Decizia civilă nr. 4517/2013. Succesiune

Decizii și sentințe civile - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr._ Cod operator 8428

DECIZIA CIVILĂ NR. 4517/R/2013

Ședința publică din 22 noiembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: A. -A. P. JUDECĂTORI: C. -M. CONȚ

I. -D. C. GREFIER: A. -A. M.

S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâții

D. D. -M. și D. R. -D., împotriva deciziei civile nr. 102/A din 26 septembrie 2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosar nr. _

, privind și pe reclamanta intimată SS, precum și pe pârâtul intimat S.

M. V., având ca obiect acțiune în constatare, partaj judiciar, succesiune. Se constată următoarele:

La data de_, reclamanta intimată, prin intermediul mandatarului său, avocat I. B., a formulat și a înregistrat la dosar concluzii scrise, prin care solicită următoarele: respingerea recursului declarat de pârâții D. D. -M. și

D. R. -D., ca inadmisibil; în baza dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., obligarea recurenților la plata sumei de 4.800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea intimatei, reprezentând onorariu de avocat.

La data de_ au fost înregistrate la dosar "Concluzii scrise";, care au fost formulate și expediate prin fax de către pârâții recurenți D. D. -M. și D.

-D., prin intermediul domnului avocat Iordache Laurențiu, prin care se solicită următoarele: admiterea recursului, casarea deciziei civile nr. 102/A/_
, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr._ și a sentinței civile nr. 3156/2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud, în dosarul nr._ și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv la Judecătoria Năsăud, cu obligarea intimaților SS și S. V., la cheltuieli de
judecată aferente soluționării cauzei.
La concluziile scrise formulate de pârâții recurenți au fost anexate xerocopii de pe următoarele înscrisuri: dovada comunicării hotărârii civile nr. 4713/_ a Judecătoriei P., pronunțată în dosar nr._, cu numita D. Jenica; o copie de pe înscrisul întitulat "Precizare de acțiune"; formulată de reclamanta S.
, prin intermediul Societății civile de avocați R.L. ";B., Lombrea, Moroșan & Asociații";, înregistrată la data de_ în dosarul civil nr._ al Judecătoriei Năsăud; sentința civilă nr. 4713/_ a Judecătoriei P. și două cereri formulate de numita D. Jenica, către Primarul com. Șuici, cu nr. de înregistrare 5759 și 5760 din data de_ .

La data de_ a fost înregistrat la dosar exemplarul original al înscrisului întitulat "Concluzii scrise";, care au fost formulate și expediate prin fax de către pârâții recurenți D. D. -M. și D. R. -D., la care au fost anexate următoarele înscrisuri: exemplarele originale ale cererilor înregistrate la Primăria com. Șuici sub nr. 5759 și nr. 5760 din data_ ; un exemplar original al precizării de acțiune înregistrată la data de_ în dosarul civil nr.

_ al Judecătoriei Năsăud; câte o xerocopie de pe sentința civilă nr. 4713/_ a Judecătoriei P. și de pe dovada de comunicare a acestei hotărâri cu numita D. Jenica, toate aceste înscrisuri fiind expediate prin poștă de către pârâta recurentă D. D. -M. .

La data de_ a fost înregistrată la dosar o xerocopie de pe

împuternicirea avocațială nr. OT/2013, care atestă împrejurarea că pârâții recurenți D. D. -M. și D. R. -D. l-au împuternicit pe domnul avocat Iordache L. s pentru a-i reprezenta în fața Curții de Apel Cluj.

La data de_ a fost înregistrată la dosar o întâmpinare, în 2 exemplare, care a fost formulată și expediată prin fax de către pârâtul intimat S.

V., prin care se solicită respingerea recursului declarat de pârâții D. D. -M. și D. R. -D. .

Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de_, care face parte integrantă din prezenta decizie.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 1237/_, pronunțată de Judecătoria Curtea de A. în dosar civil nr._

, s-a admis excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Curtea de A., invocată din oficiu de către instanță și, în consecință, s-a declinat în favoarea Judecătoriei Năsăud competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta SS și pe pârâții S. M. V.

, D. D. M. și D. R. D., având ca obiect acțiune în constatare; succesiune.

Pe rolul Judec ător ie i N ăs ăud c auz a a f ost înreg is tr ată sub nr. (. ..)

Prin sentința civilă nr. 3156/_, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._,

a fost admisă acțiunea principală formulată de reclamanta S.

S., împotriva pârâților S. M. V., D. D. M. și D. R. D. .

S-a respins ca nedovedită acțiunea reconvențională formulată de pârâții reclamanți D. D. M. și D. R. D., în contradictoriu cu părțile din litigiu.

S-a constatat că masa succesorală rămasă în urma defunctului S. Mircea, decedat la data de 23 septembrie 2006, cu ultimul domiciliu în comuna Ilva Mare, se compune din:

- terenurile cuprinse în Titlul de Proprietate nr. 18394 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate A., identificate cu tarla 17 parcela 47 și 48, tarla 14 parcela 30/1 și 35/2, tarla 14 parcela 30/2, cu corespondența redată conform identificărilor tehnice (suprafață, natură, cultură, amplasament, date cadastrale și valoare la preț de circulație) din lucrarea de expertiză întocmită de expert Păunescu Ion, astfel: terenul amplasat în punctul

"sediu fermă 1";, în suprafață de 31978, 29 mp, de natură intravilan și cultură plantație cu măr și pruni, având număr cadastral 26, are o valoare totală estimată conform calcului redat de 682.161 lei; terenul amplasat în punctul

"sediu fermă 2";, în suprafață de 16081,53 mp, de natură intravilan și cultură plantație cu măr, având număr cadastral 27, are o valoare totală estimată conform calcului redat de 343.064 lei; terenul amplasat în punctul "sediu fermă 3";, în suprafață de 42.549,73 mp, de natură intravilan și cultură plantație cu măr, având număr cadastral 25, are o valoare totală estimată conform calcului redat de 907.685 lei; terenul amplasat în punctul "sediu fermă 4";, în suprafață de

4225 mp, de natură extravilan și cultură teren pășune și neproductiv, cu valoare totală estimată conform calcului redat de 27.039 lei;

S-a constatat că la această succesiune au (avut) vocație succesorală legală reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de ¼ părți, pârâtul S.

M. V. și defuncta D. Jenica, decedată la data de_, în calitate de descendenți direcți ( fiu și fiică), în cotă de ¾ părți împreună.

S-a constatat validitatea materială și formală a testamentului autentificat de fostul notariat de Stat Județean A. sub nr. 3935/_, prin care reclamanta SS a fost instituită ca și legatar universal pentru întreaga avere imobiliară și mobiliară rămasă după defunctul S. Mircea.

S-a dispus reducțiunea acestui testament autentic până la nivelul cotității disponibile.

S-a dispus partajarea judecătorească a imobilelor terenuri în litigiu - obiect al masei succesorale dezbătute și, în consecință, au fost atribuite exclusiv în

favoarea reclamantei SS următoarele imobile: terenul amplasat în punctul "sediu fermă 1";, în suprafață de 31978, 29 mp, de natură intravilan și cultură plantație cu măr și pruni, având număr cadastral 26, are o valoare totală estimată conform calcului redat de 682.161 lei; terenul amplasat în punctul

"sediu fermă 2";, în suprafață de 16081, 53 mp, de natură intravilan și cultură plantație cu măr, având număr cadastral 27, are o valoare totală estimată conform calcului redat de 343.064 lei; terenul amplasat în punctul "sediu fermă 3";, în suprafață de 42.549,73 mp, de natură intravilan și cultură plantație cu măr având număr cadastral 25, are o valoare totală estimată conform calcului redat de 907.685 lei; terenul amplasat în punctul "sediu fermă 4";, în suprafață de 4225 mp, de natură extravilan și cultură teren pășune și neproductiv, cu valoare totală estimată conform calcului redat de 27.039 lei.

Pentru echilibrarea valorică a loturilor, reclamanta SS a fost obligată să le plătească sulte compensatorii, respectiv pârâtului S. M. V. suma de 653.316,33 lei, iar pârâților D. D. M. și D. R. D., ca urmași ai defunctei descendentei directe D. Jenica, împreună, suma de 653.316,33 lei.

S-a dispus înscrierea în evidențele de publicitate imobiliară a dreptului de proprietate, cu titlu de succesiune și partaj succesoral, pe numele reclamantei, conform identificărilor tehnice din lucrarea de expertiză întocmită în cauză de expert Păunescu I., și prin raportarea la partea descriptivă redată prin lucrarea de expertiză.

Pârâții-reclamanți D. D. M. și D. R. D. au fost obligați, în solidar, să-i plătească reclamantei suma de 1165 lei cu titlu cheltuieli de judecată.

Pen tru a pronunț a ace as tă soluț ie, ins tanț a de f ond a reț inu t în

considerentele sen tin țe i s ale, ur măto arele :

Prin acțiunea civilă formulată și precizată (f. 80-82) înregistrată la nr._ al Judecătoriei Năsăud, reclamanta SS i-a chemat în judecată pe pârâții

M. V. ș.a., solicitând instanței ca prin hotărârea ce va fi pronunțată și în baza probelor administrate să dispună următoarele:
- să se constate că masa succesorală rămasă în urma defunctului S. Mircea, decedat la data de 23 septembrie 2006, cu ultimul domiciliu în comuna Ilva Mare, se compune din: - terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr.18394 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate A., identificate cu tarla 17 parcela 47 și 48, tarla 14 parcela 30/1 și 35/2, tarla 14 parcela 30/2;
- să se constate că la această succesiune au (avut) vocație succesorală legală reclamanta, în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de ¼ părți, pârâtul

S. M. V. și defuncta D. Jenica, în calitate de fiu și fiică, în cotă de ¾ părți împreună;

- să se constate că această succesiune i-a revenit în întregime reclamantei

S. în calitate de soție supraviețuitoare, respectiv în calitate de unică moștenitoare acceptantă;
- să se constate că pârâtul S. M. V. și defuncta D. Jenica sunt străini de succesiune prin neacceptarea ei în termen;
- să se constate validitatea materială și formală a testamentului autentificat de fostul Notariat de Stat Județean A. sub nr. 3935/_ ;
- să se atribuie această succesiune în favoarea reclamantei și să se dispună înscrierea în CF a dreptului de proprietate dobândit;
- cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată aferente.

În motivarea acțiunii precizate, reclamanta a relevat că averea rămasă în urma defunctului soț S. Mircea se compune din imobilele menționate în petitul acțiunii, dobândite de defunct ca urmare a reconstituirii dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, cu mențiunea că prin modalitatea de redactare inițială a solicitat constatarea doar a calității de unică moștenitoare legală si testamentară după autorul S. Mircea, fără să indice componenta masei succesorale, calitatea, vocația si cotele de moștenire aferente.

S-a mai arătat că, în calitatea lor de descendenți direcți (fiu și fiică) pârâții

S. M V. și defuncta D. Jenica au avut cunoștință de decesul tatălui lor. Mai mult în cursul lunii martie 2007, reclamanta a organizat parastasul pentru defunct, potrivit obiceiurilor locale.

După decesul autorului S. Mircea, cei doi descendenți S. M. V. și, respectiv, D. Jenica nu au pretins bunuri din averea defunctului lor tată și nici nu au folosit bunuri din averea acestuia.

