Decizia civilă nr. 943/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 943/R/2013
Ședința publică de la 02 Octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE Ana-SS
Judecător D. T.
Judecător F. S. B. Grefier C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe recurent M. M., recurent M. H.
, recurent M. I. JR. și pe intimat B. V., intimat C. L. F. DE A. A L. N. DE PE L. P. C. F., intimat C. J. C. DE A.
A L. N. DE PE L. P. J. C., intimat SC H. & H. S., având ca obiect recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 6362 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N., dosar având ca obiect revendicare imobiliară .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru recurenți av. CHIRILĂ L. I., iar pentru intimatul B. V. se prezintă av. BUMB MIOARA, lipsind intimații C. L. F. DE A. A L. N. DE PE L.
P. C. F., intimat C. J. C. DE A. A L. N. DE PE L.
P. J. C. .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art.
150 C.pr.civ., T. ul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Se constată că recursul este formulat și motivat în termen, comunicat.
La data de_ s-a depus prin registratura instanței întâmpinare din partea intimatului B. V., instanța procedând la comunicarea unui exemplar cu reprezentanta recurenților.
Reprezentanta recurenților depune la dosar înscrisuri emanând de la parchet precum și o cerere înregistrată de antecesoarea recurentelor prin care dorește să dovedească că terenul litigios a fost împrejmuit de recurenți.
Gardul nu a fost edificat pe fundament de beton.
Reprezentanta intimatului solicită un scurt termen de judecată în vederea studierii înscrisurilor depuse.
De asemenea, învederează că la termenul anterior s-a pus în vedere reprezentantei recurenților să depună la dosar împuternicire avocațială pentru motivarea recursului.
Reprezentanta recurenților a solicitat prin motivele de recurs încuviințarea probei cu martori.
Astfel, la judecata pe fond a cauzei, în rejudecare a fost propus un martor spre audiere, numitul L. ci N., însă la momentul respectiv a fost imposibilă audierea acelui martor, întrucât martorul a fost bolnav.
În prezent martorul propus nu mai are probleme de sănătate și poate fi audiat.
Totodată a solicitat la fond audierea persoanei care a făcut măsurătorile asupra terenului, care ulterior au stat la baza punerii în posesie, respectiv a martorului Leordean G. .
De asemenea, solicită reaudierea unuia dintre martorii care au fost audiați la judecata pe fond, respectiv a numitului Irimieș I. din localitatea T., nr. 112, apreciind că acest martor nu a fost audiat cu privire la toate aspectele relevante și cu privire la care martorul avea cunoștință.
Reprezentanta intimatului arată, referitor la proba testimonială, că se opune audierii martorilor menționați la acest termen, la fondul cauzei au fost audiați câte doi martori și s-a administrat proba cu interogatoriile părților.
Nu se impune încuviințarea audierii martorului propus la acest termen și nici reaudierea martorului Irimieș I. și nici audierea persoanei care a făcut măsurătorile în teren, acest martor ar fi trebuit propus la judecata pe fond a cauzei, iar nu în această fază procesuală.
Mai mult, toi martorii au arătat că titlurile de proprietate au fost emise conform folosinței faptice, nefiind făcute măsurători.
Reprezentanta recurenților precizează că numitul L. ci N., cunoaște aspecte nerelevate de către ceilalți martori, fiind vorba de o persoană care cunoaște foarte bine terenurile cu vecinătățile din localitate, întrucât această persoană a făcut parte din conducerea fostului C.A.P.
Numitul L. ci V. știe faptul că terenurile erau delimitate de o vale și că a ulterior a avut loc o regularizare/deviere a cursului râului ce curgea prin acea vale. Astfel, terenul proprietatea reclamanților avea ca și vecinătate valea, însă nu mai avea dimensiunile avute anterior schimbării cursului râului.
După deliberare, în temeiul art. 167 C.pr.civ., tribunalul urmează a încuviința proba cu înscrisuri solicitată de reprezentanta recurenților
În ceea ce privește proba testimonială, tribunalul apreciază aceasta este inadmisibilă, raportat la prevederile art. 305 C.pr.civ., motiv pentru care o respinge.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, în temeiul art.
