Decizia civilă nr. 296/2013. Succesiune

Comentarii

0

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B. -NĂSĂUD

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIV ILĂ NR. 296/R/2013

Ședința publică din data de 26 iunie 2013 Tribunalul constituit din:

PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: R. - I. B.

JUDECĂTOR: M. L. B.

GREFIER: M. - M. E.

Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul formulat de pârâta D. N. S. împotriva sentinței civile nr. 920/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.

Dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de 19 iunie 2013 în prezența pârâtei-recurente D. N. S., a apărătorului reclamantei- intimate Blându M. - avocat Sîngeorzan Daciana și a pârâtei-intimate Ș. L.

, asistată de avocat Feier Mihai Paul, concluziile acestora fiind consemnate în scris în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată:

Prin sentința civilă nr. 920/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost respinsă excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta D. N. S., ca neîntemeiată.

A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta B. M. , domiciliată în contradictoriu cu pârâtele D. N. -S. , V. C. I. și Ș.

L.

și în consecință:

S-a dispus rezilierea contractului de întreținere viageră autentificat de Biroul Notarului Public Groza Aurel sub nr.6380/_, prin care defunctul Vînt

I. a transmis dreptul de proprietate al apartamentului situat în B., SA

M. u nr.7, sc. A, ap.4 înscris în C.F. nr.50272-C 1 -U 11 (provenit din conversia de pe hârtia de C.F. nr.5238/4) în favoarea pârâtei D. N. -S. în schimbul întreținerii acordată acestuia și soției lui Vînt R. și repunerea părților în situația de CF anterioară încheierii acestui contract.

S-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta mamă a reclamantei, V. R., decedată la data de_ se compune din: cota de ¼ parte din apartamentul situat în B., SA M. u nr.7, sc. A, ap.4 înscris în C.F. nr.50272-C1-U11; cota de 5/8 părți (respectiv l/2+l/4xl/2=5/8) din garajul situat în vecinătatea blocului nr.7 situat pe SA M. u,în valoare totală de 800 lei, cota de 5/8 părți (respectiv 1/2+1/4=3/4) din beciul amenajat la subsolul blocului nr.7 situat pe SA M. u, în valoare totală de 170 lei și următoarele bunuri mobile: mobilă sufragerie, în valoare de 400 lei; colțar sufragerie, în valoare de 1500 lei; perdele sufragerie, în valoare de 100 lei; mochetă sufragerie, în valoare de 300 lei; șifonier, vitrină, masă televizor din dormitorul mare în valoare de 200 lei; televizor marca Samsung, în valoare de 200 lei; ladă frigorifică, în valoare de 300 lei; perdele dormitor, în valoare de 100 lei; covor dormitor, în valoare de 100 lei; canapea dormitor, în valoare de 100 lei; șifonier, vitrină, masă televizor din dormitorul mic în valoare de 300 lei; televizor marca Royal,în valoare de 300 lei; perdele dormitor mic în valoare de 50 Iei; covor

dormitor mic, în valoare de 100 lei; colțar și masă, hol, în valoare de 300 lei; masă televizor, în valoare de 200 lei; televizor marca Seg, în valoare de 200 lei; mașină de spălat marca Arctic, în valoare de 700 lei; cuier, în valoare de 100 lei; mobilă de bucătărie, în valoare de 100 lei; aragaz, în valoare de 100 lei; frigider cu combină, în valoare de 700 lei; bijuterii din aur (2 perechi cercei, 4 inele, 1 lănțișor), în valoare de 600 lei.

S-a constatat că reclamanta are vocație succesorală asupra apartamentului situat în B., SA M. u nr.7, sc. A, ap.4 înscris în C.F nr. 50272-Cl-U11 în cotă de 1/8-a parte, iar asupra celorlalte bunuri imobile (garaj și beci) în cotă de 5/16 parte.

S-a luat act și consfințește învoiala părților consemnată în procesul-verbal de împărțire încheiat între reclamantă și sora sa, pârâta D. N. la data de_, având următorul conținut:

"PROCES VERBAL DE ÎMPĂRȚIRE BUNURI DUPĂ DEFUNCTA VÎNT R. DATA_ INTRE MOȘTENITORII B. M. R. ȘI D. N. S.

1. D. N. B. M.

1. Colțar sufragerie 1.mobilă sufrasgerie

   valoare 1500 RON 2 mochetă sufrasgerie

2. frigider (combină frigorifică bucătărie) 3 perdele sufragerie

3. televizor 4 mașină spălat

4. colțar hol 5 televizor

Bijuteriile rămân a fi împărțite deoarece lipsesc din apartament fiind în posesia lui D. N. .

Lucrurile (bunurile) rămase neîmpărțite le donăm de comun acord lui Gherman Lucica (sora decedatei).

Bunurile vor fi ridicate la o dată ulterioară prezentului proces verbal care va fi stabilită de comun acord, până cel târziu la data de_ .

B., MARTORI,

_

B. M. R. COMAN M. BOGD.

CI, seria XB, 0. CI, seria XB, nr. 2.

D. NICLINA CONȚ M.

Seria KT, nr. 1. BI, seria GR, nr. 766170";

S-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea cererii de ieșirea din indiviziune prin formarea de loturi în natură, cu plata de sultă compensatoare.

A fost obligată pârâta D. N. S. la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în sumă de 1235 lei, din care 1226 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și 9 lei timbru judiciar, iar către pârâta Ș. L. a sumei de 400 lei onorariu avocațial (chitanța depusă la fila 24 din dosar).

Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță în baza probatoriului administrat a reținut următoarele

.

În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâta D.

N. S., instanța o va respinge ca neîntemeiată, potrivit argumentelor ce vor fi expuse în continuare.

Prin contractul de întreținere viageră autentificat de Biroul Notarului Public Groza Aurel sub nr. 6380/_, defunctul V. I., în calitate de proprietar tabular, a transmis dreptul de proprietate al apartamentului situat în B., S.

