Decizia civilă nr. 311/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 311/R/2013
Ședința publică din data de 27 iunie 2013 Tribunalul format din:
PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C. GREFIER: M. D.
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de reclamanții D. I. și D.
I. împotriva deciziei civile nr. 17/R/2013 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă revizuienții D. I. și D.
I., intimata U. S. personal și asistată de avocat M. I. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Revizuienții D. I. și D. I. depun la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar, în cuantumul stabilit de instanță la termenul de judecată precedent, aspect față de care se constată că cererea de revizuire este legal timbrată. De asemenea, revizuienții depun la dosarul cauzei, înscrisuri în probațiune, într-un singur exemplar.
Reprezentantul intimatei U. S., avocat M. I. depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială nr. 30/2012 și nu solicită comunicarea unui exemplar al înscrisurilor depuse de către revizuienți.
Revizuienții și reprezentantul intimatei arată că nu au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea cererii de revizuire.
Având cuvântul în dezbatere, revizuienții D. I. și D. I. solicită admiterea cererii de revizuire, pentru motivele arătate în scris, pe care le reiterează; cu cheltuieli de judecată în cuantum de 200 de milioane lei vechi, reprezentând onorariu avocațial și repercusiunile provocate de proces asupra stării de sănătate a acestora.
Reprezentantul intimatei U. S., avocat M. I. solicită respingerea cererii de revizuire ca fiind inadmisibilă, întrucât hotărârea atacată este una dată în faza procesuală a recursului care nu evocă fondul, cu obligarea revizuienților la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocațial, sens în care depune la dosarul cauzei xerocopia chitanței din data de_ .
T R I B U N A L U L,
deliberând, constată:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub numărul de mai sus, D. I. și
D. I. au solicitat revizuirea deciziei civile nr. 17/R/2013 pronunțată de Tribunalul
B. -N. în dosar nr._, cu motivarea că avocatul care le-a reprezentat interesele în acest dosar nu a prezentat instanței toate actele necesare în vederea soluționării cauzei în sensul preconizat de revizuienți, respectiv titlul de împroprietărire a numitului N. Timoc obținut la Reforma agrară din anul 1945, cu suprafața de 8 jugăre și 800 stj, extras de carte funciară nr. 7., și că la adoptarea deciziei nu s-a avut în vedere schița emisă de comisia locală, iar măsurătorile efectuate în dosar nu au avut la bază această schiță, ci doar titlul de proprietate eliberat pe numele lui N. Timoc.
Intimata U. S. s-a opus admiterii cererii de revizuire apreciindu-o ca inadmisibilă întrucât hotărârea atacată nu îndeplinește atribuitele cerute de art. 322 alin. 1 Cod procedură civilă. Solicită obligarea revizuienților la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 500 lei constând în onorariu avocațial.
Restul intimaților nu ș-au precizat poziția față de calea de atac extraordinară declanșată de reclamanții revizuienți.
Analizând cererea, tribunalul constată că:
Prin sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a respins ca fiind neîntemeiată excepția lipsei calității procesual active a reclamanților D. I. și D. I., invocată de pârâta U. S. ; s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta U. S., și, pe cale de consecință: s-a respins cererea formulată de reclamanții D. I. și D. I., în contradictoriu cu pârâtele C. locală municipală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B., C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor B. -N., U. S., N. L., B. S. E., S.
C. F., S. Ș. A., M. A. -E., M. R. -G., M. A. -S.
, N. F., S. M., T. C. și N. F., ca fiind autoritate de lucru judecat în cauză; reclamanții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată către pârâta U. S. în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.
Recursul declarat de reclamanții D. I. și D. I. s-a respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 17/R/2013 dată de Tribunalul B. -N. în dosarul cu numărul de mai sus.
În considerente s-au reținut următoarele:
În mod corect instanța de fond a reținut că în speță există autoritate de lucru judecat, având în vedere sentința civilă nr._ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Prin recurs, reclamanții critică soluția primei instanței doar cu privire la unul din cele trei elemente a căror identitate determină autoritate de lucru judecat, respectiv doar în privința obiectul acțiunii, susținând că obiectul material al celor două acțiuni nu este identic, astfel că, nefiind formulate critici referitoare la identitatea de cauză și de părți, analiza tribunalului s-a circumscris doar criticilor formulate prin recurs.
Sub acest aspect s-a reținut că obiectul material al celor două acțiuni este identic, astfel că, în mod legal și temeinic, prima instanță a reținut existența autorității de lucru judecat.
Tribunalul notează că în titlul de proprietate a cărui nulitate parțială se solicită prin acțiunea obiect al prezentului dosar nu există nicio parcelă care să aibă suprafața de 1740 mp, parcela nr. 54 din tarlaua 2 (f. 4 dosar fond) din intravilan, situată în imediata vecinătate a terenului recurenților având suprafața de 2.000 mp.
