-le reconstituit dreptul de proprietate după Doroftei Sever(f.47 și f.63 dosar apel și actele dosarului atașat nr.20/1997 al Judecătoriei B. ).
Se constată că expertul Petre Ion, care a întocmit schița de întabulare a apelanților nu a indicat niciun punct fix de reper, față de care să poată fi determinat amplasamentul terenului dobândit de apelanți dar, din compararea acestei schițe, cu planul parcelar analogic, rezultă că această schiță are aceleași caracteristici grafice ca și schița corespunzătoare percelei 5 din planul parcelar, respectiv linia de demarcație dintre terenul apelanților și parcela nr.3 limitrofă, înspre municipiul B., este o linie oblică, fără întreruperi, vecinul dinspre municipiul B. este Șomfeelan I., iar vecinul dinspre râul B. este Scurtu M. .
Dreptul de proprietate dobândit de apelanți nu poate fi altul decât cel avut de autorul lor, atât sub aspectul localizării cât și sub aspectul formei și dimensiunilor și având în vedere schița de întabularea apelanților și planul parcelar existent la data întabulării, tribunalul constată că terenul apelanților se circumscrie dreptului autorului de la care ei au dobândit, respectiv are aceeași formă cât și același amplasament ca și terenului reconstituit numitei Magda M., așa cum acesta este poziționat în planul parcelar analogic existent la data întabulării
.
De altfel apelanții nici nu au susținut că ar fi dobândit alt teren decât cel avut de titularul de la care ei au dobândit.
Este real că pârâții apelanți sunt cei care s-au întabulat primii în cartea funciară iar întabularea reclamantului care a dobândit terenul limitrof, ce constituie parcela nr.3, este ulterioară și s-a efectuat ulterior în baza unei expertize extrajudiciare, ceea ce face ca dreptul de proprietate al apelanților să fie opozabil reclamantului, în ceea ce privește localizarea, forma și dimensiunile (nu și în privința suprafeței, întrucât înscrierea în
cartea funciară nu garantează întinderea dreptului), potrivit art.25 din Legea nr.7/1996, și susținerile apelanților sub acest aspect sunt corecte.
Însă aceasta nu determină schimbarea sentinței, întrucât linia de hotar dintre terenul apelanților și cel al reclamantului, situate limitrof trebuie să aibă același traseu și aspect ca și linia ce constituie limita terenului întabulat în cartea funciară în favoarea apelanților, linie care, potrivit celor anterior expuse, este identică liniei de hotar dintre parcelele 5 și 3 din planul parcelar de punere în posesie și așa a fost stabilită de prima instanță.
Cum, la data dobândirii de către apelanți între terenul dobândit de aceștia și terenul limitrof, parcela 3, nu existau semne vizibile de hotar iar gardul despărțitor existent în prezent a fost construit ulterior, linia de hotar urmează să se stabilească potrivit liniei despărțitoare dintre parcelele 3 și 5 situate limitrof, linie care a fost indicată și în schițele care au stat la baza celor două întabulări .
Susținerile apelanților în sensul că expertul P. Viorel a concluzionat că există o suprapunere scriptică între terenul întabulat pe apelanți și cel întabulat pe reclamant nu sunt întemeiate întrucât expertul nu a emis o astfel de concluzie, concluzia acestuia fiind doar în sensul că lotul apelanților respectă prezentarea grafică din documentele care au stat la baza întabulării, fără să arate expres că respectă și amplasamentul terenului întabulat potrivit acestor reprezentări grafice.
Este adevărat că expertul a susținut că întabularea reclamantului nu ar fi corectă, respectiv că terenul acestuia ar fi rotit dar expertul nu s-a pronunțat în sensul că ar exista o suprapunere a întabulărilor, pronunțându-se doar în sensul că există o suprapunere a terenului folosit, în prezent, de apelanți, cu terenul întabulat pe reclamant iar, din actele dosarul reiese că cele două terenuri, al reclamantului și al apelanților, așa cum fiecare este determinat prin schițele de întabulare nu se suprapun.
Astfel, tribunalul reține că schița de întabulare a reclamanților a fost corect întocmită aceasta având indicate puncte fixe de reper, corespunde planului parcelar și expertul a localizat-o corect peste situația faptică dar, întrucât, schița ce a stat la baza întabulării apelanților nu are puncte de reper, acest aspect a permis expertului să poziționeze schița în așa fel încât aceasta să se suprapună pe situația faptică, evitând să arate că terenul pârâților, așa cum este el folosit în prezent, nu respectă și amplasamentul din schița de întabulare, arătând doar că terenul pârâților respectă prezentarea grafică din documentele mai "sus menționate"; adică raportul de expertiză parte integrantă din sentința civilă nr.4031/1999.
