Decizia civilă nr. 3847/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ *
DECIZIA CIVILĂ NR. 3847/R/2013
Ședința publică din 3 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții recurenți A.
I., A. D. M., precum și recursul declarat de pârâții recurenți S.
R. ȘI S. G. împotriva sentinței civile nr. 472 din 17 octombrie 2012, pronunțată în dosar nr._ * al T. ului C., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal, făcut în cauză se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți A. I. și A. D. M., avocat Cotor C., cu împuternicire avocațială la dosar, pârâtul recurent Ș. R., asistat de avocat T. D. Voicu, cu împuternicire avocațială la dosar, care o reprezintă și pe pârâta recurentă Ș. G., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentantul pârâților recurenți depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei și 0,15 lei timbru judiciar, recursul fiind astfel legal timbrat.
La data de 2 octombrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâților recurenți, note de ședință și concluzii scrise.
Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar o precizare prin care solicită obligarea pârâților recurenți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7531, 60 lei.
Pârâtul recurent Ș. R., arată că scriptul depus la dosar la data de 2 octombrie 2013 reprezintă concluzii scrise.
Reprezentanta reclamanților recurenți depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată pentru acest recurs.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2000 lei+ TVA, urmând a fi solicitate pe cale separată întrucât nu poate depune chitanța la acest termen.
Curtea, din oficiu, invocă excepția tardivității recursului declarat de pârâții recurenți Ș. R. și Ș. G. .
Reprezentantul pârâților recurenți arată că recursul a fost formulat în termenul legal, prin raportare la data când i-a fost comunicată hotărârea recurată, în data de_, iar recursul a fost comunicat la data de_, conform dovezii borderoului poștal care poartă data de_ .
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că pârâții recurenți trebuie să indice numărul de recomandată și solicită a se avea în vedere prevederilor art. 104 C.proc. civ.
Reprezentantul pârâților recurenți arată că motivele de recurs nu au fost comunicate cu scrisoare recomandată, singura dovadă privind expedierea recursului este ceea depusă la dosar.
Curtea, având în vedere recursul declarat de reclamanții recurenți, pune în discuția acestora dacă raportat la soluția criticată, dacă în cauză se face aplicarea prevederilor art. 274 C.proc. civ. sau este vorba despre o eroare materială.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că s-a aplicat greșit prevederile art. 274 C.proc. civ., întrucât s-a admis doar un singur petit, cheltuielile de judecată au fost acordate doar pe jumătate, nefiind vorba despre o eroare de calcul.
Reprezentanții părților arată că nu au cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului formulat, modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării pârâților intimați la plata cheltuielilor de judecată pentru toate fazele procesuale, în sumă de 7531,60 lei.
În ceea ce privește recursul declarat de pârâții recurenți solicită admiterea excepției tardivității, acesta fiind transmis cu nerespectarea formelor legale.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită respingerea excepției tardivității recursului având în vedere că acesta a fost formulat în termen conform înscrisului depusa la dosar.
În ceea ce privește recursul declarat de reclamanții recurenți solicită respingerea acestuia ca neîntemeiat și nejustificat.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 16.178/_, pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei C. -N., a fost respinsă acțiunea civilă formulată, precizată de reclamanții A. I. și A. D. M., în contradictoriu cu pârâții Ș. R., Ș. G., fiind obligați reclamanții să plătească pârâților suma de 2.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență că prin promisiunea de sistare a stării de invidiviziune autentificată sub nr. 1347/04 August 2005 de notar public D. M. Cârlănaru, numiții Birtocean V. și Birtocean M. pe de o parte, și numiții Ș. I. și Ș.
M. ela pe de alta parte, au convenit ca îndată ce noua construcție ce va fi edificată pe terenul înscris în C.F. nr.1. C. -N. va fi înscrisă în cartea funciară, să sisteze indiviziunea asupra imobilului prin formarea a patru apartamente, dintre cele apartamentele 1 și 2 să revină primilor doi promitenți copartajanți, iar ultimele 2 apartamente celorlalți doi promitenți copartajanți.
Prin antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1349/04 August 2005 de notar public D. M. Cârlănaru, numiții Birtocean V. și Birtocean M. au promis să înstrăineze reclamanților A.
D. M. și A. I., dreptul lor de proprietate asupra apartamentului nr.4 din imobilul situat în C. -N., strada Fr.Lizst nr.28 situat la etajul III
- mansardă.