A. M. u nr.7, sc. A, ap.4 înscris în C.F. nr.50272-Cl-Ul 1 (provenit din conversia de pe hârtia de C.F. nr.5238/4) în favoarea pârâtei D. N. -S. ,

care este fiica soției sale, în schimbul întreținerii acordată acestuia și soției lui V.

R. .

Excepția inadmisibilității este nefondată întrucât dreptul de a cerere rezoluțiunea contractului este cu certitudine unul patrimonial în condițiile în care prin el se tinde la repunerea părților în situația anterioară ca urmare a neexecutării obligației debitorului întreținerii. Obligația întreținutului (de transferare a dreptului de proprietate supra apartamentului) s-a executat, la momentul încheierii contractului, astfel că prin acțiune se solicită sancționarea întreținătorului care deține fără cauză prestația efectuată de creditorul întreținerii.

Este adevărat că dreptul la întreținere este un drept personal și netransmisibil prin succesiune, dar acțiunea în rezoluțiune a contractului deși se referă la o prestație personală are totuși un caracter patrimonial. Reclamanta este succesoarea defunctei V. R., iar contractul ce face obiectul prezentului litigiu are un caracter patrimonial și îi dă dreptul să acționeze pentru rezoluțiunea lui, fiind vorba de o sancțiune care să stabilească un echilibru patrimonial. În schimbul imobilului, pârâta D. N. S. s-a obligat să asigure creditorilor întreținere completă, conform mențiunilor din alin. 2 al contractului. Reclamanta a precizat că nu au fost respectate obligațiile prevăzute în contract de către pârâți și a investit instanța cu cererea de reziliere a contractului de întreținere cu constituirea dreptului de uzufruct viager.

În privința fondului cauzei, instanța de fond, analizând probele testimoniale administrate în cauză ( declarațiile martorilor audiați în cauză, respectiv dacă s-a executat sau nu obligația de întreținere asumată prin

contract de pârâtă, a reținut faptul că întreținătoarea pârâtă nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în contractul mai sus menționat.

Întrucât obligația de întreținere cu cele 2 componente ale sale, cea materială și cea psihologică trebuie prestată zilnic, executarea necorespunzătoare a obligațiilor oricând pe parcursul derulării contractului, deci chiar după trecerea unui anumit timp de la încheierea actului, poate duce la rezoluțiune. Aceasta întrucât prestațiile asumate trebuie asigurate corespunzător pe perioada întregii vieți a întreținutului.

Asemănător rentei viagere, creanța de întreținere poate fi constituită și cu titlu gratuit, prin donație sau testament, caz în care sunt aplicabile regulile de formă și de fond ale liberalităților (forma actului, capacitate, revocare, reducțiune etc.). Tot astfel, este posibilă constituirea creanței de întreținere și pe calea stipulației pentru altul făcută donandi causa (în favoarea altei persoane decât cea care înstrăinează bunul sau plătește capitalul), care reprezintă o "donație"; indirectă scutită de formalitatea înscrisului autentic, dar supusă regulilor de fond prevăzute pentru donații.

Dacă în contract există o pluralitate de părți (mai mulți creditori și/sau debitori), obligația de întreținere este indivizibilă (activ și pasiv). Astfel fiind, în caz de pluralitate de creditori, ea nu este considerată îndeplinită dacă nu s-a executat, integral față de toți creditorii, întinderea și valoarea prestației fiind în funcție de necesitățile și durata vieții tuturor creditorilor

Ca atare, problema se pune sub raportul exercitării dreptului patrimonial de a cere rezoluțiunea contractului pentru neexecutarea obligației în trecut (până la decesul creditorului), care se transmite, indivizibil, asupra tuturor moștenitorilor, oricare putând să intenteze acțiunea, astfel că în speță reclamanta a fost îndreptățită a formula prezenta acțiune.

Pentru a se retine lipsa oricărei culpe a întreținătoarei pârâte în îndeplinirea obligațiilor asumate este necesar a se dovedi că aceasta și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale. Ori, datorită caracterului alimentar al

obligației de întreținere, termenele de executare (de zi cu zi) au caracter esențial în sensul dispozițiilor art. 1079 pct. 3 Cod Civil.

Din ansamblul probatoriului testimonial administrat, nu rezultă faptul că pârâta și-a îndeplinit zilnic obligațiile asumate. De altfel, din acest probatoriu nu rezultă nici ca ea a încercat cel puțin executarea zilnică a obligațiilor asumate, izbindu-se de refuzul nejustificat al întreținutei. Nu se contestă faptul că pe anume perioade de timp și când defuncta a fost grav bolnavă pârâta întreținătoare a ajutat-o, dar aceasta nu exclude de plano obligația de întreținere zilnică și de asigurare a celor necesare din punct de vedere material și moral, dat fiind distanța dintre localitățile în care domiciliau părțile contractante, defuncta locuind în B. iar pârâta în E. N., situație în care defuncta era nevoită să apeleze la ajutorul altor persoane, fiica sa ( reclamanta), dar și a altora din familie.

Astfel, încă din anul 2009 defuncta Vînt R. s-a îmbolnăvit foarte grav, petrecându-și astfel cea mai mare parte a anului 2010 prin spitale și la tratamente medicale. Având în vedere că pârâta D. N. -S. domiciliază în jud. Constanța, reclamanta a fost cea care a vizitat-o cel mai mult pe mama sa la spital și s-a ocupat îndeaproape de îngrijirea acesteia.

Mai mult decât atât, având în vedere că defuncta avea nevoie de îngrijire permanentă și motivat de faptul că întreținătoarea nu s-a îngrijit să o ducă mai aproape de domiciliul acesteia, s-a recurs la obținerea unui asistent maternal care să fie alături de ea tot timpul.

