Decizia civilă nr. 354/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 354/R/2013
Ședința publică din data de 19 Septembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: C. N., judecător JUDECĂTOR: I. S.
JUDECĂTOR: M. L. B. GREFIER: V. V.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de reclamanta H. E. împotriva sentinței civile nr.643 din 27 martie 2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul civil nr._, având ca obiect succesiune nulitate contract de vânzare-cumpărare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamanta recurentă H. E. și reprezentantul pârâtului intimat H. G. A., avocat Bradea Teodora, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind toate celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reclamanta recurentă H. E. depune la dosar două chitanțe privind achitarea taxei judiciare de timbru și timbre judiciare, în cuantumul stabilit de instanță.
Tribunalul statuează că recursul este în termen legal declarat, motivat, comunicat și legal timbrat potrivit dovezilor depuse în ședință publică.
Se constată depusă la dosar, în termen util, întâmpinare formulată de pârâtul intimat H.
G. A., dintre care un exemplar se comunică cu reclamanta recurentă. Reclamanta recurentă arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul pârâtului intimat Hitica G. A. nu formulează cereri prealabile soluționării recursului.
Nemaifiind alte chestiuni prealabile, tribunalul declară închisă faza de cercetare judecătorească și acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.
Reclamanta recurentă H. E. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris potrivit motivelor invocate în susținerea acestuia, cu cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Reprezentantul pârâtului intimat H. G. A., avocat Bradea Teodora, solicită respingerea recursului ca nefiind fondat, menținerea ca legală și temeinică a sentinței atacate potrivit apărărilor formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, cu cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat conform chitanței atașate la dosar.
Deliberând, constată:
T R I B U N A L U L
Prin sentința civilă nr.643/2013 pronunțată de Judecătoria Beclean s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în ce privește petitul 2 din acțiune, excepție invocată de pârâtul reclamant reconvențional H. G. A. ; s-a respins excepția lipsei obiectului acțiunii în ce privește construcția casă de lemn, excepție invocată de pârâtul reclamant reconvențional H.
G. A. ;s-a admis în parte acțiunea completată formulată de reclamanta H. E. , H. G. A. , H. I., H. M., H. R., H. D. C., H. E. G. , H. S.
, H. I. , H. M. , H. V. , H. M. , H. M. , C. Ana, C. N. , C. C.
M. prin P.
pentru moștenitorii proprietarilor tabulari din CF 25077 C. M. și CF 643 C. M.
; s-a admis în parte cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional H. G.
A. ; s-a constatat validitatea antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la data de_, între defunctul H. D., în calitate de promitent vânzător, și pârâtul reclamant reconvențional H.
G. A., în calitate de promitent cumpărător, având ca obiect imobilul teren în suprafață de
2.700 mp, identificat în titlul de proprietate nr._, tarla 115, parcelele 202/1, 202, situat în intravilanul localității C. M., și prețul de 2.000 euro; s-a dispus ca sentința să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru imobilul mai sus menționat; s-a constatat că în masa succesorală rămasă după defunctul H. D., decedat la data de_, se includ imobilele terenuri în suprafață de 5 ha 6400 mp, situate în extravilanul localității C. M., identificate în titlul de proprietate nr. 61558/2002 situate în extravilanul localității C. M., iar moștenitor testamentar al acestuia este reclamanta H. E., soție supraviețuitoare, în baza testamentului autentificat sub nr. 1026/_ de notar public R. Bucur; s-a dispus dezmembrarea nr. topo 2907 și 2906, și