150 C.pr.civ., T. ul declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta recurenților, având cuvântul, solicită admiterea recursului și pe cale de consecință, casarea hotărârii atacate și după rejudecarea cauzei pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii ori admiterii în parte, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
Intimatul B. V. nu avea calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul Cantor I. și Cantor V., acesta fiind înscris în Registrul Agricol cu o suprafață de 0,22 ha. terenul solicitat de 1700 m.p. este teren care a aparținut altor persoane.
Pârâtul intimat nu a făcut dovada că ar fi primit de la socrii săi o suprafață mai mare decât cea înscrisă în registrul agricol și nici a motivelor pentru care nu ar fi înscris în registrul agricol o suprafață mai mare.
Raportat la înscrierile din Registrul Agricol, pârâtul era îndreptățit doar pentru suprafața de 0,20 ha iar pentru diferența de 0,17 ha care ar fi aparținut defuncților Cantor îndreptățiți la reconstituire erau moștenitorii acestuia.
Antecesorul reclamanților în mod corect a beneficiat de eliberarea unui titlu de proprietate pentru suprafața de 4300 mp, intimatul pârât fiind îndreptățit doar la 2200 mp.
Din toată probațiunea administrată rezultă că recurenții folosesc mai puțin cu o suprafață aproximativ egală cu cea care sunt puși în posesie pârâții.
Martorii audiați au declarat că terenurile au fost măsurate fiecărui proprietar, un singur martor declarând că nu s-au respectat înscrierile din Registrul Agricol. Întrucât pârâtul a pretins mai întâi reconstituirea dreptului pentru o suprafață mai mare decât cea înscrisă în registrul agricol iar apoi a intrat abuziv în terenul recurenților nu constituie just titlu pentru dobândirea dreptului de proprietate. Recurenții au făcut dovada dreptului de proprietate s-a făcut cu înscrierea în registrul agricol.
Reprezentanta intimatului B. V., având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea în integralitate a Sentinței Civile 6326/2013 pronunțată în dosarul nr._ * de Judecătoria Cluj-Napoca, ca fiind legală și temeinică.
Consideră că soluția instanței de fond este temeinic susținută de întreaga probațiune efectuată în cauză iar administrarea oricăror altor probe este absolut inutilă.
Din întreaga probațiune a reieșit fără nici un fel de dubiu împrejurarea că pârâtul a fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren pe care a folosit-o de foarte mult timp, iar reclamantul a fost în eroare cu privire la suprafața pe care a solicitat-o la reconstituirea și care a fost înscrisă în registrul agricol, în fapt acesta nedeținând niciodată întreaga suprafață de 4300 mp, împrejurare de care nu poate fi răspunzător pârâtul.
Diferența de teren care lipsește reclamantului se află parte în parcela de peste drum și parte în orice altă parcelă învecinată.
Cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr.
6362 din_, pronunțată în dosarul nr. _
* al Judecătoriei C. -N. a fost respinsă acțiunea civila formulata, completata, extinsa și precizata de reclamantul M. I., în contradictoriu cu parații B. V.
, C. L. F. de A. a L. nr. nr. 18/1991, și C. J. C. de A. a L. . nr. 18/1991, a fost obligat reclamantul la plata sumei de 800 lei reprezentând cheltuieli de judecata, în favoarea paratului B. V. .
Analizând probatoriul administrat instanța de fond a reținut următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr. 6714/2007 s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea reclamantului asupra terenului în suprafața de 4.300 mp situat în localitatea T.
, comuna F., tarla nr. 72, parcela nr. 2884/21/2 (f.7 dosar fond )conform solicitării exprimata prin cererea înregistrata sub nr. 1259/_ (f.56).
Din raportul de expertiza tehnica extrajudiciara întocmit și completat în cauza de expert Florea F. (f. 82 și urm, 113-114, 227 și urm. dosar fond ) a rezultat ca în realitate la fata locului, reclamantul folosește doar o suprafața de 3.033 mp din terenul sus-menționat, diferența de 1.267 mp fiind folosita de parata SC H. & H. S. .
Din contractul de vânzare-cumpărare de la (f. 26-27 dosar fond) rezulta ca parata sus-menționata a cumpărat acest teren de la paratul de rd. 1, B. V., care, la rândul sau, a dobândit acest teren prin titlul de proprietate nr. 3372/3591/_ (f. 28dodsar fond) în baza cererii nr. 1178/_ (f.59 dosar fond ).