În aceste condiții s-a relevat că pârâtul S. M V. si defuncta fiică D. Jenica sunt străini de succesiune, prin neacceptarea ei în termen, în circumstanțele în care doar reclamanta a utilizat toate bunurile rămase după defunctul soț.

Pârâții D. D. -M. și D. R. D. sunt nepoții de fiică și, deoarece autoarea lor nu a acceptat în termen succesiunea defunctului S. Mircea, aceștia nu pot pretinde drepturi din succesiunea bunicului lor. S-a menționat că

D. Jenica mama celor doi pârâți si fiica reclamantei si a defunctului S. Mircea, a decedat în data de 9 martie 2008, ulterior decesului autorului ei S. Mircea - senior.

Prin legatul universal instituit de defunct acesta a testat întreaga sa avere mobilă și imobilă, in favoarea reclamantei, acest legat fiind perfect valid prin prisma dispozițiilor art. 860 Cod civil.

Se mai arată că pârâtul S. M. V. și D. Jenica au avut cunoștință de conținutul acestui legat și acesta este motivul pentru care aceștia nu au emis niciun fel de pretenții la succesiunea tatălui lor, astfel încât prin prisma calității de unică moștenitoare acceptantă la succesiune si testamentară îi revine reclamantei întreaga succesiune si implicit toate imobilele din masa succesorală. Prezenta cauză a fost înregistrată la nr._ al Judecătoriei Curtea de

A., județul A., iar prin sentința civilă nr.1237/_ s-a admis excepția de necompetentă teritorială a acestei instanțe și, în consecință, prin raportare la dispozițiile art. 17, 19, 158, 159 Cod procedură civilă, s-a dispus declinarea competentei de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Năsăud, pe considerentul că ultimul domiciliu al defunctului S. Mircea, în sensul de ultimă locuință efectivă, s-a aflat in localitatea Rebra Județul Bistrița-Năsăud, iar decesul a survenit în localitatea Ilva Mare, iar aceste localități sunt arondate sub aspect material si teritorial Judecătoriei Năsăud.

În drept s-au invocat dispozițiile art. 651, 659, 669, 700, 728 și urm., art. 860 și urm cod civil și Legea nr. 319/1944.

Pârâtul S. M. V., legal citat, nu s-a prezentat în instanță, dar a comunicat la dosarul cauzei un înscris cu valențe de întâmpinare prin care si-a expus poziția procesuală ce rezidă în neoponența fată de acțiunea introductivă și cu mențiunea că recunoaște că nu a acceptat moștenirea in termenul prevăzut de lege nici prin stăpânirea de bunuri si nici prin declarația expresă la notarul public.

Pârâții D. D. M. și D. R. D. s-au prezentat in instanță dar au depus o întâmpinare prin care au solicitat instanței respingerea ca nelegală si netemeinică a acțiunii principale pe considerentul că nu se poate reține o atitudine de neacceptare a succesiunii de către autoarea lor, D. Jenica, și nici vreo renunțare la bunurile rămase de pe urma autorului bunic, cu obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată aferente.

Concomitent cu această întâmpinare cei doi pârâți au formulat si o acțiune reconvențională (f. 28), prin care au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:

să se constate că de pe urma autorului S. Mircea au rămas in calitate de moștenitori legali reclamanta si pârâții menționați in acțiune;
să se dispună ieșirea din indiviziune cu privire la bunurile rămase de pe urma autorului S. Mircea;
să fie aduse la masa de împărțit toate bunurile pe care reclamanta le-a înstrăinat rămase de pe urma autorului;
să se dispună nulitatea actelor pe care le-a încheiat reclamanta privind înstrăinarea bunurilor autorului, respectiv a contractului de vânzare-cumpărare ce vizează înstrăinarea imobilului situat in comuna Ștefănești, sat Valea Mare str. Câmpului nr.145, județul A. pentru 1197,68 mp; teren construcții si 1093 mp.
lotizarea in natură a tuturor bunurilor rămase de pe urma autorului;
obligarea la cheltuieli de judecată aferente soluționării cauzei;

În considerente s-a contestat faptul că reclamanta ar fi singura moștenitoare legală la succesiunea rămasă după autorul S. Mircea deoarece au rămas în calitate de descendenți direcți pârâtul S. V. și, respectiv, pârâții D. R. și D. D., în calitate de nepoți de fiică (autoarea D. Jenica mama acestor pârâți), iar acești nepoți au calitate de moștenitori legali acceptanți deoarece și autoarea lor a fost moștenitoare legală acceptantă.

Analizând actele dosarului, judecătoria a statuat că identificarea imobilelor terenuri cuprinse în TP nr. 18394/_ eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate A. s-a efectuat de către expertul Păunescu Ion, iar prin concluziile expuse s-au reținut următoarele aspecte: terenul amplasat în punctul "sediu fermă 1";, în suprafață de 31978, 29 mp, de natură intravilan și cultură plantație cu măr și pruni, având număr cadastral 26, are o valoare totală estimată conform calcului redat de 682.161 lei; terenul amplasat în punctul "sediu fermă 2";, în suprafață de 16081,53 mp, de natură intravilan și cultură plantație cu măr, având număr cadastral 27, are o valoare totală estimată conform calcului redat de 343.064 lei; terenul amplasat în punctul "sediu fermă 3";, în suprafață de 42.549,73 mp, de natură intravilan și cultură plantație cu măr, având număr cadastral 25, are o valoare totală estimată conform calcului redat de 907.685 lei; terenul amplasat în punctul "sediu fermă 4";, în suprafață de 4225 mp, de natură extravilan și cultură teren pășune și neproductiv, cu valoare totală estimată conform calcului redat de 27.039 lei. Valoarea totală a bunurilor se cifrează la suma de 1.959.949 lei.

Reținând aceste identificări efectuate de către expertul Păunescu Ion, prin raportare la evidențierea lor în TP 187394/1999, instanța a constatat că masa

succesorală rămasă în urma defunctului S. Mircea, decedat la data de 23 septembrie 2006, cu ultimul domiciliu în comuna Ilva Mare, se compune din: - terenurile cuprinse în titlul de proprietate nr. 18394 eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate A., identificate cu tarla 17 parcela 47 și 48, tarla 14 parcela 30/1 și 35/2, tarla 14 parcela 30/2 și cu corespondența anterior redată conform identificărilor tehnice (suprafață, natură, cultură, amplasament, date cadastrale și valoare la preț de circulație).

În speță, principală problema disputată rezidă in determinarea calității de moștenitori legali și, respectiv, testamentari după succesiunea rămasă în urma defunctului S. Mircea, în ipoteza de acceptare tacită sau expresă a masei succesorale de către comoștenitori, conotația eventualelor acte executate care să atragă reținerea unei forme de acceptare tacită, in principal de către descendenta directă D. Jenica, mama pârâților D. D. M. și D. R. D., aspect ce ar atrage si posibilitatea ca nepoții de fiică, ulterior decedată, să poată culege moștenirea după defunctul S. Mircea, în nume propriu și pe tulpina mamei lor (prin raportare la cota de moștenire aferentă descendenților atunci când vin în concurs cu soția supraviețuitoare la succesiunea lui de cujus respectiv cota totală de ¾ părți).

În aceste circumstanțe se impune o analiză a acceptării tacite care trebuie să îndeplinească câteva condiții: actul efectuat de către succesibil să fie prin natura lui un act care nu poate fi îndeplinit decât prin prisma calității de moștenitor; actul efectuat de către succesibil să denote fără dubiu voința acestuia de a culege moștenirea; actul să fie efectuat de succesibil in termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, respectiv termenul de 6 luni prevăzut de art. 700 Cod civil;

Cu titlu exemplificativ, în practica judiciară s-au reținut ca și acte de acceptare tacită următoarele elemente: intrarea în posesia sau folosința bunurilor succesorale; plata impozitelor și a taxelor privind bunurile deținute de autor; cererea de inventarie sau evaluarea bunurilor succesorale; cererea de consemnare a calității de moștenitor cu ocazia inventarului întocmit la deschiderea succesiunii; încheierea unor acte de donație, vânzare sau cesiune a drepturilor succesorale care implică in prealabil acceptarea succesiunii; cererea de deschidere a procedurii succesorale notariale sau chiar introducerea unei acțiuni in materie succesorală la instanța de judecată.

În acest context se impune analiza și aprecierea dacă toate demersurile efectuate de autoarea D. Jenica redate de către pârâții - descendenți ai acesteia prin cererea de probatoriu comunicată la dosarul cauzei și actele anexate au conotația de acceptare tacită a succesiunii după autor.

Din adresele înregistrate sub nr. 5759/_, 5760/_ și 5819/_ la Primăria comunei Șuici, județul A., care reflectă demersurile autoarei D. Jenica pentru solicitarea unor copii după titlurile de proprietate ale autorului S. Mircea, a altor documente în arhiva primăriei privind bunurile imobile deținute de autorul defunct, cât și solicitarea de sistare a oricăror tranzacții care vizează proprietățile defunctului S. Mircea, se poate reține o ipoteză de acceptare tacită de către autorul D. Jenica.

În acest context, analiza termenului legal în care se poate face un act de acceptare tacită a succesiunii implică următorul raționament: defunctul S. Mircea conform mențiunii din certificatul de deces anexat a decedat la data de_ în localitatea Ilva Mare, județul Bistrița-Năsăud; conform susținerilor necontestate ale reclamantei, membrii familiei au aflat de decesul survenit cel mai târziu în cursul lunii martie 2007 cu prilejul organizării parastasului pentru defunct, potrivit obiceiurilor locale de către reclamanta SS ; cererea adresată către primărie și celelalte autorități locale competente vizează ca

moment de început, datele de 26/_ ; printr-un calcul efectuat pe luni se poate reține că diligența autoarei D. Jenica pentru verificarea componenței masei succesorale în scopul efectuării unui inventar a acestor bunuri se încadrează în termenul legal de 6 luni pentru acceptarea succesiunii rămase după defunctul tată S. Mircea și chiar în această formă a unei acceptări tacite și în contextul discuțiilor contradictorii survenite și a informațiilor privind eventuale tranzacții imobiliare ale acestor bunuri.

Mai mult, toate celelalte demersuri judiciare (acțiune reconvențională, plângeri penale), reflectă aceeași ipoteză expusă în sensul că nici autoarea D. Jenica și nici succesorii acesteia (nepoții de fiică) nu au renunțat la succesiunea după defunctul S. Mircea și au încercat să elimine ipoteza de neacceptare în termenul legal de 6 luni pentru opțiune succesorală prin pasivitate.

De asemenea, și înregistrarea acțiunii de dezbatere a masei succesorale a survenit la cca. 2 ani după decesul lui S. Mircea și, respectiv, la 1 an după decesul fiicei D. Jenica,_ .

Prin prisma acestui raționament s-a apreciat de către instanță că se poate reține ipoteza de acceptare tacită în calitate de moștenitori legali și a descendenților - direcți S. M. V., în calitate de fiu, și a defunctei D. Jenica, în calitate de fiică, și pe această tulpină, în final, și a descendenților de gradul II - nepoții de fiică - D. D. M. și D. R. D. .

Deși pârâtul S. M. V. a comunicat la dosarul cauzei înscrisuri prin care relevă că nu a acceptat în termenul legal succesiunea după defunctul tată, într-o atitudine procesuală evidentă de achiesare la pretențiile reclamantei, totuși s-ar fi impus pentru credibilitate să fie comunicată la dosar o declarație autentificată de opțiune succesorală (renunțare la succesiune sau acceptare expresă), astfel încât, prin raportare și la probatoriul testimonial și deplasarea cu prilejul măsurătorilor tehnice care reflectă o întrajutorare si chiar o tendință de gospodărire comună intre reclamantă și acest pârât, s-a reținut aceeași ipoteză de acceptare tacită a succesiunii.