Teza rotirii lotului reclamantului avansată de expertul P. Viorel pornește de la premisa greșită că folosința apelanților este conformă, cu amplasamentul menționat în schița de întabulare or, în condițiile în care schița de întabulare a apelanților nu are indicate puncte de reper față de care trebuie amplasat terenul acestora, iar apelanții au dobândit terenul în limitele dreptului de proprietate a autorului lor, singura concluzie este acea că terenul dobândit de apelanți are același amplasat ca și al autorului lor, așa cum el a fost atribuit în posesie.
Chiar dacă în privința terenurilor din litigiu au fost întocmite mai multe planuri parcelare, care nu sunt identice întrutotul, este de necontestat faptul că terenul din parcelele 5 și 6 atribuite numitei Magda M. , înspre râul B., are lățimea egală cu cea a parcelei nr. 4 atribuită numitei Scurtu M. , forma loturilor este aceeași în toate planurile parcelare și cel mai important, linia de hotar dintre parcelele 3 și 5 și dintre parcelele 5 și 4, sun t a ce lea și în to a te p lan u rile pa rcelare (f.60-63 dosar apel).
Astfel, lotul ce constituie parcela nr.5 din care face parte terenul apelanților are linia de hotar față de terenul limitrof, situat spre municipiul B. (care în prezent, este proprietatea reclamantului), parcela 3, o linie oblică pornind de la limita cu DN 17 până la limita cu lotul atribuit numitului Scurtu M., linie oblică care se continuă între parcele 3(în prezent a reclamantului) și 4(a numitei Scurtu M. ).
De altfel, atât din schița terenului apelanților în baza căreia aceștia s-au întabulat, cât și din schița de întabulare pentru terenul reclamantului se poate observa că linia ce constituie limita terenului cu terenului celeilalte părți adică a reclamantului înspre terenul
apelanților și a apelanților înspre terenul reclamantului are aceeași formă, traseu și înclinație și dacă se alătură cele două schiței linia de hotar se suprapune(f.63, f.65 și f.68 dosar fond).
Totodată și linia de hotar dintre terenul proprietatea SC "Alex Dora com"; SRL, numitului Neagoș I. și Doroftei Mihai și F. a(parcela 7,) atât în planul parcelar(f.60-63) cât și în schița de întabulare aflată la fila 47 dosar apel, este tot o linie oblică, linie care are aceeași înclinație și se continuă și după terminarea parcelei 6, limitrof cu parcela 4(f.60 dosar apel).
Din compararea schiței lotului apelanților cu schița lotului reclamantului se poate lesne observa că linia ce constituie limita terenului reclamantului cu terenul limitrof, al apelanților și apoi al numitei Scurtu M., are aceeași formă ca și cea care delimitează lotul apelanților, adică o linie oblică și nu o linie frântă, la terminarea parcelei 5 și începerea parcelei 4 a numitei Scurtu M. .
Expertul propune stabilirea liniei de hotar conform folosinței apelanților pârâți deși această linie de hotar nu corespunde nici cu schița ce a stat la baza întabulării pârâților- apelanți și nici cu cea a terenului proprietarului anterior, de la care au dobândit pârâții.
În niciuna din schițele de parcelare întocmite de comisia municipală și nici în schița în baza cărora s-au întabulat pârâții apelanți, linia de separare a terenului pârâților apelanți de cea a terenului limitrof, deținut de reclamantul intimat, nu este frântă, așa cum a propus expertul în varianta solicitată de apelanți(planșa 1 și planșa 3 ).
Între terenului numitei Scurtu și cel al apelanților, în prezent, se află amenajată o stradă care a fost amenajată pe terenul numitei Scurtu M. .
În varianta de grănițuire solicitată de apelanți linia de hotar este frântă și nu oblică, fiind vizibil faptul că apelanții ocupă o porțiune de teren din terenul reclamantului.
Pe de altă parte, chiar dacă ar fi reală susținerea expertului P. Viorel, în sensul că terenul reclamantului ar fi fost "rotit"; și schița de întabulare a terenului apelantului nu ar corespunde în întregime cu vechiul amplasament al terenului autorului reclamantului, tribunalul reține că, în p o rțiun e a în ca re e xistă litigiu în p rivinț a lin iei de ho ta r, terenul reclamantului este corect întabulat,
deoarece, așa cum anterior s-a reținut, la nivelul străzii noi(R. B. ), situată între terenul apelanților și al numitei Scurtu, linia de hotar, trebuie să se continue oblic și nu frânt
și, dacă s-ar accepta susținerea expertului s-ar ajunge la modificarea atât a planului parcelar cât și a schițelor de întabulare.
În consecință tribunalul reține că terenul întabulat pe reclamant nu se suprapune cu terenul întabulat pe pârâții apelanți, existând doar o suprapunere faptică, respectiv folosința apelanților nu corespunde cu întabularea acestora.