Prin raportul de expertiza tehnica extrajudiciara efectuat de expert Stan Sabin C. (f.217-226 dosar fond) s-a stabilit ca reclamantul deține o suprafața de 3242 mp mai puțin cu 1058 mp decât cea înscrisa în titlul de proprietate, paratul B. deținând o suprafața de 3323 mp. S-a precizat ca reclamantul nu folosește întreaga suprafața de teren cu care a fost pus în posesie în sensul ca intre drumul comunal și paraul fara nume mai exista o porțiune de teren care i-ar reveni acestuia conform planului parcelar, suprafața fiind de aproximativ 310 mp. iar diferența reclamata poate proveni din lipsa unor măsurători riguroase ale folosinței faptice iar suprafețele au fost înscrise în TP doar pe baza declarațiilor verbale ale proprietarilor.
Acest aspect se coroborează cu cele rezultate din probațiunea administrata în rejudecarea cauzei, unde atât din interogatoriul administrat reclamantului și paratului
V. cat și din declarațiile martorilor audiați în cauza Irimies I., Irimies Augustin, Irimies I. și Costan G. rezulta ca măsurătorile s-au făcut după cum a indicat fiecare om în parte ca ar fi avut teren. De asemenea, din declarațiile martorilor a rezultat și faptul ca s-au măsurat și terenurile existente intre drum și parau. Instanța constata ca daca în ceea ce privește TP al paratului porțiunea de teren dintre drum și parau (vale) figurează, în ceea ce privește titlul de proprietate al reclamantului aceasta porțiune de teren nu mai este menționata, deși s-ar fi impus pentru a fi în acord cu celelalte parcele din vecinătate. Este evident ca reclamantul nu a dorit sa i se atribuie acest teren (deși martorii au arătat ca l-a folosit în trecut) cel mai probabil neconvenindu-i categoria de folosința, Consiliul Local al com. F. ,arătând expres prin adresa din_ ca reclamantului nu i s-a eliberat inca un titlu de proprietate pentru acest teren.
Din declarațiile tuturor martorilor audiați rezulta ca singurul element avut în vedere la efectuarea măsurătorilor de către C. L. a fost cel al indicării parcelelor pe care oamenii le-au folosit ( chiar fara respectarea celor înscrise în registrul agricol), la acel moment neexistând disensiuni intre reclamantul M. și paratul B. . De altfel, astfel cum chiar reclamantul a recunoscut la interogatoriu (răspunsul la întrebarea 17- f.28) nu a avut cunoștința de faptul ca suprafața sa de teren este mai mica decât cea înscrisa în titlul de proprietate pana în momentul în care i s-a respins solicitarea de intabulare. Totodată, susținerea reclamantului potrivit căreia ar fi edificat gard intre proprietati a rămas la nivel de afirmație, nefiind confirmata nici de către martori și nici prin vreo autorizație emisa pentru ridicarea gardului. Nu în ultimul rând, martorii au arătat ca situația în care se regăsesc partile nu este singulara, de cele mai multe ori parcele indicate de către oameni pentru a fi măsurate și puși în posesie negăsindu-și corespondent în cererile depuse sau în înscrisurile pe care și-au justificat cererile.
În consecința, instanța retine ca terenurile au fost măsurate și reclamantul respectiv paratul au fost puși în posesie potrivit propriilor indicații, intre ei apărând discuții doar după efectuarea lucrării la începutul anului 2008 de către Sîntamarean D. în vederea intabulării dreptului de proprietate al reclamantului, după eliberarea TP în octombrie 2007. În aceste condiții, instanța apreciază ca cea care se face culpabila este
L. F. care pe langa faptul ca nu a făcut măsurători riguroase nici în anul 2007 când s-a realizat punerea în posesie a parților nu a coroborat cele indicate de către oameni la fata locului cu cererile și dovezile depuse de către aceștia inca din 1991.
