Decizia civilă nr. 27/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -N. SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 27/R/2013
Ședința publică din data de 24 Ianuarie 2013
Tribunalul format din: PREȘEDINTE: C. N. JUDECĂTOR: C. I. JUDECĂTOR: I. S.
GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâta C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. B. -N. împotriva sentinței civile nr.8671 din 17 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița, având ca obiect fond funciar.
Cauza s-a dezbătut în ședința publică din data de 17 ianuarie 2013, susținerile și concluziile părților prezente fiind consemnată în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea acesteia fiind amânată, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, pentru data de azi 24 ianuarie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând, constată:
Prin sentința civilă nr.8671 din 13 septembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis, în parte, acțiunea civilă formulată și completată de reclamantul V.
R. A., în contradictoriu cu pârâtele C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A.
T. B. -N. și C. M. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. B.
; s-a admis cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională C. M. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. B. (plângerea ce face obiectul dosarului nr._, conexat la prezentul dosar), ca fiind întemeiată și, în consecință: s-a dispus modificarea în parte a Hotărârii Comisiei Județene B. -N. nr. 55/_, în sensul înscrierii în Anexa 23 B., poziția 85, la rubrica "despăgubiri"; și a suprafeței de 1.790 mp. teren agricol (alături de suprafața de 4,62 ha. teren); a fost obligată pârâta de rând 1 să procedeze la înaintarea întregului dosar de reconstituire a dreptului de proprietate referitor la suprafața de 4,7990 ha. teren la Secretariatul Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005; s-a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei de rând 1 la emiterea hotărârii de validare a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea numitei V. Henrieta Sofia pe Anexa 23 B., ca fiind rămas fără obiect; fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
În baza cererii de reconstituire formulată în temeiul Legii nr. 1/2000 de către antecesoarea reclamantului V. Sofia Henrieta, prin Hotărârea Comisiei Județene B. -N. nr. 414/2000 s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafață de 7,3 ha. teren, în echivalent, prin înscriere pe anexa 39 validată prin Hotărârea Comisiei Județene B. -N. nr. 108/2001. Urmare a apariției Legii nr. 247/2005, reclamantul a solicitat, din nou, reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 7,3 ha. teren, situat pe raza municipiului B., iar C. municipală B. a propus respingerea cererii astfel formulată, motivat de faptul că pentru această suprafață a fost reconstituit dreptul de proprietate în favoarea antecesoarei V. Sofia Henrieta, în temeiul Legii nr. 1/2000, prin înscriere pe anexa 39 B., la poziția 23. Împotriva propunerii Comisiei municipale, reclamantul a formulat contestație, ce a fost respinsă prin Hotărârea Comisiei Județene B. -N. nr. 454/2006, hotărâre menținută prin Sentința civilă nr. 2090/2009 pronunțată de către Judecătoria Bistrița în dosarul civil nr._, urmare a respingerii plângerii introdusă de reclamant împotriva acesteia, constatându-se că pentru suprafața de 2,68 ha antecesoarea reclamantului a fost înscrisă în
anexa 46 B., în vederea acordării de teren în natură, iar pentru diferența de 4,62 ha. a fost înscrisă în anexa 23 B., pentru acordarea de despăgubiri.
Cu ocazia identificării amplasamentului terenului ce urma să fie pus în posesia reclamantului, în suprafață de 2,68 ha., s-a constatat de către reprezentanții Comisiei municipale că pe o porțiune de 1.790 mp. din acest teren era prevăzut un drum public, respectiv strada Dinu Lipatti aprobat prin Hotărârea Consiliului Local al municipiului B. nr. 57/1997 (f.220-222), înscris în inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului B., conform Hotărârii Consiliului Local al municipiului B. nr. 187/2009 (f.215-219), aprobat prin HG 527/2010, astfel încât această diferență de teren nu a putut fi pusă în posesie. În considerarea acestei situații, reclamantul a dat o declarație în fața Secretarului municipiului B., înregistrată sub nr. 48916/_ (f.15 dosar conexat) prin care a renunțat la restituirea în natură a acestei suprafețe de 1.790 mp. teren. Așa cum întemeiat arată reclamantul, prin declarația dată nu a renunțat la dreptul său de a-i fi retrocedat terenul de 1.790 mp., ci a renunțat la restituirea în natură pe amplasamentul stabilit inițial de C. municipală. Această declarație nu poate fi interpretată separat, ci doar în contextul în care i s-a aprobat restituirea în natură a suprafeței de 2,68 ha., în ridul "Rât Crainimăt";, și în condițiile impuse pentru eliberarea Titlului de proprietate nr. 5. /_
, renunțarea la drept neputându-se face decât prin act autentic în condițiile art. 247 C.pr.civ. și ale art. 12 din Legea nr. 36/1995, actualizată. Secretarul municipiului nu reprezintă o autoritate legală care putea fi investită cu primirea unei asemenea cereri de renunțare la drept, întrucât potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 18/1991, republicată și a prevederilor Regulamentului aprobat prin HG nr. 890/2005 el nu are decât competența primirii cererilor de reconstituire și a înregistrării lor în registrul special. Competența de soluționare a cererilor, de formulare a propunerilor de reconstituire și de înaintare spre validare Comisiei Județene aparține potrivit art. 5 din HG nr. 890/2005, comisiei municipale.
