Decizia civilă nr. 257/2013. Accesiune
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA Nr. 257/2013
Ședința publică de la 21 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE E. L.
JUDECĂTOR M. O. -S. GREFIER A. P.
S-a luat în examinare apelul declarat de apelant G. A., apelant
G. E. împotriva Sentinței civile nr. 1273/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., privind și pe intimat S. ANA M., intimat C.
A., având ca obiect accesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, instanța constată că apelanții au fost citați cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, obligație pe care nu și-au îndeplinit-o.
În temeiul art. 137 al. 1 C.pr.civ raportat la art. 20 al. 3 din Legea 146/1997, instanța invocă din oficiu excepția netimbrării și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civila nr. 1273/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei D., au fost respinse excepțiile lipsei de interes și de inadmisibilitate a acțiunii, ca neîntemeiate.
A fost respinsa acțiunea civilă formulată de reclamanții G. A. și
G. E., ca fiind introddusă în contra unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă față de pârâta C. A., respectiv ca neîntemeiată față de pârâta S. Ana M. .
Au fost obligați reclamanții să plătească pârâtei S. Ana M. suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin Sentința civilă nr.1449/2007, pronunțată de Judecătoria Dej în dosarul nr. 2453/ 2005, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr.382/R/2008 a T. ului Cluj, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de reclamanții G. A. și G. E., dispunându-se obligarea pârâtelor S. Ana M. și C. A. la recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2,87 m.p., identificat prin reperele 1-2-2A-1 din anexa nr.1 la raportul de expertiză efectuat în cauză.
Cererea de lămurire a dispozitivului depusă de reclamanți, pe motiv că terenul ar fi ocupat de construcțiile pârâtelor, a fost respinsă de instanță, deoarece nu sunt evidențiate în anexa nr.1 la raport, iar pe de altă parte nici nu s-a formulat vreun petit de desființare a unor asemenea edificii, cererea
reconvențională vizând doar revendicarea unei porțiuni de 4 m.p. și de restituire a folosului tras (f.212 dosar nr.2453/2005).
În speță, văzând că pârâta C. A. nu are vreun drept asupra construcției din litigiu, spre deosebire de pârâta S. Ana M. - titulara exclusivă a dreptului de proprietate asupra acestui imobil, așa cum apare el evidențiat în C.F. nr.54068 D. sub nr. topo.969/1/2/2/2 (extras C.F. f.17), în atare situație instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei de rd.2, urmând să respingă acțiunea față de aceasta ca fiind introdusă în contra unei persoane lipsite de legitimare procesuală pasivă.
În privința dreptului de accesiune imobiliară artificială invocat de reclamanți prin acțiune în baza art.494 din vechiul Cod civil, văzând și restul excepțiilor invocate, instanța a reținut următoarele:
În prealabil, este de precizat faptul că exercitarea dreptului de proprietate asupra terenurilor și asupra construcțiilor trebuie să țină seama de anumite limite legale, precum cele stabilite din consi- derente de amenajare a teritoriului și de urbanism.
Ca urmare, dacă o lucrare este efectuată de constructor cu autorizație, iar proprietarul terenului invocă un drept de accesiune și dorește demolarea ei, această opțiune este supusă cenzurii organului administrativ competent să emită autorizația de demolare. Desigur că proprietarul terenului este cel care decide, în funcție de circumstanțe, dacă are interes să stăruie în cererea de ridicare a lucrării de pe teren sau să păstreze lucrarea în proprietate, cu consecința plății indemnizației cuvenite autorului ei, în temeiul principiului
îmbogățirii fără justă cauză, însă tratamentul juridic este diferit, după cum cel care a construit a fost de bună sau de rea-credință.
Astfel, văzând dispozițiile art.494 alin.1 și 3 din vechiul Cod civil, rezultă că proprietarul terenului este îndreptățit să pretindă desființarea lucrărilor realizate pe terenul său doar în situația în care au fost edificate de un constructor de rea-credință.