Astfel, fiind grav bolnavă în ultimul an de viață defuncta a avut nevoie de îngrijire, de asistență medicală., de deplasări la spital în vederea tratamentului specific cancerului, de curățenie și alimente. Întreținătoarea nu a prestat această obligație decât 1-2 săptămâni (dintr-un an), de restul ocupându-se reclamanta potrivit celor arătate de martorii Ciurar M., Coman I., Savu Octavian, Bucunea Fira, U. ț M. A. și P. E. . Martorii sunt persoane care au constatat cu propriile simțuri cele relatate, chiar au prestat activități specifice obligației de întreținere în favoarea defunctei la solicitarea și pe cheltuiala reclamantei, deși prin contract aceste obligații reveneau pârâtei D. .

In aceste condiții, având în vedere neîndeplinirea prestațiilor asumate de întreținătoare și pactul comisoriu prevăzut la punctul 2 din contract, potrivit art.1020 Cod civ., contractul de întreținere viageră autentificat de Biroul Notarului Public Groza Aurel sub nr.6380/_ este reziliat de drept, iar repunerea părților în situația anterioară se face doar în ce îl privește pe întreținut. Astfel, apartamentul va reintra în masa succesorală a lui Vînt I. în cota de 3/4 și a soției supraviețuitoare Vînt R. (în prezent și aceasta decedată) în cota de 1/4 . Având în vedere că reclamanta împreună cu sora sa sunt singurele descendente ale defunctei Vînt R., rezultă că fiecare va avea o cotă de moștenire de 1/2 din totalul bunurilor existente în masa succesorală la decesul mamei lor. În consecință, întrucât obligația de întreținere nu a fost executată potrivit contractului, urmare a dispunerii rezilierii contractului se impune repunerea părților în situația anterioară.

Procedându-se la stabilirea masei succesorale, în conformitate cu disp. art. 650 și urm. din vechiul C.civil, s-a inclus în masa succesorală a defunctei Vînt R. cota de 1/4 părți din apartament, iar din bunurile comune realizate cu soțul Vînt

I. (garaj și beci), a cotei de 5/8 părți (1/2 + 1/4 din jumătatea (1/2) a defunctului Vînt I., restul de 3/4 părți din apartament și 3/8 părți din garaj și beci revenind pârâtelor Ș. L. și V. C. I., în calitate de fiice ale defunctului.

S-a dispus rezilierea contractului de întreținere viageră autentificat de Biroul Notarului Public Groza Aurel sub nr.6380/_, prin care defunctul Vînt

I. a transmis dreptul de proprietate al apartamentului situat în B., SA

M. u nr.7, sc. A, ap.4 înscris în C.F. nr.50272-C 1 -U 11 (provenit din conversia de pe hârtia de C.F. nr.5238/4) în favoarea pârâtei D. N. -S. în schimbul întreținerii acordată acestuia și soției lui Vînt R. și repunerea părților în situația anterioară încheierii acestui contract; s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta sa mamă decedată la data de_ se compune din: cota de 1/4 din apartamentul situat în B., SA M. u nr.7, sc. A, ap.4 înscris în C.F. nr.50272-C1-U11; cota de 5/8 (respectiv l/2+l/4xl/2=5/8) din garajul situat în vecinătatea blocului nr.7 situat pe SA

M. u în valoare totală de 800 lei; cota de 5/8 (respectiv 1/2+1/4=3/4) din beciul amenajat la subsolul blocului nr.7 situat pe SA M. u, în valoare totală de 170 lei; precum și din următoarele bunuri mobile: mobilă sufragerie, în valoare de 400 lei; colțar sufragerie, în valoare de 1500 lei; perdele sufragerie în valoare de 100 lei; mochetă sufragerie, în valoare de 300 lei; șifonier, vitrină, masă televizor din dormitorul mare în valoare de 200 lei; televizor marca Samsung, în valoare de 200 lei; ladă frigorifică, în valoare de 300 lei; perdele dormitor, în valoare de 100 lei; covor dormitor, în valoare de 100 lei; canapea dormitor, în valoare de 100 lei; șifonier, vitrină, masă televizor din dormitorul mic, în valoare de 300 lei; televizor marca Royal, în valoare de 300 lei; perdele dormitor mic, în valoare de 50 lei; covor dormitor mic, în valoare de 100 lei; colțar și masă - hol, în valoare de 300 lei; masă televizor, în valoare de 200 lei; televizor marca Seg, în valoare de 200 lei; mașină de spălat marca Arctic, în valoare de 700 lei; cuier, în valoare de 100 lei; mobilă de bucătărie, în valoare de 100 lei; aragaz, în valoare de 100 lei; frigider cu combină, în valoare de 700 lei; bijuterii din aur (2 perechi cercei, 4 inele, 1 lănțișor) în valoare de 600 lei; s-a luat act și s- a consfințit învoiala părților consemnată în procesul-verbal de împărțire încheiat între reclamantă și sora sa, pârâta D. N. la data de_, în temeiul art. 271 Cod procedură civilă și s-a constatat că reclamanta are vocație succesorală legală asupra cotei de 1/8-a parte din apartamentul situat în B., SA M. u nr.7, sc. A, ap.4 înscris în C.F nr. 50272-Cl-U11 și asupra celorlalte bunuri imobile (garaj și beci) în cotă de 5/16-a parte .

Potrivit art. 246 Cod procedură civilă, având în vedere cererea formulată în cauză, s-a luat act de renunțarea reclamantei la judecarea petitului de ieșire din indiviziune prin formarea de loturi în natură, cu plata de sultă compensatoare.

Având în vedere soluția adoptată, în conformitate cu disp. art. 247 Cod procedură civilă, văzând culpa procesuală a pârâtei D. N. S., instanța de fond a obligat-o să achite reclamantei suma de 1235 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, din care 1226 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și 9 lei timbru judiciar, iar către pârâta Ș. L. suma de 400 lei onorariu avocațial ( chitanța depusă la fila 24 din dosar).

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta

D. N. -S.

solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca nefondate, cu cheltuieli de judecată în recurs.

