Sentința civilă nr. 155/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
SENTINTA CIVILA Nr. 155/2013
Ședința publică de la 08 Martie 2013 Instanța constituită din:
Judecător O. R. G. Grefier A. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra cauzei civile privind pe reclamant H.
E. M. și pe pârât S. R., PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE-LA
C., având ca obiect Despăgubiri Legea nr. 221/2009.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, când a fost amânată pronunțarea pentru data de_ și apoi pentru data de_, încheierile făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând, constată că prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de_, reclamanta H. E. M., în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice, a solicitat să se constate calitatea de persoană împotriva căreia s-au dispus măsuri administrative cu caracter politic, constând în internarea in colonie/unitate de muncă, și alte măsuri administrative cu caracter politic, in perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, în înțelesul art. 3 și 4, Legea 221/2009, pentru defunctul său tată Gyorgy Jakab Mihai; să se dispună obligarea statului român, prin M. F., la acordarea de despăgubiri morale și materiale în sumă totală de 50.000 euro, în favoarea petentei, succesoare (fiica) a defunctului Gyorgy Jakab Mihai, în temeiul art. 5 Legea 221/2009; cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat că este singura succesoare a defunctului său tată, Gyorgy Jakab Mihai, născut la_, în comuna Alungeni, Targu Săcuesc (în prezent județul Covasna), după cum rezultă din actele de stare civilă anexate.
Tatăl său, în luna mai 1950, era căsătorit cu Gyorgy Jakab M. Magdalena - mama sa, care era însărcinată, și locuiau in C. -N., str. Elisabeta nr. 11 (azi Racoviță nr. 11).
Tatăl său era mic meșteșugar, avea un mic atelier de reparat și inscripționat tocuri de scris (și reparat, montat și schimbat penițe de aur), în C. N., str. Jokai nr. 4, (actualmente str. N. ) într-un spațiu închiriat de la Colegiul Reformat, cu contract de închiriere (anexat în copie, fotografii), din veniturile căruia își întreținea familia {vezi facturi anexate în copie). Din această activitate legală și-a achiziționat diverse bunuri printre care o mașină de inscripționat tocuri (1944-1945) folosită în atelier, două motociclete, dintre care una cu ataș, de fabricație germana BMW (in
1947 și 1949) și un autoturism SKODA (în 1956, cumpărat pe numele mamei sale cu contract de vânzare cumpărare, anexat în copie, fotografii).
În urma unor denunțuri ale unor informatori ai securității din acea vreme, tatăl său a fost supus la măsura internării in unitate/ colonie de munca, respectiv la Canal, pentru un an, fiind ridicat de acasă, la data de 01 mai 1950 [in actele pe care le-a văzut CNSAS figurează_ ).
Nu cunoaște exact actul normativ în baza căruia s-a dispus măsura, deoarece nu a fost comunicat sau prezentat nici tatălui său nici familiei vreun document. In dosarul CNSAS există însă informații și documente justificative (Decizia 26/1950 in dosarul CNSAS).
Tatăl său avea probleme de sănătate, având varice profunde și arsuri cicatrizate pe partea anterioară a trunchiului, motiv pentru care a fost scutit de armată.
Condițiile internării în coloniile de muncă de la Canal sunt deja de notorietate în ce privește regimul inuman, de degradare psihică și fizică la care au fost supuși toți cei internați. Nu insistă asupra lor. Menționează doar că, la eliberare, după 1 an, tatăl săeu avea cu 30 de kg mai puțin, iar mama nu l-a recunoscut, (vezi poze anterioare internării, din arhiva familiei, și după eliberare -poza din dosarul CNSAS).
Datorită faptului că a fost ridicat peste noapte, de acasă, din C., str. Elisabeta nr. 11 (azi Racovita nr. 11), din poarta, in halat de casa, pijama, fără o încunoștințare prealabilă, fără a se prezenta un document oficial, așa cum au fost majoritatea celor duși la canal, în mod voit agresiv, violent, fără explicații, fără a se spune unde sunt duși cei ridicați de acasă, și fără a ști când se vor întoarce, pentru a produce impresie cât mai puternică asupra familiei și celor din jur și pentru a păstra, atmosfera de teroare, mama mea a fost profund tulburată și speriată, iar ulterior, nevoită să trăiască, însărcinată fiind, cu starea de teamă și incertitudine permanentă., care i-au afectat sarcina și au determinat nașterea sa prematură.