În aceste condiții, reclamantul a solicitat ulterior acordarea de despăgubiri și pentru acest teren alături de diferența de 4,72 ha., prin cererea înregistrată sub nr. 61389/_ arătând că nu este de acord cu oferta formulată de C. municipală prin adresa nr. 52841/_ (ridul "După Piat-Caila"; din localitatea Sigmir - f.14 dosar conexat), dat fiind că terenul menționat în ofertă era inferior calitativ și valoric decât cel care a constituit vechiul amplasament.
Drept urmare, la data de_ C. municipală a înaintat către C. județeană propunerea de înscriere a antecesoarei V. Sofia Henrieta pe anexa 23 B., la rubrica despăgubiri, pentru suprafața de 4,7990 ha. Prin adresa nr. 62051/_ C. municipală a arătat că își menține această propunere cu motivarea că reclamantul "nu a renunțat niciodată la dreptul său de proprietate asupra acestui teren, care fusese stabilit anterior, iar prin declarația dată a renunțat la restituirea în natură pe amplasamentul din ridul Rât Crainimăt, motivat de faptul că terenul va fi ocupat parțial de str. Dinu Lipatti, stradă existentă de fapt, dar care nu are lățimea corespunzătoare"; (f.11 dosar conexat).
Prin Hotărârea nr. 55/_ (adoptată pe parcursul soluționării cauzei) C. județeană a admis în parte propunerea înaintată, în sensul că a dispus înscrierea numitei V. Henrieta Sofia pe Anexa 23 B. doar cu suprafața de 4,62 ha. teren agricol și a obligat C. municipală la punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de 1.790 mp. (f.44-48).
Sub aspectul legalității, instanța de fond a constatat, pe de o parte, că hotărârea adoptată excede atribuțiilor Comisiei județene, prin dispoziția de punere în posesie a reclamantului din art. 1 alin. 3 al hotărârii. În conformitate cu dispozițiile art. 6 lit. c-e din anexa la HG nr. 890/2005, Comisiile județene: "c) verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludența acestora; d) soluționează contestațiile formulate împotriva măsurilor stabilite de comisiile locale; e) validează sau invalidează propunerile comisiilor comunale, orășenești sau municipale, împreună cu proiectele de delimitare și parcelare";, fără a avea, așadar, atribuții în ceea ce privește punerea în posesie. Pe de altă parte, deși reconstituirea dreptului de proprietate se realizează pe vechiul amplasament, ca regulă, în situația în care acesta nu este liber, iar amplasamentele oferite nu sunt acceptate (art. 10 din Regulamentul aprobat prin HG 890/2005), dispozițiile legale sunt în sensul reconstituirii dreptului de proprietate sub forma despăgubirilor bănești. Aceasta este și situația din speță, deoarece terenul propus inițial pentru punere în posesie era înscris în domeniul public (f.215-219, 220-222), iar după recurgerea la procedura prevăzută de
art. 10 alin. 1 din Regulament (f.14 dosar conexat), reclamantul nu a acceptat amplasamentul oferit, optând pentru primirea de despăgubiri (f.13).
De altfel, această solicitare a reclamantului împreună cu propunerea Comisiei municipale de modificare a Hotărârilor nr. 108/_ și nr. 83/_ prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei V. Henrieta Sofia pentru suprafața de 4,799 ha. teren agricol în sensul radierii poziției 23 din Anexa 39 B. și a poziției 28 din Anexa 46 B. și înscrierea în Anexa 23 B., poziția 85 la rubrica "despăgubiri cuvenite";, au făcut obiectul analizei Comisiei județene în ședința din data de_, ocazie cu care propunerea a fost admisă cu unanimitate de voturi, dispunându-se completarea Anexei 23 B. validată la art. 1 din Hotărârea Comisiei Județene B. -N. nr. 825/_, cu poziția 85 (f.102-103). Ulterior, C. județeană nu a mai adoptat o hotărâre conformă cu propunerea de validare, ci, a adoptat Hotărârea nr. 55/_ prin care a dispus înscrierea numitei V. Henrieta Sofia pe Anexa 23 B. doar cu suprafața de 4,62 ha și a obligat C. municipală să efectueze punerea în posesie cu suprafața de 1.790 mp., contrar dorinței reclamantului și contrar propunerii Comisiei municipale aprobată în ședința Comisiei județene din data de_ .