În motivarea recursului s-a invocat un prim motiv de casare că greșit instanța de fond a reținut că reclamanta are calitate procesuală activă în cauză, aceasta fiind terț față de părțile contractante. În acest sens, s-a reliefat că contractul de întreținere fiind intuituu personae nu poate fi atacat decât de creditorul întreținerii, nu și de succesorii acestuia, care doar pot continua procesul intentat de creditor în timpul vieții acestuia. Dreptul de întreținere este un drept personal și netransmisibil prin succesiune, acesta se stinge prin moartea beneficiarului. În cauza de față, calitatea procesuală activă revenea autoarei reclamantei, respectiv V. R., care este decedată și nu a promovat o astfel de acțiune în timpul vieții. S-a mai precizat că anterior s-a formulat o acțiune cu același obiect de către V. C. I. și Ș. L. acesta fiind

soluționată prin sentința civilă nr.599/2004 a Judecătoriei B., prin care s-a respins capătul de cerere privind constatarea rezoluțiunii de drept a contractului de întreținere, apoi fiind respins și recursul declarat.

S-a mai criticat sentința pentru că prima instanță nu a clarificat și pus în discuția părților ce anume dorește reclamanta, respectiv rezoluțiunea sau rezilierea contractului de întreținere, situație în care sentința atacată este lovită de nulitate, instanța a dispus rezilierea contractului, ce produce efecte doar pentru viitor, situație în care a schimbat natura și înțelesul neîndoielnic al actului juridic dedus judecății.

În ce privește fondul cauzei s-a susținut că sentința este nelegală și netemeinică și din această perspectivă. În acest sens s-a arătat că întreținuții locuind în altă localitate în mod evident nu putea să fie voința acestora ca recurenta să presteze întreținerea la domiciliul lor, mai ales că s-a stipulat expres că prestațiile de întreținere pot consta și în trimiterea unor sume de bani, ceea ce a realizat, nefiind afectate drepturile creditorilor, modalitățile concrete de executare rămânând la aprecierea părților, atunci când nu locuiesc împreună. A precizat că a făcut deplasări cu trenul și cu autoturismul proprietate personală la domiciliul mamei sale ori de câte ori era necesar și a trimis periodic sume de bani.

A mai arătat că față de pactul comisoriu menționat în contractul de întreținere, beneficiara întreținerii dacă nu ar fi fost mulțumită de felul cum și-a îndeplinit obligațiile contractuale putea să promoveze în timpul vieții o acțiune în rezoluțiunea contractului de întreținere, lucru pe care nu l-a făcut. Prin martorii propuși de pârâta recurentă și audiați de instanța de fond s-a dovedit că timp de cca.10 ani s-a achitat de toate obligațiile de întreținere față de beneficiară și că atunci când acesta a fost bolnavă s-a ocupat de cele necesare asigurării tratamentului medical, asistență medicală și spitalizare când a fost cazul, aspecte de care prima instanță nu a ținut seama la luarea soluției atacate.

Recurenta a precizat că mama sa a decedat din cauza unei boli incurabile, iar nu din cauza că nu a fost îngrijită corespunzător și că nu a avut cele necesare traiului. Soluția instanței de fond este nelegală și pentru faptul că a dispus rezilierea contractului de întreținere pe care l-a încheiat cu întreținutul V. u I. decedat la_, fiindcă reclamanta intimată nu are nici un fel de legături de rudenie cu acest defunct, situație în care acțiunea din această perspectivă trebuia respinsă pentru lipsă calitate procesuală activă, pe de o parte, fie, pe altă parte, ca prescrisă, raportat la data decesului arătată.

Nelegală este și soluția de partajare a bunurilor succesorale rămase după defunctul V. u I., fiindcă s-a dispus partajarea bunurilor succesorale după acest defunct prin sentința civilă nr.599/2004 a Judecătoriei B., fiind atribuite în natură pârâtei V. R., ce a fost obligată să plătească sultă compensatoare pârâtelor V. C. I. și Ș. L., instanța nemaiputând dispune o nouă partajare a bunurilor fără a încălca principiul autorității de lucru judecat. Pe de altă parte, soluția este greșită și sub aspectul modalității de partajare a bunurilor, fiindcă garajul care a fost inclus în masa bunurilor succesorale nu mai există fiind demolat, întrucât a fost ridicat fără autorizație de construire.

În drept, s-au invocat prevederile art.312 și art.304/1, art.304 pct.9 Cod procedură civilă.

Recursul promovat de pârâtă a fost legal timbrat.

Intimată reclamantă B. M. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului

declarat ca neîntemeiat și menținerea sentințe atacate ca legală și temeinică f.103-106.

În ce privește excepția lipsei calității procesuale active invocate de pârâta recurentă a susținu că această excepție este neîntemeiată, mai ales că s-a respins

excepția inadmisibilității cererii fiind incidente aceleași argumente. Caracterul personal al creanței de întreținere nu influențează caracterul patrimonial al acțiunii în rezilierea contractului pentru neîndeplinirii prestațiilor de către debitor. Argumentul de bază pentru care moștenitorii pot formula o asemenea acțiune are la bază cauza contractului de întreținere, astfel debitorul obligației de întreținere care nu și-a executat obligația ajunge să dețină fără cauza prestația efectuată de creditorul întreținerii, iar în aceste condiții, în vederea restabilirii echilibrului contractual dacă creditorul întreținerii nu ajunge să formuleze acțiunea, acest drept se transmite moștenitorilor acestuia prin efectul moștenirii. În cauză, în condițiile în care reclamanta este succesoarea întreținutei V. R. în calitate de fiică, rezultă că atât timp cât aceasta era îndreptățită să solicite rezoluțiunea, acest drept neexercitat din diverse motive s-a transmis reclamantei moștenitoare.

