Decizia civilă nr. 3271/2013. Acordare de compensatii financiare victimelor unor infractiuni
Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3271/R/2013
Ședința publică din 27 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C.
G.: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de reclamantul H. P. împotriva sentinței civile nr. 404 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr. _
, privind și pe intimații S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE ȘI
D. G. A F. P. A J. M., având ca obiect acordare de compensații financiare victimelor unor infracțiuni.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C., procuror Slabu Aurelia, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că la data de 21 iunie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtului intimat Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. ,
întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
La data de 27 iunie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea reclamantului recurent un înscris prin care arată că nu se poate prezenta pentru acest termen nici el și nici apărătorul ales și solicită judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești si acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de Tribunalul Maramureș.
Apreciază că reclamantul recurent nu este îndreptățit la acordarea altor compensații financiare decât cele prevăzute de Legea nr. 211/2004.
C U R T E A
Prin cererea înregistrată pe rolul T. ui M. la data de_ petentul
H. P. a solicitat acordarea unei compensații financiare în sumă totală de
110.500 lei, conform sentinței penale nr. 459 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ și deciziei penale nr. 194/A/_ a Curții de A. C., prin care i s-a admis constituirea de parte civilă pentru
10.000 lei despăgubiri pentru daune materiale, 100.000 lei despăgubiri pentru daune morale și 500 lei cheltuieli judiciare.
Prin sentința civilă nr. 404 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui R. reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acesta prin întâmpinare.
S-a admis în parte cererea de compensație financiară formulată de petentul
H. P. .
I s-a acordat petentului H. P., CNP 1., o compensație financiară în sumă de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, ce se va asigura de la bugetul de stat, prin bugetul M. ui Justiției.
S-au respins celelalte cereri formulate.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului Statul
prin Ministerul Finanțelor Publice, reprezentat de D. G. a F. Pu- blice M., tribunalul a reținut următoarele:
, garant al dreptului la viață și integritate fizică și psihică ale persoa- nei, a asigurat protecția victimelor infracțiunii prin adoptarea Legii nr. 211/ 2004.
Prin lege sunt instituite măsurile de protecție, dreptul victimelor infracțiu- nilor de a le solicita, cât și modalitatea în care are loc exercițiul dreptului, prin norme de drept material și procesual.
Legea în Capitolul V - "Acordarea de către stat a compensațiilor financiare victimelor unor infracțiuni"; (art. 21-34) - stabilește condițiile în care se acordă compensațiile la cererea unor categorii de victime, autoritatea competentă, procedura de soluționare și căile de atac.
Competența de soluționare a cererii este dată Comisiei pentru acordarea de compensații financiare victimelor infracțiunilor, constituită la fiecare tribunal, în a cărui circumscripție domiciliază victima (art. 28 din Legea nr. 211/ 2004).
Cererea se soluționează în camera de consiliu, cu citarea victimei și parti- ciparea obligatorie a procurorului.
Din interpretarea art. 31 din Legea nr. 211/2004, care stabilește regulile procedurale pentru judecarea cererii, rezultă că procedura în fața comisiei este necontencioasă, fiind obligatorie doar participarea procurorului și citarea victi- mei.
Prin lege sunt stabilite și soluțiile de admitere și stabilire a cuantumului compensațiilor, respectiv de respingere, dacă nu sunt întrunite condițiile prevă- zute de lege.
În consecință, Comisia stabilește dacă cererea este întemeiată sau nu, sub aspectul îndeplinirii condițiilor cerute de lege și nu valorifică dreptul în contradic- toriu cu altă persoană ori autoritate.
Hotărârea pronunțată se comunică victimei și poate fi atacată cu recurs la curtea de apel (art. 31 alin. 5 și 6).
Legea care cuprinde normele de drept material și procesual nu face trimite- re la dispozițiile Codului de procedură civilă, însă are dispoziții potrivnice în ce privește soluționarea cererii de Comisia ce se constituie în complet din doi jude- cători, parte fiind numai victima care se citează.