În consecință, s-a constatat că la această succesiune rămasă după defunctul S. Mircea au (avut) vocație succesorală legală reclamanta S.

S., în calitate de soție supraviețuitoare, în cotă de ¼ părți, pârâtul S. M. V. și defuncta D. Jenica, în calitate de descendenți direcți (fiu și fiică), în cotă de ¾ părți împreună.

De asemenea, s-a constatat validitatea materială și formală a testamentului autentificat de fostul Notariat de Stat Județean A. sub nr. 3935/_, prin care reclamanta SS a fost instituită ca si legatar universal pentru întreaga avere imobiliară și mobiliară rămasă după defunctul S. Mircea, prin corelare cu prevederile art. 860 Cod civil.

Prin prisma raționamentului expus, s-a dispus reducțiunea acestui testament autentic până la nivelul cotității disponibile.

P. a proceda la un calcul corespunzător și pentru a efectua o încadrare adecvată a liberalităților (legate) între marginile cotității disponibile și pentru a se evita lezarea drepturilor succesorilor rezervatari se impune efectuarea următoarelor operațiuni succesive: stabilirea valorii bunurilor existente in patrimoniul defunctului S. Mircea la data deschiderii succesiunii (se vizează determinarea activului brut al moștenirii); scăderea din valoarea ce reprezintă activul brut al moștenirii a pasivului succesoral pentru a se obține activul net.

Ulterior, după obținerea cuantumului aferent activului net se impune reținerea proporției de ¼ părți pentru cotitatea disponibilă și, respectiv, de ¾ părți pentru rezerva succesorală pentru descendenți.

În speță, prin raportare la numărul descendenților direcți și, respectiv, de gradul II care vin la succesiunea rămasă după defunctul S. Mircea, 2 copii,

(unul în viață și 2 nepoți de fiică decedată) practic întinderea rezervei succesorale este de 2/3 părți pentru descendenți.

În acest sens, pentru soția supraviețuitoare SS, care vine în concurs cu cei doi descendenți direcți la dezbaterea masei succesorale după def.

Mircea, rezerva succesorală este de 1/8 părți.
Prin modul redat prin expertiza tehnică s-a reținut cuantumul valorii masei succesorale rămasă după S. Mircea care se cifrează la suma de 1.959.949 lei. Din această valoare totală s-a reținut prin raportare la cotele ce compun rezervele succesorale, structura acestor rezerve:
- 1/8 părți soția supraviețuitoare SS cu un echivalent bănesc de 244.993,62 lei ;
- 2/3 părți prin raportare la numărul descendenților direcți și, respectiv, de gradul II, care vin la succesiunea rămasă după defunctul S. Mircea, 2 copii, ( unul in viată si 2 nepoți de fiică decedată ) cu un echivalent bănesc de 1.306.632,66 lei.

per a contrario, rezerva succesorală totală este de 1551626,28 lei, astfel încât prin operațiunea de scădere rezultă cuantumul aferent cotității disponibile care se cifrează la 408.322,72 lei.

Din cuantum total al rezervei succesorale reținut pentru descendenți, de 1306632,66 lei, printr-o reținere a cotei de câte 1/2 părți pentru fiecare descendent rezultă echivalentul rezervei succesorale pentru fiul Șilistean M. V. suma de 6. ,33 lei și respectiv pentru urmașii defunctei D. Jenica pârâții D.

M. si D. R. D. împreună suma de 6. ,33 lei.
În consecință, valoarea aferentă pentru cotitatea disponibilă îi revine soției supraviețuitoare în calitate de moștenitor testamentar.
Prin însumarea acestor valori reținute cu titlu de rezervă succesorală și, respectiv, cotitatea disponibilă există următoarea situație:
- SS are sub aspect valoric dreptul la suma totală de 653.316,33 lei ( 4. ,72 lei+2. ,62 lei );
- S. M. V. are, sub aspectul valoric, dreptul la suma de 653.316,33

lei;

- pârâții D. D. M. și D. R. D., ca urmași ai defunctei

descendente directe D. Jenica, au dreptul sub aspect valoric împreună la suma de 653.316,33 lei.

Prin raportare și la modalitatea de partaj și atribuire, în contextul calculului efectuat pentru rezerva succesorală, reținând criteriile prioritare: uzanță, cote de moștenire, opțiune de atribuire, instanța a apreciat că în speță se impune ca toate bunurile imobile ce compun masa succesorală după defunctul Șilistean Mircea, să-i revină în întregime reclamantei SS, dar cu achitarea unor sulte compensatorii către descendenți (de gradul I și respectiv gradul II) ca un echivalent valoric pentru rezerva succesorală, care nu poate fi lezată și conform modului de calcul anterior redat și prin prisma doar a Titlului de proprietate pe care figurează defunctul S. Mircea ca titular.

Raportat la starea de fapt reținută, prin prisma dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 650, art. 651, art. 659, art. 669 Cod civil, cu aplicarea art. 1 lit. "a"; din Legea nr. 319/1944860 Cod civil, coroborat cu art. 893, Cod civil, 847 și următoarele Cod civil, s-a admis petitul de succesiune (componentă masă succesorală, vocație succesorală legală, cote de moștenire, calitate, legat), așa cum sunt redate în dispozitivul hotărârii, prin corelare cu legea în vigoare aplicabilă prin raportare la momentul deschiderii succesiunii ce coincide cu momentul decesului.

În drept, pentru petitul de partaj sunt incidente prevederile art. 728 și următoarele Cod civil, coroborat cu art. 673/1 și următoarele Cod procedură

civilă, reținând considerentele și modalitatea adoptată de atribuire, s-a dispus partajarea judecătorească a imobilelor din litigiu conform identificărilor tehnice din lucrarea de expertiză întocmită în cauză de expert Păunescu I., prin raportare la partea descriptivă redată prin lucrarea de expertiză.

Raportat la momentul pronunțării hotărârii, precum și intrarea în vigoare a Noului Cod civil la data de_, s-a apreciat că sunt incidente în drept prin corelare cu petitele formulate și precizate și corespondența temeiului legal pentru aceste petite, prevederile art. 953, art. 954, art. 963 și următoarele, 970 și următoarele, art. 975 și următoarele Cod civil, art. 1143 și următoarele Noul cod civil.

În baza art. 44, art. 46 din Decretul - Lege nr. 115/1938, și în temeiul dispozițiilor Legii nr. 7/1996, cu corespondența în prevederile art. 876 și următoarele și cu aplicarea art. 885 și următoarele Noul Cod civil, s-a dispus înscrierea în evidențele de CF a dreptului de proprietate cu titlu de succesiune și partaj succesoral pe numele reclamantei conform identificărilor tehnice din lucrarea de expertiză întocmită în cauză de expert Păunescu I., prin raportarea la partea descriptivă redată prin lucrarea de expertiză.

În temeiul dispozițiilor art. 119 și următoarele Cod procedură civilă, s-a respins ca nedovedită acțiunea reconvențională formulată de pârâții reclamanți

D. D. M. și D. R. D., pe considerentul că această acțiune reconvențională conține pe de o parte deficiențe privind redarea componenței masei succesorale cu evidențierea altor imobile, fără explicații concrete privind succesiunile succesive de la autorii titlurilor - Badea Jenica si S. I N., fără expunerea motivelor de facto și de drept privind nulitatea actelor autentice, neintroducerea pentru opozabilitate a terțelor persoane posesori faptici (cumpărători).

De asemenea, pe de altă parte, această acțiune reconvențională nici nu a fost justificată printr-un probatoriu adecvat.

În temeiul art. 274 și art. 276 art. 277 Cod procedură civilă, pârâții- reclamanți D. D. M. și D. R. D. au fost obligați să-i plătească reclamantei suma de 1165 lei reprezentând cheltuieli de judecată, pe considerentul partajului.

Pentru reclamantă cheltuielile pretinse rezidă în contravaloare onorariu de avocat, onorariu expert, taxă timbru, timbru judiciar, care au fost justificate conform chitanțelor și dovezilor atașate";.

Împ o tr iv a aces te i se n tințe au decl ar at apel, în ter men leg al, pe de o p ar te,

reclamanta SS, iar pe de altă parte, pârâții D. D. M. și D. R. D.

reclamanta solicitând admiterea în întregime a acțiunii sale, astfel cum a fost formulată, iar pârâții solicitând trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, pentru a se constata că și pârâții sunt moștenitorii legali acceptanți ai succesiunii după S. Mircea.

Tribunalul Bistrița Năsăud, prin decizia civilă nr. 102/A/_, pronunțată în dosar nr._

, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții D. D. M. și D. R. D., împotriva sentinței civile nr. 3156/2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr._ .

A admis apelul promovat de reclamanta SS împotriva aceleiași sentințe, care a fost modificată în parte, în sensul că, s-a constatat că la succesiunea defunctului S. Mircea are vocație succesorală singură reclamanta, S. V. și D. Jenica fiind străini de moștenire; s-au respins dispozițiile referitoare la reducțiunea testamentului autentificat de fostul Notariat de Stat Județean A. sub nr. 3935/_, de obligare a reclamantei la plata în favoarea pârâților a sumelor reprezentând sulte compensatoare și cheltuieli de judecată.

Au fost obligați pârâții D. D. M. și D. R. D. să plătească reclamantei SS suma de 11.543 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în fond și în apel.

Au fost obligați aceeași pârâți să achite în favoarea Statului suma de

13.099 lei, taxă judiciară de timbru.

Pen tru a pronunț a ace as tă soluț ie T rib un alul a reț inu t în cons ideren tele

dec iz ie i s ale, ur măto arele :

Problema principală pe care o ridică acest apel și de care depinde inclusiv soluția ce se va adopta în privința căii de atac adverse este aceea a verificării calității de moștenitori ai pârâtului S. V. și D. Jenica, născută S., mama pârâților apelanți, la moștenirea rămasă după tatăl lor S. Mircea.

În rezolvarea acestei chestiuni esențială în cauză, prima instanță a interpretat greșit informațiile rezultate din înscrisurile prezentate de pârâții apelanți, fapt ce atrage o dezlegare nelegală și netemeinică a pricinii.

S. Mircea a decedat la 23 septembrie 2006 și pârâții apelanți au afirmat că mama lor nu a cunoscut această împrejurare. Contrar acestei stări de fapt, reclamanta a relevat prin precizarea acțiunii introductive (f. 80-82 dosar Judecătoria Năsăud) că fiii defunctului au cunoscut decesul și data survenirii lui, mai mult, în cursul lunii martie 2007 a organizat parastasul pentru defunct potrivit obiceiurilor locale, la care au participat atât S. Mircea, cât și D. Jenica și evident că cel târziu la această dată aceștia au luat la cunoștință de decesul tatălui lor.

Niciunul dintre apelanți nu au dovedit propriile susțineri, astfel că, din acest punct de vedere, judecătoria în mod corect, fundamentat pe recunoașterile reclamantei, a calculat termenul legal de opțiune succesorală, de 6 luni, de la acest moment. Însă, actelor săvârșite de D. Jenica după această dată li s-a dat o semnificație ce nu poate corespunde unei acceptări tacite a succesiunii ce se dezbate în prezentul dosar.