Intimata reclamantă a susținut că este nefondată susținerea recurentei că prima instanță a schimbat natura și înțelesul vădit și neîndoielnic al actului dedus judecății, fiindcă instanța de fond raportat la cererile formulate a dispus desființarea contractului având ca obiect o executare succesivă și a dispus repunerea părților în situația anterioară, rezilierea fiind tocmai rezoluțiunea unui contract cu executare succesivă, iar pentru creditor, desființarea contractului poartă denumirea de reziliere, iar doar pentru debitor care a obținut bunul în schimbul întreținerii, desființarea poartă denumirea de rezoluțiune.

Referitor la fondul cauzei, intimata reclamantă a susținut că criticile pârâtei recurente sunt lipsite de forță juridică. În acest sens a susținut că instanța de fond analizând întreg probatoriul administrat a concluzionat justificat că recurenta nu a acordat tor sprijinul material, dar și moral de care acesta a avut nevoie. Faptul că s-a prevăzut o clauză că întreținerea poate fi asigurată prin trimiterea unor sume lunar, totuși raportat la bolile avute de întreținută, precum și de boala incurabilă de care a suferit în ultimul an de viață simplul ajutor material oferit nu a fost suficient, întreținuta fiind nevoită să recurgă în repetate rânduri la alte persoane pentru ajutor, în special la reclamantă.

Excepția prescripției dreptului la acțiune este neîntemeiată deoarece termenul de prescripție se raportează la data decesului defunctei V. R., motivat de caracterul indivizibil al obligației de întreținere viageră pentru pluralitate de creditori. Nefondată este și excepția autorității de lucru judecat deoarece nu sunt îndeplinite condițiile legale privind identitatea de cauză, obiect și părți. Astfel, în dosarul nr.3785/2002 s-au partajat aflate în masa succesorală a defunctului V. I., în timp ce în prezenta cauză sunt supuse partajului bunurile din masa succesorală a defunctei V. R. . Mai mult prin procesul verbal din_ recurenta a fost de acord cu partajarea amiabilă a bunurilor mobile din masa succesoral a defunctei.

Intimatele pârâte V. C. I. și Ș. L. au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului

f.90-93

În motivarea acestei poziții procesuale s-a susținut că este neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active întrucât dreptul de a cerere rezoluțiunea contractului este cu certitudine unul patrimonial în condițiile în care prin el se tinde la repunerea părților în situația anterioară ca urmare a neexecutării obligației debitorului întreținerii. Obligația întreținutului (de transferare a dreptului de proprietate supra apartamentului) s-a executat, la momentul încheieri contractului, astfel că prin acțiune se solicită sancționarea întreținătorului care deține fără cauză prestația efectuată de creditorul întreținerii.

În ce privește critica recurentei că prima instanță a schimbat natura și înțelesul vădit și neîndoielnic al actului dedus judecății și acesta este nefondată, fiindcă instanța de fond a dat ceea ce s-a cerut, fiind irelevantă distincția făcută

atât timp cât rezilierea este rezoluțiunea unui contract cu executare succesivă, doar prestația debitorului întreținerii fiind succesivă, cea a creditorului fiind de principiu executată printr-un singur act.

Pe fondul cauzei a arătat că obligația de întreținere asumată prin contractul autentificat sub nr. 6380/_ de către BNP Groza Aurel nu a fost prestată conform prevederilor contractuale în natură sau prinprestații periodice în bani. Astfel, fiind grav bolnavă în ultimul an de viață defuncta a avut nevoie de îngrijire, de asistență medicală., de deplasări la spital în vederea tratamentului specific cancerului, de curățenie și alimente. Întreținătoarea nu a prestat această obligație decât 1-2 săptămâni (dintr-un an), de restul ocupându-se reclamanta potrivit celor arătate de martorii Ciurar M., Coman I., Savu Octavian, Bucunea Fira, U. ț M. A. și P. E. . Martorii sunt persoane care au constatat cu propriile simțuri cele relatate, chiar au prestat activități specifice obligației de întreținere în favoarea defunctei la solicitarea și pe cheltuiala reclamantei, deși prin contract aceste obligații reveneau pârâtei D. . În consecință, întrucât obligația de întreținere nu a fost executată potrivit contractului, urmare a dispunerii rezilierii contractului se impune repunerea părților în situația anterioară.

Efectuarea unor îmbunătățiri la imobilul în litigiu este irelevantă în analizarea îndeplinirii obligației de întreținere asumată prin contract, iar excepția prescripție extinctive invocate este nefondată, întrucât termenul de prescripție se calculează de la data neîndeplinirii obligațiilor,când se naște dreptul la acțiune, acesta fiind termenul general de 3 ani înăuntrul căruia s-a formulat acțiunea.

În ce privește sentința civilă nr.599/2004 a Judecătoriei B. cu privire la care recurenta a susținut că s-a încălcat principiul autorității de lucru judecat, această susținere este nefondată fiindcă, în primul rând prin sentința recurată nu s-a procedat la partajarea bunurilor, ci doar la stabilirea cotelor de moștenire, reclamanta renunțând la petitul de ieșire din indiviziune, iar apoi apartamentul în litigiu nu se afla în patrimoniul defunctului la data pronunțării sentințe invocate de pârâtă.

Examinând sentința atacată

prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată se impune admiterea recursului potrivit argumentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.

În prealabil, tribunalul va examina motivul de recurs privind excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei în promovarea acțiunii.

Tribunalul față de obiectul acțiunii introductive prin care s-a solicitat și rezilierea contractului de întreținere viageră arată că această excepție invocată de pârâta recurentă este nefondată, fiindcă reclamata intimată are legitimitate procesuală activă în ce privește cererea de reziliere a contractului de întreținere viageră autentificat de BNP Groza Aurel sub nr.6380/_ .