În conformitate cu art. 721 Cod procedură civilă, dispozițiile codului alcă- tuiesc procedura de drept comun în materie civilă și comercială și se aplică și în materiile prevăzute de alte legi în măsura în care acestea nu cuprind dispoziții potrivnice, în speță cele menționate.
Astfel fiind, tribunalul a constatat că sunt incidente în cauză dispozițiile privitoare la procedurile necontencioase (art. 331 Cod procedură civilă), mijlocirea Comisiei constituită în cadrul tribunalului fiind necesară pentru a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de lege și a acorda compensația financiară fără a stabili un drept potrivnic față de altă "persoană";, respectiv față de stat ca participant la un raport juridic dedus judecății, oricare ar fi reprezentarea acestuia prin M. F. sau altă instituție ori autoritate publică.
Procedurile în fața comisiei în stabilirea dreptului la compensația financi- ară sunt necontencioase, "parte"; în proces fiind numai victima infracțiunii, care se citează în temeiul legii.
În procedura executării sunt desemnate, prin lege, instituțiile statului ce au obligația de a efectua plata și modalitatea de asigurare a fondurilor necesare.
Faptul că fondurile necesare pentru acordarea compensației financiare sunt asigurate de la bugetul de stat, prin bugetul M. ui Justiției, cât și drep- tul statului de a se subroga în dreptul victimei, care a beneficiat de compensație sau un avans din aceasta pentru recuperarea sumelor plătite nu conferă calitate procesuală pasivă statului în procedura în fața comisiei.
Așa fiind, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a i- ntimatului Statul R. prin Ministerul Finanțelor Publice.
De altfel, acest intimat nici nu a fost chemat în judecată de către petent prin cererea formulată, fiind citat de către instanță din oficiu.
Pe fondul cauzei, analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la dispozițiile legale incidente, tribunalul a reținut următoarele:
Petentul H. P. este fiul defunctei Holics I., victimă a infracțiunilor de omor calificat, viol și violare de domiciliu, săvârșite asupra sa de inculpatul Hanțig Nichita, în noaptea de_, condamnat la 22 de ani de închisoare.
Prin sentința penală nr. 459 din data de_, pronunțată de Tribunalul
M. în dosarul nr._, inculpatul a fost obligat să îi plătească părții civile H. P. suma de 10.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune materiale, suma de 30.000 lei reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale și 500 lei cheltuieli judiciare.
În considerentele sentinței s-a reținut că inculpatul a fost de acord să îi plătească fiului victimei suma de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli efectuate cu înmormântarea acesteia și parastasurile ulterioare.
Prin decizia penală nr. 194/A/_, pronunțată de C. de A. C. în dosarul nr._, inculpatul a fost obligat la plata sumei de 100.000 lei daune morale.
Din cuprinsul proceselor verbale întocmite în dosarul execuțional nr. 102/2012 de Biroul executorului judecătoresc Aniței Dorel la data de_, rezultă că debitorul Hanțig Nichita nu deține bunuri mobile sau imobile care ar putea fi valorificate, constatându-se astfel starea de insolvabilitate a acestuia.
Potrivit art. 21 alin. 1 lit. b din Legea nr. 211/2004, compensația financiară se acordă, la cerere, soțului, copiilor și persoanelor aflate în întreținerea per- soanelor decedate prin săvârșirea infracțiunilor prevăzute la alin. 1, condiție ce este întrunită în speță.
Cerința ca victima să se afle în întreținerea persoanei decedate prin săvâr- șirea infracțiunii este solicitată pentru alte persoane decât soțul și copiii și atunci când acordarea compensației financiare este cerută pentru acoperirea întreținerii de care victima este lipsită din cauza săvârșirii infracțiunii, ipoteză ce nu este
incidentă în cauză.
T. a reținut că petentul are calitatea de victimă, conform art. 21 alin. 1 lit. b din Legea nr. 211/2004, a formulat cererea de compensație financiară în termenul de un an prevăzut de lege, s-a constituit ca parte civilă în cadrul pro- cesului penal, nu s-a dovedit că ar fi obținut repararea integrală a prejudiciului suferit de la o societate de asigurare, iar făptuitorul este insolvabil.