înscrierea în CF la nr. topo noi_ /2 și 2907/1, a dreptului de proprietate al pârâtului reclamant reconvențional H. G. A. asupra imobilului teren în suprafață de 1700 mp, cât a rezultat în urma măsurătorilor, teren situat în intravilanul localității C. M., nr. 402, identificat în TP nr._, tarla 115, parcelele 202/1, 202, cfm. tabelului de mișcare parcelară nr. 2 varianta nr. II din raportul de expertiză întocmit de expert P. Viorel, raport care face parte integrantă din hotărâre; s-a dispus ca restul terenului în suprafață de 180 mp să rămână înscris pe vechii proprietari de CF, la nr. topo nou 2906/3; s-au respins ca nefondate capetele de cerere din acțiunea completată privind: constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin edificare de către reclamantă și defunctul soț H. D., asupra casei de lemn cu 4 camere din C. M., nr. 202, jud. BN; nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la_ și revenirea la situația anterioară; includerea în masa succesorală a def. H. D. a terenului în suprafață de 2700 mp aferent construcțiilor (tarla 115, parcelele 202/1, 202), a cotei de ½ din casa de lemn și a unui pasiv succesoral de 2000 euro; dobândirea dreptului de proprietate de către reclamantă asupra construcțiilor existente în prezent în C. M., nr. 202, jud. BN; s-a luat act de renunțarea pârâtului reclamant reconvențional H. G. A. la judecata capetelor de cerere având ca obiect constatarea dobândirii unui drept de proprietate prin edificare și înscrierea în CF a dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilelor construcții noi situate în C. M., nr. 202, jud. BN; s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut următoarele:
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei cu privire la al doilea capăt de cerere (constatare nulitate contract de vânzare-cumpărare), invocată de pârâtul reclamant reconvențional, s-a reținut că, pentru a fi parte în procesul civil, reclamantul, ca și pârâtul, trebuie să aibă, printre altele, calitate procesuală activă sau, după caz, pasivă, lipsa acesteia conducând la respingerea acțiunii. Calitatea procesuală activă presupune existenta unei identități între persoana care este îndreptățită, sau se consideră îndreptățită, să se prevaleze de un anumit drept recunoscut de lege, și pentru care solicita aportul instanței de judecată, și persoana ce are calitatea de reclamant în cauză, respectiv întrunirea în cadrul aceleiași persoane atât a calității de reclamant, cât și a celei de titular al dreptului subiectiv pentru a cărui realizare sau recunoaștere s-a apelat la instanța de judecată. Întrucât reclamanta a depus la dosar un testament autentificat lăsat de defunctul ei soț, solicitând dezbaterea succesiunii după acesta și constatarea calității sale de moștenitoare testamentară, se constată că reclamanta justifică o calitate procesuală activă, astfel că excepția invocată nu este întemeiată.
Excepția lipsei obiectului (parțial) cu privire la celelalte capete de cerere (motivat de faptul că imobilul construcție de lemn nu mai există), a fost de asemenea respinsă întrucât, chiar dacă imobilul casă de locuit veche de lemn nu mai există în prezent, și nici nu mai exista la data promovării acțiunii, acesta exista la data încheierii antecontractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, iar în acțiune s-au formulat capete de cerere cu privire la acesta. Ori obiectul acțiunii civile este definit ca fiind pretenția concretă formulată de reclamant și reprezintă protecția unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a cărui realizare calea justiției este obligatorie.
Pe fondul cauzei s-a reținut că, în aplicarea Legii nr. 18/1991 defunctului H. D. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1 ha 9100 mp teren, din care suprafața de 2700 mp teren arabil și curți construcții situat în intravilanul localității C. M., tarla 115, parcelele 202/1 și 202, cfm. TP nr. 61558/_ .