În acest sens, trebuie reliefat că prin acest contract s-a prevăzut că recurenta pârâtă D. N. -S. avea obligația de a asigura întreținerea atât proprietarului tabular ce a transmis dreptul de proprietate asupra imobilului apartament în litigiu, respectiv V. I., cât și soției acestuia V. R., mama recurentei și a reclamantei, ce avea calitatea de întreținută, iar ținând cont de caracterul indivizibil al obligației de întreținere, debitorul întreținerii trebuia să execute obligațiile asumate în contract față de ambii întreținuți.

Așa fiind, reținând că reclamanta intimată este fiica defunctei întreținute V.

R. și că acțiunea în desființarea contractului are un caracter patrimonial și că dreptul de acțiune s-a transmis prin succesiune în favoarea intimatei reclamante, neexistând nici o dispoziție legală prohibitivă în acest sens, reclamanta justifică calitate procesuală activă, chiar dacă defuncta nu a exercitat personal o asemenea acțiune, acest lucru având impact sub alt aspect după cum va fi arătat

în continuare. Este real că acest contract de întreținere are un caracter intuituu personae, dar acest caracter nu înlătură posibilitatea succesorilor beneficiarului întreținerii să ceară rezoluțiunea contractului pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate de către debitorul întreținerii chiar față de beneficiarul întreținerii, adică față de antecesoarea reclamantei în cauză, urmând a se analiza pe fond această cerere dedusă judecății.

Nefondată este și critica recurentei privind faptul că prima instanță a schimbat natura și înțelesul vădit și neîndoielnic al actului dedus judecății, fiindcă instanța de fond a soluționat acțiunea așa cum a fost formulată, nefiind în măsură să o modifice, pe de o parte, iar pe de altă parte, trebuie subliniat că ceea ce s-a urmărit prin acțiunea era desființarea contractului de întreținere și repunerea părților în situația anterioară încheierii actului, iar faptul că reclamanta a cerut rezilierea contractului, iar nu rezoluțiunea nu poate atrage admiterea recursului sub acest aspect, atât timp cât rezilierea nu este altceva decât rezoluțiunea unui contract cu executare succesivă, știut fiind că prestația debitorului întreținerii este succesivă, în timp ce cea a creditorului a fost executată printr-un singur act.

În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, tribunalul arată că cererea privind rezilierea contractului este supusă prescripției dreptului de acțiune, fiind aplicabil termenul general de 3ani, care trebuie calculat, raportat la motivele concrete invocate în acțiune, de la data decesului defunctei V. R., decedată la data de_, iar raportat la această dată acțiunea introdusă în data da 20 iulie 2010 a fost formulată în termen. Aserțiunile recurentei sub aspectul prescripției acțiunii privind data decesului primului întreținut V. I., nu pot atrage respingerea cererii ca prescrise, fiindcă, pe de o parte, obligația de întreținere viageră asumată de recurentă având caracter indivizibil se stinge după decesul ambilor beneficiari ai întreținerii, iar pe de altă parte, reclamanta a invocat faptul că recurenta pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de întreținere față de mama acesteia V. R., iar nu față de V. I. .

Prima instanță nu a încălcat nici principiul autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr.599/2004 a Judecătoriei B., dosar în care a fost respins ca neîntemeiat petitul privind constatarea nulității sau rezoluțiunii de drept, reclamante fiind pârâtele din acest dosar V. C. I. și Ș. L., nefiind întrunită triplă identitate de părți, obiect și cauză, fiindcă în acel dosar s- a invocat neexecutarea obligației de întreținere față de defunctul V. I., decedat la data de_, în timp ce în acest dosar s-a invocat neexecutarea ulterioară a obligației asumate prin același contract de recurentă față de beneficiara întreținerii V. R., cauza fiind diferită, pe de o parte, iar pe de altă parte, în acest dosar, contrar susținerilor recurentei, nu s-a procedat la partajarea acelorași bunuri, ci doar la stabilirea cotelor de moștenire, reclamanta renunțând la petitul de ieșire din indiviziune.

În ce privește fondul cauzei,

tribunalul găsește critica recurentei pârâte ca fiind întemeiată și arată că în mod neîntemeiat prima instanță a dispus rezilierea contractului de întreținere viageră autentificat de Biroul Notarului Public Groza Aurel sub nr.6380/_, prin care defunctul Vînt I. a transmis dreptul de proprietate al apartamentului situat în B., SA M. u nr.7, sc. A, ap.4 înscris în C.F. nr.50272-C 1 -U 11 (provenit din conversia de pe hârtia de C.F. nr.5238/4) în favoarea pârâtei D. N. -S. în schimbul întreținerii acordată acestuia și soției lui Vînt R. și repunerea părților în situația de CF anterioară încheierii acestui contract.

În acest sens, tribunalul arată că prin acest contract părțile contractante au stipulat expres o clauză potrivit căreia întreținuții sunt de acord ca întreținerea să le fie asigurată prin trimiterea unor sume de bani. Această clauză contractuală, opozabilă și reclamantei intimate ce a atacat actul în calitate de succesor al

defunctei părți contractante, se explică prin faptul că atât la data încheierii contractului, dar și pe durata executării acestuia, beneficiarii întreținerii Vînt I. și Vînt R. locuiau în B., în timp ce debitoarea obligației de întreținere respectiv reclamanta locuia în E. N., județul Constanța, ceea ce conduce la ideea că creditorii întreținerii au fost de acord și și-au asumat contractual să primească sume de bani aferente obligației de întreținere, fiind greu de crezut că aceștia se așteptau să li se presteze efectiv în natură cele indicate în contract, respectiv hrană, îmbrăcăminte, spălat, curățenie, încălzire, iluminat, tratament medical în caz de nevoie.

Așa fiind, tribunalul constată că din acest punct de vedere contractul de întreținere este atipic, știind fiind faptul că în general toate părțile contractante locuiesc în aceeași localitate sau în localități apropriate ceea ce permite executarea în natură a obligației de întreținere. În cazul de față, beneficiarii întreținerii, deși aveau alte rude apropiate în județul în care locuiau, respectiv pe intimate, au înțeles să contracteze cu reclamanta ce locuia la depărtare într-un alt județ, ceea ce denotă o încredere deosebită în aceasta, iar acest fapt nu poate fi imputat acesteia, recurenta fiind îndreptățită să-și execute obligațiile contractuale prin trimiterea unor sume de bani destinate întreținerii.

