Decizia civilă nr. 2382/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ Cod operator 8428
DECIZIA CIVILĂ NR. 2382/R/2013
Ședința publică din 17 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTORI: A. -A. P.
C. -M. CONȚ
G.: A. -A. M.
DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL CLUJ, reprezentat prin procuror:
S.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul F. E. junior, împotriva sentinței civile nr. 334 din_ a T. ui M., pronunțată în dosar nr._, privind și pe pârâtul intimat S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat prin D.G.F.P. A JUD. M., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, domnul avocat Ș. C. A.
, care depune la dosar împuternicire avocațială de reprezentare și reprezentanta
P. ui de pe lângă Curtea de A. C., doamna procuror SA, lipsă fiind reclamantul recurent personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul declarat de reclamantul F. E. junior, a fost formulat și motivat în termen legal, a fost comunicat părții adverse și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar în baza art. 5 alin. 3 din Legea nr. 221/2009.
S-a făcut referatul cauzei după care Curtea constată că la data de_, pârâtul intimat S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat prin
D.G.F.P. a jud. M., prin intermediul domnului I. P. a - director executiv, a înregistrat la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
Reprezentanta P. ui de pe lângă Curtea de A. C. arată că în prezenta cauză nu a fost citat P. de pe lângă Curtea de A. C. și solicită lăsarea cauzei la a doua strigare, pentru a i se da posibilitatea să lectureze dosarul.
Curtea lasă cauza la a doua strigare, pentru a da reprezentantei Parchetu- lui de pe lângă Curtea de A. C. posibilitatea de a lectura dosarul.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul reclamantului recurent, domnul avocat Ș. C. A. și reprezentanta P. ui de pe lângă Curtea de A. C., doamna procuror SA
, lipsă fiind reclamantul recurent personal și reprezentantul pârâtului intimat.
Reprezentantul reclamantului recurent și reprezentanta P. ui de pe lângă Curtea de A. C. arată că nu au de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității schimbării parțiale a cauzei juridice a acțiunii, prin invocarea pentru prima dată în recurs a criteriului discriminării și a criteriului etnic, care nu au fost invocate în fața instanței de fond.
Nemaifiind de formulat alte cereri prealabile sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului recurent în susținerea recursului și reprezentantei P. ui de pe lângă Curtea de A. C. pentru a pune concluzii asupra recursului care formează obiectul prezentului dosar și, totodată, pune în vedere acestora ca odată cu concluziile pe fond să se refere și la excepția invocată, din oficiu, de către Curte.
Reprezentantul reclamantului recurent arată că nu mai menține criteriul discriminării pentru că nu l-a invocat în fața instanței de fond, însă arată că menține și susține criteriul etnic, deoarece la f. 47 din dosarul instanței de fond, există un tabel nominal, în care sunt indicate persoanele care au fost ridicate și au fost predate autorităților sovietice, pentru a fi supuse la muncă grea pe teritoriul U.R.S.S. Totodată, arată că nu se cunoaște motivul real pentru care aceste persoane au fost predate autorităților sovietice, dar se presupune că acest fapt reprezintă o compensare în timp de război. De asemenea, arată că tatăl reclamantului, respectiv numitul F. E. senior a fost de etnie germană și acesta a fost motivul pentru care a fost predat autorităților sovietice.
Reprezentantul reclamantului recurent solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza pe fond, să se dispună admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, să se constate, în temeiul art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, caracterul politic al deportării tatălui reclamantului, F. E. senior, în fosta U.R.S.S. ca și prizonier de război pentru perioada_ -_, iar pentru perioada anterior amintită, pârâtul intimat să fie obligat la plata sumei de 40.000 euro reprezentând despăgubiri, pentru motivele arătate pe larg în memoriul de recurs și obligarea pârâtului intimat la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta P. ui de pe lângă Curtea de A. C. solicită admiterea excepției inadmisibilității schimbării parțiale a cauzei juridice pentru prima dată în recurs invocată, din oficiu, de către Curte. De asemenea, arată că în materia Legii nr. 221/2009 a existat o practică neunitară, iar prin Decizia nr. 15/2012 pronunțată de către I. Curte de C. și Justiție a fost soluționat un recurs în interesul legii referitor la problema de drept din prezenta cauză, astfel încât, solicită instanței să aibă în vedere această decizie și, totodată, solicită respingerea recursului declarat de reclamantul F. E. junior, ca fiind nefondat.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 334 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._ s-a respins acțiunea civilă formulată de reclamantul F. E.