Ca urmare a faptului ca în folosința terenurilor nu a intervenit modificări de-a lungul timpului, reclamantul și paratul B. V. folosind aceleași parcele de foarte mult timp ( ei fiind în eroare doar cu privire la suprafața concreta, în mp, pe care o folosesc cu posibilitatea ca în realitate niciodată reclamantul sa fi avut suprafața solicitata și înscrisa în registrul agricol - în cauza nefăcându-se niciodată vorbire de CF ), instanța apreciază ca acțiunea reclamantului este neîntemeiata, paratul neincalcandu-i dreptul de proprietate, lipsa suprafeței de teren revendicate având alte cauze. Pentru aceste considerente nu au relevanta nici celelalte aspecte învederate de către reclamant cu privire la reconstituirea dreptului de proprietate a paratului pe o suprafața mai mare sau faptul ca și cumnate ale acestuia ar fi solicitat teren în aceeași zona și după aceeași persoana ( cu atât mai mult cu cat ca nici aceste aspecte nu au putut fi probate cu martorii audiați), el nejustificând un interes în acest sens.
În fine, instanța mai aratat ca temeiul de drept pe care se sprijină reclamantul, art. IIII alin. 1 lit. a din Legea nr.169/1997 în solicitarea anularii titlului de proprietate al paratului, nu isi găsește aplicarea în speța de fata, astfel incat chiar daca reclamantul nu a inteles sa indice care punct il invoca, în realitate nici unul din cele 6 puncte nu poate fi luat în considerare ca aplicându-se în cauza.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, solicitând casarea hotărârii atacate și după rejudecarea cauzei pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată și în subsidiar modificarea hotărârii în sensul admiterii acțiunii ori admiterii în parte, cu obligarea la cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că intimatul nu avea calitatea de persoană îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate după defunctul Cantor I. și Cantor V., motiv care atrage incidența art. III alin 1 lit a din Legea 167/1997.
B. V. a fost înscris în registrul agricol cu o suprafață de 0,22 ha în locul numit Pusta. Prin cererea formulată acesta a arătat că solicită reconstituirea pentru suprafața de 0,22 ha și 0,17 ha. În registrul agricol terenul a fost trecut pe numele intimatului iar dacă socrii acestuia ar fi dorit să dea mai mult teren ar fi operat înscrierea în cartea funciară.
Pârâtul nu a făcut dovada că ar fi primit de la socrii săi o suprafață mai mare decât cea înscrisă în registrul agricol și nici a motivelor pentru care nu ar fi înscris în registrul agricol o suprafață mai mare.
Raportat la aceste înscrieri pârâtul era îndreptățit doar pentru suprafața de 0,20 ha iar pentru diferența de 0,17 ha care ar fi aparținut defuncților Cantor îndreptățiți la reconstituire erau moștenitorii acestuia.
Se arată că din probele administrate rezultă că antecesorul reclamanților în mod corect a beneficiat de eliberarea unui titlu de proprietate pentru suprafața de 4300 mp în timp ce pârâtul este îndreptățit la 2200 mp raportat la art. 11 din Legea 18/1991.
Din probațiunea administrată rezultă că recurenții folosesc mai puțin cu o suprafață aproximativ egală cu cea care sunt puși în posesie pârâții.
Dovada dreptului de proprietate s-a făcut cu înscrierea în registrul agricol. Martorii audiați nu ar fi declarat că pârâtul ar fi dobândit 3522 mp sau că ar fi indicat această suprafață când s-au măsurat terenurile. Martorii au declarat că terenurile au fost măsurate fiecărui proprietar, un singur martor declarând că nu s-au respectat înscrierile din registrul agricol.
Nici o probă nu a infirmat faptul că parcela deținută de recurenți ar fi fost mai mică decât suprafața de 4300 mp. Întrucât pârâtul a pretins mai întâi reconstituirea dreptului pentru o suprafață mai mare decât cea înscrisă în registrul agricol iar apoi a intrat abuziv în terenul recurenților nu constituie just titlu pentru dobândirea dreptului de proprietate.
Intimatul B. V. a formulat întâmpinare
solicitând respingerea recursului și menținerea în integralitate a Sentinței Civile 6326/2013, ca fiind legală și temeinică.
Instanța a administrat proba cu interogatoriile reclamantului și pârâtului, precum și proba testimonială cu patru martori, doi propuși de reclamant și doi propuși de pârât. Din întreaga probațiune a reieșit ca pârâtul nu a ocupat niciodată teren aparținând reclamantului.