Așa fiind și reținând că în mod nejustificat C. județeană a dispus acordarea de despăgubiri doar pentru suprafața de 4,62 ha., instanța de fond a dispus modificarea în parte a Hotărârii nr. 55/_, în sensul înscrierii în Anexa 23 B., poziția 85, la rubrica "despăgubiri"; și a suprafeței de 1.790 mp. teren agricol (alături de suprafața de 4,62 ha. teren), cu obligarea pârâtei de rând 1 să procedeze la înaintarea întregului dosar de reconstituire a dreptului de proprietate referitor la suprafața de 4,7990 ha. teren la Secretariatul Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pct. 16.4 din HG 1095/2005, sens în care va admite cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă reconvențională C. municipală B. (plângerea ce face obiectul dosarului nr._, conexat la prezentul dosar), și, în parte, acțiunea civilă formulată și completată de reclamant, în considerarea dispozițiilor legale sus citate și ale art. 51 și urm. din Legea 18/1991, republicată, art. 2 din Legea nr. 1/2000.
Având în vedere că pe parcursul soluționării cauzei, la data de_, C. județeană a emis Hotărârea nr. 55/2011, atacată, constatându-se că petitul formulat în cadrul acțiunii introductive privind obligarea pârâtei la emiterea hotărârii de validare a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea numitei V. Henrieta Sofia pe Anexa 23 B. a rămas fără obiect, l-a respins în consecință.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N. , prin reprezentantul său legal, solicitând admiterea acestuia,în baza prevederilor art. 304 pct.9 și art. 3041din Codul de procedură civilă, să se dispună modificarea in totalitate a sentinței recurate in sensul respingerii acțiunii si menținerii Hotărârii comisiei județene nr. 55/_ ca temeinica si legala, pentru următoarele motive.
Instanța de fond a făcut o analiza absolut superficiala a actelor la care face trimitere asa cum va dovedi în cele ce urmează: Prin Hotărârea Consiliului municipal B. nr. 57/1997 s-a atribuit denumiri unor străzi, printre care si strada Dinu Lipatti, obiectul acestei hotărâri nefiind trecerea în domeniul public a unor imobile, prin urmare acest act nu are relevanta in speța prezentului dosar. Prin Hotărârea Consiliului municipal B. nr. 187/_ se aproba însușirea modificărilor și completărilor inventarului domeniului public al municipiului B., însa asa cum a arătat si în întâmpinarea depusa, Hotărârea Consiliului municipal B. nr. 187 a fost adoptata în data de _
, ori punerea în posesie a reclamantului V. R. A., s-a făcut anerior acestei date, având în vedere faptul ca Titlul de proprietate nr. 5. a fost eliberat în data de_, fapt ce dovedește ca terenul la data punerii în posesie nu era în domeniul public al Municipiului B., acesta era la dispoziția comisiei municipale, era liber de sarcini si trebuia atribuit persoanei îndreptățite la reconstituire. De altfel, la dosar au fost depuse o serie de acte ce dovedesc ca terenul la data punerii in posesie nu era
in domeniul public al Municipiului B., deoarece a fost predat Comisiei municipale în anul 2009, iar pana în anul 2009 terenul nu a fost nici la dispoziția Comisiei municipale pentru stabilirea dreptului de proprietate B. si nici in administrarea Consiliului municipal B., aceasta suprafața de teren, este proprietatea Statului Roman si a fost în administrarea Ministerului Administrației si Internelor, prin Inspectoratul pentru Situații de Urgenta B., înca din anul 1980, acesta fiind predat Comisiei municipale pentru stabilirea dreptului de proprietate B., în anul 2009, ca urmare a adoptării de către comisia județeană a Hotărârii nr. 83/_, asa cum reiese din Adresa ISU nr. 4. din_, în vederea punerii în posesie a persoanelor îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate conform anexei întocmite. Având in vedere faptul ca predarea suprafeței de teren s-a făcut prin intermediul ANRP conform adresei înregistrata la aceasta instituție sub nr. 15170 din_, C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate nu are temei legal pentru a înainta dosarul reclamantului aceleiași instituții, respectiv ANRP, solicitând despăgubiri si pentru suprafața de 1790 mp, deoarece documentele fac dovada ca suprafața de teren figurează în evidentele MAI si a fost predata de acest minister prin intermediul ISU B., Comisiei Municipale