Cererile adresate primarului (filele 122-123 din dosarul Judecătoriei Năsăud) au ca obiect sistarea oricăror tranzacții ale proprietăților aflate pe numele defunctului S. Mircea și eliberarea unor copii de pe actele de proprietate emise pe numele acestuia.

Primei solicitări nu i se pot atribui valențele dorite de pârâții apelanți. Este de notorietate circumstanța că primarul unei localități nu are nicio competență în instrumentarea, înscrierea în evidențele de publicitate imobiliară ori de interzicerea a încheierii unor acte de înstrăinare, astfel că petiționarei nu-i putea crea convingerea că prin apelarea la acest organ al autorității locale se poate realiza o conservare a bunurilor ce compun averea antecesorului său în sensul asigurării integrității acesteia pentru a putea fi împărțită ulterior de moștenitori. Oricum, actele de supraveghere a bunurilor din moștenire nu valorează acceptare tacită.

Apoi cererea de eliberare a actelor (f. 124-132) prin ea însăși nu poate constitui o traducere a intenției de a-și însuși calitatea de moștenitor, de vreme ce scopul pentru care s-au obținut nu a fost materializat prin începerea demersului, notarial ori pe cale judecătorească, de dezbatere a succesiunii în termenul mai sus enunțat.

Pe de altă parte, plângerea penală (f. 144-145 dosar Judecătoria Năsăud) și formularea acțiunii reconvenționale (f. 28 din dosarul_ al Judecătoriei Curtea de A. ) nu emană de la moștenitorul cu vocație reală la succesiune (actul de opțiune având un evident caracter personal al persoanei cu această calitate), ci copiilor acestuia, pârâții apelanți, care nu au vocație proprie și nici prin reprezentarea mamei lor la moștenirea lăsată de S. Mircea deoarece D. Jenica era în viață la data morții tatălui său, și, oricum, cele două acte

procedurale se situează în timp cu mult după împlinirea termenului de acceptare (_ și, respectiv, 14 mai 2009 - f. 33 dosar Judecătoria Curtea de

A. ).

Ceea ce trebuia să întreprindă legal numita D. Jenica era ca până la sfârșitul lunii septembrie 2007 (când era în viață și a obținut actele necesare) să declanșeze dezbaterea succesiunii tatălui său într-una dintre cele două modalități expuse mai înainte, fie să obțină o declarație notarială de acceptare expresă, atâta timp cât, potrivit dovezilor testimoniale de la filele 234-265 din dosarul Judecătoriei Năsăud, nu a înțeles să facă acte veritabile de acceptare tacită, spre deosebire de reclamantă, singurul erede care a intrat în posesia și folosința bunurilor succesorale după decesul soțului său.

Existența sentinței civile nr. 4713/3 septembrie 2008 pronunțată de Judecătoria Pitești în dosar nr._ (f. 122-123 dosar apel), de partajare a terenurilor înscrise în titlul de proprietate nr. 126189/2004 (f. 60 din dosarul Judecătoriei Curtea de A. ), în prealabil dându-se încheierea de admitere în principiu (f. 121 dosar apel) prin care s-a stabilit că printre urmașii defunctei Badea Jenica se numără și SS, S. V. și D. Jenica - soție supraviețuitoare și, respectiv, fii ai defunctului S. Mircea, fiul decedatei, după care, în realitate, s-a dezbătut implicit moștenirea acestuia nu influențează soluția ce se preconizează a fi dată în apelul pârâților.

Este real că opțiunea succesorală este indivizibilă, prin aceasta înțelegându-se că succesiunea nu poate fi acceptată în parte și în parte repudiată, însă această regulă comportă excepții. Una dintre ele se referă la situația când patrimoniul defunctului se împarte într-o pluralitate de moșteniri, succesibilii putând opta diferit. În speță, tribunalul observă că în cadrul procesual amintit anterior s-a creat o universalitate de bunuri imobile transmise succesiv de la Badea Jenica la S. Mircea și apoi la reclamantă, pârâtul S.

V. și antecesoarea reclamanților reconvenționali din acest proces, terenuri obținute în procedura specială reglementată de legea fondului funciar. În dosarul nr._, toți trei comoștenitorii au înțeles să-și respecte reciproc calitatea de succesori, cu specificația că nu au putut avea în vedere decât imobilele provenite de la Badea Jenica, pentru care s-au și judecat. Aceasta poate fi calificată ca fiind strict intenția lui SS, S. V. și D. Jenica, neputându-se ca o atare circumstanță să-și poată extinde efectele la o a doua universalitate patrimonială, distinctă de prima, reprezentată de terenurile care au constituit fosta avere a lui S. Mircea, fost proprietar deposedat, restituită în nume propriu în baza aceleiași legi reparatorii, dar într-un cu totul alt context decât cel înainte expus, moștenire față de care succesibilii au înțeles să se comporte diferit, conform considerentelor din prima parte a deciziei. Concluzionând, este admisibil ca unul dintre cei trei comoștenitori să poată invoca în noul proces apărări în

legătură cu opțiunea succesorală exercitată de ceilalți. Că este așa se desprinde și din poziția procesuală deosebită a pârâtului S. V. în procesul purtat la Judecătoria Pitești și cea din acest litigiu, ce se va dezvolta în cele ce urmează, aspect pe care pârâții D. îl privesc ca împrejurare defavorabilă în ceea ce-l privește pe S. V., însă când este vorba de mama lor problema o tratează nefondat altfel. Punctul aflat în discuție trebuie să primească o rezolvare unitară.

Apelul reclamantei sesizează pertinent și că prima instanță a atribuit calitatea de moștenitor pârâtului S. V., în pofida conținutului clar al scriptelor depuse la filele 17 (dosar Judecătoria Curtea de A. ), 78, 96, 105, 110, 116, 141, 176 (dosar Judecătoria Năsăud) prin care recunoaște că nu a înțeles să-și însușească acest atribut, de moștenitor al tatălui său.

Statuarea instanței de fond în această direcție nu poate fi împărtășită. Pârâtul intimat nu a dorit nici să renunțe le moștenire și nici să o accepte expres,

ci doar a mărturisit judiciar că este străin de succesiune, element care nu trebuia să îmbrace o altă formă decât cea din scriptele amintite.

Judecătoria, în contra și peste dorința pârâtului, i-a acordat o însușire pe care nu și-a valorificat-o.

Față de statuările de până acum, reținând că și D. Jenica se află în aceeași situație cu fratele său, fiind străini de succesiune, apelul secund se va respinge ca nefondat. Restul motivelor și pretențiilor din acest apel au devenit fără obiect și nu se mai impun a fi tratate.

Critica referitoare la situația lui S. V. adusă prin apelul pârâților nu se poate valorifica în calea de atac declanșată de ei pentru că D. Jenica, fiind neacceptată, urmașii ei nu mai au interes legitim, protejat de lege și personal pentru a solicita înlăturarea de la moștenirea lui S. Mircea a fiului său S.

V. . Oricum, o atare dispoziție poate fi dată în apelul reclamantei, singură moștenitoare acceptantă.

Pârâții D. D. M. și D. R. D. au căzut în pretenții, sunt în culpă procesuală, astfel că în temeiul art. 274 Cod procedură civilă vor fi obligați să plătească reclamantei cheltuieli de judecată la fond și în apel în sumă de 11.543 lei, constând în taxă judiciară de timbru în apel de 6.549,66 lei, restul de 13.099 lei vor fi obligați să o achite către stat, potrivit prevederilor art. 18 din OUG 51/2008, văzând că în speță s-a urmat procedura acordării ajutorului public judiciar; timbre judiciare și onorarii avocațiale în ambele cicluri procesuale";.

Împ o tr iv a aces te i de c iz ii au decl ar at rec urs, în ter me n leg al, p âr âț ii D. D.

M. ș i D. R. D.

, solicitând admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, atât a deciziei Tribunalului, cât și a sentinței Judecătoriei, și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, respectiv, Judecătoria Năsăud; obligarea intimaților SS și S. V. la cheltuieli de judecată aferente soluționării cauzei.

În motivarea recursului s-a arătat că, în fapt, prin decizia mai sus arătată s-a respins apelul formulat de către pârâții recurenți împotriva sentinței civile nr. 3156/2012 a Judecătoriei Năsăud și s-a admis apelul reclamantei SS, în sensul că recurenții și S. V. suntem străini de moștenire.

Instanța de fond și, în special, instanța de apel, au pronunțat o hotărâre a căror motive sunt contradictorii și unele străine de natura cauzei, potrivit art. 488 pct. 6 Cod proc. civ., hotărârile fiind date cu încălcarea dispozițiilor legale și cu aplicare greșită a normelor de drept material.

Instanța de apel nici nu a mai răspuns tuturor capetelor de cerere pe care recurenții le-au formulat în apel, motivând că restul pretențiilor au devenit fără obiect și nu se mai impun a fi tratate. Este adevărat că este mult mai ușor de soluționat și motivat o cauză civilă prin ridicarea unei excepții și admiterea sa chiar și împotriva evidenței clare ce reiese din actele autentice depuse la dosarul cauzei și chiar din recunoașterea reclamantei prin însăși cererea de chemare în judecată chiar de două ori.

Așa cum menționează și instanța de apel, problema principală pe care a ridicat-o apelul a fost aceea a calității de moștenitori ai autorului S. Mircea.

Instanța de apel a înțeles greșit situația de fapt sau a interpretat-o de așa natură împotriva chiar a descrierii acestei situații de reclamantă, astfel că motivează acest apel numai pe declarațiile a doi martori, care au fost audiați prin comisie rogatorie, recurenții neavând posibilitatea, așa cum a stabilit legiuitorul, a pune întrebări acestor martori și a participa la audierea lor.

Motivează instanța de apel că prima instanță a interpretat greșit informațiile rezultate din înscrisurile pe care recurenții le-au prezentat, însă instanța de apel a interpretat nu numai greșit, dar și eronat aceste înscrisuri, menționând că "nici unul dintre apelanți nu au dovedit propriile susțineri", însă

actelor săvârșite de D. Jenica după această dată li s-ar fi dat o semnificație ce nu corespunde unei acceptări tacite și se exemplifică prin faptul că primarul unei localități nu are nici o competență în instrumentarea încheierii unor acte de înstrăinare, astfel că, petiționarei nu-i putea crea convingerea că prin apelarea la acest organ al autorității locale se poate realiza o conservare a bunurilor ce compun averea antecesorului său, în sensul asigurării integralității.

Instanța de apel probabil nu cunoaște faptul că pentru încheierea oricărei tranzacții sau înstrăinarea unui bun imobil, ca și în cazul recurenților, este nevoie de un certificat fiscal pe care ți-l eliberează primăria localității unde se află acel bun și astfel, prin cererile depuse de autoarea D. Jenica, și nu puține la număr, respectiv către Primăria comunei Șuici și Primăria com. Cepari, înregistrate sub nr. 5759/2007, nr. 5760/2007, adresa de la Primăria com. Șuici nr. 5819/_, prin care i se comunicau copie de pe titlul de proprietate al autorului S. Mircea și copie de pe poziția de rol conform căruia rezulta că autorul a avut mai multe suprafețe de teren.

