Decizia civilă nr. 3058/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3058/R/2013
Ședința publică din 13 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul S. R. PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. C. împotriva
sentinței civile nr. 170 din 15 martie 2013 a T. ui C., pronunțată în dosarul nr._, privind și pe intimatul S. M., având ca obiect despăgubiri în baza Legii nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentanta P. ui de pe lângă
C. de A. C., procuror Trăistaru Violeta, lipsă fiind celelalte părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat în termen și a fost comunicat cu reclamantul intimat.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că, prin memoriul de recurs, pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în temeiul art. 242 alin. 2 C. proc. civ.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind alte excepții sau cereri, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată inițial sub nr._, reclamantul S. M. l-a chemat în judecată pe pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 221/2009, despăgubiri materiale și morale în sumă de 4.000.000 euro pentru condamnarea politică a tatălui său.
Primul ciclu procesual Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 572/22 iunie 2010 a T. ui C., acțiunea a fost admisă în parte, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 164.250 euro, cu titlu de daune morale.
A. ul
Prin decizia civilă nr. 107/_ a Curții de A. C., a fost admis apelul declarat de ambele părți împotriva sentinței tribunalului, ce a fost schimbată în partea referitoare la soluția de obligare a pârâtului la plata daunelor morale, acest capăt de cerere fiind respins în totalitate, sentința fiind desființată în parte în ceea ce privește acordarea daunelor materiale și, în aceste limite, cauza trimisă spre rejudecare tribunalului, pe motiv că acesta nu s-a pronunțat deloc asupra daunelor materiale, iar, în privința daunelor morale, textul de lege a ieșit din vigoare ca urmare a deciziei nr. 1358/_ a Curții Constituționale.
1
Recursul
Prin decizia civilă nr. 617/_ a Înaltei Curți de C. și Justiție, s-a constatat nulitatea recursului reclamantului și a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârât împotriva deciziei civile nr. 107/2011 a Curții de A.
C., ce a fost menținută.
Al doilea ciclu procesual
Dosarul a fost înregistrat în rejudecare sub nr._ .
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 170/_ a T. ui C., s-a constatat renunțarea reclamantului la judecarea pretențiilor în ceea ce privește construcțiile și terenurile situate în localitatea Drăghia, comuna Coroieni, jud. Maramureș, fiind admisă acțiunea pentru suprafața de 9000 mp pășune situată în satul Guga, comuna Cășeiu, pârâtul fiind obligat la plata sumei de 1350 lei cu titlu de despăgubiri.
Considerente
Antecesorul reclamantului a fost condamnat prin sentința penală nr. 369/1958 a T. ui Militar C. la pedeapsa închisorii corecționale de 5 ani și confiscarea totală a averii pentru delictul de uneltire contra ordinii sociale, ce constituie de drept o condamnare politică.
Din adresa nr. 29/_ a Sfatului P. ular al comunei Rugășești, rezultă că antecesorul reclamantului figura în registrul agricol cu 0,9 ha pășune, iar, ulterior, prin adresa nr. 4843/_, T. Militar C. a solicitat executorului judecătoresc de pe lângă T. P. ular al Raionului Dej să dispună trecerea bunurilor sechestrate în patrimoniul statului.
Din răspunsul Primăriei Cășeiu la adresa instanței rezultă că nu au fost depuse cereri de restituire pentru cei 9000 mp de pășune, reclamantul neputând indica amplasamentul vechi al terenului, care nu rezultă nici din registrul agricol, acesta fiind motivul pentru care nu a putut fi întocmită nici o expertiză de evaluare, pentru stabilirea valorii terenului instanța ținând seama de expertiza de evaluare folosită de Camera Notarilor P. i, care stabilește pentru 1 mp teren agricol aflat în extravilan valoarea de 0,15 lei.
Recursul pârâtului
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal recurs pârâtul (la data pronunțării sentinței calea de atac fiind recursul, conform dispozițiilor art. 5 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, modificat prin art. XIII pct. 3 al Legii nr. 202/2010 și ale art. 725 alin. 3 Cod proc.civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească este supusă căilor de atac din momentul pronunțării ei).
Prin recursul său, pârâtul a solicitat modificarea sentinței, în sensul respingerii acțiunii, pe motiv că nu s-a dovedit cuantumul prejudiciului, în condițiile în care acesta nu a putut fi stabilit printr-un raport de expertiză judiciară, raportul de evaluare al Camerei Notarilor P. i având un caracter de generalitate și fiind întocmit pentru uzul beneficiarului, în scopul stabilirii taxelor în cazul întocmirii unor acte autentice privind imobilele.
Reclamantul intimat, deși legal citat, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței la termenul de judecată fixat în vederea judecării recursului.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, raportat la dispozițiile art. 3041Cod proc.civ., ce constituie temeiul său în drept, curtea apreciază că acesta nu este fondat, întrucât pârâtul este cel care a preluat imobilul abuziv, imposibilitatea identificării faptice a acestuia datorându-se culpei pârâtului, întrucât această împrejurare nu rezultă din actele de preluare, pârâtul fiind, astfel, în culpă și pentru imposibilitatea evaluării terenului pe calea unei expertize judiciare.
2
În realitate, solicitând admiterea recursului pentru imposibilitatea stabilirii cuantumul prejudiciului, pârâtul își invocă propria culpă.
În plus, instanța de fond a recurs la un criteriu care nu este unul arbitrar, folosind un raport de evaluare general, care cuprinde valori minimale, sub care nu se poate declara vreun preț în vederea stabilirii impozitelor datorate către pârât.
În aceste condiții, raportat la probele administrate în funcție de mijloacele avute la dispoziție de prima instanță, starea de fapt stabilită de aceasta și evaluarea prejudiciului sunt corecte, sentința fiind legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul pârâtului va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a F. P. C. împotriva sentinței civile nr. 170 din 15 martie 2013 a T. ui C. ,pronunțată în dosarul nr. _
, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 13 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
A. | C. A. | A. C. | ANA I. C. B. plecată în C.O.semnează | plecată în C.O.semnează |
Vicepreședinte, | Grefier șef, | |||
A. I. A. M. | T. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: O.C. T.
3
| ← Decizia civilă nr. 1038/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 174/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