Cu privire la edificarea construcției casă de lemn veche (care nu mai există în prezent), deși reclamanta a solicitat să se constate că a dobândit asupra acesteia un drept de proprietate prin edificare împreună cu defunctul ei soț, H. D., din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă că această casă ar fi fost construită de către cei doi soți. Astfel, doar doi dintre martorii
propuși de reclamantă (T. G. și T. Firoana) au arătat că această casă veche a fost construită de reclamantă împreună cu defunctul ei soț, după anii 1950-1960, aceștia locuind împreună cu părinții defunctului H. D. (socrii reclamantei) care însă erau în vârstă de 80 ani. Cealaltă martoră propusă de reclamantă a arătat că nu știe cine a construit acea casă. Martorii propuși de pârâtul reclamant reconvențional au declarat că vechea casă de lemn a fost edificată de părinții soțului reclamantei, adică de defuncții H. I. și M., care deși erau în vârstă, puteau lucra. Într- adevăr, martorul T. V. a arătat că în perioada edificării reclamanta și soțul locuiau cu socrii acesteia, însă casa s-a construit dintr-o altă casă veche existentă pe terenul respectiv, care a aparținut unui alt fiul al defunctului H. I. (frate cu defunctul H. D. ) care a murit în război. Martora T. S. a declarat că, din câte știe, reclamanta (a doua soție a defunctului H. D. ) nu a avut nicio contribuție la vechea casă construită de părinții soțului ei. Prin urmare, în speță, reclamanta nu a făcut dovada dobândirii unui drept de proprietate cu titlu de construire, alături de defunctul ei soț, H. D., asupra vechilor construcții din lemn situate în C. M., nr. 202, astfel că s-a respins acest capăt de cerere.
La data de_ defunctul H. D. a încheiat cu pârâtul reclamant reconvențional H.
G. A. un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată având ca obiect "casa și grădina integral din C. M., nr. 202";. Prețul stabilit în contract a fost de 2000 euro, sumă ce a fost predată vânzătorului de către părinții cumpărătorului (anume H. Ludovica), potrivit mențiunii din cuprinsul actului scris. Reclamanta a solicitat să se constate nulitatea absolută a acestui contract întrucât defunctul ei soț nu a avut consimțământul ei "pentru a vinde";, iar prețul este total neserios. Mai întâi se impune a fi precizat faptul că actul sus menționat nu îndeplinește condițiile legale pentru a fi considerat contract de vânzare cumpărare, deoarece îi lipsește forma autentică necesară potrivit art. 2 din Legea nr. 54/1998 (în vigoare la data încheierii contractului), întrucât obiectul contractului l-a constituit casa și terenul aferent, ori dobândirea dreptului de proprietate asupra terenului nu se poate realiza prin înscris sub semnătură privată. Înscrisul are însă valoarea unei promisiuni de vânzare-cumpărare prin care defunctul H. D., promitent vânzător, s-a obligat să transmită pârâtului H. G. A., promitent cumpărător, dreptul de proprietate asupra imobilului mai sus menționat. Prin urmare, acest pârât are, în baza antecontractului din data de _
, doar un drept de creanță, a cărui valorificare a solicitat-o prin cererea reconvențională (cerere prin care a solicitat constatarea validității antecontractului de vânzare-cumpărare). Cu privire la prețul menționat în contract (2000 euro), din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că acest preț a fost corect, raportat la starea avansată de uzură a construcției la data încheierii actului (în sensul că acoperișul era spart, ploua în ea, nu avea geamuri și uși, astfel că nu era locuibilă, în ea se jucau copiii din sat, iar între timp, datorită degradării s-a demolat), martora V. V. ica apreciind că suma de 8.000 lei la nivelul anului 2003 pentru aceste imobile a fost "cam mare, dar dacă părțile s- au înțeles așa, este treaba lor";. De asemenea, având în vedere și relațiile de rudenie dintre părțile contractante, nu se poate reține că prețul menționat în antecontractul de vânzare-cumpărare a fost neserios. Cum reclamanta nu a dovedit că este coproprietară asupra imobilelor ce au făcut obiectul acestui antecontract, astfel că nu era necesar acordul său la încheierea acestui act, și nici faptul că prețul a fost neserios, s-a respins solicitarea privind constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat la data de_ și revenirea la situația anterioară.
