Decizia civilă nr. 85/2013. Fond funciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 85/R/2013
Ședința publică din 21 Februarie 2013
Tribunalul format din: PREȘEDINTE: S. I. ,judecător JUDECĂTOR: N. C. JUDECĂTOR: I. C.
GREFIER: H. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de către pârâta C. D. M. împotriva sentinței civile cu nr. 1092 din 7 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar civil nr._, având ca obiect fond funciar.
Judecarea recursului s-a făcut la data de 14 februarie 2013, concluziile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
Din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună la dosarul cauzei concluzii scrise s-a amânat pronunțarea deciziei pentru data de astăzi: 21 februarie 2013.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 1092 din 7 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosar civil nr._, s-a admis cererea formulată de reclamantul Ș.
V., în contradictoriu cu pârâții T. I. -V., N. L., C. D. -M., C. L. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. B. DE J., C. J. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. B. -N., și pe cale de consecință :
S-a constatat nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate atacat, respectiv, TP nr. 39696 din_ emis pe numele pârâților T. I. -V., C. D.
-M., N. L. și al defunctei U. RAVECA, în sensul nulității absolute a acestuia în ceea ce privește suprafața de 3.000 mp teren categoria fânețe, situat în intravilanul satului B., comuna B. de J., jud. B. -N., identificat în tarla 93/5, parcela 30.
S-a dispus anularea Contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de_ între pârâții având ca obiect cota de 2.250/3.000 din terenul în suprafață de
3.000 m2 teren categoria fânețe, situat în intravilanul satului B., comuna B. de J.
, jud. B. -N., identificat în tarla 93/5, parcela 30.
S-a respins ca nefondată cererea pârâtei C. D. -M. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținu următoarele:
Prin cererea depusă la Primăria comunei B. de J., în baza Legii nr. 18/1991, pârâții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate privată, în calitate de foști
proprietari pentru 7,66 ha teren agricol și 1 ha de pădure, depunând în acest sens acte doveditoare ( declarații de martori din care rezultă că defunctul Bartoș I. a deținut 5,47ha teren; cerere de intrare în GAC B. prin care acesta arată că a avut 4,43ha teren; copie RA 1959-1963 ilizibilă; acte de stare civilă).
În urma analizării cererii, C. L. B. de J. a dispus înscrierea pârâților pe Anexa nr. 3 B., poz.2, cu suprafața de 7,15 ha, modificată ulterior potrivit Hotărârii Comisiei județene nr. 201/_ la 7,56 ha, fiind emis în acest sens TP nr. 39696/_
, fiind inclusă și o suprafață de 3.000 m2teren situat în intravilan identificat în tarla 93/5, parcela 30.
Raportul de expertiză întocmit și depus în cauză evidențiază faptul că suprafața de 3.000 m2aflată în litigiu a fost și este și în prezent în posesia reclamantului (a se vedea răspunsurile la obiective de la fila 94), astfel că procesul-verbal de punere în posesie de la fila 70 este nelegal cât privește această suprafață, fiind evident că pârâții nu au fost puși în posesie efectivă pe acest teren.
Pe de altă parte, reclamantul, prin cererea depusă la Primăria comunei B. de
J. a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate privată în favoarea sa, în calitate de fost proprietar pentru suprafața de 7,70 ha teren agricol, depunând în acest sens acte doveditoare ( declarații de martori din care rezultă că a deținut 3,64 ha teren; cerere de intrare în GAC B. prin care acesta arată că a avut 4,12ha teren; copie RA 1959-1963 din care rezultă că a deținut 4,12 ha teren; acte de stare civilă).
În urma analizării cererii, C. L. B. de J. a dispus înscrierea reclamantului pe Anexa nr. 2a B., poz. 32, cu suprafața de 5,12 ha, modificată ulterior potrivit Hotărârii Comisiei județene nr. 201/_ la 4,58 ha, fiind emis în acest sens TP nr. 39686/_ .
