Decizia civilă nr. 386/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 386/R/2013 Ședința publică din data de 9 octombrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: G. C. F., președinte secție JUDECĂTOR: M. L. B.
JUDECĂTOR: I. S. GREFIER: M. - M. E.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâta SA I. L. împotriva sentinței civile nr.390/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Beclean în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamantul- intimat - avocat Moruțan I. n Alin, cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâta-recurentă SA I. L. și reclamantul-intimat S. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
R. ul reclamantului-intimat, avocat Moruțan I. n Alin, depune la dosar două adeverințe, arătând că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul reprezentantului reclamantului- intimat în susținere.
R. ul reclamantului-intimat, avocat Moruțan I. n Alin, solicită respingerea recursului ca fiind neîntemeiat și nelegal, menținerea hotărârii instanței de fond, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr.390/2013 pronunțată la data de_ de Judecătoria Beclean în dosarul nr._ a fost admisă în parte acțiunea precizată de reclamantul S. I. împotriva pârâtei SA Î. L. .
S-a constatat că a încetat prin retragere calitatea reclamantului de membru al Societății Agricole "Î. "; L. .
A fost obligată pârâta să predea reclamantului folosința terenului în suprafață de 4 ha, teren arabil înscris în TP nr. 43437/_ ., adus ca aport social în societate de către reclamant.
A fost obligată la plata sumei de 16.000 lei către reclamant, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 4 ha, pentru anul agricol 2012.
Au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții formulate de către reclamant.
A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2260,8 lei către reclamant.
Pentru pronunțarea acestei sentințe, prima instanță analizând probatoriul administrat a reținut următoarele.
Din înscrisurile depuse la dosar, declarațiile martorilor audiați coroborat cu lipsa răspunsului pârâtei la interogatoriu instanța a reținut că prin cererea nr. 17/_ (fila 10) reclamantul, membru al Societății Agricole Î. L. a solicitat retragerea din societate pentru a lucra în particular terenul în suprafață de 7,3 ha adus ca aport social la societate.
Instanța a mai reținut că reclamantul prin acțiunea precizată a solicitat să se constate ca a încetat prin retragere calitatea sa de membru al societății și să fie obligat pârâtul să-i predea suprafața de 4 ha teren cu care a participat la constituirea societății. Chiar dacă reclamantul nu a indicat unde se identifică terenul pe care îl solicită, din actele dosarului, se apreciază că acest teren în suprafață de 4 ha se regăsește în TP 43437/_ ( fila 13) emis pe numele reclamantului din cele trei titluri de proprietatea indicate de reclamant pentru suprafața totală de 7,3 ha inițial solicitată, având în vedere și împrejurarea că în celelalte două titluri figurează ca proprietare alte persoane decât reclamantul.
Potrivit art. 17 din Statutul Societății Agricole Î. L. " Calitatea de asociat încetează prin retragere, excludere din societate, deces sau înstrăinare sub orice formă legală a terenului adus în folosința societății. Retragerea din societate se face la cerere. În urma retragerii proprietarul dobândește dreptul de folosință asupra terenului la sfârșitul anului agricol….Modul de atribuire a terenului celor care se retrag sau sunt excluși din societate se face pe baza hotărârii generale a membrilor asociației";.
De asemenea, conform art. 30 din Legea 36/1991 " Calitatea de asociat încetează prin retragere, excludere, înstrăinare sub orice formă legală a terenului adus în folosință sau prin deces. Retragerea din societate se face la cerere. În urma retragerii, proprietarul redobândește dreptul de folosință asupra terenului la sfârșitul anului agricol.";
Față de acestea, instanța de fond reținând că cererea de retragere din asociație a fost făcută de reclamant la data de_ ( fapt necontestat de către pârât), a constatat că la sfârșitul anului agricol 2011, pârâta trebuia să predea folosința terenului reclamantului în suprafață de 4 ha înscrise în TP nr. 43437/_ .
Însă, așa cum rezultă din declarația martorilor Borbely Mihăilă și Grigoroaia I.
, în toamna anului 2011 reclamantului i s-a predat în folosință un alt teren în suprafață de 4 ha situat la marginea tarlalei, tot în locul numit " Râtul Mc";, teren pe care reclamantul a fost împiedicat să-l folosească întrucât, după ce în toamna anului 2011 l-a arat și ulterior în primăvara anului 2012 l-a pregătit de cultivare, terenul a fost legal înstrăinat de către proprietarii respectivei parcele unei societăți care a intrat astfel în posesia terenului și l-a îngrădit.