B. .
De asemenea, în motivarea sentinței, instanța de fond a reținut faptul ca Hotărârea nr. 55/_ a fost adoptata de C. J. "contrar voinței reclamantului si contrar propunerii Comisiei municipale B. ", deoarece aceasta a fost aprobata in ședința din data de_ . Asa cum au învederat si instanței de fond, precizează si prin prezentul recurs, faptul ca la ședința- comisiei județene din 28 martie 2011, a fost aprobata propunerea Comisiei municipale B. cu rezerva adoptării hotărârii dupa comunicarea de către C. municipala B. a actului prin care se face dovada ca terenul în suprafața de 1790 mp este în domeniul public al municipiului B., însa nu s-a mai depus un asemenea act în ciuda nenumăratelor demersuri făcute atat telefonic, cat si în scris, pentru completarea documentației. In urma solicitărilor telefonice, actul de trecere în domeniul public nu ne-a fost transmis de C. M. B., motiv pentru care prin Adresa Comisiei Județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor nr. IF/21964 /171 din_ s-a solicitat Comisiei municipale B., comunicarea hotărârii consiliului municipal B. de trecere a acestei suprafețe de teren in domeniul public, precum si alte informații referitoare la terenul in discuție. C. municipala B. nu a răspuns solicitării Comisiei Județene, motiv pentru care s-a revenit cu aceeași solicitare prin Adresa nr. IF/21964/171/_ . Având in vedere faptul ca nu a fost completata documentația, propunerea comisiei municipale B. a rămas la stadiu de analiza, C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B. nu a emis nici o hotărâre cu privire la acest aspect în data 28 martie 2011, deoarece s-a impus reanalizarea propunerii făcuta de C. municipala B. conform actelor depuse, fiind emisa o singura hotărâre numerotata si datata cu privire la aceasta propunere, si anume Hotărârea nr. 55/_ . Potrivit prevederilor art. 5, litera c, C. J. verifică legalitatea propunerilor înaintate de comisiile comunale, orășenești și municipale, în special existența actelor doveditoare, pertinența, verosimilitatea, autenticitatea și concludenta acestora, prin urmare hotărârile comisiei județene nu se adopta conform propunerilor comisiilor locale si dorințelor solicitanților.
Pronunțarea sentinței s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 2 din Legea nr. 1/2000 prin care se dispune: " în aplicarea prevederilor prezentei legi reconstituirea dreptului de proprietate se face pe vechile amplasamente, dacă acestea nu au fost atribuite legal altor persoane."Astfel, C. municipala B. nu a depus nici la comisia județeană nici la dosarul instanței vre-un act prin care sa se faca dovada ca terenul predat de Ministerul Administrației si Internelor prin intermediul ISU
B. era ocupat la data punerii in posesie, respectiv_ , si nu putea fi retrocedat având în vedere cele precizate mai sus si susținerile reclamantului din Declarația data in fata secretarului
municipiului B. înregistrata sub nr. 48916/_, în care precizează ca a luat cunoștința de întreg amplasamentul terenului in suprafața de 2,68 ha, menționând ca renunța în mod irevocabil la revendicarea suprafeței de 1790 mp care "va avea destinație de drum și va fi inclus in proprietatea publica a municipiului B. ". în concluzie, reclamantul recunoaște ca pe viitor va fi inclus in poprietatea municipiului B., iar la data punerii in posesie a luat cunoștința ca întreg amplasamentul suprafeței de 2,68 ha era disponibil.
Statul Roman acorda despăgubiri doar in situația prevăzuta de pct. 1.4 din Normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1905/2005, prin care s-a stipulat in sensul ca: "Despăgubirile care se cuvin foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, vor fi acordate doar în măsura în care aceștia nu pot primi, având în vedere lipsa de terenuri disponibile, sau nu acceptă, o suprafață de teren în natură, pe alt amplasament." C. municipala pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor
B., conform Procesului verbal incheiat cu ocazia ședinței din data de_ a hotărât, ilegal diminuarea suprafeței de teren validate pentru restituire in natura antecesoarei numitului V. R. A.
, prin propunerea de a fi trecuta suprafața de 1790 mp la despăgubiri, in vederea construirii pe aceasta suprafața de teren a unui drum. Președintele comisiei, primarul municipiului, in mod legal, menționează faptul ca suprafața de teren pentru care exista declarație de renunțare nu poate fi trecuta la despăgubiri, conform legilor fondului funciar, insa, in final, s-a dispus reținerea unei suprafețe de 1790 mp pentru construire drum, si inaintarea dosarului cu suprafața de teren diminuata, in acest fel, comisia municipala depasindu-si atribuțiile conferite de lege si substuindu-se atribuțiilor Consiliului municipal B. , conform prevederilor Legii nr. 215/2001, legea administrației publice locale.
Prin urmare solicită admiterea recursului în baza prevederilor art. 304 pct.9 și art. 3041,
invocând în drept și prevederile art. 17, art. 18 din Legea nr. 18/1991, art.2 alin. (2) din Legea nr. 1/2000.