, împotriva pârâtului S. R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri morale în sumă totală de 40.000 euro în calitate de moștenitor a defunctului său tată F. E., decedat care a fost prizonier de război în URSS în perioada_ -_ .
Temeiul juridic al acțiunii formulate îl constituie prevederile Legii 221/2009.
La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri din cuprinsul cărora instanța a reținut că reclamantul este fiul numitului F. E. care în perioada_ -_ a fost prizonier în URSS.
În baza art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/209, persoana vătămată, sau moștenitorii acesteia până la gradul al II-lea, pot solicita în termen de 3 ani de la data intrării în vigoare a legii despăgubiri constând în daune morale, respectiv materiale.
Legea nr. 221/2 iunie 2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1949, în art. 3, arată ce înțelege această lege prin măsură administrativă cu caracter politic.
Din interpretarea acestor norme juridice, rezultă cp se poate constata caracterul politic și al altor măsuri administrative în afara dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu, internării în unități și colonii de muncă sau stabilirii de loc de muncă obligatoriu în baza actelor normative enumerate în art. 3, condiția esențială fiind ca persoanele supuse unor astfel de măsuri să fi săvârșit fapte prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999.
Prin urmare, și în cazul prevăzut de art. 3 și în cel prevăzut de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, legiuitorul a avut în vedere posibilitatea constatării caracterului politic al unor măsuri administrative, numai dacă persoana a săvârșit fapte îndreptate împotriva regimului totalitar, de natura celor prezentate în actele normative enumerate în art. 3 sau în art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999.
Pentru identitate de rațiune, în ceea ce privește definirea măsurilor administrative cu caracter politic, legiuitorul a procedat în mod similar cu definirea condamnărilor cu caracter politic, în sensul că, pe de-o parte s-a raportat la acte normative expres menționate, precizând că sunt măsuri administrative cu caracter politic orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securității, având ca obiect dislocarea și stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate în art. 3, evidențiate mai sus, iar pe de altă parte s-a raportat la scopul urmărit de cel supus măsurilor cu caracter administrativ, astfel cum acesta a fost definit pentru infracțiunile cu caracter politic.
Legea nr. 221/2009 are un caracter reparator și recompensator doar pentru persoanele care s-au împotrivit sau au fost considerate potrivnice regimului totalitar instaurat la data de 6 martie 1945. Acest aspect rezultă din însuși titlul legii care se numește "legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, pronunțate în perioada 6 martie 1945 -22 decembrie 1989";.
Au existat și alte acte normative care au acoperit perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945. Este vorba de dispozițiile Decretului -Lege nr. 118/1990, care a instituit o serie de drepturi și facilități pentru persoanele care după 6 martie 1945, din motive politice, au făcut obiectul unor condamnări sau măsuri administrative, cum ar fi: internarea în spitale psihiatrice, domiciliul obligatoriu, strămutarea în alte localități, etc.; a acordat aceleași drepturi și persoanelor care au fost deportate după 23 august 1944 în străinătate sau au fost luați prizonieri ori menținuți în această stare de armata sovietică după 23 august 1944 și
încheierea armistițiului din septembrie 1944. De asemenea, OG nr. 105/1999 acordă același gen de drepturi persoanelor care, în perioada 6 septembrie 1940-6 martie 1945, au făcut obiectul unor persecuții din motive etnice, precum: deportarea în ghetouri, lagăre de concentrare în străinătate, privare de libertate în locuri de deținere sau lagăre de concentrare, refugiați, expulzați sau strămutați în altă localitate, detașamente de muncă forțată, supraviețuitori ai trenului morții.