În cauză, tribunalul examinând probatoriul administrat, consideră că recurenta pârâtă și-a îndeplinit obligația de întreținere asumată față de mama sa prin contract prin modalitatea contractuală alternativă de trimitere a unor sume de bani destinate întreținerii.

Pentru a ajunge la această concluzie, tribunalul a avut în vedere, în primul rând, poziția avută de beneficiara întreținerii în timpul vieții acesteia, respectiv V.

R., care nu s-a plâns vreunei persoane că este nemulțumită de recurentă, nici un martor audiat nu a spus așa ceva, și nici că pârâta recurentă nu și-ar fi respectat obligația de întreținere asumată prin contractul atacat. Deosebit de relevant sub acest aspect este și aspectul că beneficiara întreținerii V. R., deși putea să o facă, nu a înțeles să atace în justiție contractul de întreținere viageră și să solicite desființarea acestuia, ceea ce conduce la concluzia univocă că era mulțumită de modul cum pârâta recurentă și-a îndeplinit obligația asumată prin contract față de aceasta.

Tribunalul subliniază faptul că atitudinea beneficiarul întreținerii are o relevanță importantă în asemenea acțiuni formulate de moștenitorii acestora, doar în situații deosebite, când se dovedește că creditorul și beneficiarul întreținerii a fost împiedicat să se adreseze justiției pentru desființarea contractului, ori că acesta intenționa să facă acest lucru, dar a decedat subit, se poate ajunge la concluzia, raportat și la probele administrate în acest sens dar și cu privire la executarea obligației de întreținere potrivit clauzelor contractuale, că debitorul întreținerii nu a respectat obligația de întreținere asumată, în caz contrar, dacă beneficiarul întreținerii a rămas pasiv și nu a cerut desființarea contractului de întreținere, iar din probatoriul administrat reiese că în mod constant debitorul întreținerii a îndeplinit obligația ce-i revenea, se poate conchide în mod rezonabil că beneficiarul întreținerii a fost mulțumit de modul de executare a obligației de întreținere, fiind cel mai în măsură să aprecieze asupra prestației datorate, iar o acțiune formulată de moștenitori nu ar trebui admisă ca întemeiată.

Mai trebuie reliefat și faptul că prin încheierea unui contract de întreținere, beneficiarul întreținerii este îndreptățit să primească pe lângă prestația asumată contractual de debitorul întreținerii, dacă se ivește ocazia, și alte servicii și beneficii ori daruri din partea altor persoane, fie rude, fie străine, sau să beneficieze de prestații financiare din partea instituțiilor publice dacă întrunește condițiile legale de acordare ori să desfășoare activități lucrative și să obțină venituri pe care le poate folosi după cum care de cuviință. Prin faptul că

beneficiarul întreținerii primește și alte beneficii și servicii suplimentar din partea altor persoane nu înseamnă automat că se impune rezoluțiunea contractului de întreținere, acest lucru fiind posibil doar dacă se dovedește clar că debitorul întreținerii nu și-a mai îndeplinite deloc sau și-a îndeplinit necorespunzător obligația de întreținere asumată contractual.

În cauză, examinând probatoriul testimonial, reiese că în ultima perioadă de timp cât beneficiara întreținerii V. R. a necesitat îngrijiri medicale din cauza afecțiunii de care suferea și din cauza căreia apoi a decedat, se poate constata că reclamanta intimată a vizitat-o la spital ocazie cu care îi ducea diferite bunuri și că a angajat pe o martoră să asigure curățenia în locuința mamei sale, aspecte reținute și de prima instanță raportat la declarațiile martorilor propuși de reclamantă, dar aceste fapte nu sunt suficiente pentru a se ajunge la desființarea contractului, fiindcă după cum s-a explicat anterior recurenta putea să-și îndeplinească obligația contractuală prin trimiterea unor sume de bani, ceea ce a și realizat, relevantă în acest sens fiind declarația martorului M. N., martor care a fost în relații de prietenie apropiate cu V.

R. în ultima perioadă a vieții acesteia.

De asemenea, se constată din probatoriul administrat că defuncta întreținută pleca în fiecare an în vizită la domiciliul recurentei din E. unde locuia o perioadă de timp, ocazie cu care se poate deduce că recurenta pârâtă îi oferea întreținerea necesară în natură, iar la întoarcere îi da mamei sale și anumite sume de bani necesare întreținerii, nefiind necesar a fi întocmite în acest sens chitanță doveditoare, dat fiind raporturile de rudenie dintre aceste persoane. Mai reiese și faptul că recurenta s-a deplasat de fiecare dată când beneficiara întreținerii a fost spitalizată de la domiciliul său din E. la B., că a fost cu aceasta când a fost operată la C. Napoca și că s-a preocupat îndeaproape de starea medicală a mamei sale, iar după deces a suportat cheltuielile de înmormântare, lucru recunoscut de altfel de reclamantă în răspunsul de la interogatoriu.

Chiar dacă este posibil ca reclamanta intimată în perioada în care mama sa a fost bolnavă, dat fiind că locuia în aceeași localitate cu aceasta, să o fi vizitat mai des decât recurenta pârâtă și să-i asigure și suport moral filial, lucru firesc dealtfel, tribunalul arată că și din partea recurentei, V. R. a beneficiat constant de suport moral și afectiv în perioada în care a fost bolnavă, aspect reieșit din declarațiile martorilor propuși de pârâtă, neputându-se considera că recurenta și-a lăsat mama fără nici un suport material și moral.