În temeiul antecontractului menționat, reclamanții folosesc apartamentul nr.4 din imobilul mai sus menționat, iar pârâții Ș. R. și
Ș. G. folosesc apartamentul nr.1 din același imobil, aspecte care nu au fost contestate de părți.
La data de 04 februarie 2009, reclamanții au depus o plângere penală împotriva pârâtului Ș. R. M., solicitând efectuarea de cercetări față de acesta, apreciind că făptuitorul ar fi obturat țeava de alimentare cu apă care trece prin apartamentul său spre apartamentul reclamanților, ceea ce a condus la oprirea alimentării cu apă a apartamentului folosit de reclamanți. Prin rezoluția dată de procuror în dosarul nr.1195/P/2009, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a dispus neînceperea urmăririi penale față de
făptuitorul Ș. R. M., reținând că nu s-a probat fără echivoc participarea făptuitorului la obturarea conductei care alimenta cu apă apartamentul persoanelor vătămate.
În același timp, reclamanții au formulat o cerere de ordonanță președințială în contradictoriu cu aceeași pârâți, iar prin ordonanța nr.568/2009 Judecătoria Cluj-Napoca a admis cererea reclamanților și a dispus obligarea pârâților la deblocarea conductei cu apă ce alimenta apartamentul reclamanților. Conform procesului-verbal încheiat la data de 03 martie 2009 în dosarul execuțional nr.110/2009, executorul judecătoresc Cîmpian M. R. s-a deplasat la domiciliul părților litigante, iar in prezența sa debitorul Ș. R. a lovit cu ciocanul traseul pe unde trece conducta de apă, după care s-a constatat că apa curge la robinetul apartamentului nr.4. Debitorul a mai declarat că nu există niciun fel de instalație care să obtureze sau să blocheze accesul apei la apartamentele nr.4 si nr.1.
Analizând primul capăt de cerere din acțiunea formulată de reclamanți, așa cum a fost precizată, s-a constatat că aceștia au solicitat obligarea pârâților la îndepărtarea oricăror instalații montate pe conducta de apă pe traseul ei în apartamentul familiei Ș., ca să o obtureze, indicând ca temei juridic prevederile art.1075-1078 Cod civil.
Așa cum a observat și reprezentantul pârâților, textele legale indicate de reclamanți nu sunt incidente în speță, întrucât între părțile litigante nu exista un raport obligațional în temeiul căruia reclamanții să poată solicita obligarea pârâților la o anumită prestație (obligație de a face) așa cum s-a tins a se pretinde. În schimb, instanța a constatat din examinarea motivelor de fapt ale acțiunii, că aceasta se întemeiază pe răspunderea civilă delictuală, reclamanții susținând în esență că au fost prejudiciați prin acțiuni pretins ilicite ale pârâților (montarea unei instalații pe traseul conductei de apă care tranzitează apartamentul pârâților, spre apartamentul reclamanților, care permite pârâților să oprească alimentarea cu apă în apartamentul nr.4), iar prin prezenta acțiune tind a înlătura consecințele unor asemenea fapte. Sub acest aspect, instanța a mai reținut că s-au pus în discuția părților obiectul și temeiul juridic al acțiunii în ședința publică din data de 27 Martie 2009 și 30 Octombrie 2009, solicitându-se reclamanților să-și precizeze acțiunea, astfel că instanța a putut califica acțiunea în funcție de motivele de fapt și de drept invocate de reclamanți, fără a fi ținută de textele de lege indicate de aceștia.
Examinând primul capăt de cerere prin prisma considerentelor mai sus menționate, instanța a apreciat că acesta nu este întemeiat, pentru următoarele motive:
Din depozițiile martorilor audiați în cauză și expertiza tehnică efectuată în cauză rezultă că, conducta cu apă care alimentează apartamentul reclamanților pornește din căminul de racord printr-un branșament, trece prin garajul, respectiv pivnița unde proprietar este familia Susman și urcă spre apartamentul reclamanților, unde alimentează cele doi
băi și bucătăria, legăturile între acestea fiind făcute în plan orizontal prin pardoseala pe sub gresie. Coloana de apă în discuție este prevăzută cu un robinet de siguranță în căminul de racord, și robinete de siguranță înaintea fiecărui consumator, în speță baia mică unde se află robineți pentru fiecare obiect sanitar, iar de acolo coloana înaintează spre baia mare și bucătărie, unde de asemenea sunt prevăzuți robineți de siguranță. Expertul a concluzionat după măsurătorile și constatările efectuate că nu se poate constata dacă este sau nu montat pe traseul coloanei de apă rece un dispozitiv de închidere a apei reci.