Totodată văzând și dispozițiile OUG nr. 214/1999 care instituie calitate de luptător în rezistență anticomunistă și un sistem de drepturi pentru care cei care în perioada 6 martie 1945 - 14 decembrie 1989 au fost condamnați pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, se poate trage concluzia că situația
constând în prizonierat nu creează vocație la drepturile prevăzute de Legea nr. 221/2009.
Este evident că voința legiuitorului, așa cum a rezultat în mod neîndoielnic din textul Legii nr. 221/2009, a fost aceea de a reglementa exclusiv consecințele măsurilor represive dispuse de S. R. și autoritățile sale după 6 martie 1945, iar nu de a repara și consecințele nefaste cauzate de abuzurile armatei sovietice.
Așa fiind, în condițiile în care situația reclamantului nu se grefează pe situațiile reglementate de Legea nr. 221/2009, o interpretare extensivă a dispozițiilor acestui act normativ, ar constitui o încălcare a dispozițiilor art. 124 din Constituție, potrivit cărora justiția se înfăptuiește în numele legii, este unică, imparțială și egală pentru toți iar judecătorii sunt independenți și se supun numai legii. A fost irelevant faptul că măsura prizonieratului, dispusă înainte de 6 martie 1945 s-a prelungit după această dată, atâta timp cât legea se referă cu necesitate la luarea măsurii exclusiv după dat de 6 martie 1945, iar nu și anterior.
Prizonierilor de război nu li se aplică dispozițiile Legii nr. 221/2009, deoarece această lege se referă la cu totul și cu totul alte ipoteze, respectiv la condamnări cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora, pentru fapte care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
Foștii prizonieri din cel de-al doilea război mondial nu pot beneficia de prevederile Legii nr. 221/2009, deoarece căderea în captivitate nu constituie
"condamnare cu caracter politic"; (art. 1 alin. 1) și nici "măsură administrativă cu caracter politic"; (art. 3 alin. 1) astfel că prizonieratul nu se încadrează în ipotezele reglementate de Legea nr. 221/2009.
Prin urmare, în speță nu s-a dovedit existența unei măsuri administrative cu caracter politic în sensul Legii nr. 221/2009.
Prin Decizia nr. 12 pronunțată la data de_ în dosarul nr. 14/2011 Î. Curte de casație și Justiție a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al P. ui de pe lângă Î. Curte de casație și Justiție, Colegiul de conducere al Curții de A. București și Colegiul de conducere al Curții de A. Galați și a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr. 1358/2010 și nr. 1360/2010, dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsuri administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial. Decizia este obligatorie, potrivit art. 330 ind. 7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
Raportat la considerentele mai sus expuse, tribunalul a respins acțiunea civilă formulată de reclamant ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F. E. JUNIOR solicitând admiterea recursului,casarea hotărârii atacate și rejudecând pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulata, să se constate în temeiul art.4 alin.2 din Legea nr. 221/2009 caracterul politic al deportării tatălui său, F. E. Sr. în fosta U.R.S.S.ca și prizonier de război pentru perioada_ -_, iar pentru perioada anterior amintită pârâtul (intimatul) să fie obligat la plata sumei de 40.000 euro reprezentând despăgubiri și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurentul a arătat că prin sentința atacată a fost respinsă cererea considerându-se că dispozițiile Legii nr. 221/2009 au doar un caracter reparator și compensator doar pentru persoanele care s-au împotrivit sau au fost considerate potrivnice regimului comunist instaurat la data de _
și s-a apreciat că nu se încadrează nici în disp. art. 2 alin. l din O.U.G. nr. 214/1999.
De asemenea s-a invocat și decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale, decizia nr. 15/2012 a ICCJ.