Potrivit art. 27 alin. 1 lit. b din Legea nr. 211/2004, compensația financiară se acordă victimei pentru următoarele categorii de prejudicii suferite de aceasta prin săvârșirea infracțiunii: cheltuieli de înmormântare, întreținerea de care victima este lipsită din cauza săvârșirii infracțiunii, fiind excluse alte categorii de prejudicii.
Așa fiind, reținând că petentul întrunește condițiile prevăzute de lege, în te- meiul art. 21 alin. 1 lit. b, art. 21 alin. 2, art. 24 alin. 1, art. 27 alin. 1 lit. b pct. 1 din Legea nr. 211/2004, tribunalul a admis în parte cererea formulată și a acordat petentului H. P., CNP 1., o compensație financiară în sumă de 10.000 lei, reprezentând cheltuieli de înmormântare, ce se va asigura de la bugetul de stat, prin bugetul M. ui Justiției.
Instanța a respins celelalte cereri formulate.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul H. P. solicitând modificarea în parte a sentinței civile nr. 404/2013 a T. ui M. în sensul admiterii acțiunii formulate și în ceea ce privește suma de 100.500 lei acordată cu titlu de cheltuieli judiciare și daune morale prin decizia penală nr. 194/2011 a Curții de A. C. .
În motivare s-a arătat că raportat la dispozițiile art. 21 alin. 1 lit. b, art. 21 alin. 2 și art. 21 alin. 3 din Legea nr. 211/2004 raportat la dispozițiile art. 24 alin. 1 lit. a pct. 1 coroborat cu art. 24 alin. 1 lit. b și art. 24 alin. 1 lit. c din Legea nr. 211/2004 combinate cu Directiva nr. 2004/80 cererea trebuia admisă în tot, reclamantul fiind îndreptățit și având calitatea de a solicita acordarea de compensații financiare deoarece s-a constituit parte civilă în procesul penal și a dovedit faptul că inculpatul este insolvabil, astfel cum rezultă din procesele- verbale întocmite de BEJ Aniței Dorel în dosarul execuțional nr. 102/2012.
Într-o atare situație este aplicabil art. 20 din Constituția R. iei, raportat la Directiva nr. 2004/80 reclamantul fiind discriminat și neavând posibilitatea unei egalități în fața legii conform art. 20 și 21 din Carta Fundamentală a Uniunii Europene.
Preambulul Directivei nr. 2004/80 prevede că despăgubirea trebuie să fie echitabilă, corespunzătoare victimelor și să acopere prejudiciul suferit în totalitate.
O altă aplicare sau interpretare a directivei ar naște o întrebare preliminară, respectiv dacă Directiva nr. 2004/80 se referă și la acordarea daunelor morale.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 C.pr.civ., art. 101 alin. 1 și 5, art. 299-316 C.pr.civ., art. 20 din Constituția R. iei, Directiva nr. 2004/80, Tratatul de Instituire a Comunității Europene, Convenția Europeană din_ .
S-a formulat întâmpinare de către Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M., întâmpinare prin care se invocă din nou excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului, acest aspect fiind însă tranșat irevocabil prin sentința pronunțată de tribunal, nefiind declarat recurs de către reclamant în ceea ce îl privește.
Se solicită de asemenea prin întâmpinare respingerea acțiunii formulate de reclamant, inadmisibil însă în condițiile în care nu a fost declarat recurs de către pârât împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Maramureș.
Analizând recursul declarat de reclamantul H. P. împotriva sentinței civile nr. 404 din_ a T. ui M., C. reține următoarele:
În ceea ce privește solicitarea reclamantului recurent de sesizare a Curții Europene de Justiție se apreciază de către instanță, în aplicarea art.234 din Tratatul CEE, că nu se impune formularea unei întrebări preliminare care să fie adresată Curții în ceea ce privește interpretarea prevederilor Directivei nr.2004/80, directivă implementată în dreptul intern prin O.U.G nr.113/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr.211/2004, formularea unei întrebări neprezentând relevanță pentru soluționarea litigiului în condițiile în care Directiva nr.2004/80 nu este aplicabilă în cauză.