Prin urmare, rezultă că pârâtul nu a putut să folosească în anul 2012 nici terenul său și nici terenul care i-a fost atribuit odată cu ieșirea din asociație, astfel încât reținând culpa pârâtei, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 998 Cod Civil, prejudiciul cauzat reclamantului, determinat de lipsa de folosință a terenului în suprafață de 4 ha pentru anul agricol 2012, fiind corect stabilită la suma de 16.000 lei așa cum rezultă atât din declarația martorului Grigoroaia I. care a
arătat că producția la hectar este de 4.000-4.500 boabe porumb, precum și din înscrisurile depuse ( fila 41).
În ce privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la achitarea sumei de 2.600 lei reprezentând diferența dintre contravaloarea indemnizației APIA pe anii 2011-2012 estimată la suma de 5.800 lei și suma de 3.200 lei achitată de către pârâtă, instanța apreciază cererea ca nefondată în condițiile în care pe de o parte nu s-a făcut dovadă că pentru terenul de a cărui folosință a fost lipsit reclamantul, pârâta a încasat suma de 5.800 lei cu titlu de indemnizație APIA așa cum s-a afirmat, iar pe de altă parte reclamantul avea posibilitate de a solicita direct încă din anul 2011 indemnizația APIA pentru terenul în suprafață de 4 ha menționat așa cum a făcut-o în data de _
, când i s-a emis Decizia APIA nr. 2223153/_ ( fila 42).
Pentru considerentele arătate, a fost admisă în parte acțiunea precizată, conform dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, în raport cu soluția adoptată, instanța a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2260,8 lei din care suma de 1260,8 lei reprezentând taxă de timbru și timbru judiciar iar suma de 1000 lei reprezentând onorariu avocat justificat cu chitanța 266/_ - fila 49.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea în întregime a sentinței atacate în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii formulate de reclamant.
În motivarea recursului s-a susținut faptul că în ce privește retragerea din asociație a reclamantului într-adevăr acesta a depus cerere de retragere, dar aceasta nu a fost aprobată de adunarea generală a asociației, așa cum prevăd prevederile statutului. Din moment ce nu există dovada juridică a retragerii din asociație a reclamantului, pârâta nu putea fi obligată la cele solicitate prin acțiune, întrucât reclamantul trebuia să solicite să se constate faptul că nu mai era membru al asociației.
Chiar dacă s-ar reține faptul că reclamantul s-a retras, pârâta a susținut că prejudiciul la plata căruia a fost obligată să-l achite nu a fost dovedit neexistând vreun raport de expertiză care să ateste valoarea prejudiciului, o simplă declarație de martor neputând fi luată în considerație întrucât nu este întărită de nici un mijloc de probă. Mai mult nu există vreo dovadă care să ateste contravaloarea producției de porumb aferentă anului 2011.
În drept, s-au invocat prevederile art.299-316 Cod procedură civilă. Recursul promovat a fost legal timbrat.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca inadmisibil, neîntemeiat și nelegal și menținerea sentinței atacate.
În susținerea acestei poziții procesuale, s-a arătat faptul că recursul nu a fost introdus în termenul de 15 zile de la comunicare, prevăzut de art.301 Cod procedură civilă.
În ce privește fondul cauzei s-a susținut faptul că în mod eronat a susținut recurenta că nu a fost dovedit prejudiciul la plata căreia a fost obligată pârâta, deoarece pe lângă declarația martorului audiat, membru al societății recurente ce avea cunoștințe directe despre situația existentă, au fost depuse o serie de înscrisuri relevante provenite de la altă societate agricolă din care reieșea producția medie la ha. pentru anii 2011-2012 de 4000 kg. porumb. În ce privește critica referitoare la
neefectuarea unei expertize raportat la prevederile art.201 Cod procedură civilă instanța a fost pe deplin lămurită neconsiderând oportună consultarea unui expert, dovezile administrate fiind suficiente, mai ales ținând cont și de faptul că pârâta nu s- a apărat deloc în fața primei instanțe.
Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, dar și oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că se impune admiterea recursului și casarea în parte a sentinței atacate potrivit argumentelor ce vor fi arătate în continuare.
În prealabil, tribunalul arată că este nefondată apărarea intimatului potrivit căreia recursul nu a fost introdus în termenul de 15 zile de la comunicarea sentinței, prevăzut de art.301 Cod procedură civilă, fiindcă sentința atacată a fost comunicată pârâtei la data de 16 aprilie 2013 potrivit dovezilor de comunicare existentă la dosar f.56, iar recursul formulat de pârâtă a fost înregistrat la data de 30 aprilie 2013, fiind deci depus cu respectarea termenului legal de recurs.