Reclamantul nu a indicat expertului întreaga suprafață de teren pentru că nu a dorit să i se atribuie terenul existent între drum și pârâu, și pe cale de consecință parte din teren se află din acel loc (împrejurare recunoscută de consiliul Local al C. F. care a arătat în mod expres că reclamantului nu i s-a eliberat încă un titlu de proprietate pe acel teren .
C. L. a eliberat titlurile; de proprietate fără să efectueze măsurători ale parcelelor singurul element fiind cel al indicării parcelelor pe care oamenii le- au folosit la acel moment între reclamant și pârât neexistând nici. un fel de disensiune.
Reclamantul nu și-a putut dovedi în nici un fel afirmația că ar fi edificat un gard între cele două proprietăți în litigiu,
Din întreaga probațiune a reieșit fără nici un fel de dubiu împrejurarea că pârâtul a fost îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren pe care a folosit-o de foarte mult timp, iar reclamantul a fost în eroare cu privire la suprafața pe care a solicitat-o la reconstituirea și care a fost înscrisă în registrul agricol, în fapt acesta nedeținând niciodată întreaga suprafață de 4300 mp, împrejurare de care nu poate fi răspunzător pârâtul.
Diferența de teren care lipsește reclamantului se află parte în parcela de peste drum și parte în orice altă parcelă învecinată.
Pârâtul a dobândit în mod legal întreaga suprafață de teren, în suprafață de 3522 mp primit zestre de la socrii săi și folosit de familia sa încă din anul 1953, a cărei limite le-a respectat întocmai așa cum au arătat și martorii și așa cum a reieșit și din concluziile raportului de expertiză extrajudiciară întocmit în cauză. De altfel, aceeași suprafață i-a fost indicată și Comisiei Locale» precum și experților care au i efectuat expertize la acea parcelă. Mai mult chiar reclamantul a recunoscut la interogatoriu că nu a avut cunoștință de faptul că suprafața sa de teren, pe care o folosea și acesta de foarte mulți ani este mai mică decât cea înscrisă în titlul de proprietate, precum și împrejurarea că acesta și pârâtul nu
au încălcat niciodată șanțul de delimitare dintre parcele,
Martorilor li s-au pus întrebări de către reprezentanții părților în proces și au arătat că titlurile de proprietăți s-au eliberat pe baza măsurătorilor de C. L. după indicațiile fiecărui proprietar de teren.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și a celor de ordine publică tribunalul în temeiul art. 312 C.pr.civ. îl va respinge pentru următoarele considerente:
În rejudecare instanța de fond, în mod corect, a respectat indicațiile stabilite prin Decizia civilă nr. 1251/R/2011, indicații obligatorii conf. art. 315 C.pr.civ. În respectarea acestor dispoziții trebuie reținute și statuările cuprinse în această decizie cu privire la înscrierile din registrul agricol cărora instanța de recurs nu le-a reținut o valoare probatorie exclusivă.
Pe de altă parte instanța a reținut că reclamantul nu are interes să invoce nelegalitatea titlului de proprietate al pârâților în condițiile în care justificarea reclamanților asupra acestui teren nu există.
Instanța de fond a procedat la audierea martorilor propuși de părți, martori care au declarat că singurul element avut în vedere la efectuarea măsurătorilor de către C. locală a fost cel al indicării parcelelor pe care oamenii le-au folosit.
Ulterior anului 1989 legiuitorul a considerat necesar, în ceea ce privește proprietatea asupra imobilelor, înlăturarea consecințelor negative apărute după anul 1945 în această problemă.
Principiul avut în vedere de legiuitor a fost restituirea în natură, cu limitele stabilite prin lege, urmărind ca prin aceasta foștii proprietari să își redobândească bunurile de care au fost deposedați în perioada regimului comunist.
La baza reconstituirii dreptului de proprietate, ca manifestare a principiului disponibilității, a stat necesitatea formulării unei cereri de către cei îndreptățiți și justificarea pretențiilor formulate în condițiile stabilite de legiuitor.
Este fără dubiu, așa cum rezultă din probațiunea testimonială administrată, că reconstituirea dreptului de proprietate în toată procedura ei în cazul de față s-a făcut având în vedere poziția exprimată de foștii proprietari.