Însă, din analiza titlului emis în favoarea reclamantului rezultă că are reconstituită suprafața de 2688 mp fânețe și 894 curți construcții, la poz.5 și 6, iar 5 suprafața de 3000 mp fânețe, în ridul "Șanț Grădină" nu apare înscrisă, deși reclamantului nu i-a fost comunicată Hotărârea Comisiei județene nr. 201/_, nefiindu-i deci opozabilă, iar titlul de proprietate nu a fost remis reclamantului, acesta invocând faptul că nu este cuprinsă în titlul său, suprafața de 5,12 ha.., așa cum i s-a validat inițial, în această diferență intrând și suprafața de 3.000 m2teren fânețe.
Instanța a apreciat că în condițiile în care reclamantul are posesia suprafeței de teren aflată în litigiu, având o suprafață de teren reconstituită și pe care încă nu s-a realizat punerea în posesie, se impune a se constata nulitatea absolută a titlului atacat emis pe numele pârâților cu privire la suprafața de 3.000 m2teren fânețe, întrucât punerea pârâților în posesie cu acest teren nu s-a putut realiza în condițiile în care acesta este situat în intravilan și se află în folosința reclamantului.
Susținerile pârâtei C. D. în sensul că a fost probat cu extras CF proprietatea asupra terenului nu poate fi primită raportat la faptul că la emiterea titlului de proprietate pentru pârâții s-au avut în vedere registrele agricole din 1959- 1960, de unde nu rezultă aspectele susținute de pârâtă, nefiind depus niciun extras CF în probațiune. În orice caz, nu există nicio expertiză tehnică prin care să identifice terenul aflat în litigiu cu date de CF, astfel că un eventual extras CF nu poate avea forță probantă față de terenul situat în tarla 93/5, parcela 30.
În altă ordine de idei, instanța a reținut că, având în vedere caracterul administrativ-jurisdicțional al hotărârilor comisiei județene, este inadmisibil ca aceeași autoritate să își poată modifica hotărârile, desființându-se pe această cale, acte
administrativ-jurisdicționale ce au avut ca efect reconstituirea dreptului de proprietate. Dacă, în anul 1999, se constata că hotărârile anterioare ale comisiilor de fond funciar (n.red. prin care se reconstituia dreptul pârâților pentru 7,15 ha și reclamantului pentru 5,12 ha.) erau date cu încălcarea prevederilor legale, impunându-se modificarea lor, se putea recurge, potrivit art. 55 alin. (1) din Legea fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la formularea unei plângeri adresate instanței judecătorești pentru modificarea sau anularea propriei hotărâri, sau se putea invoca de primar sau prefect, dacă erau incidente, prevederile art. III alin. (1) lit. a) din Legea nr. 169/1997 pentru a se constata nulitatea parțială a actelor de reconstituire pentru reclamant sau pârâți, după caz. Prin urmare, hotărârile prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru reclamant și pârâții nu puteau fi cenzurate și invalidate, chiar și în parte, chiar de comisia ce a reconstituit dreptul acelor persoane.
Față de cele expuse, a fost admis capătul de cerere privind nulitatea absolută parțială a Titlului de proprietate nr. 39696/_ cu privire la suprafața de 3.000 m2teren intravilan din B., identificat în tarla 93/5, parcela 30.
Având în vedere soluția pronunțată în cazul primului capăt de cerere, s-a admis în mod subsecvent și cererea de anulare a Contractului de vânzare-cumpărare autentificat la data de_ între pârâții având ca obiect cota de 2.250/3.000 din terenul în suprafață de 3.000 m2teren categoria fânețe, situat în intravilanul satului B.
, comuna B. de J., jud. B. -N., identificat în tarla 93/5, parcela 30.
Astfel, în considerarea principiului quod nullum est, nullum producit effectum, ceea ce este lovit de nulitate absolută nu poate produce nici un efect, astfel că orice act de dispoziție ulterioară cu privire la terenul aflat în litigiu este lovit de nulitate. De altfel, în speță, nu a fost vândut imobilul teren ca atare, ci unul dintre coproprietari a cumpărat cota parte ideală a celorlalți coproprietari, devenind unic proprietar pe acest teren, fără a putea invoca faptul că este un terț față de titlul de proprietate atacat, nulitatea acestuia fiindu-i opozabilă, câtă vreme cumpărătoarea este chiar unul dintre coproprietari, neaflându-ne în situația unui terț subdobânditor de bună-credință.