Prin adresele nr. 5760/2007 și 5759/2007 se menționează foarte clar

"subsemnata D. Jenica (înainte de căsătorie S. Jenica) fiica lui S. Mircea și a lui SS, domiciliată în C., str. Dr. Ș. B., bloc I 32, sc. 2, ap. 3, jud. Dolj, solicit copii de pe titlurile de proprietate ale defunctului S. Mircea, existente pe raza corn. Șuiei și alte documente care se găsesc în arhiva Primăriei" "solicit sistarea oricăror tranzacții ale proprietăților aflate pe numele defunctului S. Mircea, întrucât a survenit moartea acestuia".

Împotriva acestor înscrisuri autentic, care nu le putea realiza decât un moștenitor, un erede, în sensul acceptării succesiunii privind interesul său față de bunurile autorului și conservarea lor, a nu se înstrăina, instanța de apel poate să motiveze că recurenții nu au dovedit propriile susțineri și că prin eliberarea acestor acte sau formularea acestor cereri nu poate dovedi intenția de a-și însuși calitatea de moștenitori, ca și cum orice persoană, orice terț, ar putea formula o astfel de cerere către o primărie, fără a dovedi cu acte de stare civilă că este moștenitorul autorului și că este îndreptățit a formula o astfel de cerere și de a i se elibera actele solicitate, de către Primărie.

Probabil, în interpretarea instanței de apel, orice persoană se poate adresa oricărei instituții, indiferent dacă are sau nu calitate, și acea instituție este obligată să-i elibereze înscrisurile solicitate.

Un alt motiv al instanței de apel este acela că autoarea D. Jenica, mama pârâților, era în viață la data morții tatălui său și actele procedurale de care se făcea vorbire se situează după împlinirea termenului de acceptare,_, respectiv 14mai 2009, de la Judecătoria Curtea de A. .

Nu se știe de unde a luat aceste date instanța de apel, pentru că precizează că autoarea D. Jenica trebuia să declanșeze la sfârșitul lunii septembrie 2007 dezbaterea succesiunii în cele două modalități, expresă sau tacită.

Probabil nu s-au observat toate demersurile autoarei și faptul că la dosarul cauzei recurenții au depus sentința civilă nr. 4713 din dosarul nr._, care începe la data de_, imediat după parastasul realizat de reclamantă, când autoarea D. Jenica a și aflat de decesul tatălui său S. Mircea, nici reclamanta nu a știut imediat de decesul autorului, aflând mult mai târziu, așa cum mărturiseau călugărițele de la Mănăstirea Rebra, unde recurenții s-au deplasat, și le-au povestit că niciodată reclamanta nu a fost la mormântul autorului, autorul fiind înmormântat de călugărițe.

Faptul că autoarea D. Jenica a aflat de decesul tatălui său în martie 2007 este dovedit și menționat chiar de reclamantă prin cererea de chemare în judecată, în care precizează cu exactitate că pârâta D. Jenica a aflat de decesul tatăl său în martie 2007.

În aceeași lună este promovată acțiunea înregistrată sub nr._, de ieșire din indiviziune cu privire la mai multe suprafețe de teren, în care este chemată în calitate de pârâtă și moștenitoare a autorului S. Mircea și D. Jenica, mama pârâților, căreia i se atribuie în lotul său suprafața de 9.076,80 m.p..

Dacă nu ar fi avut calitate de moștenitor legal acceptant, de ce ar fi fost chemată în judecată și de ce ar fi acceptat ca în lotul său să fie repartizat acest teren.

Deși instanța de apel recunoaște această acceptare a autoarei recurenților și prin această hotărâre judecătorească și menționează "este real că opțiunea succesorală este indivizibilă, prin aceasta înțelegându-se că succesiunea nu poate fi acceptată în parte și în parte repudiată", cu toate acestea, instanța de apel face o excepție de la regula stabilită de către legiuitor și îi înlătură pe recurenți de la succesiune, prin propria interpretare a tuturor probelor administrate în această cauză, probe numai cu înscrisuri autentice.

Mai mult decât atât, concluzionează "este admisibil ca unul dintre cei trei moștenitori să poată invoca în noul proces apărări în legătură cu opțiunea succesorală exercitată de ceilalți", ca și când preconizează instanța de apel ce demersuri urmează recurenții să realizeze.

Instanța de apel, împotriva tuturor dovezilor clare din această cauză, pune pe același taler situația autoarei recurenților, D. Jenica, cu situația intimatului

S. V. care, explicit, negru pe alb, menționează printr-o cerere către instanța de fond că renunță la toate bunurile rămase de pe urma autorului S. Mircea.

Este greu de imaginat cum poți să motivezi o hotărâre judecătorească pe excepții de la regula stabilită de legiuitor și practica judecătorească invocate și susținute numai de instanța de apel a Tribunalului Bistrița Năsăud, fiind de altfel nevoie, pentru motivarea acestei excepții, de amânarea la două termene a unei pronunțări netemeinice și nelegale.

Dacă nu s-ar accepta acest punct de vedere, ar însemna ca indiferent de orice demers sau orice dovadă de acceptare a succesiunii tacite a unui moștenitor, instanța de judecată să înlăture de la moștenire un moștenitor, printr-o interpretare proprie, neacceptată de practica judecătorească și de legiuitor.

Este greu de imaginat cum se poate intra în posesia unor bunuri ale unui autor, probabil din punctul de vedere al instanței de apel, prin violență, pentru a dovedi că a fost acceptată succesiunea și nu prin demersurile legale de a formula cereri, de a solicita a nu se mai înstrăina aceste bunuri, acceptarea succesiunii fiind consfințită printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.

În data de_ recurenții pârâți D. D. M. și D. R. D. au depus

l a dos arul c auze i u n scr ip t in titul at "su pl imen t l a mo tivele de recurs";

, prin care solicită admiterea recursului, casarea celor două hotărâri, din fond și din apel, și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond; cu cheltuieli de judecată aferente soluționării cauzei, arătând că instanța de fond, respectiv Judecătoria Năsăud, în mod nelegal și netemeinic a respins cererea reconvențională a pârâților, ca nesusținută și în mod nelegal și netemeinic nu a reținut apartamentul din Curtea de A. și celelalte suprafețe de teren extravilan, livezi, păduri și pășuni, potrivit înscrisurilor depuse de recurenți la dosar și a hotărârilor emise de comisiile județene și locale de aplicare a legilor fondului funciar din județul A. .

Tribunalul Bistrița Năsăud nici măcar nu s-a pronunțat cu privire la aceste capete de cerere, bazându-se pe depozițiile martorilor, care au arătat că nu ar fi văzut-o pe D. Jenica, după decesul bunicului recurenților, S. Mircea, pe la

domiciliul său și apreciind că nici recurenții și nici autoarea lor nu au acceptat moștenirea în termen (f. 19).

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata SS

a solicitat respingerea recursului declarat ca nefondat; cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată în recurs, cu motivarea că recurenții invoca doar motive de netemeinicie ale hotărârii instanței de apel.

În motivarea întâmpinării s-a arătat că, potrivit dispozițiilor art. 304 C. proc. civ., modificarea sau casarea unor hotărâri se poate cere in următoarele situații, numai pentru motive de nelegalitate, iar potrivit pct. 9, când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii.

Deși recurenții nu indica temeiul de drept pe care se sprijină recursul lor, din interpretarea motivelor invocate, rezulta ca toate criticile se refera exclusiv la motive de pretinsă netemeinicie a hotărârii instanței de apel.

In aceste condiții recursul declarat in cauza este inadmisibil prin prisma dispozițiilor art.304 Cod procedura civila.

Contrar susținerilor recurenților, hotărârea instanței de apel este legala si temeinica sub toate aspectele.

Susținerile recurenților, in sensul ca instanța de apel ar fi interpretat greșit probele administrate in cauza sunt nefondate.

Susținerile recurenților in sensul ca, din actele depuse la dosarul cauzei, in speța cererile adresate Primăriei comunei Șuici si Cepari, ar rezulta intenția de acceptare a succesiunii de către autoarea lor, D. Jenica, sunt nefondate.

S. Mircea a decedat la data de_, D. Jenica fiind in tara, se prezuma ca a avut cunoștința de decesul tatălui sau la data când acesta a decedat.

In motivarea acțiunii,intimata a precizat ca in primăvara anului 2007 s-a organizat parastasul după acest defunct de către soția supraviețuitoare. Prin aceasta precizare intimata nu a susținut ca D. Jenica, autoarea recurenților, ar fi luat la cunoștința de decesul tatălui sau numai la aceasta data. Susținerea intimatei a fost aceea ca, D. Jenica a luat la cunoștința despre decesul tatălui sau in momentul in care a survenit acesta, și nu la o altă dată.

Prin acțiunea introductiva intimata a invocat neacceptarea in termen a succesiunii de către D. Jenica, fiica defunctului. Acceptarea succesiunii nu se prezuma. In condițiile in care un succesor invoca neacceptarea succesiunii de către un alt moștenitor, acesta trebuie sa facă dovada acceptării in termen a succesiunii Cu alte cuvinte sarcina probei ii revine moștenitorului pentru care s-a invocat neacceptarea in termen a succesiunii.

Ori, in speța, deși intimata a invocat neacceptarea in termen a succesiunii de către D. Jenica, parații nu au administrat nici o probă din care sa rezulte acceptarea succesiunii de către autoarea lor.

Cererile depuse de către D. Jenica la Primăriile comunelor Șuici si Cepari nu constituie acte de acceptare expresa a succesiunii. Așa cum s-a pronunțat literatura de specialitate si practica judiciara in materie, sunt acte de acceptare tacita a succesiunii doar acele acte prin care moștenitorul își exprima in mod expres si neîndoios intenția de a acționa ca un veritabil moștenitor. Literatura si practica judiciara in materie au statuat ca actele de administrare nu pot fi calificate ca acte de acceptare a moștenirii decât in situația in care prin aceste acte moștenitorul isi manifesta in mod expres si neîndoios intenția de acceptare a succesiunii. Ori, cererea de eliberare a unui act adresata unei primarii nu constituie in nici un caz un act de acceptare expresa sau tacita a moștenirii.

Susținerile recurenților, în sensul că, în speța, cererile lor nu pot fi calificate ca fiind făcute de o terța persoană, ci doar de către un moștenitor, sunt nefondate.

Așa cum a statuat si instanța de apel in considerentele hotărârii sale, după depunerea acestor cereri, D. Jenica nu a solicitat dezbaterea succesiunii autorului sau, împrejurare care demonstrează ca prin înregistrarea acestor cereri

D. Jenica nu s-a manifestat ca un veritabil moștenitor al succesiunii autorului sau S. Mircea.

De altfel, este de observat ca recurenții parați au depus la dosarul cauzei cereri înregistrate la primarii de către D. D. - M. si D. R. D. .

Aceste cereri înregistrate nu au nici o relevanta in cauza atâta vreme cat recurenții nu sunt succesori ai defunctului S. Mircea.

Chiar dacă, în mod ipotetic, recurenții ar fi făcut acte prin care să-și manifeste intenția de a accepta succesiunea def. S. Mircea, aceste acte nu au nici o relevanta în cauză, atâta vreme cât aceștia nu au vocație la aceasta succesiune.

Sentința civila nr. 4713/2008 a Judecătoriei P. nu are nici o relevanta in cauză și prin aceasta, def. D. Jenica nu a făcut dovada acceptării in termen a succesiunii lui S. Mircea.

Prin aceasta hotărâre judecătoreasca s-a dispus partajarea unor terenuri reconstituite și în favoarea lui S. Mircea, in calitatea sa de succesor al defunctei Badea Jenica.