Reclamanții recurenții solicită reducerea suprafeței înscrisă în această parcelă, omițând să arate că suprafața de 2000 mp nu este identificată distinct în două loturi, unul de 1740 mp și unul de 260 mp, cu atât mai mult că sub acest aspect și în dosarul precedent instanța de recurs a statuat că în limitele acestei suprafețe de 2000 mp nu există o identificare distinctă a terenului de 260 mp (aceasta fiind suprafața a cărei diminuare din titlul de proprietate au solicitat-o reclamanții în acțiunea precedentă).
Prin urmare, atât în acțiunea din dosarul nr._, cât și în prezenta acțiune reclamanții solicită reducerea suprafeței înscrise în parcela 54 tarlaua 2 U., astfel că obiectul acțiunii este același, constarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate cu privire la terenul înscris în parcela 54 tarlaua 2, diferența constând doar în aceea că în prima acțiune reclamanții au solicitat reducerea suprafeței doar cu 260 mp iar, în prezenta acțiune, solicită reducerea suprafeței cu 1.000 mp, iar în subsidiar cu 212 mp.
În condițiile în care suprafața de 2000 mp din parcela 54 formează un tot unitar, apar neîntemeiate susținerile recurenților în sensul că obiectul material al acțiunii este diferit, ci, dimpotrivă, tribunalul reține că atât în acțiunea precedentă cât și în prezenta acțiune reclamanții recurenți vizează eliminarea din titlul de proprietate contestat a aceleiași porțiuni de teren (și acest teren constituie obiectul material al acțiunii), respectiv cel aflat în posesia reclamanților recurenți, pentru a nu-l preda în posesie titularilor dreptului de proprietate.
De altfel, calitatea procesuală activă a reclamanților a fost reținută justificat de faptul că reclamanții au interesul de a solicita constatarea nulității titlului de proprietate deoarece se află în posesia unei porțiuni de teren din cel înscris în titlul de proprietate.
Așa fiind, interesul și calitatea procesuală activă a reclamanților a fost reținută în limitele terenului ocupat de ei, or, acest teren a constituit obiectul material al litigiului și în dosarul nr._ al Judecătoriei B. .
Faptul că terenul de 1740 mp este identificat într-o carte funciară și porțiunea de 260 mp este identificată într-o altă carte funciară nu reprezintă un motiv care să justifice concluzia că cele două obiecte materiale ale acțiunii sunt diferite, cât timp o delimitare a terenului de 2.000 mp în mai multe loturi nu s-a făcut, identificarea terenului în două cărți funciare fiind doar rezultatul suprapunerii parcelei 54, tarlaua 2
U. peste planul de carte funciară.
Terenul în materialitatea lui, pentru care reclamanții justifică interesul și calitatea procesuală activă reținută de instanța de fond este cel ocupat de reclamanți, același în ambele acțiuni.
Pe de altă parte, în ambele acțiuni reclamanții invocă faptul că beneficiarii reconstituirii nu au fost îndreptățiți să li se reconstituie suprafața totală de 49.300 mp, ci o suprafață mai mică, și atât în acțiunea inițială, cât și în prezenta își susțin cererea de reducere a suprafeței reconstituite, arătând că terenul atribuit numiților N. Timoc și Raveca în folosință, în intravilan, nu poate face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate și includerii acestuia în titlul de proprietate.
Este real că în prima acțiune reclamanții au susținut că doar suprafața de 260 mp din cea de 1260 mp, atribuită în folosință în anul 1957, ar fi fost nelegal inclusă în titlul de proprietate, în parcela 54, tarlaua 2 U., iar în prezenta cauză susțin că întreaga suprafață de 1260 mp a fost inclusă în suprafața de 2000 mp din parcela 54, cât timp în motivele de recurs arată expres că, în mod nelegal, a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru o suprafață mai mare cu 1260 mp, deoarece această suprafață, ar face parte din cea de 8 jugăre și 800 stânjeni, cu care a fost împroprietărit numitul N. Timoc (dar pentru a evita autoritatea de lucru judecat indică doar suprafața de 1000 mp).
Însă, nu se poate face abstracție de faptul că în analizarea legalității reconstituirii dreptului de proprietate, atât cu privire la suprafața totală reconstituită, cât și cu privire la suprafața de 2000 mp, în prima acțiune, atât instanța de fond cât și instanța de recurs au statuat că reconstituirea pentru suprafața totală de 49.300 mp s-a dispus în mod legal, această suprafață fiind compusă atât din suprafața terenului cu care N. a fost împroprietărit, dovedit cu certificatul constatator al împroprietăririi, emis de Arhivele Statului, filiala B. N., cât și din terenul de 260 mp deținut anterior în folosință (rămas după înstrăinarea suprafeței de 1.000 mp), dovedit cu extrasului de carte funciară 357 U. .