Instanța a luat act de faptul că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată, cererea formulată în acest sens de pârâta C. D. -M. fiind respinsă, întrucât reclamantul nu a căzut în pretenții.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs în termen legal pârâta C. D., solicitând admiterea recursului, în principal casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, invocându-se în esență următoarele:
Cererea reclamantului este neîntemeiată și nedovedită, deoarece pretinsa vânzare a imobilului în litigiu între Bartoș I. m U. Raveca în calitate de vânzători și reclamant în calitate de cumpărător nu a fost dovedită în condițiile art. 1191 din Codul civil, reclamantul recunoscând la interogator că nu deține un act care să ateste vânzarea, susținând doar că l-a înscris la Primărie.
S-a arătat că evidența din registrul agricol este una declarativă, iar acesta este motivul pentru care reclamantului nu i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren solicitată de 7,70 ha, ci doar pentru suprafața de 4,58 ha. Cererea
de înscriere în CAP a reclamantului a vizat tot suprafața de 4,58 ha, fără a se preciza în ce rid. Din moment ce petentul nu a atacat Hotărârea Comisiei Județene prin care s-a dispus reconstituirea în favoarea sa a terenurilor în suprafață de 4,58 ha, pe amplasamentele înscrise în titlul ce i s-a eliberat, înseamnă că acesta în mod implicit a recunoscut că aceasta este întinderea și amplasarea terenurilor ce i se cuvin.
Recurenta a subliniat că intimatul folosește abuziv suprafața de 3000 mp, inclusă în titlul de proprietate al pârâților, și care este despărțită de terenul său printr- un gard, speculând confuzia existentă între ridurile "Șanț"; și "Șanț grădină";, care sunt despărțite de un drum comunal, așa cum s-a reținut în expertiza întocmită în cauză.
Apărarea Comisiei județene este evazivă, susține recurenta, lăsând loc de interpretare în ceea ce privește amplasamentul . În mod legal s-a eliberat titlul de proprietate pe numele defunctei U. Raveca și al pârâților, în calitate de moștenitori ai defunctului Bartoș I., având în vedere faptul că aceștia au dovedit inclusiv amplasamentul imobilului cu extras de carte funciară - cf. nr. 219 B. nr. top 359/5. dovadă pe care reclamantul nu a răsturnat-o în prezenta cauză.
În susținerea solicitării principale, de casare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare s-a învederat că se impune completarea raportului de expertiză prin care expertul să se pronunțe și cu privire la identificarea cu date de carte funciară a imobilului probă ce nu poate fi administrată în recurs. Utilitatea probei este s-a justificat raportat la prioritatea pe care reconstituirea dreptului de proprietate asupra vechiului amplasament o are în fața reconstituirii pe un alt amplasament.
În ceea ce privește subsidiarul recursului, pârâta recurentă a susținut că instanța de fond a plecat de la o ficțiune juridică, ce nici măcar nu are suport probator, respectiv că titlul de proprietate atacat este nelegal pentru că beneficiarii lui nu au fost puși efectiv în posesie, terenul fiind deținut de reclamanți. Tot eșafodajul primei instanțe este bazat pe o premisă greșită, de vreme ce pârâții au fost puși în posesie, iar ulterior au pierdut folosința imobilului, iar această lipsă de folosință nu poate conduce la desființarea unui act autentic, întocmit de funcționari publici în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Instanța de fond trebuia să verifice, precizează recurenta, dacă pârâții sunt îndreptățiți la suprafața pretins reconstituită și dacă parcelele atribuite nu au fost anterior atribuite pe titluri altor persoane îndreptățite sau nu au fost solicitate de foștii proprietari ai amplasamentului, și în consecință să constate că nu există temeiuri de fond pentru anularea titlului pârâților.