Apreciază hotărârea instanței ca nefondată pentru următoarele considerente:
În opinia recurentului era firesc să se constate caracterul politic al perioadei de prizonierat, cel puțin după data de_ și până la data de_, data la care tatăl său a fost pus în libertate; este demn de relevat că măsura luată strict pe criterii etnice (naționalitatea germana a tatălui) a nesocotit disp.art.5 din Declarația Universala a Drepturilor Omului, art.3 din Tratatul de Pace încheiat la Paris la data de_ între R. ia și Puterile Aliate și Asociate, art.2 și 3 din Declarația Universala a Drepturilor Omului referitoare la dreptul la viata ;
Interesant este faptul că măsura abuzivă luată față de tatăl său, doar pe criterii etnice, a fost luată la data de_, după ce R. ia se alăturase puterilor aliate printre care figura și U.R.S.S.; acceptând această măsură apreciază că S.
a achiesat benevol și la Hotărârea Comitetului de Stat pentru apărarea Sovietelor după data de_ ca cetățenii săi să fie discriminați cel puțin pe criteriu etnic și să participe alături de fosta U.R.S.S. la tratamentul inuman ce a cauzat o degradare a personalității umane, pentru bărbații cu o vârsta cuprinsa între 7-45 ani (oare un copil de 7 ani poate fi considerat bărbat?) și pentru femeile cu o vârsta cuprinsa între 18-30 ani de origine etnică germană; a înlătura caracterul abuziv al acestei măsuri, a nu recunoaște caracterul politic al măsurii reprezintă în opinia recurentului o gravă eroare; dacă inițial a fost prizonier de război, ulterior datei de_, dată la care R. ia a devenit țară aliată marilor puteri care au luptat împotriva regimului nazist (lucru recunoscut de altfel) era firesc ca orice măsură represivă luată împotriva cetățenilor săi să înceteze de îndată;
Instaurarea unui regim totalitar, de tristă amintire,"regimul Groza"a condus în mod implicit la înlăturarea respectării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar menținerea antecesorului nostru pentru o perioadă de peste 1,6 ani în lagăr reprezintă, intr-o opinie personală, o adevărată împotrivire față de regimul instaurat prin forța și abuz; condițiile de detenție, de umilințe fizice și psihice, munca forțată au condus la o degradare evidentă a personalității unui om acestea fiind motivele pentru care au fost solicitate despăgubiri morale ca și posibilitate de reparație;
Consideră că în cauză este necesar să menționeze temeiul ilegal al deportării, atâta timp cât persoana în cauză a fost închisa (reținută) fără un motiv întemeiat în drept și în fapt, dar a fost supusă și unor suferințe greu de suportat.
Suferințele greu de descris la care au fost supuși etnicii germani se regăsesc parțial în documentele existente la f. 53 și urm. din cauza "Lungul drum spre nicăieri. Germanii din R. ia deportați în U,R.S.S." orice comentariu suplimentar la cele consemnate fiind de prisos; avem cunoștința de deciziile nr._ /2010 ale Curții Constituționale, dec. nr. 12/2011 a ICCJ, decizii care conduc la inaplicabilitatea Legii nr.221/2009, scopul inițial urmărit de legiuitor, acela de a repara moral suferințele persoanelor care au suferit condamnări politice sau măsuri administrative fiind înlăturat, actul normativ încetând să mai aibă existența juridică și deci să mai constituie temei al pretențiilor în justiție.
Este tot atât de adevărat că persoanele care au formulat cereri anterior deciziilor Curții Constituționale de la finalul anului 2010 au beneficiat de despăgubiri, ceea ce constituie pentru recurente o discriminare în raport cu
aceste persoane care au câștigat prin hotărâri definitive și irevocabile dreptul la despăgubiri.
Poate că era firesc ca după emiterea deciziilor Curții Constituționale Parlamentul să intervină cu scopul de a revizui o prevedere legala declarată neconstituțională în termenul pe care legea îl prevede pentru a fi pusă de acord cu Constituția R. iei, însă s-a creat un vid juridic prin omisiunea legiuitorului de a reglementa situația nou creată.
Drept urmare, lipsa de reacție a Parlamentului național în scopul revizuirii dispoziției în cauză conduce la un tratament discriminatoriu, situație care din păcate nu poate fi sancționată.