Conform jurisprudenței Curții(cauza 93/78, Lothar Mattheus v. Doego Fruchtimport und Tiefkuhlkost eG) instanța statului membru este singura în măsură să decidă dacă se impune sesizarea Curții și asupra momentului în care se face sesizarea, acțiunea în pronunțarea unei hotărâri preliminare fiind independentă de orice inițiativă a părților.
În cauză este vorba despre săvârșirea unei infracțiuni de către un cetățean român împotriva altui cetățean român, pe teritoriul R. iei, reclamantul fiind de asemenea cetățean român.
Din preambulul directivei rezultă care este câmpul de aplicare al acesteia, respectiv respectarea dreptului la o despăgubire echitabilă și corespunzătoare prejudiciilor suferite, indiferent de locul din Comunitatea
Europeană în care a fost săvâr șită infrac țiunea(alineatul 6). Prezenta directivă stabilește un siste m de cooperare în vederea facilitării accesului victimelor infracționalității la despăgubire, în s itua ții transfrontaliere; acest sistem trebuie să funcționeze pe baza unor mecanisme, în vigoare în statele membre, de despăgubire a victimelor infracționalității premeditate săvârșite prin violență pe teritoriile respective. Este necesar, așadar, să fie creat un mecanism de despăgubire în toate statele membre(alineatul 7). Este necesară crearea unui sistem de cooperare între autoritățile statelor membre pentru a
facilita accesul la despăgubire în cazurile în care infracțiunea a fost săvâr șită într-un stat membru altul decât cel în care își are reședința victima(alineatul11). Acest sistem trebuie să permită ca victima unei infracțiuni să se poată adresa întotdeauna unei autorități a statului membru în care își are reședința și să elimine dificultățile de ordin practic și lingvistic care pot apărea în situațiile transfrontaliere(alineatul 12).
Același considerente sunt reținute și în preambulul O.U.G nr.113/2007:
"Directiva Consiliului 2004/80/CE privind despăgubirea victimelor infracțiunilor, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 261 din 6 august 2004, se adresează tuturor statelor membre ale Uniunii Europene și obligă la instituirea unei proceduri speciale pentru obținerea compensațiilor financiare de către victimele infracțiunilor intenționate comise cu violență în situații transfrontaliere.";
Pe fond, astfel cum a reținut și instanța de fond, potrivit art. 27 alin. 1 lit. b din Legea nr. 211/2004 compensația financiară se acordă victimelor prevăzute la art.21 lit.b din lege pentru următoarele categorii de prejudicii suferite de aceasta prin săvârșirea infracțiunii: cheltuieli de înmormântare și întreținerea de care victima este lipsită din cauza săvârșirii infracțiunii. Nu
sunt menționate alte categorii de prejudicii rezultate din săvârșirea infracțiuni care să poată fi reparate în temeiul acestei legi speciale pentru categoria victimelor din care face parte și reclamantul.
Ținând cont de faptul că singurul aspect criticat prin cererea de recurs este acela că nu s-a acordat și compensație financiară în cuantum de 100.500 lei, reprezentând despăgubiri civile pentru daune morale și cheltuieli de judecată stabilite prin sentința penală nr.459/2011 a T. ui M. și decizia penală nr.194/2011 a Curții de A. C., în aplicarea textelor de lege invocate mai sus rezultă că nu se poate acorda compensație financiară pentru aceste prejudicii, chiar dacă au fost stabilite prin hotărâri judecătorești penale definitive.
Prin urmare, în temeiul art.3041, art.312 alin.1 C.pr.civ. C. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H. P. împotriva sentinței civile
nr. 404 din_ a T. ui M. pronunțată în dosarul nr._, pe care o va menține ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul H. P. împotriva sentinței civile nr. 404 din_ a T. ui M. pronunțată în dosar nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | JUDECĂTOR, | ||
ANA I. | A. | C. | A. A. C. |
G. ,
C. B.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
Jud.fond: H. D.M., C. V.
← Sentința civilă nr. 404/2013. Acordare de compensatii... | Sentința civilă nr. 47/2013. Acordare personalitate juridica → |
---|