Cererea de repunere pe rol a cauzei, pentru a fi efectuată o nouă expertiză în specialitatea instalații, cu motivarea că expertul nu a răspuns primului obiectiv, adică nu a identificat dacă este sau a fost montat un dispozitiv pe traseul conductei de apă care să împiedice alimentarea cu apă a apartamentului nr.4 și nu a analizat conducta de apă rece pe tot traseul ei, în speță și în apartamentul și dependința familiei Susman, a fost respinsă, instanța apreciind că expertul L. I. n a răspuns obiectivelor fixate de instanță, în speță a analizat și efectuat măsurătorile necesare și a concluzionat că nu se poate stabili dacă a fost sau nu montat vreun dispozitiv care să obtureze conducta de apă pe traseul ei.
Proba testimonială administrată în cauză nu a furnizat informații care să confirme susținerile reclamanților în sensul că pârâții ar fi montat un dispozitiv pe traseul conductei de apă, pentru a obtura alimentarea cu apă a apartamentului lor.
Nu în ultimul rând, instanța a constatat și împrejurarea că reclamanții nu au mai susținut nici un moment pe tot parcursul procesului, adică timp de aproape doi ani, că apartamentul în care locuiesc ar fi fost lipsit de alimentare cu apă, motiv pentru care instanța a uzat și de o prezumție simplă, judecătorească, în sensul că nu exista un dispozitiv de natura celui pretins de reclamanți, de natură a obtura coloana care le asigura alimentarea cu apă.
Concluzionând, nu rezultă existența vreunei fapte ilicite a pârâților, astfel că nu sunt întemeiate pretențiile reclamanților privitoare la obligarea pârâților să îndepărteze orice instalație montată ca să obtureze conducta de apă pe traseul acesteia spre apartamentul lor.
Cât privește cel de-al doilea capăt de cerere, referitor la obligarea pârâților de a se abține de la orice act sau fapt care îi șicanează în folosința locuinței:
Reclamanților li s-a pus în vedere să își precizeze acest petit atât în ședința publică din data de 27 Martie 2009, cât și la 30 Octombrie 2009, aceștia au afirmat prin reprezentant că susțin acest capăt de cerere așa cum a fost formulat. Or, pe de o parte, petitul în discuție nu are un obiect clar și precis determinat, fiind formulat într-o manieră cu totul generală și imposibil de pus în executare în eventualitatea admiterii sale, iar pe de altă parte, nu a fost indicat vreun temei juridic în susținerea acestui capăt de cerere. Temeiul juridic fiind greu dacă nu imposibil de dedus din motivele de fapt invocate de reclamanți în precizarea de acțiune de la fila 37, reclamanții făcând afirmații despre o mare varietate de evenimente, în sensul că pârâții îi șicana prin faptul că le-au promis semnarea documentației necesare pentru clarificarea situației juridice a apartamentului în care locuiesc, însă au refuzat să semneze cererea pentru eliberarea dovezii de luare în folosință, le întrerupea alimentarea cu electricitate în timpul zilei și în weekenduri, pretinzând că este înfundat coșul de evacuare solicitând efectuarea unor lucrări, blocându-le permanent locurile de parcare și, în final, au aplicat un
robinet în apartamentul lor pe traseul conductei de apă, oprind alimentarea în apartamentul reclamanților. Reținând așadar că al doilea petit al acțiunii nu are un obiect clar precizat și nici nu a fost invocat un temei juridic în susținerea lui, deși s-au pus în discuția reclamanților aceste aspecte, instanța a respins acest petit ca inadmisibil.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedura civilă, instanța a obligat reclamanții, ca părți în culpă procesuală, la plata către pârâți a sumei de
2.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Prin decizia civilă nr. 472/_ a T. ului C. a fost admis în parte apelul declarat de reclamanții A. I. și A. D. M. împotriva Sentinței civile nr. 16178/_ pronunțată în dosarul nr._ * al
Judecătoriei C. -N., care a fost schimbată în întregime, în sensul că:
A fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamanții A. I. și
A. D. M. împotriva pârâților S. R. și S. G. și în consecință: au fost obligați pârâții să demonteze orice dispozitiv sau instalație menit să obstrucționeze circulația apei pe coloana ce alimentează apartamentul reclamanților, coloană ce traversează baia pârâților și să se obțină pe viitor de la acte similare menite să împiedice reclamanților folosința apei.