În baza art. 111 C.pr.civ., art. 969, art. 948 și urm., art. 1294 și urm. cod civil vechi (în vigoare la data încheierii antecontractului), s-a constatat validitatea acestui antecontract însă doar cu privire la terenul în suprafață de 2700 mp, situat în intravilanul localității C. M., identificat în titlul de proprietate nr._, tarla 115, parcelele 202/1, 202, întrucât vechea casă de lemn nu mai există și nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate al promitentului vânzător asupra construcției. În baza art. 5 alin. 2 din Titlul X din Legea nr. 247/2005 s-a dispus ca sentința pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare pentru imobilul sus arătat.
La data de_ a decedat H. D., în masa succesorală rămasă după acesta incluzându-se doar imobilele terenuri în suprafață de 5,64 ha, situate în extravilanul localității C.
M., reconstituite potrivit TP nr. 61558/2002 (întrucât terenul intravilan a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare sus menționat, cu privire la construcții nu s-a făcut dovada că defunctul a dobândit un drept de proprietate alături de reclamantă, iar pasivul succesoral de 2000 euro nu poate fi inclus în masa succesorală deoarece se va respinge capătul de cerere privind
constatarea nulității absolute a antecontractului de vânzare-cumpărare). Această masă succesorală a revenit în întregime reclamantei H. E., soție supraviețuitoare, în calitate de moștenitor testamentar, în baza testamentului autentificat sub nr. 1026/_ de notar public R. Bucur, care nu a fost contestat în cauză.
Expertul tehnic P. Viorel a identificat imobilul teren în litigiu prin amplasament ca fiind situat in intravilanul localității C. M., vecinătăți, ram de cultură, cu date de CF 25077 C. M. și CF 643 C. M. . Terenul a fost identificat în TP nr._ eliberat pe numele defunctului H.
D., tarla 115, parcelele 202, 202/1, suprafața reconstituită în titlu fiind de 2700 mp. S-a constatat la măsurători că acest teren se suprapune peste suprafața de 1000 mp, reconstituită potrivit TP_ numitei H. Ana, identificată în tarla 115, parcelele 203/2 și 203/1. Prin urmare, s-au întocmit tabele de mișcare parcelară cu propuneri de intabulare a dreptului de proprietate, în 2 variante: pe numele reclamantei (varianta I) și pe numele pârâtului reclamant reconvențional (varianta II), asupra suprafeței de 1700 mp, cu precizarea că o variantă de intabulare a dreptului de proprietate pe numele reclamantei asupra suprafeței de 2000 mp nu este posibilă decât cu modificarea ambelor titluri de proprietate. Nu au fost formulate obiecțiuni la raportul de expertiză.
În ce privește petitele din cererea reconvențională având ca obiect constatarea dobândirii de către pârâtul reclamant reconvențional a unui drept de proprietate prin edificare asupra casei de locuit din BCA situată în C. M., nr. 202, și înscrierea în CF a dreptului de proprietate al acestuia asupra imobilelor construcții noi situate în C. M., nr. 202, la termenul din_ (f.238 vol. II), pârâtul reclamant reconvențional H. G. A. a arătat că renunță la judecata acestora, solicitând înscrierea dreptului său de proprietate doar cu privire la terenul intravilan, întrucât nu deține autorizație de construire. Date fiind cele arătate și având în vedere poziția exprimată de acesta, în temeiul art. 246 C.pr.civ., potrivit căruia reclamantul poate renunța oricând la judecată fie verbal în ședință, fie prin cerere scrisă, s-a luat act de această renunțare.
Prin completarea de acțiune depusă de reclamantă la termenul din_ (f.174 vol. I) aceasta a solicitat să se constate că a dobândit dreptul de proprietate asupra construcțiilor existente astăzi în C. M., nr. 202, în baza art. 490 și urm. Cod civil. Având în vedere că aceasta nu a făcut dovada unui drept de proprietate asupra terenului respectiv pe care se află construcțiile, s-a respins ca nefondat acest capăt de cerere.