Intimatul reclamant V. R. A. a formulat întâmpinare (f.12-16) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Cu privire la primul motiv de recurs, solicită să se observe ca acesta este nefondat, instanța de fond în mod corect constând că petentul intimat nu poate fi pus în posesie cu suprafața de 1790mp deoarece constituie domeniu public al municipiului B. . Potrivit art. 136 al. 3 din Constituția României "Bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil, de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental, precum și alte bunuri stabilite de legea organică, fac obiectul exclusiv al proprietății publice".Legea organică care reglementează proprietatea publică și regimul juridic al acesteia este Legea nr. 213/1998. Art. 3 din Legea nr. 213/1998, în forma existentă la data punerii în posesie a subsemnatului și a eliberării Titlului de proprietate nr. 5. /_
, prevedea că, "Domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege și din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public și sunt dobândite de stat sau de unitățile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege, iar art. 4al. 4 "Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local, declarate ca atare prin hotărâre a consiliului local, dacă nu sunt declarate prin lege bunuri de uz sau de interes public național ori județean. De asemenea, art. 4 alin. 4 din Legea nr. 18/1991, republicată prevede că "terenurile din domeniul public sunt cele afectate unei utilități publice", iar art. 5 din aceeași lege definește bunurile ce aparțin domeniului public ca fiind "terenurile pe care sunt amplasate ...căi de
comunicații, rețele stradale ... sau pentru alte folosințe care, potrivit legii, sunt de domeniul public ori care, prin natura lor, sunt de uz sau interes public ".Astfel, prin HCL nr. 37/1996 s-a aprobat Planul Urbanistic Zonal B. Viișoara - UTR 26, în această documentație tehnică fiind prevăzută realizarea de locuințe colective cu lot comun, construcții pentru comerț, biserică, construcții de cult, construcții de învățământ, locuri dejoacă pentru copii, spații verzi - strada Dinu Lipatti, așa cum rezultă și din planșa pe care o anexează. Potrivit Legii nr. 350/2001 documentațiile de urbanism (Planul urbanistic general și regulamentul local aferent acestuia; Planul urbanistic zonal și regulamentul local aferent acestuia; Planul urbanistic de detaliu) au caracter de reglementare specifică și stabilesc reguli ce se aplică direct asupra localităților și părților din acestea până la nivelul parcelelor cadastrale, constituind elemente de fundamentare obligatorii pentru eliberarea certificatelor de urbanism. În aceste condiții, apartenența acestui drum la domeniul public al municipiului a fost una certă, datorită uzului și interesului public, de la data înființării lui, respectiv anul 1996, așa cum figurează și la poziția 338 din inventar, fiind un bun ce face parte din domeniul public astfel cum e definit prin art. 4 al. 4 din Legea nr. 213/1998, actualizată, Cap. III pct. 1 din anexa la aceasta, în care sunt incluse în mod expres "drumurile comunale, vicinale si străzile" și art.
5 din Legea nr. 18/1991, republicată "căi de comunicații, rețele stradale". Faptul că, HCL nr.187/2009 a fost adoptată abia la data de_ nu prezintă nici o importanță atâta timp cât bunul făcea, deja, parte din domeniul public. De asemenea, situația lui juridică nu a fost schimbată cu nimic prin faptul că în anul 2006 o suprafață de 7,3ha situată în B., str. I Caianu a fost predată Comisiei municipale pentru punerea în posesie a persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate. P. rea nu s-a făcut în baza Hotărârii Comisiei Județene nr. 83/_ această hotărâre fiind doar una prin care s-a dispus restituirea terenului în natură în loc de echivalent bănesc, prin trecerea unor suprafețe de pe anexa 23 pe anexa 46. Pe de altă parte, Instituția Prefectului Județului
B. N. și recurenta C. J. reprezentată legal prin tot prin Prefect nu-și poate invoca propria culpă deoarece, în primul rând a exercitat controlul de legalitate asupra HCL nr. 187/_, act administrativ în care se prevede în mod expres la art. IV că "imobilele cuprinse în anexă nu fac obiectul unor cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată sau de restituire, depuse în temeiul Legilor fondului funciar" iar în al doilea rând, C. J. a emis TP 5. /_ doar pe suprafața de 2,5010 ha acceptând declarația petentului intimat prin care s-a arătat că renunță la restituirea în natură a diferenței de 1790mp, deoarece face parte din domeniul public.