În ceea ce privește anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 960/_, s-a precizat că simpla legătură de rudenie existentă între cumpărătoare și vânzători nu poate conduce la concluzia relei credințe a primei.
Intimatul Ș. V., legal citat, a depus la dosar întâmpinare (f.13-15 ), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică. În motivare s-a susținut că terenul în litigiu a figurat în Registrul agricol la poziția reclamantului încă din anii 1959-1960 și a fost adus în fostul GAC B. de către acesta în anul 1961. Așa fiind, în mod nelegal C. locală a înaintat propunerea de validare a reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea numitei U. Raveca, pentru terenul ce fusese anterior validat în favoarea reclamantului intimat. Dacă s-ar fi verificat actele doveditoare anexate cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate s-ar fi constatat că la data înființării GAC B.
, defunctul Bartoș I., antecesorul pârâților, nu figura în evidențele primăriei cu suprafața în litigiu.
Intimații T. I. -V., N. L., C. L. pentru S. D. de P.
P. asupra T. B. de J., C. J. pentru S. D. de P. P. asupra T. B. -N., legal citați nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat apărări scrise la dosar.
Verificând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, dar și din oficiu, conform art. 3041din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că recursul declarat de pârâta C. D. este fondat și urmează să-l admită în considerarea prevederilor art. 312 alin.1 teza I din Codul de procedură civilă, hotărârea urmând a fi modificată în sensul respingerii acțiunii.
În prezenta cauză instanța a fost investită cu o cerere de constatare nulității Titlului de proprietate nr. 39696/_, emis în favoarea pârâților T. I. -V., N.
L., C. D. și a defunctei U. Raveca, cu privire la terenul în suprafață de 3000 mp, fânaț identificat în ridul "În șanț"; tarla 93/5, parcela 30. De asemenea s-a solicitat anularea actului subsecvent, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 960/_, având ca obiect cota indiviză de 2250/3000 mp, din terenul identificat mai sus.
Demersul judiciar al reclamantului a fost fundamentat pe prevederile art. III alin.1 lit.i din Legea 169/1997, titlul V din Legea 247/20005, prevederile art. 8,10 și 12 din Legea nr. 18/1991.
Dispozițiile art. III din Legea 169/1997, reglementează cazurile de nulitate absolută a actelor emise în aplicarea legilor fondului funciar, printre ele regăsindu-se și cel invocat de reclamant respectiv "actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri";.
În alineatul 2 al aceluiași articol, legiuitorul a stipulat expres categoriile de persoane care pot invoca nulitatea absolută, respectiv primarul, prefectul, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și alte persoane care justifică un interes legitim.
Pentru ca reclamantul să poată invoca cu succes nulitatea titlului de proprietate emis în favoarea pârâților și a defunctei U. Raveca, trebuie să demonstreze că la data promovării cererii de chemare în judecată are un interes legitim, respectiv să fie protejat de lege, personal și actual, ce se traduce în speță în existența unei reconstituiri validate în favoarea reclamantului, un drept de proprietate existent, apt pentru a-l putea opune și contrazice pe cel contestat, ori a unei cereri de restituire nesoluționată în favoarea solicitantului, tocmai în ideea existenței impedimentului reconstituirii în beneficiul altor persoane. O altă soluție ar conduce la înfrângerea principiului securității raporturilor juridice civile, ceea ce este inadmisibil
În speță această condiție nu este îndeplinită.
Reclamantul intimat a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 7,70 ha la data de_ (f.40), fundamentând solicitarea pe mențiunile existente în registrul agricol și declarații extrajudiciare a unor martori (f.41-42). Așa cum rezultă din cererea de înscriere în fostul GAC B. (f.43), reclamantul a adus în fosta cooperativă agricola suprafața de 4,12 ha teren, în anul 1960 figurând în registrul agricol cu suprafața de 4,19 ha teren (f.44).