Față de considerentele expuse, în baza art. 111 C.pr.civ., art. 650 și urm., art. 969, art. 948 și urm., art. 1294 și urm. Cod civil, instanța de fond a admis în parte acțiunea completată (fiind respinse capetele de cerere din acțiunea completată privind: constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin edificare de către reclamantă și defunctul soț H. D., asupra casei de lemn cu 4 camere din C. M., nr. 202, jud. BN; nulitatea absolută a antecontractului de vânzare cumpărare încheiat la_ și revenirea la situația anterioară; includerea în masa succesorală a def. H. D. a terenului în suprafață de 2700 mp aferent construcțiilor tarla 115, parcelele 202/1, 202, a cotei de
½ din casa de lemn și a unui pasiv succesoral de 2000 euro; dobândirea dreptului de proprietate de către reclamantă asupra construcțiilor existente în prezent în C. M., nr. 202, jud. BN) și s-a admis în parte cererea reconvențională (întrucât s-a constatat validitatea antecontractului de vânzare-cumpărare din_ doar cu privire la terenul în suprafață de 2700 mp, nu și cu privire la vechea casă de lemn care nu mai există).
În baza art. 46 din DL nr. 115/1938 și art. 22 din Legea nr. 7/1996, s-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate al pârâtului reclamant reconvențional H. G. A. asupra imobilului teren în suprafață de 1700 mp, cât a rezultat în urma măsurătorilor, conform tabelului de mișcare parcelară nr. 2 varianta nr. II din raportul de expertiză întocmit de expert P. Viorel, raport care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Referitor la cheltuielile de judecată, potrivit chitanțelor depuse la dosar, reclamanta a achitat cheltuieli în cuantum total de 1869,5 lei reprezentând taxe de timbru, onorariu avocat și onorariu expert, iar pârâtul reclamant reconvențional a achitat cheltuieli în cuantum de 1818,35 lei, reprezentând taxe timbru și onorariu avocat. Având în vedere că acțiunea completată și cererea reconvențională au fost admise în parte, iar soluționarea prezentei cauze a folosit atât reclamantei pentru dezbaterea succesiunii defunctului ei soț, cât și pârâtului reclamant reconvențional pentru validarea antecontractului de vânzare-cumpărare și înscrierea dreptului său de proprietate în CF, văzând și dispozițiile art. 274, 276 C.pr.civ., s-a dispus compensarea cheltuielilor de judecată la nivelul de 1818,35 lei, urmând ca diferența de 51,15 lei să fie suportată în mod egal de ambele părți
între care s-a purtat litigiul. Astfel, pârâtul reclamant reconvențional a fost obligat la plata către reclamantă a sumei de 25,57 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând ½ din cheltuielile achitate în plus față de el, de către reclamantă.
Împotriva sentinței expuse a declarat recurs, în termen legal, reclamanta H. E.
, solicitând admiterea acestuia și modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul de a constata pe de o parte dobândirea prin construire a dreptului de proprietate asupra casei de locuit situată în C. M. la nr.2o2 ( în prezent demolată ) de către reclamantă și defunctul ei soț H. D., iar pe de altă parte nulitatea ante-contractului de vînzare-cumpărare încheiat la data de_ între defunctul H.
D. și pîrîtul H. Sabriel A. ,care viza atât construcția edificată de ei cât și terenul aferent acesteia, pentru lipsa acordului reclamantei, cu consecința includerii în masa succesorală a defunctului soț și a terenului de 2700 mp, care să-i revină reclamantei exclusiv, în final impunându- se adoptarea variantei I a raportului de expertiză tehnică.
Apreciază că instanța de fond a analizat greșit probele administrate în cauză și a tras concluzia eronată că aceasta a fost edificată de către defuncții H. I. și M. - socrii reclamante. Martorii propuși de reclamantă au arătat că cei care au edificat această construcție au fost reclamanta și defunctul ei soț, socrii ei fiind în vîrstă și bolnavi (socrul a fost invalid de război). De altfel, faptul că pentru terenul aferent acestor construcții, dreptul de proprietate s-a reconstituit în favoarea defunctului eu soț H. D. în nume propriu și nu în calitate de moștenitor al părinților săi, este încă o dovadă că dreptul de proprietate asupra acestor construcții s-a dobândit de către ei și nu de persoanele reținute de instanța de fond.