In ce privește al doilea motiv de recurs, solicită să se observe că este nefondat, din actele aflate la dosar Ia filele 102 și 103 (dos. fond) rezultând faptul că, propunerea Comisiei Municipale
B. privind acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 1790mp a fost discutată și aprobată în ședința Comisiei Județene din data de 28 martie 2011. fără nici un fel de rezerve, aspect ce rezultă inclusiv din procesul verbal al ședinței aflat la dosar la filele 105 și 106 (dos, fond), hotărârea fiind unanimă, cu 11 voturi. Din procesul verbal și celelalte acte nu se poate trage concluzia că hotărârea a fost adoptată cu rezerva depunerii unui înscris doveditor al dreptului de proprietate publică asupra terenului în cauză, din punct de vedere juridic neputându-se adopta o atare hotărâre. Potrivit art. 6 din HGR 890/2005 Comisiile Județene validează sau invalidează propunerile comisiilor locale sens în care adoptă hotărâri. Ori, legal, nu este posibil să se aprobe o propunere și doar ulterior să se adopte hotărârea, căci aceasta se realizează prin simplu) fapt a! aprobării cu un anumit cvorum. Ori în speță, în data de_ C. J. a aprobat cu unanimitate modificarea Hotărârii Comisiei Județene nr. 108/_ și a HCJ nr. 83/2009 prin care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei V. Henrieta Sofia pentru suprafața de 4,799ha teren agricol în sensul radierii poziției din Anexa 39 B. și a poziției 28 din Anexa 46 B. și înscrierea acestei suprafețe (4,799ha) în anexa 23 B., poziția 85, la rubrica "despăgubiri cuvenite" și completarea corespunzătoare a acestei anexe validată la art. 1 din HCJ 825/2007. In atare condiții, C. J. trebuia doar să emită înscrisul constatator al hotărârii luate în data de_ și nu putea să revină
asupra propriei hotărâri și să emită o hotărâre contrară, în speță cea atacată, (HCJ nr. 55/_ ), cu atât mai mult cu cât actele pretins solicitate au fost înaintate de către C. M. (hotărârea privind aprobarea inventarului domeniului public al municipiului B. și răspunsul la cele două oferte privind acordarea unui alt amplasament disponibil, în condițiile art. 10 din HGR nr.890/2005). Reconstituirea dreptului de proprietate în natură este regula, un beneficiu oferit de lege, însă în situația în care vechiul amplasament este ocupat iar amplasamentele oferite nu sunt acceptate, nefiind corespunzătoare (art. 10 din HGR nr. 890/2005) dispozițiile legale sunt în sensul reconstituirii dreptului de proprietate sub forma despăgubirilor bănești, astfel că, instanța de fond prin sentința atacată a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale, respectiv art. 2 din Legea nr.1/2000 și art. 10 din HGR nr. 890/2005.
In ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, în considerarea celor arătate la pct. 1 și 2 solicită să se constatate ca este nefondat și să se dispună respingerea acestuia ca atare. Dispozițiile art. 2 din Legea nr. 1/2000 se referă la terenuri ocupate de alte persoane cărora li s-au eliberat titluri de proprietate, adeverințe ori procese verbale de punere în posesie în baza Legii nr. 18/1991, republicată, ori, subsemnatul intimat sau C. M. nu a susținut niciodată o asemenea ipoteză. Imposibilitatea atribuirii în natură și a acestei suprafețe de 1790mp s-a datorat doar apartenenței ei la domeniul public al municipiului B., iar în acest sens am și dat declarația în fața secretarului municipiului B. . In atare condiții, dispozițiile pct. 1.4 din Normele Metodologice aprobate prin HGR 1905/2005 nu-și găsesc aplicarea, neexistând vreun temei legal prin care să fie obligat să accept un anumit amplasament în situația în care acesta este inferior din punct de vedere agricol și economic celui deținut de către antecesorii mei și atâta timp cât mi-am exprimat acordul pentru acordarea de titluri de despăgubire. Așadar, C. municipală nu a făcut altceva decât să aplice dispozițiile art. 10 din HGR 890/2005, formulând cele două oferte cu terenurile disponibile și nu și- a încălcat în nici un fel atribuțiile, substituindu-se Consiliului local al municipiului B. . Important de relevat este și faptul că, prin sentința atacată s-a dispus obligarea recurentei C. județeană să înainteze dosarul intimatului pentru întreaga suprafață de 4,799ha Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor din cadrul ANRP în vederea emiterii titlului de despăgubire, potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pct. 16.4 din HGR nr. 1095/2005. Această parte a dispozitivului sentinței nu a fost atacată de recurentă, intrând în puterea lucrului judecat, astfel că, în prezentul recurs nu se mai poate pune în discuție restituirea în natură a suprafeței de 1790mp din cea de 4,799ha, din moment ce s-a stabilit în mod irevocabil că pentru aceasta se va înainta dosarul conform procedurii legale în vederea acordării de despăgubiri.
În drept, invocă prevederile art. 299 și urm, art. 51 și urm. din Legea nr. 18/1991, rep., art. 6 și 10 din HGR 890/2005, Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Intimata pârâtă C. M. pentru S. D. de P. P. A. T. B. a formulat întâmpinare (f.20-22) prin care a solicitat, în temeiul art. 312(1) C.pr.civ., respingerea ca nefondat a recursului, criticile aduse sentinței civile nr. 8671/2012 reprezentând dovada interpretării eronate a unor prevederi legale explicite și, mai ales, a ignorării vădite, în primul rând, a voinței intimatului V. R. A., persoana îndreptățită la reconstituire, iar în al doilea rând, a propunerii comisiei municipale, autoritatea cu atribuții în soluționarea cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate și în formularea de propuneri de reconstituire.