Părțile au indicat vechile loturi avute anterior cooperativizării, aspecte de care s-a ținut seama.
Această optică este întru totul conformă cu dispozițiile legale cuprinse în Legea nr. 18/1991, părțile beneficiind de bunurile de care au fost deposedați.
Este adevărat că reconstituirea dreptului de proprietate s-a putut justifica conf. art. 11 din Legea nr. 18/1991 cu mai multe categorii de probe, însă trebuie dată, așa cum reține și legea, fiecărei categorii de probe relevanța cuvenită.
Recurenții nu au făcut dovada dreptului de proprietate cu înscrieri în cartea funciară, singurele în măsură să asigure o obiectivitate sporită în raport de celelalte categorii de probe indicate de legiuitor ca putând fi folosite în aplicarea dispozițiilor legii.
Înscrierea în registrul agricol s-a făcut la cererea părții, declarație care putea fi afectată de un grad mare de subiectivism în condițiile în care este notoriu că acestea nu întotdeauna au reflectat corect realitatea, fiind influențate și de impozitele puse în sarcina proprietarilor la un moment dat.
După cum rezultă și din interogatoriul administrat, recurenții nu au contestat amplasarea parcelelor ci au luat la cunoștință de suprafața mai mică doar în momentul în care au încercat realizarea formelor de publicitate imobiliară.
Acest aspect nu este de natură să ducă la aprecierea unei nelegalități a titlului intimaților în condițiile în care recurenții au recunoscut temeinicia emiterii titlului de proprietate atât în ceea ce privește locul, forma și amplasarea parcelei până la acest moment.
În condițiile în care reclamanții nu și-au bazat cererea decât pe mențiunile din registrul agricol, suprafața cu care aceștia au fost înscriși nu capătă o relevanță deosebită în așa natură încât să ducă la concluzia că reconstituirea faptică a dreptului de proprietate este nelegală și nu a respectat restituirea în natură, așa cum a avut-o în vedere legiuitorul. De altfel, martorii audiați au indicat că situația părților nu este singulară, alți cetățeni primind titluri pe terenurile indicate fără ca aceste terenuri să aibă corespondență cu înscrisurile pe care și-au justificat cererile.
De aceea, nu are relevanță nici faptul că intimații au fost înscriși în registrul agricol cu o suprafață mai mică și că nu ar fi justificat vocația succesorală după alți antecesori în condițiile în care cu ocazia punerii în posesie vecinătățile nu au fost contestate, indicarea unei suprafețe în registrul agricol nu are o relevanță deosebită neconstituind o dovadă absolută în reconstituirea dreptului de proprietate.
Așa cum s-a reținut și în prima instanță, recurenții au interes în a acționa doar în condițiile în care ei înșiși justifică reconstituirea dreptului de proprietate. Dar în situația în care reconstituirea a fost făcută, în fapt, în acord cu vechile hotare se poate aprecia că titlul intimaților a fost emis legal.
În cauza de față se poate aprecia că probațiunea administrată este completă în a stabili starea de fapt, astfel că nu se impune suplimentarea acesteia.
Pentru considerentele arătate mai sus, tribunalul în temeiul art. 312 C.pr.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. M., M.
I. jr., M. H., moștenitori ai defunctului M. I., împotriva Sentinței civile nr. 6362 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N.
, pe care o va menține în totul.
Intimații au făcut cheltuieli de judecată cu angajarea unui apărător (f. 28). Fiind în culpă procesuală, în temeiul art. 274 și 277 C.pr.civ. va obliga recurenții
M. M., M. I. jr., M. H., să plătească intimatului B. V. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE L.
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. M., M. I. jr., M. H., moștenitori ai defunctului M. I., împotriva Sentinței civile nr. 6362 din_, pronunțată în dosarul nr._ * al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Obligă recurenții M. M., M. I. jr., M. H., să plătească intimatului
B. V. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte, Ana-SS | Judecător, D. T. | Judecător, F. S. B. |
Grefier, C. -G. H. |
C.H. 04 Octombrie 2013 Red. D.T./ C.Ț. 2ex/_ Jud. fond N. B. -
JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA
| ← Încheierea civilă nr. 20/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 1025/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