A fost nevoită să se descurce singură, să lucreze în continuare în atelier pentru a onora comenzile și pentru a se întreține, până în luna decembrie -_ când s-a născut reclamanta, prematur, din cauza stresului permanent la care a fost supusă. După naștere, a fost ajutată în atelier de un frate al tatălui reclamantei.
Tatăl său a fost eliberat in_ (dată incertă) cu o adresa, o decizie data la_, care se află în dosarul sau la CNSAS.
Ulterior eliberării, tatăl său a fost în continuare supus unei permanente și atente supravegheri așa cum rezultă din dosarele care se află în arhivele la CNSAS - 3 dosare, din care 2 penale P015254, actual nr. 624, 9 file; P015250, actual nr. 39731, 14 file; si 1 civil (informativ microfilmat în_ predat la UM 0916 C. ).
În aceste dosare există mai multe declarații, unele ale informatorilor, altele ale ofițerilor care au instrumentat dosarele: It. Maj David Carol, lt. B.
I., , It. Kiss Erdely Ludovic, informator Szekelyfoldi Janos, și alți informatori, inclusiv prieteni ai tatălui meu, o femeie pe nume Halasi care ar fi vrut să se căsătorească cu el, etc.
Unul dintre motivele pentru care a fost ridicat a fost originea socială - "mic burghez" - după cum rezultă din declarațiile din dosarele indicate mai sus.
În dosarele penale tatăl reclamantei a fost acuzat că ar fi "denigrat regimul comunist, ca s-a împotrivit regimului comunist, că aștepta americanii, ca sa fie pentru toata lumea bine", "preamărea regimul anterior", "propaga calitatea și ideea mărfurilor bune americane și germane în rândurile
clienților, lăuda soldații americani", toate acestea fiind cuprinse în declarațiile informatorilor.
De asemenea, a fost acuzat că ar fi făcut parte din Partidul Nazist, acuzație infirmată de către unul dintre locotenenții de mai sus, așa cum rezultă și din dosar.
După ce s-a întors, a fost mereu supravegheat și șicanat, a fost forțat să își desființeze atelierul, în 1959, a fost deposedat de bunurile sale din atelier care i-au fost confiscate (pixuri, stilouri, penițe de aur, mașina de inscripționat), de orice alte bunuri pe care le-a dobândit fie anterior fie ulterior internării în coloniile de la Canal ( 2 motociclete de fabricație germană și un autoturism SKODA), confiscări dispuse ca efect al măsurilor administrative cu caracter politic.
Autoturismul care a fost cumpărat pe numele soției, pentru a nu fi confiscat, in 1956, a fost și acesta confiscat in 1958 - 1959, când au început demersurile pentru a fi scos din spațiul in care funcționa atelierul. A fost supravegheat și urmărit până în 1970, pe motiv ca ar fi spion german, că ar fi cumpărat motocicletele in 1944 Si 1946 de la un ofițer german, conform declarațiilor informatorilor, motociclete care au fost
confiscate când a fost dus la canal, {vezi fotografii).
După ce i-a fost desființat atelierul, in mai 1959 a vrut sa se înscrie in Cooperație (vezi cerere) dar a fost refuzat, și în final s-a angajat ca muncitor necalificat la Fabrica de Porțelan Iris C., la moară, cu un venit minim, unde i s-a întocmit carnetul de muncă și i-au fost reconstituite perioadele anterioare, inclusiv perioada de la Canal, printr-o adresă cu nr. 646630/_, emisa de Consiliul Securității S. ui București.
În 1970 a intrat în pensie. A decedat fără a beneficia de vreo despăgubire.
Nu a formulat, în calitate de succesoare, nici o altă cerere de despăgubire, în afara prezentei cereri.
Deoarece bunurile tatălui său - 2 motociclete, dintre care una cu ataș, și alta marca BMW, 1 autoturism SKODA, o mașină de inscripționat - au fost confiscate ca efect al măsurilor administrative, dovezi în acest sens existând în dosarele menționate mai sus, pe lângă daunele morale pentru perioada de 1 an de internare in colonie de muncă, solicită și despăgubiri constând în contravaloarea actualizată a bunurilor confiscate, în total estimând aceste despăgubiri morale și materiale la suma de 50.000 euro.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 3, 4, 5 din Legea nr. 221/2009, art. 274 C.pr.civ.