Deși inițial reclamantul a fost înscris și validat pe anexa 2a B. (f.46) cu suprafața de 5,12 ha, ulterior la propunerea Comisie locale B. de J., prin Hotărârea nr. 201/1999, adoptată de C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor (f.66) s-a dispus modificarea anexei nr.2 în sensul reducerii suprafeței validate în favoarea reclamantului la 4,58 ha ( mai mare decât cea cu care reclamantul figura înscris în registrul agricol). Atât propunerea comisiei locale cât și hotărârea menționată au rămas definitive, nefiind contestate de reclamant în condițiile art. 53 alin.2 al Legii 18/1991, republicată, în forma în vigoare la data emiterii actelor evocate.
Apărările reclamantului referitoare la lipsa nelegalitatea acestor acte, susținută de lipsa comunicării lor nu pot fi reținute și nicidecum nu pot constitui un motiv de ignorare a acestora, așa cum în mod nelegal a procedat instanța de fond, de vreme ce HG nr. 131/1991 impunea comunicarea sub semnătură doar în situația în care împotriva propunerii comisiei locale s-a formulat o contestație, pentru restul situațiilor fiind valabilă comunicarea actelor prin afișarea lor la sediul consiliului local.
Cum procedura administrativ-jurisdicțională de verificare a legalității actelor emise în baza Legii 18/1991 este obligatorie, contestarea acestora în alt cadru procedural decât cel impus de prevederile art. 51 și urm. din Legea 18/1991, și art. 29 alin.2,5,6 din HG nr. 131/1991 (de asemenea în forma în vigoare la data emiterii actelor de reconstituire) nu este admisibilă.
Drept consecință, în mod legal pe baza actelor rămase definitive, s-a întocmit procesul-verbal de punere în posesie nr. 250 din_ (f.68), și titlul de proprietate nr.39686/_ (f.95), procedura de reconstituire declanșată la cererea reclamantului fiind astfel finalizată, iar reclamantul nu mai are la îndemână nici o modalitate prin care să poată obține reconstituirea dreptului de proprietate asupra unor suprafețe suplimentare, deci nici asupra terenului cuprins în titlul de proprietate atacat în prezenta cauză.
În aceste condiții reclamantul nu justifică un interes ocrotit de lege în promovarea acțiunii în anularea titlului de proprietate emis în favoarea pârâților C.
D., N. L., T. I. V. și a defunctei U. Raveca.
Solicitarea recurentei de casare a sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare nu este fondată, atât prin prisma considerentelor reținute mai sus, cât și față de împrejurarea că în cauză nu s-a contestat apartenența suprafeței atribuite pârâților, solicitată de reclamant la nr. top 359/5, iar adeverința nr. 2436/_ (f.45 dos. _
) conține aceeași informație.
Față de motivele de nelegalitate a hotărârii reținute mai sus, nu se mai impune verificarea și analizarea criticilor aduse fondului cauzei, respectiv compararea înscrisurilor de care se prevalează litiganții în susținerea cererilor de reconstituire asupra suprafeței de teren aflată în litigiu, și nici a celor vizând anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 960/2003..
Întrucât reclamantul se află în culpă procesuală, tribunalul îl va obliga în temeiul art. 274 din codul de procedură civilă să plătească pârâților C. D., N.
L., T. I. V. suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată la fond, și va lua act de faptul că în recurs nu au fost solicitate astfel de cheltuieli.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâta C. D. M. domiciliată în comuna B. de J., sat B., nr.85, județul B. -N. împotriva sentinței civile cu nr.1092 din 7 februarie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița, modifică în tot hotărârea în sensul că :
Respinge ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul Ș.
V. .
Obligă reclamantul să plătească pârâtei C. D. M. suma de 500 lei,
cu titlul de cheltuieli de judecată la fond.
Ia act că în recurs nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 21 februarie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | G. | IER, | |||
S. I. N. | C. | I. | C. H. | V. |
Red./Dact. S.I. 2 ex. _
Jud. fond O. C. V.
| ← Decizia civilă nr. 1073/2013. Fond funciar | Decizia civilă nr. 787/2013. Fond funciar → |
|---|