A fost respinsă cererea privind obligarea pârâților să se abțină de la orice fel de acte sau de fapte care să conturbe reclamanții în folosința apartamentului.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților 4031,6 lei, cheltuieli de judecată în toate instanțele.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut următoarele:
În rejudecarea apelului s-a dispus completarea raportului de expertiză, experții s-au deplasat la fața locului,în vederea efectuării constatărilor în raport cu cele indicate în decizia de casare,însă, datorită faptului că nu au avut acces direct la consultarea instalațiilor, acestea fiind închiseși acoperite, nu s-au putut pronunța în sensul existenței sau nu al unui dispozitiv care să obtureze alimentarea cu apă a locuinței reclamanților.
Ca urmare, instanța de apel a hotărât să se deplaseze la fața locului, pentru constatări, solicitând și atât prezența părților cât și a experților. La fața locului, în prezența părților și a experților, tribunalul a constatat că în fața imobilului părților există un cămin de apă în care sunt instalate patru contoare individuale ce alimentează cele patru apartamente din imobil.
Din declarația martorului C. D., instalator, instanța a reținut că toate conductele care pleacă din acel cămin si deservesc apartamentele din imobil sunt continue, structura conductelor nepermițând ca acestea să poată fi obturate datorită depunerilor de-a lungul timpului.
Martorul a participat atât la lucrările de instalații din momentul construcției imobilului cât si ulterior, la solicitarea reclamanților, la alte lucrări de întreținere si reparații.
A relatat martorul că a fost solicitat să intervină la instalația de apă din imobil, de către reclamanți, în urmă cu aproximativ doi ani, aceștia având probleme la alimentarea cu apă. Cu acea ocazie, martorul s-a prezentat la apartamentul reclamanților, a constatat că aceștia nu au apă și a introdus pe conducta de alimentare cu apă o sondă pentru verificări, intenționând să descopere unde anume era un blocaj pe conducta de alimentare. Sonda s-a oprit în dreptul apartamentului pârâților, martorul trăgând concluzia că în acel lor există un obstacol. Având în vedere că din construcție s-au montat conducte "henco";, conducte care nu permit depuneri și formarea de dopuri, martorul a tras concluzia că în
apartamentul pârâților, undeva s-a făcut o intervenție asupra coloanei de apă a reclamanților.
S-a constatat, cu aceeași ocazie, că în cămin curgerea apei nu era obstrucționată, prin urmare, problema în alimentarea apei era undeva între cămin si apartamentul reclamanților.
Cu ocazia cercetării la fața locului, instanța de apel a vizitat si apartamentul pârâților constatând că porțiunea din peretele în care sunt încorporate conductele de alimentare cu apă este zidită si acoperit cu
faianță. Nu s-au putut face, prin urmare, constatări efective ale stării în care se găsește în prezent conducta de alimentare cu apă a reclamanților.
Pârâții nu au fost de acord să se îndepărteze faianța pentru constatări, acestea nefiind accesibile nici experților.
Coroborând probele administrate în cauză în apel, cu celelalte probe administrate până acum în celelalte cicluri procesuale,ținând cont și de poziția pârâților care au refuzat să permită accesul experților în vederea constatării stării conductelor, tribunalul a apreciat că reclamanții si-au dovedit pretențiile, în raport cu dispozițiile art. 1169 Cod Civil, în vigoare până la momentul intrării în vigoare a noului Cod de Procedură Civilă, prin urmare, a apreciat că acțiunea formulată este întemeiată, impunându-se admiterea acesteia.
Raportat la aspectele menționate, în baza art. 296 Cod Procedură Civilă, tribunalul a admis apelul declarat si a schimbat sentința atacată în sensul admiterii acțiunii.
În temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă, tribunalul a obligat pârâții la plata în favoarea reclamanților a cheltuielilor de judecată în toate
instanțele, 4031,6 lei, onorar avocațial, onorar expert și taxe de timbru.