Așa fiind, din moment ce construcția era bunul lor comun, înstrăinarea acestuia de către defunctul ei soț H. D., nu putea avea loc fără consimțământul expres al reclamantei. Neexistând acest consimțămînt expres al acesteia, mai sus menționatul antecontract de vînzare- cumpărare este lovit de nulitate și nu se poate valida, motiv pentru care trebuia admisă și această cerere a reclamantei și respinsă cererea reconvențională a pîrîtului H. G. A. și dispunerea revenirii la situația anterioară.
Față de această situație, terenul în suprafață de 2700 mp.din T.P,(tarlaua 115 parcelele 2o2/l și 2o2) trebuia inclus în masa succesorală rămasă după defunctul H. D. și să-i revină cu titlu de moștenire testamentară.
Urmare celor de mai sus, apreciază că se impunea întabularea în c.f.a dreptului ei de proprietate asupra terenului de 17oo mp.,cu titlu de drept moștenire,conform variantei nr.I din raportul de expertiză tehnica P. Viorel.
Pârâtul H. G. A. a formulat întâmpinare
(f.25-26) prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată pentru următoarele motive.
Capătul de cerere privind edificarea casei de lemn compusă din 4 încăperi de către reclamantă și def. ei soț H. D. nu putea fi admis întrucât această susținere nu a fost dovedită. În cauză au fost audiați 6 martori dintre care: 3 martori (Ț. V., V. V. ica și Ț. S. ) au arătat că această casă de lemn a fost edificată de către părinții lui H. D. (din materialul provenit de la o altă casa aparținând unui alt fiu al acestora mort în război); 1 martor (V. S. ) arată că nu știe cine a edificat această casă; 2 martori (Ț. V. și G. ) arată că această casă a fost edificată de către reclamantă împreună cu def. ei soț. Pe de altă parte, din o parte a probatoriului testimonial administrat în cauză a reieșit că reclamata și def. H. D. se gospodăreau împreună cu socrii acesteia, de unde prezumția că e posibil ca această casa să se fi edificat de toți 4 tară a se putea preciza vreo cotă de contribuție. Oricum ar fi privită această problemă, este evident ca nu s-a făcut dovada (certă, concludentă) că acest imobil a fost construit de către reclamantă și def. H. D., așa cum susține aceasta.
In ceea ce privește a doua critică adusă hotărârii motivul invocat de către reclamantă - vânzarea s-a efectuat de către defunctul vânzător fară acordul reclamantei — nu constituie motiv de nulitate absolută apt să ducă la desființarea contractului de vânzare-cumpărare. Cum alte motive de nulitate absolută nu au mai fost invocate - pentru că nici nu exista, de altfel - consideră că acest
capăt de cerere este nefondat, sens în care solicită respingerea acestuia. Dacă instanța ar califica nulitatea ca fiind una relativă consideră că această chestiune nu poate fi analizată întrucât nu a fost pusă în discuția părților pentru a se cerceta mai întâi prescripția dreptului în a o invoca. Dacă s-ar trece și peste acest impediment, atunci, raportat la cine a edificat casa (probele majoritare conduc la concluzia că reclamanta nu are nicio contribuție), consideră că reclamanta nu are calitate în a o invoca sau, în ultimul rând, cererea ei ar fi neîntemeiată.
În drept s-au invocat art.115-118, art.312 Cod procedură civilă.
Recursul nu este fondat.