Așadar, reținând că recurenta pârâtă s-a preocupat îndeaproape de situația mamei sale, că acesteia i-a asigurat întreținerea prin trimiterea unor sume de bani, așa cum s-a convenit contractual, aspect dedus în principal din atitudinea beneficiarului întreținerii care nici nu s-a declarat nemulțumită de modul în care a ajutat-o recurenta și nici nu a introdus personal acțiunea în rezoluțiune, tribunalul consideră că nu există suficiente temeiuri care atragă desființarea contractului de întreținere, chiar dacă V. R. a beneficiat de un oarecare suport, în principal moral, în perioada în care era bolnavă și a fost spitalizată și din partea reclamantei, această atitudine a reclamantei fiind firească, dată fiind relația de rudenie, dar acest lucru nu e îndeajuns pentru a atrage însă și rezilierea contractului de întreținere viageră autentificat de BNP Groza Aurel sub nr.6380/_ așa cum s-a solicitat prin acțiunea dedusă judecății.

Tribunalul arată că este nefondată critica recurentei privind introducerea greșită în masa succesorală a garajului pe motiv că ar fi fost demolat, fiindcă la dosar nu există vreo probă certă în acest sens, situație în care se impune rămânerea acestui bun în masa succesorală a defunctei.

Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează ca în temeiul art.312 alin.2,3 Cod procedură civilă, să admită recursul declarat de pârâtă

împotriva sentinței civile nr.920/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, va fi modificată în parte sentința atacată în sensul că va fi admisă doar în parte acțiunea civilă formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtele, se va respinge ca nefondată cererea reclamantei privind rezilierea contractului de întreținere viageră autentificat de BNP Groza Aurel sub nr.6380/_, iar implicit și cea de repunere a părților în situația anterioară încheierii contractului. Fiind respinsă ca nefondată cererea reclamantei privind rezilierea contractului de întreținere viageră, vor fi înlăturate din sentința atacată dispozițiile de constatare ca făcând parte din masa succesorală a defunctei V. R.

, decedată la data de_, a cotei de 1/4 din apartamentul situat în B., str.

A. M. u, nr.7, sc.A, ap.4, înscris în CF 50272-C1-U11, ce a făcut obiectul contractului de întreținere și cea de constatare că reclamanta are vocație succesorală asupra acestui apartament în cotă de 1/8 părți.

Se vor menține celelalte dispoziții din sentința atacată, fiindcă acestea nu au fost criticate prin cererea de recurs și nici nu există elemente care să impună din oficiu modificarea acestora.

Trebuie reliefat sub acest aspect, că prin cererea de recurs nu s-a criticat soluția primei instanțe privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată la fond, situație în care se impune a fi menținută, mai ales că a fost admisă în parte acțiunea, iar recurenta a cerut asemenea cheltuieli de judecată la fond doar prin concluziile scrise depuse în recurs la termenul din 05 iunie 2013, însă cererea nu mai poate fi avută în vedere și examinată, fiind tardiv formulată, cu nerespectarea termenului de 15 zile pentru motivarea recursului impus de art.303 Cod procedură civilă, pârâta recurentă trebuind să critice expres prin cererea de recurs și dispoziția de soluționare a cheltuielilor de judecată la fond.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă, fiind admis recursul, ținând cont și de cererea recurentei prin care a cerut cheltuieli de judecată doar de la intimata reclamată, care se află în culpă procesuală, tribunalul urmează a obliga intimata reclamantă să plătească recurentei suma de 1009 lei cheltuieli de judecată în recurs, din care suma de 620 lei reprezintă taxă judiciară de timbru aferentă recursului achitată de recurentă potrivit chitanței depuse la dosar f.11, 5 lei timbru judiciar achitat f.1, iar suma de 384 lei reprezintă cheltuieli de deplasare ale recurentei la două termene de judecată în recurs potrivit tichetelor de tren atașate la dosar, respectiv câte 192 lei dus-întors.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâta D. N. -S. , domiciliată în E.

N., S. T. nr.21, județul Constanța, împotriva sentinței civile nr.920/2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, modifică în parte sentința atacată în sensul că:

Admite, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta B. M. , domiciliată în B., S. N., nr. l, ap. 28, județul B. -Năsăud în contradictoriu cu pârâtele D. N. -S. , V. C. I. , domiciliată în B.

, SA T., nr.7, sc. C, ap.50, județul B. -Năsăud și Ș. L. , domiciliată în B., S. T. V., nr. 50, sc. C, ap. 14, județul B. - Năsăud .

Respinge ca nefondată cererea reclamantei privind rezilierea contractului de întreținere viageră autentificat de BNP Groza Aurel sub nr.6380/_ .

Înlătură din sentința atacată dispozițiile de constatare ca făcând parte din masa succesorală a defunctei V. R., decedată la data de_, a cotei de 1/4 din apartamentul situat în B., str. A. M. u, nr.7, sc.A, ap.4, județul B.

-Năsăud, înscris în CF 50272-C1-U11 și cea de constatare că reclamanta are vocație succesorală asupra acestui apartament în cotă de 1/8 părți.

Menține celelalte dispoziții din sentința atacată.

Obligă intimata reclamantă B. M. să plătească recurentei D. N.

-S.

suma de 1009 lei cheltuieli de judecată în recurs.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2013.

	PREȘEDINTE,				JUDECĂTORI,			GREFIER,
G.	C. F. R.	I.	B.	M.	L. B. M.	M.	E.

MLB//2ex.// 12 iulie 2013Jud. fond Moldova NL.

← Decizia civilă nr. 354/2013. Succesiune		Decizia civilă nr. 346/2013. Succesiune →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 543/2013. Succesiune Decizia civilă nr. 73/2013. Succesiune Decizia civilă nr. 4517/2013. Succesiune Decizia civilă nr. 354/2013. Succesiune Decizia civilă nr. 346/2013. Succesiune Încheierea civilă nr. 9/2013. Succesiune Decizia civilă nr. 280/2013. Succesiune Decizia civilă nr. 533/2013. Succesiune