În probatiune: copii ale documentelor din arhiva familiei - acte de stare civilă, fotografii reprezentând motocicletele și atelierul, facturi, contract de închiriere pentru atelier, cereri de angajare după desființarea ateloerului, declarații și adrese referitoare la desființarea atelierului, contract de vânzare cumpărare autoturism Skoda, extras carnet de muncă, răspunsuri CNSAS.
Prin întâmpinarea formulată pârâtul S. R. prin M.F.P. a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii.
Fata de petitul 1 din acțiune, solicită respingerea ca neîntemeiat, raportat la faptul ca, conform art. 3 si 4 alin. 2 din lege, cele invocate de petenta constituie de drept masuri administrative, deci nu mai trebuie constatate. Obligația petentei este doar de a proba existenta acestor masuri.
Fata de petitul 2 din acțiune, pârâtul solicită instanța de judecata sa pună in vedere reclamantei sa-si precizeze obiectul cererii, daca aceasta
solicita despăgubiri in nume propriu sau prejudiciul suferit de tatăl sau, si de asemenea pentru a-și putea formula poziția procesuala se impune ca reclamanta sa-si precizeze cuantumul despăgubirilor defalcat, respectiv valoarea solicitata ca daune morale si valoarea solicitata ca daune materiale.
Raportat la petilul privind daunele morale, pârâtul solicită respingerea acțiunii formulate având in vedere faptul ca, in drept, temeiul daunelor il constituie art. 5 alin. 1 din L. 221/2009.
Art. 5 alin 1 din L .221/2000 a fost declarat neconstituțional prin Decizia 1354/2010 si 1358/2010 a Curții Constituționale, astfel instanța trebuie să aibă în vedere dispozițiile art. 31 din L. 47/1992 si dispoz art. 147 din Constituție.
Conform art. 31 din L. 47/1992: (1) Decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr- o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie.
Potrivit art. 147 din Constituție "dispozițiile din legile ... constatate ca fiind neconstituționale isi încetează efectele juridice in termen de 45 zile de la publicarea Deciziei Curții Constituționale, daca, in acest interval, Parlamentul ..., după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen prevederile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept."
In speța, inexistenta normei juridice determina nelegalitatea si netemeinicia petitului, iar concluzia care se impune este aceea ca dispoziția declarata neconstituțională nu se mai poate aplica, motiv pentru care se impune respingerea cererii formulate reclamanta.
Raportat la petitul privind daunele materiale, pârâtul precizează ca asupra acestuia a operat prescripția dreptului de a le invoca si solicita, conform prevederilor art. 3 alin 1 si art 8 alin 1 din Decretul 167/1958, sens in care solicită respingerea lui.
In conformitate cu art. 8 din Decretul 167/1958, prescripția dreptului la actiune pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o fapta ilicita începe sa curgă de la data cand păgubitul a cunoscut sau trebuia sa cunoască atât prejudiciul cat si pe cel care este obligat la repararea lui.
Reclamanta a cunoscut elementele impuse de textul legal examinat pentru promovarea acțiunii. Chiar daca o asemenea acțiune era lipsita de succes in timpul regimului comunist, ulterior, dreptul la acțiune a devenit efectiv începand cu data de_ . In consecința, dreptul la acțiune s-a prescris cu mult înainte de introducerea acțiunii de către reclamanta.
Apoi, in considerentele Deciziei 1358/2010 Curtea Constituționala a apreciat ca nu poate exista decât o obligație "morala" a statului de a acorda despăgubiri persoanelor persecutate in perioada comunista. Jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat in sensul ca dispozițiile Convenției nu impun statelor membre nici o obligație specifica de a repara nedreptățile sau daunele create de predecesorii sai. In același timp, Curtea de la Strasbourg are o jurisprudența constanta in sensul ca art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție nu garantează dreptul de a dobândi un bun.
In cazul in care va fi respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune, pe fond, pârâta consideră ca petenta trebuie să facă dovada proprietății acelor bunuri si faptul ca acele bunuri au fost confiscate si de asemenea ca nu a fost despăgubit pentru ele. Anexarea unor facturi de achiziționare penițe, pixuri si altele nu constituie o proba in sensul prezentei legi.