Împotriva sentinței au declarat recurs în termenul legal reclamanții
A. I. și A. D. M., solicitând modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul obligării intimaților Ș. R. M. și Ș. G. la plata cheltuielilor de judecată în cele 3 instanțe în sumă de 8566,60 lei.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ., recurenții au arătat că în fața instanței de fond au achitat suma de 1800 lei onorariu expert, 16 lei taxe judiciare de timbru și 0,6 lei timbre judiciare și 1500 lei.
Urmare exercitării apelului, au achitat suma de 8 lei taxă judiciară de timbru și 0,3 lei timbre judiciare și un onorariu avocațial de 1000 lei și urmare a exercitării recursului au achitat suma de 8 lei taxă judiciară de timbru și o,3 lei timbre judiciare, și un onorariu avocațial de 2000 lei.
Prin decizia curții de apel pronunțată în recurs s-a dispus rejudecarea apelului și completarea probațiunii, prin suplimentarea raportului de expertiză, ocazie cu care au achitat un onorariu avocațial de 500 lei și onorariu pentru expertul asistent de 2500 lei.
Ținând seama de faptul că hotărârea instanței de fond a fost atacată în ce privește doar primul capăt de acțiune, tribunalul trebuia să aibă în vedere această situație și să acorde eventual, ca și cheltuieli în primă instanță jumătate din cheltuielile efectuate, respectiv 2558,3 lei.
În rejudecarea primului apel, ei au atacat doar soluția vizând primul capăt de cerere, astfel că se impunea să li se acorde cu titlu de cheltuieli de judecată jumătate din suma achitată în apel cu titlu de taxe judiciare și integral onorariul avocatului, în totalitate 1004,15 lei. Situația este identică și în ce privește cheltuielile de judecată efectuate cu ocazia judecării recursului, etapă procesuală pentru care trebuia să li se acorde un total de 2004,15 lei.
În ce privește rejudecarea apelului, ar fi trebuit să li se acorde integral onorariul expertului asistent și avocatului, adică un total de 3000 lei, în total suma ce li se cuvenea pentru cele 3 instanțe fiind de 8556,60 lei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal și pârâții Ș. R. și Ș. G., solicitând modificarea deciziei atacate în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea recursului, care nu a fost întemeiat în drept, recurenții au arătat că instanța de fond a apreciat și interpretat eronat starea de fapt și probele depuse la dosarul cauzei, că a omis să analizeze și să țină seama de alte probe, mulțumindu-se să-și motiveze hotărârea pe o simplă prezumție, o bănuială și nu pe dovezi.
În continuarea motivelor de recurs se dezvoltă pe larg cele reținute în aliniatul precedent, se analizează toate actele depuse la dosarul cauzei, și în final se concluzionează că "instanța de apel a înțeles și interpretat greșit starea de fapt, cât și probele de la dosarul cauzei și pe cale de consecință, a pronunțat o hotărâre pe care o apreciază ca nelegală și netemeinică";.
Prin întâmpinarea depusă, intimații Ș. R. și Ș. G. s-au opus admiterii recursului, motivat pe faptul că nu le este imputabilă situația creată, respectiv nu s-a dovedit că s-ar fi făcut vinovați de obturarea conductei care alimentează cu apă apartamentul recurenților.
Prin întâmpinarea depusă intimații A. I. și A. D. M. au invocat în principal excepția inadmisibilității recursului declarat de pârâții Ș., motivat pe faptul că nu cuprinde critici de nelegalitate, ci critici care privesc aspecte de netemeinicie a hotărârii, iar în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.
Prin răspunsul la întâmpinare intimații A. D. M. au arătat că instanțele de fond au stabilit cine este răspunzător de declanșarea litigiului, că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art.
274 Cod proc.civ., privind obligarea intimaților la plata cheltuieli de judecată, urmând ca instanța de recurs să tranșeze problema cuantumului acestora.
Examinând recursul reclamanților A. I. și A. D. M., curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Recursul reclamanților privește doar modalitatea în care au fost acordate cheltuielile de judecată în cele trei instanțe.
Prin decizia civilă nr. 472 din_ a T. ului C., pârâții au fost obligați să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în toate instanțele în sumă de 4031,6 lei reprezentând onorariu avocațial, onorariu
expert și taxe de timbru. Temeiul de drept reținut de instanța de apel în acordarea cheltuielilor de judecată a fost art. 274 Cod proc.civ.
Recurenții au susținut că, cuantumul total al cheltuielilor de judecată la care trebuiau obligați pârâții este de 8566,60 lei.