R. prin Ministerul Finanțelor Publice a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Curtea, din oficiu, constată incidentă excepția inadmisibilității schimbării parțiale a cauzei juridice a acțiunii, prin invocarea pentru prima dată în recurs a criteriului discriminării și a criteriului etnic, care nu au fost invocate în fața instanței de fond, iar în consecință aceste motive nu vor fi analizate, pentru că potrivit art. 316 raportat la art. 294 alin. 1 Cod procedură civilă, în calea de atac nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata și nici nu se pot face alte cereri noi, ori indicarea pentru prima dată în recurs ca temei a discriminării constituie tocmai o astfel de schimbare a cauzei.
În ce privește celelalte motive de recurs, referitor la posibilitatea acordării de despăgubiri în temeiul Legii nr. 221/2009 persoanelor deportate, este real că se poate constata caracterul politic și al altor măsuri administrative în afara dislocării și stabilirii de domiciliu obligatoriu, internării în unități și colonii de muncă sau stabilirii de loc de muncă obligatoriu în baza actelor normative enumerate în articolul 3, condiția esențială fiind ca persoanele supuse unor astfel de măsuri să fi săvârșit fapte prin care s-a urmărit unul din scopurile prevăzute de art. 2 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999.
Prin urmare, și în cazul prevăzut de art. 3 și în cel prevăzut de art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, legiuitorul a avut în vedere posibilitatea constatării caracterului politic al unor măsuri administrative, numai dacă persoana a săvârșit fapte îndreptate împotriva regimului totalitar, de natura celor prezentate în actele normative enumerate în art. 3 sau în art. 2 alin. 1 din OUG nr. 214/1999.
Pentru identitate de rațiune, în ceea ce privește definirea măsurilor administrative cu caracter politic, legiuitorul a procedat în mod similar cu definirea condamnărilor cu caracter politic, în sensul că, pe de-o parte s-a raportat la acte normative expres menționate, precizând că sunt măsuri administrative cu caracter politic orice măsuri luate de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre actele normative enumerate în art. 3, evidențiate mai sus, iar pe de altă parte s-a raportat la scopul urmărit de cel supus măsurilor cu caracter administrativ, astfel cum acesta a fost definit pentru infracțiunile cu caracter politic.
Legea nr. 221/2009 are un caracter reparator și compensator doar pentru persoanele care s-au împotrivit sau au fost considerate potrivnice regimului totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
În speță, măsura deportării pentru munca de reconstrucție în URSS s-a dispus anterior perioadei vizată de către dispozițiile Legii nr. 221/2009, pe de o
parte, iar pe de altă parte, măsura nu a fost luată de S. R. sau de organele sale.
Este irelevant faptul că măsura deportării, dispusă înainte de 6 martie 1945, s-a prelungit după această dată, atâta timp cât legea se referă cu necesitate la luarea măsurii exclusiv după data de 6 martie 1945, iar nu anterior. Condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora, prevăzute de Legea nr. 221/2009 ce constituie temeiul acordării de
despăgubiri, trebuie să fie ale S. ui R. .
Or, deportarea anumitor categorii de persoane în URSS la muncă de reconstrucție este o măsură impusă de S. Sovietic, ca stat de ocupație la acea vreme.
În speță, deportarea nu a fost dispusă de S. R., ci de forțele sovietice de ocupație și nu s-a datorat împotrivirii față de regimul comunist instaurat la 6 martie 1945, ci s-a înscris în deportările-despăgubiri de război pretinse de sovietici după Convenția de Armistițiu din 1944.
Prin urmare, în speță nu s-a dovedit existenta unei masuri administrative cu caracter politic in sensul Legii nr. 221/2009.
În temeiul prevederilor art. 312 alin . 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul F. E. junior împotriva sentinței civile nr. 334 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE,
JUDECĂTORI,
I. -D. C.
A. -A.
P.
C.
-M. CONȚ
G. ,
A. M.
Red. I.D.C./Dact. R.V.
2 ex./_
Jud. fond: D. W. - Tribunalul Maramureș
| ← Sentința civilă nr. 1875/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 40/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