Situația juridică a terenului în litigiu ( 1790 mp. ) este evidentă și rezultă din probele administrate deja și din prevederile legale aplicabile. Au arătat deja că terenul în litigiu este ocupat de un drum public, respectiv str. Dinu Lipatti, motiv pentru care nu poate fi pus în posesie intimatului, care de altfel înțelegând prea bine acest aspect, a renunțat să solicite reconstituirea în natură a acestui teren, ci a preferat să beneficieze de despăgubiri bănești. Menționează că i -au fost oferite alte amplasamente, însă nefiind echivalente valoric cu cel mai sus menționat au fost refuzate. Recurenta susține că la momentul punerii în posesie a reclamantului cu suprafața de 2,5010 ha ( Titlul de proprietate nr. 5. /_ ), teren ce nu aparține domeniului public, diferența de 1790 mp.
nu reprezenta domeniu public al municipiului B., acesta fiind menționat doar ulterior în inventarul domeniului public prin H.C.L. nr. 187/_ . Contrar susținerilor recurentei, situația juridică a terenului în litigiu este alta. Așa cum corect a reținut prima instanță, prin H.C.L. nr. 57/1997 a fost atribuită denumirea de Dinu Lipatti străzii ce ocupă terenul de 1790 mp. Arată că această stradă are o suprafața mult mai mare și afectează nu doar suprafața în litigiu. Anterior, prin
H.C.L. nr. 37/1996 a fost aprobat Planul urbanistic zonal B. - Viișoara UTR 28, 28/2 unde este evidențiată pe schițe și planșe încă de pe atunci strada Dinu Lipatti, chiar dacă la acel moment încă nu avea atribuită denumire, reprezentând în mod cert drum public ( anexează extras din PUZ B.
- Viișoara ). în Planul urbanistic general B., aprobat prin H.C.L. nr. 43/2004, este de asemenea evidențiată str. Dinu Lipatti ( anexează extras din PUG B. ). Având în vedere cele susmenționate, fără îndoială strada Dinu Lipatti reprezenta domeniu public al municipiului mai înainte ca aceasta să fie menționată în inventarul privind domeniul public. Este știut că însușirea de bun public nu este dată de cuprinderea unui imobil într - un inventar al domeniului public, care nici nu este exhaustiv, ci de utilitatea, uzul și scopul său. Nici chiar prevederile art. 3(4) ale Legii nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, nu sunt limitative: " domeniul public ... al municipiilor este alcătuit din bunurile prevăzute la pct. III din anexă și din alte bunuri de uz sau de interes public local... ".
H.C.L. nr. 187/_ privind însușirea modificărilor și completărilor inventarului domeniului public al municipiului B., aprobat prin Hotărârea nr. 85/_ a Consiliului local al municipiului B., cu modificările și completările ulterioare, a fost adoptată la momentul în care toată procedura de identificare și inventariere a bunurilor reprezentând în mod evident domeniul public al municipiului a fost finalizată, și după cum și titlul hotărârii menționează s-a realizat prin aceasta însușirea completărilor la inventar, acesta nefiind momentul în care bunurile au devenit domeniu public. Ar fi absurd a presupune, contar evidenței, că dacă un imobil nu figurează într-un inventar al domeniului public, nu reprezintă domeniu public.
În drept, se invocă prevederile art. 3(4) din Legea nr. 1/2000; art.10 din H.G.R. nr.
890/2005; pct. 1.4 și 16.4 din H.G.R. nr. 1095/2005.
Recurenta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., a depus la dosar și concluzii scrise (f.36-39) , prin care se reiterează considerentele recursului, răspunzându-se punctual și apărărilor formulate în cauză de intimat, inclusiv din perspectiva acordării cheltuielilor de judecate, apreciate a neputând fi puse în sarcina sa.
Recursul nu este fondat.
Soluția adoptată de prima instanță este judicioasă, fiind consecința unei minuțioase cercetări a datelor speței și corecte aplicări a dispozițiilor legale incidente. Criticile recursului reformulează în esență apărările formulate în fața judecătoriei, motivat înlăturate de prima instanță, a cărei concluzie este împărtășită și de instanța de control judiciar. Contrar susținerilor recurentei, evaluarea probelor s-a realizat corespunzător, identic s-a făcut și aplicarea prevederilor legilor fondului funciar și ale normelor metodologice de aplicare. Hotărârea pronunțată corespunde exigențelor concomitente de temeinicie și legalitate, fiind întrutotul susținută de argumentele de fapt și drept pe larg expuse în considerentele ei, ce nu se mai impun a fi reiterate.