Astfel, după apariția Legii nr. 18/1991 a fondului funciar, S. Mircea a depus cerere de reconstituire a dreptului de proprietate după defuncta Badea Jenica in calitatea sa de succesor după aceasta defuncta. Comisia locala a dispus in final reconstituirea dreptului de proprietate si a emis un titlu de proprietate comun pe numele lui S. Mircea si a celorlalți succesori, in calitate de moștenitori după defuncta Badea Jenica. Prin sentința civila susmenționata Judecătoria Pitești a dispus partajarea terenurilor cuprinse in acest titlu de proprietate.

Afirmațiile recurenților, în sensul ca reconstituirea dreptului de proprietate și în favoarea lui S. Mircea, în calitate de moștenitor al def. Badea Jenica, presupune că atât instanța, cât si comisia locală, au stabilit in mod indirect ca D. Jenica ar fi acceptat succesiunea si după def. S. Mircea, sunt eronate.

Textul art. 12 din Legea nr. 18/1991 in forma sa inițiala, statua ca sunt repuși in termen succesorii care au depus cererea de reconstituire. Repunerea in termenul de acceptare a succesiunii se refera in mod exclusiv la succesiunea autorului pentru care se depune cererea de reconstituire, în speță Badea Jenica.

S. Mircea era in viata la data apariției legii fondului funciar si a depunerii cererii de reconstituire si, pe cale de consecință, nu se poate susține ca fiica sa, D. Jenica, ar fi acceptat in avans o succesiune care nu era încă deschisă.

S. Mircea a depus personal cererea de reconstituire a dreptului de proprietate, iar reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut in favoarea acestuia.

Pe de alta parte, este de precizat ca in acest dosar, D. Jenica a fost citata in mod formal ca prezumtiva succesoare a lui S. Mircea. In dosar nu s-a discutat de acceptarea succesiunii acestuia. Cu ocazia partajului lotului atribuit in indiviziune se va discuta in ce măsura moștenitorii au acceptat succesiunea defunctului S. Mircea.

In aceste condiții este evident ca nu se poate susține de către recurenți ca prin hotărârea judecătoreasca susmenționata s-ar fi stabilit in mod implicit acceptarea de către D. Jenica a unei succesiuni care nu s-a dezbătut.

Susținerile recurenților, in sensul ca nu li s-ar fi dat posibilitatea sa administreze probe cu privire la acceptarea succesiunii, sunt nefondate.

Recurenții parați au fost prezenți la instanța de fond in ședința in care intimata a invocat neacceptarea in termen de către autoarea lor a succesiunii def.

S. Mircea.

Deși au fost prezenți si li s-a si comunicat precizarea de acțiune prin care s-a invocat neacceptarea succesiunii, aceștia nu au propus probe cu care sa facă dovada acceptării succesiunii de către autoarea lor.

Cu ocazia soluționării cererii in Comisia rogatorie, parații au fost citați la instanța. Nici de aceasta data parații nu au propus probe, cu care sa facă dovada acceptării in termen a succesiunii de către autoarea lor.

Deși reclamanta nu avea sarcina probei, pentru a face dovada unui fapt negativ, a neacceptării succesiunii de către D. Jenica, din spirit de prudență, reclamanta a propus probe cu care sa facă dovada neacceptării in termen a succesiunii de către aceasta pretinsa succesoare.

Din probațiunea administrata in Comisia rogatorie rezulta in mod cert ca după decesul lui S. Mircea fiica sa D. Jenica nu a folosit nici un bun din averea acestuia si nu a făcut alte acte de acceptare tacita a succesiunii autorului sau.

Comisia rogatorie este un act de procedura.

In ipoteza in care parații apreciau ca acest act de procedura a fost efectuat in lipsa lor sau existau alte motive de pretinsa nelegalitate privind modalitatea efectuării lui, aveau la îndemâna calea prev. de art. 105 alin. 2 Cod procedura civila.

Pretinsa nulitate invocata de recurenți este una relativă, care putea fi invocată doar la primul termen după îndeplinirea lui.

Invocarea acestui motiv direct in recurs este inadmisibil prin prisma dispozițiilor art. 108 alin. 3 Cod procedura civila.

Recurenții fac o confuzie intre acceptarea expresa si acceptarea tacita a succesiunii.

Acceptarea expresa a succesiunii poate fi făcuta numai printr-o declarație autentica data in fata unii notar, sau prin declanșarea procedurii succesorale, toate efectuate in termenul de opțiune succesorala.

Solicitarea de relații de la o primărie sau de la o alta instituție nu poate constitui un act de acceptare expresa a succesiunii.

Acceptarea tacita a succesiunii presupune intrarea in posesia bunurilor succesorale sau înstrăinarea unui bun succesoral in calitate de succesor.

Prin aceste acte efectuate eredele trebuie sa-si manifeste voința de succesor. Actele de administrare nu reprezintă acte de acceptare tacita a succesiunii.

Raportat la starea de fapt expusă, este evident ca def. D. Jenica nu a acceptat succesiunea autorului sau S. Mircea.

Susținerile recurenților, in sensul ca instanța de apel nu a analizat si celelalte motive de apel invocate de aceștia, sau de către reclamanta, sunt nefondate prin prisma soluției pronunțate.

Atâta vreme cat instanța de apel a statuat ca autoarea recurenților nu a acceptat in termen succesiunea def. S. Mircea, celelalte motive, care vizau calitatea de succesor si modalitatea partajării succesiunii, nu puteau fi analizate, prin prisma faptului că apelanții nu aveau calitatea de succesori.

Nefondate sunt si criticile din suplimentul la motivele de recurs.

Prin aceste motive de recurs suplimentare, recurenții critica hotărârile recurate prin aceea ca instanțele nu ar fi inclus in masa succesorala a defunctului S. Mircea toate bunurile care au constituit averea acestuia.

Aceste critici sunt nefondate.

In primul rând, este de precizat ca prin decizia recurată s-a constatat ca D. Jenica, autoarea recurenților, nu a acceptat succesiunea autorului sau S. Mircea. In aceste condiții este evident ca recurenții nu au calitate procesuala de a solicita sa se constate componenta unei averi la care nu au vocație succesorala.

La instanța de fond, parații recurenți au susținut prin întâmpinare ca reclamanta trebuia sa includă in succesiunea autorului sau si alte bunuri care pretind ca ar constitui averea defunctului. In ipoteza in care aceștia apreciau ca existau si alte bunuri, aveau posibilitatea sa includă aceste bunuri la partaj.

Așa cum a precizat însă intimata, aceste susțineri nu au nici o relevanta in cauza atâta vreme cat instanța de apel a statuat ca autoarea acestora nu a acceptat in termen succesiunea def. S. Mircea.

Acestea sunt considerentele pentru care, in opinia intimatei, hotărârea instanței de apel este legală si temeinică sub toate aspectele, impunându-se respingerea recursului declarat de parați, ca nefondat.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul S. M. V.

a solicitat respingerea recursului pârâților, pe motiv că aceștia nu au acceptat succesiunea defunctului tată al lui S. M. V., def. S. Mircea, și nu au folosit niciodată vreun bun din averea acestui defunct (f. 35, 36, 38).

Recursul este nefondat.

Cu privire la motivele de recurs de netemeinicie

La termenul de judecată din data de_ Curtea a pus în discuția părților prezente excepția inadmisibilității acelor motive de recurs care vizează netemeinicia deciziei recurate, prin reanalizarea probatoriului de către instanța de recurs, excepție care urmează să fie admisă în temeiul art. 316 C.pr.civ., coroborat cu art. 137 alin. 1 C.pr.civ., motivat pe următoarele considerente:

Departe de a cuprinde doar critici de strictă nelegalitate aduse hotărârii instanței de apel, memoriul de recurs conține și motive de netemeinicie, fără să facă doar o analiză a nelegalității deciziei instanței de apel, făcând practic o reproducere a stării de fapt a cauzei, o analizare a probațiunii administrate și o expunere a relațiilor tensionate dintre părți, precum și a probatoriului administrat în cauză, reclamanții recurenți concluzionând că hotărârea ar fi nelegală prin aceea că instanța de apel a interpretat greșit starea de fapt, prin aceea că a interpretat în mod greșit informațiile rezultate din înscrisurile pe care recurenții le-au prezentat, au interpretat nu numai greșit, dar și eronat, aceste înscrisuri, înlăturându-i pe recurenți de la succesiune prin propria interpretare a tuturor probelor administrate în această cauză, chiar dacă au fost probe numai cu înscrisuri autentice.

În susținerea acestui motiv de recurs, respectiv, nelegalitatea deciziei recurate din perspectiva modalității în care instanța de apel a apreciat și a interpretat probele administrate, respectiv, a interpretat starea de fapt, recurenții au invocat dispozițiile art. 488 pct. 6 din NCPC (vechiul art. 304 pct. 7 din vechiul C.pr.civ.), susținând că, din ansamblul probelor administrate în cauză, rezultă faptul că recurenții, respectiv, antecesoarea lor, D. Jenica, a acceptat succesiunea de pe urma autorului S. Mircea.

Curtea constată, însă, că din această perspectivă, recursul pârâților este inadmisibil, întrucât, acest motiv de recurs se circumscrie prevederilor art. 304 pct. 11 C.pr.civ., abrogat la data formulării recursului pendinte.

Astfel, textul art. 304 pct. 11 C.pr.civ. a fost abrogat prin art. I pct. 112 din

O.U.G. nr. 138/2000.

Anterior abrogării sale, pct. 11 al art. 304 C.pr.civ. prevedea că se poate cere casarea unei hotărâri când hotărârea se întemeiază pe o greșeală gravă de fapt, decurgând dintr-o apreciere eronată a probelor administrate.

Prin urmare, modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele administrate nu mai poate fi cenzurată de către instanța de recurs, dat fiind că o atare cenzură, ca urmare a abrogării pct. 11 al art. 304 C.pr.civ., este inadmisibilă în actuala reglementare legală a recursului.

Aceleași considerente sunt aplicabile și în privința susținerii recurenților, în sensul că, prin modalitatea în care a apreciat probele, greșit, dar și eronat, instanța de apel nu a mai răspuns tuturor capetelor de cerere pe care pârâții le- au formulat în apel, motivând că restul pretențiilor au devenit fără obiect și nu se mai impun a fi tratate.

Curtea constată că, prin prisma art. 295 alin. 1 și 2 C.pr.civ., raportat la art. 129 alin. 4 și 5 C.pr.civ., instanța de apel era în drept să administreze orice probe pe care le considera îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, respectiv, era îndreptățită să facă aprecierea acestor probe potrivit propriei convingeri.

Pe de altă parte, în raport de faptul că recurenții nu au făcut dovada acceptării, de către autoarea lor, D. Jenica, a succesiunii după def. S. Mircea, deci, în raport de faptul că recurenții nu pot face dovada calității lor de moștenitori ai def. S. Mircea, nu se mai impunea cercetarea celorlalte petite din cererea lor, referitoare la compunerea masei succesorale și la modalitatea de partaj succesoral.

În ceea ce privește acele motive de recurs prin care se face trimitere concretă la anumite probe - cereri depuse de D. Jenica la Primăria comunei Șuici, la Primăria comunei Cepari, înregistrate sub nr._ /2007, 5819/_

, și prin care a cerut să îi fie comunicate copii de pe titlurile de proprietate ale autorului S. Mircea, precum și de pe poziția de rol conform căruia rezulta că autorul a avut mai multe suprafețe de teren; adresele nr. 5760/2007 și 5759/2007, depoziții de martori, hotărâri emise de comisiile județene și locale A. de aplicare a legilor fondului funciar, etc. -, Curtea constată că aceste motive se circumscriu dispozițiilor art. 304 pct. 10 C.pr.civ., în prezent abrogate prin art. I pct. 111¹din O.U.G. nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I pct. 49 din Legea nr. 219/2005.