Rezolvarea dată de prima instanță pretențiilor reclamantei H. E. și celor ale pârâtului- reclamant reconvențional H. G. A. este judicioasă, consecință a minuțioasei examinări a datelor speței și corecte aplicări a dispozițiilor legale incidente. Controversa celor doi vizând situația juridică a imobilelor construcție - casă de lemn cu 4 camere situată în C. M. pe terenul în suprafață de 1700 mp identificat cu date cadastrale în tarla 115 parcelele 202/1 și 202 și cu date de carte funciară în c.f. 25.077 nr. top 2907 și c.f 643 nr. top 2906, din punct de vedere administrativ la nr. 202 a fost tranșată corespunzător, în detrimentul primei și în favoarea secundului. Pe de o parte edificarea nu este rezultatul exclusiv al eforturilor soților H. E. și D., cum susține reclamanta recurentă, ci gospodăria în care s-a stabilit alături de părinții soțului noul cuplu rezultat din a doua lui căsătorie s-a refăcut prin valorificarea materialului unei vechi case aparținând familiei
H., iar aportul nurorii reclamante nu a fost cuantificat în lipsa dresării unei cereri în acest sens. Depozițiile celor șase martori audiați de prima instanță demonstrează întreaga stare de fapt subliniată, din verificarea informațiilor furnizate de aceștia deducându-se cu claritate că în intervalul restrâns de timp dintre momentul căsătoriei și cel al mutării în Banat, în care cuplul tânăr a locuit în C. M. alături de părinții soțului, acesta nu a edificat prin efort propriu și cu contribuție exclusivă construcția în discuție, așa cum a reținut justificat și prima instanță. Prin urmare argumentat s-a înlăturat că teza dobândirii, prin construire, a dreptului de proprietate asupra edificatului, interpretarea dată de prima instanță materialului probator fiind corectă. Cât timp reclamanta nu a reușit prin niciun mijloc legal de probă să demonstreze neechivoc punctul de vedere afirmat și să contrazică împrejurările contrare, probate de reclamantul reconvențional, realitatea celor prezentate de el fiind atestată de dovezile pricinii, concluzia la care a ajuns prima instanță este impusă cu necesitate . Pe de altă parte, lipsa soției la înstrăinarea imobilelor de către soț nu constituie un impediment al transferului dreptului de proprietate, cât timp bunurile i-au revenit vânzătorului cu titlu de moștenire, ex lege. Situația juridică a construcției, demolată imediat după achiziție de către pârâtul-reclamant reconvențional datorită degradării avansate, este cea înainte redată, iar terenul aferent, majoritar fostă proprietate tabulară a părinților soțului predecedat, i-a fost reconstituit acestuia în temeiul legilor fondului funciar, în baza titlului de proprietate nr. 61558/2002. De altfel însăși reclamanta recurentă a mărturisit cu ocazia interogatoriului ce i-a fost luat că terenul gospodăriei a aparținut socrilor săi și reprezintă moștenirea părintească a soțului predecedat. Cum beneficiul calității de coproprietar/codevălmaș nu aparține persoanei reclamantei- recurente, aceasta nu poate pretinde cu succes desființarea actului întocmit de soțul său în legătură cu bunurile sale proprii. Prin urmare nu poate fi antrenată nici consecința urmărită, a includerii terenului în discuție în patrimoniul defunctului-vânzător și consecutiv al transmiterii acestuia către reclamantă în baza legatului lăsat de defunct.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 Cod proc. civ. recursul declarat urmează a fi respins ca nefondat .
Recurena a căzut în pretenții și, drept urmare, va fi obligată să plătească intimatului cheltuieli de judecată în recurs de 1500 lei, reprezentând plata onorariului avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
În baza art.312 Cod procedură civilă:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta H. E. , domiciliată în Sânicolau M., str.V. B., nr.52, județul Timiș, împotriva sentinței civile nr.643/2013 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ .
Obligă recurenta să plătească intimatului H. G. A. , domiciliat în com.C. M., nr.203, județul Bistrița-Năsăud, suma de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, | Judecători, | Grefier, | ||||||
C. | N. | I. | S. | - M. | L. B. | V. | V. |
Red.dact. N.C._ Jud fond CKL
| ← Decizia civilă nr. 4517/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 296/2013. Succesiune → |
|---|