Disputa în cauza pendinte poartă asupra modalității de reparație ce poate fi acordată fostului proprietar cu privire la suprafața de 1790 mp, acesta și comisia locală de fond funciar apreciind că se impune acordarea de despăgubiri bănești, iar comisia județeană de fond funciar atribuirea de teren în natură. Retrocedarea fostei proprietăți este circumstanțiată succesiunii legilor reparatorii, Legea nr. 18/1991, Legea nr. 169/1997, Legea nr. 1/2000 și Legea nr. 247/2005, cu modif. și compl. ulterioare, în funcție de conținutul cărora comisiile de fond funciar au adoptat diverse soluții, asupra cărora s-a revenit în timp, un impact consistent având și predarea, prin intermediul ANRP, a unei porțiuni mari de teren, ce-l cuprinde și pe cel litigios, de la administratorul Ministerul Administrației și Internelor către C. locală de fond funciar. Totodată relevanță asupra regimului juridic al terenului litigios are și cuprinderea acestuia în domeniul public al municipiului B., ale
cărei efecte sunt invocate în susținerea primului punct de vedere, și negate de secundul. Adoptarea celui dintâi de către prima instanță este judicioasă.
Apartenența suprafeței de 1790 mp la domeniul public al municipiului B. este neechivocă. Terenul litigios formează, alături de alte suprafețe, str. Dinu Lipatti, a cărei configurație este evidențiată în Planul urbanistic zonal B. -Viișoara aprobat prin HCL nr. 37/1996 și a cărei denumire a fost atribuită prin HCL nr. 57/1997, în final individualizată prin ambele elemente în Planul urbanistic general B. aprobat prin HCL nr. 43/2004. Independent de momentul finalizării operațiunii de identificare și inventariere a bunurilor aparținând domeniului public al municipiului
, în fapt cel al emiterii HCL nr. 187/_ privind însușirea modificărilor și completărilor inventarului domeniului public al municipiului B., aprobat prin HCL nr. 85/_, afectațiunea de drum public dată terenului și confirmată de autoritățile locale încă din anul 1996 constituie un veritabil impediment legal la retrocedarea în natură pe vechiul amplasament a terenului către fostul proprietar, astfel încât nu subzistă teza afirmată de recurentă potrivit căreia acest teren se afla la dispoziția comisiei locale de fond funciar în anul 2009. Caracteristica de utilitate publică ce greva terenul reprezintă factorul determinant al declarației dată de beneficiarul retrocedării la data de _
, apreciată just de prima instanță că nu are aptitudinea de a suprima dreptul la reparație, nereprezentând renunțarea la beneficiul restituirii, ci doar la modalitatea de reparație în natură pe vechiul amplasament.
Corect a conchis prima instanță, în acord cu petentul și comisia locală de fond funciar, că unicul remediu în situația dată este cel instituit cu titlu excepțional de legiuitor, acordarea de despăgubiri bănești potrivit dispozițiilor Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pct. 16.4 din HGR nrr. 1095/2005, cât timp restituirea în natură pe vechiul amplasament este prohibită, iar pe un alt amplasament echivalent valoric nu este posibilă, fiind epuizată fără rezultatul scontat în cazul dat procedura ofertării reglementată de HGR nr. 890/2005, prevederile art. 2 din Legea nr. 1/2000 neavând nicio relevanță în cauză.
Este corespunzătoare și aprecierea dată de prima instanță neconformității propunerii de validare necondiționată făcută la_ de membrii Comisiei Județene de fond funciar, în legătură cu propunerea Comisiei municipale de fond funciar de acordare de despăgubiri pentru suprafața de 1790 mp reclamantului V. R. A., cu Hotărârea emisă în baza ei la_ cu nr. 55, ce face stabilește o soluție contrară, retrocedarea în natură, probațiunea administrată fiind neechivocă în acest sens, iar aspectele constate reținute ca atare în procesul-verbal al ședinței depus la dosarul judecătoriei f.105-106.
Pentru considerentele expuse, nefiind dat nici un motiv de reformare a hotărârii atacate, în temeiul art. 312 Cod proc. Civ. recursul declarat va fi respins ca nefondat, iar în baza art. 274 Cod proc. Civ. recurenta va fi obligată să plătească intimatului V. R. A. cheltuieli de judecată în sumă de 200lei reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanța atașată la dosar f 18.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.312 Cod procedură civilă:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta C. J.
pentru S. D.
de P.
P.
A. T. B. -N. , cu sediul în mun.B., Piața P.
R., nr.1, județul B.
-N. ,
împotriva sentinței civile nr.8671/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatului V. R. A. , cu domiciliul în loc.Târgu-M., str.L., nr.53, județul M., cheltuieli de judecată în sumă de 200 lei.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 24 ianuarie 2013.
Președinte, Judecători, G. ier,
N. C. I. - I. S. V. V.
Red.dact.N.C._ Jud fond. O.G.
| ← Decizia civilă nr. 762/2013. Fond funciar | Încheierea civilă nr. 113/2013. Fond funciar → |
|---|