Prin precizarea de acțiune depusă la fila 78, reclamanta a solicitat să se constate că defunctul său tată are calitatea de persoană îndreptățită împotriva căruia s-au dispus măsuri administrative cu caracter politic, constând în internarea în colonie/unitate de muncă în perioada mai 1950 - iunie 1951, în înțelesul art. 3 din Legea 221/2009; să se constate caracterul politic al măsurilor administrative dispuse împotriva defunctului Gyorgy Jakab Mihai în perioada 1951-1970, în înțelesul art. 4 din Legea 221/2009; obligarea S. ui R. prin M. de Finanțe la acordarea de despăgubiri morale în sumă de 30.000 euro și materiale în sumă de 20.000 euro, în favoarea petentei, cu titlu de satisfacție echitabilă, în temeiul art. 4 din Legea nr. 221/2009, a jurisprudenței naționale și a legislației și jurisprudenței Uniunii Europene (CEDO).
În drept, s-a invocat: art. 5, 6, 13, 14, 17, 18 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului, Protocolul nr. 7 la Convenție, Decizia nr. 1179/2011 I. și jurisprudența națională anterioară modificării Legii 221/2209.
Analizând actele dosarului, instanța reține următoarele:
Potrivit actelor de stare civilă și a certificatului de moștenitor depuse la dosar (f. 6, 47, 48), reclamanta este fiica numitului Gyorgy Jakab Mihai, născut la_, în localitatea Alungeni, raionul Târgu Secuiesc și decedat la data de_, în C. -N. .
Din actele înaintate în copie din arhiva CNSAS, rezultă că numitul Gyorgy Jakab Mihai a fost arestat la data de_ (f. 35), iar prin Decizia nr. 26/_, s-a dispus trimiterea acestuia într-o unitate de muncă, pe termen de 12 luni, în temeiul art. 3 din Decretul nr. 6/_ pentru înființarea coloniilor de muncă (f. 38). La data de_, a fost eliberat (f. 36).
Împrejurarea că numitul Gyorgy Jakab Mihai a fost arestat și dus la canal a fost cunoscută și de membrii familiei soției, care a divorțat tocmai datorită acestui motiv, astfel cum a relatat martorul audiat în cauză, Kimpan V. (f. 84).
În dosarul întocmit de autoritățile comuniste, s-a reținut că numitul Gyorgy Jakab Mihai a fost membru în Partidul Nilasist, a îmbrăcat uniforma nilasistă și după 23 august 1944 s-a încadrat în U.P.N. dar nu a activat.
Rezultă de aici că măsura luată împotriva lui Gyorgy Jakab Mihai a avut caracter politic, fiind de notorietate că autoritățile comuniste considerau ca dușman al poporului orice persoană care avea alte concepții politice decât comunismul.
Față de acestea și față de prevederile art. 4 alin. 2 din Legea nr. 221/2009, instanța va constata caracterul politic al măsurii internării într-o colonie de muncă, în perioada_ -_, a numitului Gyorgy Jakab Mihai, născut la data de_ .
În ceea ce privește petitul privind constatarea caracterului politic al măsurii luate în perioada 1951-1970, instanța reține următoarele:
Este adevărat că din dosarul înaintat de CNSAS (f. 64-71), rezultă că Securitatea a deschis un dosar de supraveghere cu privire la numitul Gyorgy Jakab Mihai, dând însărcinare unor agenți să-l supravegheze, dar supravegherea în timpul regimului comunist era generală, în orice unitate,
indiferent că era industrială, de învățământ, de cultură sau din administrație, existau informatori ai securității, fapt cunoscut în epocă de toată lumea, adulți și copii. Așadar, o astfel de măsură nu constituie măsură
administrativă cu caracter politic dintre cele avute în vedere de Legea nr. 221/2009, măsura nerezultând din împotrivirea la regimul comunist, astfel cum prevede legea.
În consecință, aceste petit urmează a fi respins, ca neîntemeiat.
În ceea ce privește petitul având ca daune morale, instanța reține că acest petit a fost întemeiat pe art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, text de lege ce a fost declarat ca neconstituțional, prin Decizia nr. 1358/_ a Curții Constituționale.