Într-adevăr, prin decizia 105/R/2010, Tribunalul B. -N. a reținut că suprafața de 1740 mp (din cea de 2000 mp) nu a fost contestată de reclamanți, însă această statuare a fost desprinsă de recurenți din context, deoarece tribunalul, reținând că această suprafață nu a fost contestată, a reținut, totodată, și că această suprafață de 1740 mp a fost reconstituită în baza certificatului constatator al împroprietării antecesorilor beneficiarilor reconstituirii.
În consecință, prin sentința în care se invocă autoritatea de lucru judecat s-a statuat cu privire la: 1. suprafața totală cuvenită a fi reconstituită, beneficiarilor reconstituirii; 2. suprafețele din care este compusă suprafața totală reconstituită (cea împroprietărită și cea avută în folosință rămasă după înstrăinarea suprafeței de 1000 mp); 3. faptul că suprafața parcelei 54, tarlaua 2 U., de 2000 mp este compusă din suprafața de 1740 mp provenită din împroprietărire și din suprafața de 260 mp provenită din suprafața totală avută în folosință; 4. faptul că suprafața de 1000 mp avută în folosință nu a fost reconstituită beneficiarilor reconstituirii.
Așa fiind, instanța s-a pronunțat cu privire la întreaga suprafață de 1260 mp atribuită în folosință, în sensul că aceasta excede celei cu care N. a fost împroprietărit, reținând că suprafața de 1000 mp nu a fost inclusă în titlul de proprietate pentru că a fost înstrăinată.
Prin prezenta acțiune, deși reclamanții susțin că obiectul material al acțiunii îl constituie terenul de 1740 mp din c.f. 704 U., în realitate, ei se referă la terenul de
1.000 mp, din cel total de 1.260 mp, atribuit în folosință în anul 1957, susținând că acesta a fost inclus în suprafața reconstituită de 2000 mp (din care au scăzut 260 mp). Dar, așa cum s-a reținut, terenul de 1000 mp face parte din cel de 1260 mp, atribuit în folosință și excede suprafeței de teren de 8 jugăre și 800 stânjeni cu care autorul beneficiarilor reconstituirii a fost împroprietărit, fiind înscris în c.f. nr. 537
U. și nu în c.f. 604 U. .
Prin urmare, atât în privința terenului de 1.740 mp, provenit din c.f. nr. 704 U.
, cât și în privința terenului de 1260 (1.000 mp înstrăinat și 260 mp reconstituit), din
c.f. nr. 537 U., în dosarul nr._, instanța a statuat irevocabil, astfel că există
identitate de obiect în prezenta pricină și în pricina din dosarul nr._, soluționată irevocabil.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă recursul a fost respins ca nefiind fondat și, potrivit art. 274 Cod procedură civilă, recurenții au fost obligați să plătească intimatei U. S. suma de 500 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, justificat cu chitanța depusă la fila 38 dosar recurs.
În soluționarea prezentei cereri de revizuire se au în vedere prevederile articolului 322 din Codul de procedură civilă, prin care se dispune că se poate solicita revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul.
Așa cum se poate deduce cu evidență din considerentele deciziei atacate, hotărârea instanței de recurs nu a evocat fondul raporturilor juridice dintre părți, ci a menținut o sentință a Judecătoriei B. prin care cererea de chemare în judecată introdusă de actualii revizuienți s-a respins pe temeiul existenței autorității de lucru judecat, raportat la sentința civilă nr. 7219/_ dată de aceeași judecătorie în dosar_, rămasă irevocabilă prin respingerea recursului ca nefondat.
Așadar, decizia a cărei retractare se cere, neîntrunind atributele stabilite de textul legal mai înainte invocat, nu poate face obiectul acestei căi extraordinare de atac, fapt ce atrage respingerea revizuirii ca inadmisibilă.
Revizuienții sunt în culpă procesuală, au căzut în prezenții, astfel că vor fi obligați să plătească intimatei U. S. suma de 500 lei, justificată cu plata onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca inadmisibilă cererea de revizuire a deciziei civile nr. 17/R/2013 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosar nr._, formulată de reclamanții
D. I. și D. I. , ambii domiciliați în B., cartier U., str. B., nr. 317, jud.
B. -N. .
Obligă pe revizuienți să achite intimatei U. S. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 iunie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | - N. | C. M. | D. |
Red. I.C. - _
Dact. C.S. - 2 ex. / _
| ← Decizia civilă nr. 763/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 1282/2013. Fond funciar → |
|---|