Pe de altă parte, chiar dacă proprietarul terenului nu se poate substitui voinței autorității admi- nistrației publice locale, totuși nu se poate nega acestuia dreptul de a apela la justiție pentru a-și ocroti proprietatea și a cere aplicarea prevederilor art.494 din Codul civil. Lipsa autorizației de demolare impusă prin dispozițiile Legii nr.50/1991, republicată, nu constituie un impediment în rezolvarea problemei accesiunii imobiliare artificaiale sub forma demolării construcției, căci neeliberarea unui astfel de act administrativ de către autorității administrației publice locale nu poate împiedica accesul la justiție al reclamanților și nu poate obstrucționa înfăptuirea justiției. Mai mult, în speță o asemenea autorizație de demolare poate fi eliberată doar la cererea pârâtei ca titulară a construcției autorizate.
Văzând toate împrejurările cauzei, demonstrate prin probe, convingerea instanței a fost că pârâta de rd.1 a fost de bună-credință la realizarea construcției în baza convenției și deci reclamanții nu sunt îndreptățiți să pretindă pârâtei desființarea acesteia.
Așa fiind, s-a dispus respingerea excepțiilor lipsei de interes și de inadmisibilitate a acțiunii iar pe fond a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Văzând și dispozițiile art.274 Cod procedură civilă, s-a dispus obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei către pârâta de rd.1, reprezentând onorar avocațial conform chitanțelor depuse la dosar.
Împotriva hotărârii au declarat recurs reclamanții G. A. și
G. E. solicitând admiterea recursului și modificarea în întregime a
hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii reclamantului așa cum a fost formulată (f. 3-4).
Prin întâmpinarea formulată, intimații S. Ana-M. și C. A.
L. au invocat excepția nemotivării recursului, potrivit art. 303 C.pr.civ solicitând instanței anularea recursului ca nemotivat, în termenul legal, potrivit art. 306 C.pr.civ.
Pe fondul cauzei s-a solicitat respingerea recursului ca netimbrat (f. 12-
13).
În ședința publică din data de_, T. ul din oficiu, în
temeiul dispozițiilor art. 281¹ C.pr.civ. și raportat la obiectul cauzei deduse judecății - obligație de a face - a recalificat calea de atac în apel.
După recalificarea căii de atac, constatând că apelanții nu s-au conformat dispozițiilor instanței de a dovedi achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. și art. 20 alin. 3 din legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, a invocat excepția netimbrării apelului.
Excepția este întemeiată pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Raportat la cele expuse, T. ul apreciază că sunt îndeplinite în cauză cerințele textului legal citat și în consecință,
În temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, urmează să fie admisă excepția netimbrării și, în consecință, se va anula ca netimbrat apelul declarat de reclamantul G. A. si G. E. împotriva Sentinei civile nr. 1273/_ pronunțată in dosar nr._ al Judecătoriei D., care va fi menținută în totul.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ. vor fi obligați apelanții să plătească intimaților someșan Ana M. și SA suma de 200 lei, cheltuieli de judecată apel, reprezentând onorariu avocațial conform înscrisului justificativ depus la dosar (f. 15).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite exceptia netimbrarii invocata din oficiu.
Anuleaza ca netimbrat apelul declarat de reclamantul G. A. si
E. impotriva sentintei civile nr. 1273/_ pronuntata in dosar nr._ al Judecatoriei D., pe care o mentine in totul.
Obliga apelantii sa plateasca intimatilor S. Ana M. si C. A. suma de 200 lei, cheltuieli de judecata in apel.
Decizia este definitiva si executorie.
Cu drept de recurs in termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 21 Mai 2013.
Președinte, Judecător,
L. M. O. -S.
Grefier,
P.
A.P. 22 Mai 2013
Red. EL/Tehn AP /_ /6 ex.
Jud fond - I. C. G. - Judecătoria Dej
| ← Decizia civilă nr. 1857/2013. Accesiune | Încheierea civilă nr. 205/2013. Acordare de compensatii... → |
|---|