Anterior abrogării sale, art. 304 pct. 10 C.pr.civ. prevedea că se poate cere casarea unei hotărâri când instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate, care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.

Urmare a abrogării pct. 10 și 11 ale art. 304 C.pr.civ., instanța de recurs nu poate, sub niciun aspect, să reanalizeze starea de fapt a cauzei, să reaprecieze probele, să dea eficiență uneia sau alteia dintre probe, în detrimentul altor probe administrate, cu scopul schimbării stării de fapt deja reținute de instanța de fond ori de instanța de apel, și nici nu poate să verifice modalitatea în care instanța de apel a apreciat probațiunea administrată în cauză.

Se constată, așadar, de către Curte că în cauză își găsește incidență excepția inadmisibilității motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

Toate aceste motive de recurs, referitoare la: reproduceri ale stării de fapt, ale probațiunii administrate în cauză, reiterări ale istoricului cauzei, ale relațiilor dintre părți, modalitatea în care instanța de apel a apreciat probele, etc., intră sub incidența excepției inadmisibilității, întrucât vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, aspecte care s-ar fi încadrat în punctele 10 și 11 ale art. 304

C. proc. civ., în prezent abrogate.

Ca urmare a abrogării punctului 10 al art. 304 C. proc. civ., prin art. I pct. 111¹din OUG nr. 138/2000, punct introdus ulterior prin art. I punctul 49 din Legea nr. 219/2005, respectiv, ca urmare a abrogării punctului 11 al art.

304 prin art. I pct. 112 din OUG nr. 138/2000, în recurs nu mai pot fi invocate niciun fel de aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate, ci doar chestiuni de strictă nelegalitate, dintre cele care se circumscriu art. 304 pct. 1-9

C. proc. civ.

În consecință, în recurs nu mai pot fi invocate motive care să vizeze modalitatea în care primele două instanțe au administrat ori au interpretat probele din dosar, care să se refere la reproduceri ale stării de fapt, ale istoricului cauzei, a raporturilor dintre părți, ori care să tindă la o reapreciere a probațiunii administrate, ori la o schimbare a stării de fapt, instanța de recurs fiind ținută să se raporteze strict la starea de fapt stabilită de primele două instanțe și fiind obligată de a se abține de la orice reanalizare a probelor deja administrate.

Așa fiind, Curtea constată că excepția inadmisibilității, invocată atât din oficiu de către instanță, cât și de către reclamanta intimată prin întâmpinare, este fondată, urmând să fie admisă ca atare, cu consecința neluării în seamă a tuturor motivelor de recurs care vizează aspecte de netemeinicie a hotărârii recurate.

Cu privire la motivele de recurs prin c are se critic ă d irec t s en tinț a pr ime i

ins tanțe.

În conformitate cu prevederile art. 282 alin. 1 C.pr.civ., hotărârile date în primă instanță de judecătorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotărârile date în primă instanță de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel.

Art. 299 alin. 1 teza I C.pr.civ. prevede că hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, sunt supuse recursului.

Există, așadar, o ierarhie a căilor de atac, respectiv, hotărârile pronunțate în primă instanță de judecătorii, susceptibile de apel, pot fi atacate cu apel exclusiv la instanța imediat superioară, adică la tribunal, în timp ce, hotărârile prin care tribunalele soluționează apelurile, sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs la curtea de apel.

Această ierarhie a căilor de atac este menită să asigure respectarea principiului dublului grad de jurisdicție.

O cale de atac nu poate fi exercitată omisso media, respectiv, nu poate fi criticată direct în recurs, hotărârea pronunțată în primă instanță de judecătorie - și care este, potrivit legii, susceptibilă de apel la tribunal -, pentru că, într-o atare situație, instanța de recurs, nu poate exercita controlul judiciar asupra hotărârii pronunțate, iar analizarea, direct în faza recursului, a motivelor ce ar duce la privarea părții de un grad de jurisdicție și, implicit, la încălcarea principiului "non omisso medio";, o astfel de critică în recurs fiind inadmisibilă.

Este știut faptul că exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mișcare a controlului judiciar îndeplinit de instanțele superioare asupra hotărârilor instanțelor inferioare, și este guvernată de principiul legalității căilor de atac, prevăzut și de art. 129 din Constituție, text constituțional care se referă la elemente precum obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, ordinea în care acestea se exercită.

Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C.pr.civ. Recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și care, implicit, au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul, cât și recursul sunt exercitate de aceeași parte, iar soluția primei instanțe a fost menținută în apel.

Aceasta este una din aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel, cu

precizarea că toate criticile din recurs trebuie să aibă ca obiect strict hotărârea pronunțată în apel.

Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări ori susțineri ale părților, să fie analizate pentru prima oară de instanța învestită cu calea extraordinară de atac a recursului.

Principiul "non omisso medio"; reprezintă, de asemenea, o aplicație a modalității în care autoritatea de lucru judecat se manifestă în cadrul aceluiași proces, câtă vreme aspectele dezlegate de prima instanță și nesupuse cenzurii instanței de apel, nu mai pot face obiect de critică în calea de atac subsecventă a recursului.

Drept urmare, Curtea constată că acele critici din recursul pârâților, prin care se reiterează și se critică direct cele statuate de instanța de fond, intră sub incidența excepției inadmisibilității, prin raportare la prevederile art. 282 alin. 1 C.pr.civ., ale art. 299 alin. 1 teza I C.pr.civ., coroborat cu principiul "non omisso medio";.

Cu pr iv ire l a mo tiv ul de recurs pr in c are se susț ine c ă an teceso are a

recurenț ilor, D. Jen ic a, ș i, dec i, impl ic it, ș i recure nț ii, ar f i accep tat în ter men

mo ș ten ire a dup ă def unc tul S. M irce a

În conformitate cu prevederile art. 700 alin. 1 C.civ., dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii.

Art. 689 C.civ. prevede că acceptarea succesiunii poate fi sau expresă sau tacită.

Este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede printr-un act autentic sau privat.

Este tacită când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare.

Așa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, acceptarea expresă a moștenirii este aceea care rezultă din faptul că succesibilul își însușește titlul sau calitatea de erede printr-un înscris autentic sau printr-un înscris sub semnătură privată, condiția esențială pentru a fi în fața unei acceptări exprese a moștenirii fiind aceea ca această acceptare să fie în mod necesar manifestată printr-un înscris (a se vedea în acest sens M. Eliescu - Transmisiunea și Împărțeala Moștenirii în Dreptul R.S.R., Ed. Academiei R.S.R., București 1966, pag. 121 și urm.).

Acceptarea tacită este aceea care, fără a fi expresă, rezultă dintr-un act juridic pe care succesibilul nu-l putea face decât în calitatea sa de erede, act din care să rezulte neîndoielnic intenția sa de acceptare a moștenirii.

Cu alte cuvinte, actul succesibilului trebuie să implice cu puterea necesității intenția de a accepta moștenirea. De îndată ce actul poate primi și o altă interpretare, el nu va mai putea avea și valoarea unei acceptări tacite a succesiunii (a se vedea în acest sens M. Eliescu - Transmisiunea și Împărțeala Moștenirii în Dreptul R.S.R., Ed. Academiei R.S.R., București 1966, pag. 122; Tribunalul Suprem, Col. Civ., Decizia nr. 2070/_, în C.D. Vol. I nr. 141, pag. 345; Tribunalul Suprem, Col. Civ., Decizia nr. 768/_, în J:N., 1964, nr. 10, pag. 116).

Doctrina a statuat, pornind de la hotărârile constante pronunțate în jurisprudență, că simpla înfățișare la notariat a unui succesibil, care a fost citat, în urma cererii de eliberare a certificatului de moștenitor, introdusă de un alt succesibil, nu poate fi considerată ca o acceptare tacită a moștenirii (Tribunalul

P. ular Raional Câmpulung Moldovenesc, sentința civilă nr. 800/_, în L.P.,

an I, 1955, nr. 8, pag. 941; M. Eliescu - Transmisiunea și Împărțeala Moștenirii în Dreptul R.S.R., Ed. Academiei R.S.R., București 1966, pag. 122;).

Mai mult decât atât, fostul Tribunal Suprem a stabilit că opțiunea succesorală nu poate fi făcută decât direct de moștenitor sau de un mandatar împuternicit special în acest scop de către moștenitor, datorită caracterului

personal al actului de opțiune succesorală (Tribunalul Suprem - Col. Civ., Decizia nr. 778/_, în C.D. nr. 61, pag. 162-165).

Care sunt actele care valorează acceptare tacită a moștenirii?

În doctrină s-a arătat că pentru a stabili exact care anume acte valorează acceptare tacită a moștenirii, trebuie făcută distincție între actele privitoare la un bun succesoral singular și cele privitoare la întreaga moștenire, privită ca o universalitate.

Actele de conservare sau de administrare provizorie cu privire la un bun succesoral, sau la întreaga moștenire, nu valorează acte de acceptare tacită a moștenirii și nu constituie o acceptare tacită a moștenirii, date fiind dispozițiile exprese în aceste sens ale art. 690 C.civ., text legal care prevede că actele curat conservatorii, de îngrijire și de administrație provizorie, nu sunt acte de primire a moștenirii.

Motivația pentru care Codul civil, în art. 690, stabilește că acestea nu constituie o acceptare tacită a moștenirii, este dată de faptul că astfel de acte de conservare sau de administrare au caracter urgent, ele profitând tuturor îndreptățiților, fără a ataca fondul moștenirii, întrucât, prin natura lor, ele dau naștere prezumției că succesibilul le-a făcut numai ca un gestionar de afaceri, iar nu cu voința de a se comporta ca un proprietar.

În exemplificarea actelor care, prin prisma art. 690 C.civ., nu valorează acceptare tacită a moștenirii, doctrina de specialitate a enumerat următoarele acte materiale, respectiv, juridice: îngroparea defunctului, preluarea cheilor imobilului; preluarea hârtiilor acestuia pentru a le feri de pierdere sau furt; reparații urgente făcute unor bunuri succesorale; cererea de punere a peceților, de facere a inventarului; înscrierea unei ipoteci; plata cu banii succesiunii a unei datorii urgente; întreruperea unei prescripții, plata cheltuielilor de îngropare a defunctului (M. Eliescu - Transmisiunea și Împărțeala Moștenirii în Dreptul R.S.R., Ed. Academiei R.S.R., București 1966, pag. 123-124).

În același sens s-a pronunțat și Tribunalul Regional Cluj, prin Decizia nr. 150/1957, în L.P., an III, 1957, nr. 4, pag. 504, statuând în sensul că, prin ea însăși, simpla cerere de întocmire a unui inventar, este un act de conservare, care nu poate valora acceptare tacită a moștenirii.

Actele de administrație care nu au un caracter urgent și care angajează viitorul, respectiv, actele de folosință efectivă și constantă a bunurilor succesorale, dar îndeosebi actele de dispoziție, reprezintă acte de acceptare tacită a moștenirii, întrucât astfel de acte n-ar putea fi săvârșite de către succesibil decât dacă acesta ar voi să accepte moștenirea, cu consecința comportării față de bunurile succesorale, ca un adevărat proprietar.