Ulterior, reclamanta și-a întemeiat cererea pe Convenția europeană a drepturilor omului. În această privință, instanța reține că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a arătat că statele membre sunt libere să reglementeze măsuri reparatorii pentru prejudiciile produse în timpul regimurilor comuniste și, în aceeași măsură, sunt libere să reglementeze procedura, cu instituirea de termene și de limite. De asemenea, este de reținut că la momentul care interesează în speță, și anume în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, S. R. nu aderase la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Așadar, invocarea convenției nu este în măsură să înlăture aplicarea Decretului nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, invocat de către pârât prin întâmpinare.
Astfel, în materia răspunderii civile delictuale, sunt aplicabile prevederile art. 3 și art. 8 din Decretul nr. 167/1958, conform cu care dreptul la acțiune se prescrie în 3 ani de la momentul când păgubitul a cunoscut atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea. Și dacă s-ar accepta că o acțiune în răspundere a statului nu putea fi formulată în timpul regimului comunist, formularea prezentei cereri la data de_, după mai bine de 20 de ani de la căderea regimului comunist din decembrie 1989, apare ca fiind făcută după expirarea termenului de prescripție.
În consecință, instanța va admite excepția prescripției și va respinge petitul privind acordarea de daune morale.
În ceea ce privește capătul de cerere privind despăgubirile materiale pentru bunurile confiscate, instanța reține următoarele:
Din actele înaintate din arhiva CNSAS nu rezultă că s-ar fi dispus confiscarea bunurilor numitului Gyorgy Jakab Mihai, nici în 1950, la arestarea și internarea în unitate de muncă, și nici ulterior.
Nu s-a făcut în nici un alt mod dovada că bunurile ar fi fost confiscate ca urmare a măsurilor luate împotriva lui Gyorgy Jakab Mihai.
Declarația martorului audiat în cauză (f. 84) nu aduce lămuriri în acest sens, martorul necunoscând când au fost confiscate bunurile, de către cine și nici ce bunuri anume, știe doar că au fost confiscate toate bunurile.
Ori, din actele aflate la doar, rezultă că numitul Gyorgy Jakab Mihai a desfășurat o afacere de papetărie, într-un spațiu închiriat (f. 10) și că, la momentul la care au fost naționalizate toate întreprinderile și afacerile, s-a pus problema ca acesta să intre într-o cooperativă. Prin cererea formulată de Gyorgy Jakab Mihai în_ (depusă în traducere la fila 17), acesta a solicitat să intre în cooperativă și a arătat că magazinul a fost expropriat și că va aduce în cooperativă echipamentul și uneltele. Deci, echipamentele și unelte nu erau confiscate la acel moment.
Așadar, deși nu există dovezi a confiscării bunurilor, chiar dacă ar exista, instanța reține că preluarea bunurilor de către stat nu s-a făcut ca
urmare a arestării și internării în colonie de muncă, ci ca urmare a naționalizării.
În această situație, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 221/2009, care se referă în mod explicit, la art. 5 alin. 1 lit. b, la bunurile confiscate prin hotărâre de condamnare cu caracter politic sau ca efect al unei măsuri administrative cu caracter politic.
În privința invocării Convenției drepturilor omului, instanța reține considerentele menționate anterior, reieșite din jurisprudența CEDO, potrivit cu care statele sunt libere să reglementeze modul în care înțeleg să repare prejudiciile provocate de regimul comunist.
Față de toate aceste considerente, instanța va respinge capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE
Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta H. E. M., cu domiciliul în C. -N., str. M., nr. 33, jud. C., împotriva pârâtului S. R. prin MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul procesuala ales la D.G.F.P. C., în C. -N., P-ța A. I.
, nr. 19, jud. C. .
Constată caracterul politic al măsurii internării într-o colonie de muncă, în perioada_ -_, a numitului Gyorgy Jakab Mihai, născut la data de_ .
Admite excepția prescripției.
Respinge restul capetelor de cerere formulate de reclamantă. Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 08 Martie 2013.
Judecător,
R. G.
Grefier,
P.
A.P. 12 Martie 2013 Red. ORG/tehn AP/5 ex.
| ← Decizia civilă nr. 3397/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Decizia civilă nr. 1038/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