Din considerentele și dispozitivul acestei decizii rezultă așadar că, cheltuielile de judecată au fost acordate în totalitate.
La admiterea în parte a acțiunii, instanța de apel a reținut că din coroborarea probelor administrate în apel cu celelalte probe administrate în primul ciclu procesual și ținând seama de poziția pârâților care au refuzat accesul experților în vederea constatării stării conductelor, tribunalul a apreciat că reclamanții și-au dovedit pretențiile în raport de dispozițiile art. 1169 C.civil, astfel că acțiunea formulată de aceștia este întemeiată și
urmează a fi admisă. În condițiile în care instanța a acordat cheltuielile de judecată suportate de reclamanți în totalitate, respingerea capătului de acțiune privind obligarea pârâților să se abțină de la orice fel de acte sau fapte care să conturbe reclamanții în folosința apartamentului nu a justificat reducerea cheltuielilor achitate, constând în onorariu avocat, onorariu expert și taxe timbru, având în vedere culpa pârâților și refuzul acestora de a permite accesul experților în vederea efectuării expertizei.
Întrebarea care se pune în cauză este aceea dacă în condițiile în care în baza art. 274 Cod proc.civ. pârâții au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată în toate instanțele, calcularea greșită a acestora se încadrează în motivul de recurs prev. de art. 304 pct. 9 Cod proc.civ.
Dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc.civ. sunt aplicabile când instanța a încălcat sau aplicat greșit legea. În speță, instanța de apel a reținut că în baza art. 274 Cod proc.civ. acordă cheltuielile de judecată constând în onorariu avocațial, onorariu expert și taxe de timbru în toate instanțele. Faptul că aceste cheltuieli de judecată au fost calculate greșit, nu se încadrează în cerințele acestui text de lege, motiv pentru care instanța va respinge ca nefondat recursul reclamanților. Acest motiv de recurs ar fi prezent doar în cazul în care instanța de apel nu ar fi acordat cheltuielile de judecată, deși ele au fost cerute de partea al cărei apel a fost admis, cerință care nu este îndeplinită în cauză.
În ce privește recursul pârâților, curtea reține următoarele:
Conform dispozițiilor art. 301 Cod proc.civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.
Conform dispozițiilor art. 104 Cod proc.civ., actele de procedură trimise prin poștă instanțelor judecătorești se socotesc îndeplinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui.
În speță, decizia civilă nr. 472/A/17 octombrie 2012 a fost comunicată recurenților la data de 30 ianuarie 2012, iar recursul declarat de pârâți a fost depus în data de 19 februarie 2013, fiind înregistrat la poștă în data de 18 februarie 2013, luni, zi lucrătoare, termenul pentru depunerea recursului expirând la 13 februarie 2013, miercuri, zi lucrătoare.
Prin urmare, recursul declarat de pârâți s-a făcut cu depășirea termenului de 15 zile prev. de art. 301 Cod proc.civ., motiv pentru care recursul acestora va fi respins ca tardiv.
Pârâții recurenți au depus la dosarul cauzei scriptul intitulat
"borderou pentru corespondență"; eliberat de cabinetul avocațial T. D. Voicu pe care este aplicată ștampila poștei din data de 14 februarie 2013, pentru susținerea declarării în termen a recursului.
În motivarea poziției lor pârâții susțin că acest script care are mențiunea că, "conține recursul declarat de Ș. R. și Ș. G. în dosarul nr._ * al T. ului C. "; dovedește că recursul a fost declarat în termen.
Curtea va înlătura susținerea recurenților, având în vedere dispozițiile art. 104 Cod proc.civ., potrivit cărora, actele de procedură trimise prin poștă, instanțelor judecătorești se socotesc împlinite în termen dacă au fost predate recomandat la oficiul poștal înainte de împlinirea lui, fără a avea relevanță data ieșirii lor din cabinetul avocatului.
PENTRU ACESTE M. IVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. I., A.
D. M. și respinge ca tardiv recursul declarat de pârâții S. R. și S.
G. și împotriva deciziei civile nr. 472 din 17 octombrie 2012 a T. ului
C. pronunțată în dosar nr._ *, pe care o menține. Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 3 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |
A. | C. A. | A. C. ANA I. C. B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel.C.V.Balint, M. T.
| ← Decizia civilă nr. 587/2013. Obligatie de a face | Încheierea civilă nr. 278/2013. Obligatie de a face → |
|---|