Că nu este o suprapune între cele două terenuri, ci doar o folosință faptică a apelanților ce nu corespunde întabulării, rezultă și din faptul că, potrivit planului parcelar și schițelor de întabulare, terenul ce constituie parcela 7, în prezent în proprietatea lui Neagoș I., are linia despărțitoare față de parcela 8 o linie oblică ce se continuă neîntrerupt și pe traseul străzii amenajate și în continuare înspre râul B. (f.60-63 dosar apel) în timp ce, în schița întocmită de expertul P. Viorel, schiță în care sunt notate punctele de delimitare a f o losințe i te ren u rile lim itrof e, d in zo n a resp ectivă, (f.68 dosar fond)
, dacă folosința ar corespunde schițelor de întabulare și planurilor parcelare, punctul 41 ar trebui situat în continuarea punctului 42, însă, în fapt, punctul 41(ce constituie limita folosinței numitului Neagoș I. ) nu este situat pe linia oblică ce se continuă de la punctul 42 ci este situat mai înspre municipiul B. (în aceeași modalitate ca limita de folosință a apelanților imediat la nivelul străzii R. B. ), ceea ce indică faptul că folosințele nici numiților Neagoș, Ș. A. și apoi și a apelanților nu corespund întabulărilor, întabulări care respectă planurile parcelare.
Așa fiind, nu se impune compararea titlurilor reclamantului și al apelanților, critica apelanților sub acest aspect nefiind fondată.
Faptul că în modalitatea de grănițuire stabilită apelanții nu dețin întreaga suprafață de teren întabulată în favoarea lor, nu are relevanță sub aspectul stabilirii liniei de hotar, urmând ca aceștia să-și stabilească limitele terenului și față de ceilalți vecini, cu mențiunea că, față de planul parcelar inițial, în prezent, o parte din teren este zonă de
protecție a DN 17(o lățime de aprox. 8 m, f.60 dosar apel) și, pe de altă parte, suprafața nu este garantată de înscrierea în cartea funciară.
În modalitatea de grănițuire solicitată de apelanți, s-ar ajunge la modificarea formei și dimensiunilor atât a lotului apelanților cât și al reclamantului ceea ce nu este admisibil în cadrul unei acțiuni în grănițuire.
Acțiunea în grănițuire presupune punerea în acord a folosinței cu starea tabulară, folosința trebuind să fie conformă cu întabularea și nu să se modifice forma și amplasamentului terenului înscris în cartea funciară, conform folosinței, pe cale indirectă, în cadrul unei acțiuni de grănițuire.
Așa fiind, faptul că în modalitatea de grănițuire dispusă apelanții nu ar rămâne în posesie cu o suprafață de teren egală cu cea întabulată nu justifică stabilirea liniei de hotar pe traseul solicitat de apelanți.
Față de aceste considerente, tribunalul reține că sentința atacată este legală și temeinică iar apelul nu este fondat și în baza art.296 C.pr.civ., va fi respins.
Având în vedere că în sarcina reclamantului intimat instanța de apel a stabilit obligația achitării unei diferențe de taxă judiciară de timbru pe fondul cauzei, în cuantum de 615 lei și cum acesta nu a achitat-o până la închiderea dezbaterilor,conform art.19 și art.20 alin.5 din Legea nr.146/1997, reclamantul intimat C. F. G., având CNP 1.
, în prezent domiciliat în Germania(g.33 dosar fond),cu ultimul domiciliu din România, în municipiul B., va fi obligat să plătească municipiului B., suma de 615 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
În baza art. 274 C.pr.icv. apelanții vor fi obligați să plătească reclamantului intimat Coroi F. G. suma de 1415 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial de 800 lei(f.70 dosar apel) și 616 lei reprezintă taxa judiciară de timbru pe care intimatul a fost obligat să o plătească pentru fondul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefiind fondat, apelul declarat de pârâții Ș. A. A. și Ș. G.
,
ambii cu domiciliul în municipiul B., str. R. C. B. nr. 19, județul B. -Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 1035/2011, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ pe care o menține.
Obligă intimatul C. F. G. CNP 1., rezident în Germania, cu ultimul domiciliu în municipiul B. și cu domiciliul procesual ales la sediul SCPA "B. & B. ";, din municipiul B., strada Al. O., nr.7, județul B. -Năsăud, să plătească în contul municipiului B., suma de 615 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru.
Obligă apelanții Ș. A. A. și Ș. G. , soți, să plătească intimatului
Coroi F. G.
suma de 1415 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 19 martie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER, | ||
B. R. -I. | F. | G. | -C. G. N. |
Redactat BRI/tehnoredactat BRI/_ /6 ex. Judecător fond OCV
| ← Decizia civilă nr. 279/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 227/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