Plata taxelor succesorale nu valorează act de acceptare a succesiunii, dat fiind că art. 1092 alin. 2 C.civ. permite plata datoriei altuia, astfel încât, un asemenea act va fi considerat ca urgent și necesar a fi săvârșit pentru a se evita moștenitorului neajunsurile urmăririi bunurilor succesorale.

Tot doctrina a fost aceea care a stabilit că în măsura în care acceptarea tacită a moștenirii rezultă dintr-un fapt material, sau, în cazul în care este vorba despre un act juridic, în măsura în care există un început de dovadă scrisă în sensul invocat de art. 1197 C.civ., ori dacă este cazul să se aplice art. 1198 C.civ., faptul juridic - în înțelesul larg al acceptării tacite - va putea fi dovedit, potrivit dreptului comun, prin martori.

În speță, afirmativa acceptare tacită a moștenirii după S. Mircea, de către antecesoarea pârâților, numita D. Jenica, s-a încercat a fi dovedită de către recurenți prin aceea că D. Jenica ar fi formulat, la Primăria comunei Șuici și la Primăria comunei Cepari, mai multe cereri, pentru a se interesa de poziția de rol a defunctului și pentru a-i fi comunicate copii de pe titlurile de proprietate ale lui S. Mircea.

Curtea constată că simpla formulare a unor cereri, adresate unor diferite instituții, nu valorează acte de acceptare tacită a moștenirii, câtă vreme, nu a fost urmată de manifestarea clară a intenției potențialului succesor, de a accepta efectiv respectiva moștenire.

Cererile formulate la primărie de către D. Jenica, pentru eliberarea unor copii de pe actele de proprietate emise pe numele defunctului, respectiv, pentru sistarea oricăror tranzacții ale proprietăților aflate pe numele defunctului, nu au natura juridică a unor acte de acceptare, nici tacită, nici expresă a moștenirii, în condițiile în care în competența Primăriei unei localități, ori a Primarului, legea nu reglementează niciun fel de atribuții în sensul pretins de D. Jenica, respectiv, de a opera înscrieri în evidențele de publicitate imobiliară, de a încheia tranzacții cu privire la proprietăți, etc., astfel încât, formularea unor astfel de cereri de către D. Jenica nu are valoarea juridică a unor acte de conservare a averii succesorale.

Corect a reținut Tribunalul că actele de supraveghere a bunurilor succesorale nu valorează acceptare tacită a moștenirii.

Împrejurarea că D. Jenica a formulat cerere pentru eliberarea actelor de proprietate ale defunctului, de asemenea nu valorează acte de acceptare tacită a moștenirii, câtă vreme, formularea acestor cereri nu a fost urmată de o manifestare concretă a voinței de a accepta moștenirea, prin materializarea acestei intenții, respectiv, prin demararea unei proceduri notariale ori

jurisdicționale de dezbatere a succesiunii în termenul legal de acceptare a moștenirii.

În ceea ce privește plângerile penale formulate de recurenții D. D. M. și D. R. D., și înregistrate la_, respectiv, la_ (f. 144 - 151 dosar fond), respectiv, promovarea cererii reconvenționale, în dosarul nr._ al Judecătoriei Curtea de A. (f. 28), acestea nu au natura juridică a unor acte de acceptare a moștenirii după defunctul S. Mircea, întrucât, pe de o parte, nu emană de la moștenitorul cu vocație reală la succesiune, respectiv, de la D. Jenica - știut că actul de opțiune succesorală are un caracter personal, putând emana de la persoana cu vocație succesorală concretă -, iar pe de altă parte, aceste acte se situează în timp cu mult după împlinirea termenului legal de opțiune succesorală, chiar dacă s-ar îmbrățișa varianta acreditată de recurenți, aceea că D. Jenica ar fi aflat de decesul tatălui său în martie 2007.

Din starea de fapt reținută în cauză de Tribunal - și care nu mai poate fi schimbată în recurs -, rezultă faptul că defunctul S. Mircea a decedat la data de_ și că, deși pârâții au afirmat că mama lor, D. Jenica, nu a avut cunoștință despre această împrejurare, totuși, contrar acestei susțineri, reclamanta a învederat, prin precizarea acțiunii introductive, că fiii defunctului au avut cunoștință despre deces și despre data survenirii lui, și mai mult decât atât, în cursul lunii martie 2007, reclamanta a organizat parastasul pentru defunct, potrivit obiceiurilor locale, la care a participat inclusiv D. Jenica, astfel încât, în mod evident, cel mai târziu la această dată D. Jenica a avut cunoștință despre decesul tatălui său, iar aceste împrejurări nu au fost combătute de recurenți prin niciun mijloc de probă.

Posibilitatea pe care o avea antecesoarea recurenților, D. Jenica, pentru a accepta moștenirea după defunctul S. Mircea, decedat la_, era acea ca

în termenul legal de opțiune succesorală, fie să dea o declarație notarială autentică, prin care să arate că acceptă expres moștenirea după defunct, fie să fi promovat o acțiune în instanță pentru stabilirea masei succesorale, fie să fi exercitat acte care să fi valorat ele însele acte de acceptare tacită a moștenirii.

Or, defuncta D. Jenica nu a acceptat în mod expres moștenirea și nici nu s-a făcut dovada că a exercitat acte care, prin ele însele, valorează acceptare tacită a moștenirii.

Recurenții au susținut că D. Jenica ar fi acceptat moștenirea după S. Mircea cu ocazia soluționării dosarului nr._, dosar în care aceasta a fost chemată în judecată tocmai în calitate de moștenitor și în urma căruia, prin ieșirea din indiviziune cu privire la mai multe suprafețe de teren, a acceptat ca în lotul său să fie atribuit terenul în suprafață de 9.076,80 mp.

Curtea constată că această susținere a recurenților nu poate fi primită, motivat pe următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 417/_, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosar nr._, s-a admis cererea formulată de reclamantele S. Anghelina și Baltasiu R., în contradictoriu cu pârâții S. V., S. Stella, D. M. Jenica, S. V., Codreanu E. și Călărășanu I., pentru sistare stare de indiviziune asupra mai multor terenuri (f. 7-8 dosar recurs).

Acțiunea din dosar nr._ a fost într-adevăr promovată la_, afirmativ înăuntrul termenului de opțiune succesorală, de 6 luni de la data decesului lui S. Mircea, survenit la_, însă această acțiune nu a fost declanșată de către D. Jenica, ci de către reclamantele S. Anghelina și Baltasiu R., astfel încât, promovarea unei cereri de chemare în judecată de către o altă persoană decât D. Jenica nu poate fi calificată ca un act de dispoziție juridică care să valoreze acceptare a moștenirii, de către D. Jenica.

Prin această sentință s-a reținut calitatea reclamanților și a pârâților de moștenitori după defuncta Badea Jenica, decedată la_, și după defunctul S.

, decedat la_, iar nicidecum după defunctul S. Mircea, chiar dacă în considerentele sentinței se face mențiune și despre "fiu al fiului defunctei, S. Mircea, decedat la_ ";.
Chiar dacă, de principiu, opțiunea succesorală este indivizibilă, nu este admisibil ca într-un nou litigiu pentru dezbaterea unei succesiuni unul dintre comoștenitorii ce a fost parte într-un alt litigiu anterior, să se poată prevala de apărări ce vizează opțiunea succesorală exercită de către ceilalți comoștenitori.
Pe cale de consecință, Curtea constată că în mod legal Tribunalul a reținut că în speță nu s-a făcut dovada acceptării moștenirii, după defunctul S. Mircea, de către defuncta D. Jenica.
Drept urmare, Curtea constată că acest motiv de recurs este nefondat.
În cee a ce pr iveș te c r itic ile invoc ate pr in "supl imen tul l a mo tivele de recurs";
, Curtea constată că acestea vizează preponderent hotărârea instanței de fond, intrând astfel sub incidența excepției inadmisibilității, întemeiate pe dispozițiile art. 282 alin. 1 și art. 299 alin. 1 C.pr.civ.
Ref eritor l a susț iner il e recurenț ilor, în sen sul c ă T ribun alul nu a mai an al iz at
pe f ond restul pre te nț iilor p âr âț ilor, ș i c ă pr in ace as ta soluț ia T r ibunalului ar fi
neleg al ă
,
Curtea constată că aceste susțineri sunt nefondate, în condițiile în care,
nefăcându-se dovada acceptării, de către D. Jenica, a moștenirii după S. Mircea, nici pârâții recurenți, ca de altfel nici autoarea lor, nu mai puteau emite niciun fel de pretenții cu privire la bunurile succesorale rămase după acest defunct, ori cu privire la compunerea masei succesorale și la modalitatea de efectuare a partajului succesoral.
Pe cale de consecință, Curtea constată că, sub acest aspect, soluția Tribunalului este legală.
Ref eritor l a mo tivul de recurs pr in c ar e se susț ine c ă rec ure nț ii nu au pu tu t
p ar tic ip a l a aud iere a mar tor ilor, cu oc az ia ef ectu ăr ii co mis ie i rog ator ii ș i c ă, as tf el,
aces te depoz iț ii ar f i nule.
Art. 169 alin. 1 C. proc. civ. prevede că administrarea probelor se face în fața instanței de judecată, dacă legea nu dispune altfel.
În conformitate cu prevederile art. 169 alin. 4 C. proc. civ., "când administrarea dovezilor urmează să se facă în altă localitate, ea se va îndeplini, prin delegație, de către o instanță de același grad sau chiar mai mică în grad, dacă în ace localitate nu există o instanță de același grad. Dacă felul dovezii îngăduie și părțile se învoiesc, instanța care administrează dovada poate fi scutită de citarea părților.";
Prin urmare, codul de procedură civilă nu reglementează obligativitatea participării părților la administrarea unei probe, atunci când aceasta se realizează prin comisie rogatorie.
Mai mult decât atât, C.proc.civ. îngăduie instanței care administrează dovada, de a "fi scutită de citarea părților";.
Prin urmare, este nefondată susținerea recurenților, în sensul că, prin audierea martorilor prin comisie rogatorie, cu neparticiparea recurenților, proba testimonială astfel administrată ar fi nelegală.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 304 pct. 9 C.pr.civ. și art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Curtea urmează să respingă ca nefondat prezentul recurs.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., recurenții vor fi obligați să îi plătească intimatei SS suma de 4.800 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial, din care suma de 1.800 lei onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 135/_, pentru redactare întâmpinare, sumă justificată prin chitanța de plată nr. 134/_ (f. 32, 33), iar suma de 3.000 lei reprezentând onorariu avocațial aferent contractului de asistență juridică nr. 164/_, pentru asistare și reprezentare intimată în recurs, sumă justificată prin chitanța de plată nr. 139/_ (f. 44-45).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții D. D. -M. și D. R.
-D., împotriva deciziei civile nr. 102/A din 26 septembrie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatei SS suma de 4.800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
A. -A. P.
C.
-M.
CONȚ
I. -D. C.
GREFIER
1. A. M.

Red.CMC/dact.MS 3 ex./_

Jud.apel: C.Iacob/R.I.Berari Jud.fond: A.T.P.

#Succesiuni in Instanta. Spete

← Decizia civilă nr. 73/2013. Succesiune		Decizia civilă nr. 354/2013. Succesiune →

Decizia civilă nr. 4517/2013. Succesiune

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Decizia civilă nr. 4517/2013. Succesiune