Analizând prima critică a pârâtei recurente privind retragerea reclamantului din societatea agricolă, tribunalul constată că acesta nu este întemeiată, în mod judicios și legal, prima instanță a constatat că a încetat prin retragere calitatea reclamantului de membru al Societății Agricole "Î. "; L., fiindcă există depusă cererea de retragere f.10, aspect necontestat de altfel prin recurs, iar potrivit art.17 din statul societății agricole recurente nu este condiționată retragerea din asociație de vreo hotărâre a adunării generale, așa cum eronat susține recurenta, retragerea din asociație fiind un act juridic unilateral nesupus vreunei condiționări din partea altor persoane, în același sens fiind și prevederile art. 30 din Legea 36/1991.
Doar ca efect al retragerii se prevede în statut modul de atribuire al terenului celor ce se retrag că se face pe baza hotărârii generale a membrilor asociați, dar această prevedere statutară vizează o situație diferită decât încetarea calității de asociat prin retragere, mai exact se referă la situația terenului ce a aparținut membrului retras, însă pârâta nu a criticat prin recursul formulat în concret soluția primei instanțe prin care a fost obligată să predea reclamantului folosința terenului în suprafață de 4 ha, teren arabil înscris în TP nr. 43437/_ ., adus ca aport social în societate de către reclamant, situație în care se impune a fi menținută ca atare.
Tribunalul constată că este însă fondată critica recurentului în ce privește soluția primei instanțe de obligare a pârâtei la plata sumei de 16.000 lei către reclamant, cu titlu de despăgubiri reprezentând contravaloarea lipsei de folosință a terenului în suprafață de 4 ha, pentru anul agricol 2012, iar sub acest aspect se impune casarea în parte a sentinței, pentru că prima instanță a soluționat acest capăt de cerere fără a fi administra suficiente probe pentru o justă dezlegare a raporturilor litigioase.
În acest sens, tribunalul observând considerentele primei instanță remarcă că în motivare se reține că reclamantul, indicat eronat pârâtul, nu a putut să folosească în anul 2012 nici terenul său și nici terenul care i-a fost atribuit odată cu ieșirea din asociație, astfel încât reținând culpa pârâtei, instanța de fond a apreciat că sunt îndeplinite condițiile art. 998 Cod Civil, prejudiciul cauzat reclamantului, determinat de lipsa de folosință a terenului în suprafață de 4 ha pentru anul agricol 2012, fiind corect stabilită la suma de 16.000 lei așa cum rezultă atât din declarația martorului Grigoroaia I. care a arătat că producția la hectar este de 4.000-4.500 boabe porumb, precum și din înscrisurile depuse ( fila 41).
Tribunalul, examinând declarația martorului anterior menționat, indicat de instanța de fond constată că acesta nu a indicat valoarea totală a prejudiciului, arătând doar producția ce se putea realiza de 4000-4500 kg. boabe porumb/ha și prețul de 4000 lei cu care a fost plătit pentru munca prestată. Nici din adeverința existentă la
f.41 reținută de prima instanță ca suport probator nu reiese decât ce producție medie kg/ha porumb boabe s-a putut obține în anii 2011 și 2012. Așa fiind, tribunalul constată că din aceste probe nu reiese deloc care au fost costurile necesare pentru obținerea unei asemenea producții medii de porumb pe o suprafață de 4 ha și nici care era prețul unui kg. de porumb boabe în anul 2012.
Tribunalul arată că pentru o judicioasă stabilire a prejudiciului cauzat reclamantului pentru faptul că nu a putut să folosească în anul 2012, din culpa pârâtei, nici terenul său de 4 ha. și nici terenul care i-a fost atribuit odată cu ieșirea din asociație, trebuie să se stabilească atât producția producție medie kg/ha porumb boabe ce s-a putut obține în anul 2012, dar și costurile necesare pentru obținerea unei asemenea producții medii de porumb pe o suprafață de 4 ha, respectiv contravaloarea cheltuielilor pentru arat, discuit, semănat, îngrășăminte, prășit și culesul producției, precum și care era prețul de vânzare a unui kg. de porumb boabe în anul 2012, valoarea despăgubirii cuvenite reclamantului fiind diferența între valoarea totală a producției de porumb ce se putea realiza pe 4 ha teren aparținând reclamantului și contravaloarea totală a cheltuielilor necesare obținerii producției respective.
Având în vedere această situație, reținând că sub acest aspect probatoriul administrat de prima instanță nu este suficient, iar înscrisurile depuse de intimat în recurs nici ele nu sunt în măsură să ajute la corecta determinare a valorii prejudiciului suportat efectiv de reclamant, iar în recurs, conform art.305 Cod procedură civilă, nu se pot administra alte probe cu excepția înscrisurilor depuse de părți, tribunalul, în temeiul art.312 alin.2,5 Cod procedură civilă, reținând că prima instanță nu a cercetat îndeajuns fondul sub acest aspect, urmează a admite recursul declarat de pârâtă împotriva sentinței civile nr.390/2013 a Judecătoriei Beclean, pronunțată în dosarul nr._, va casa în parte sentința atacată în ce privește petitul privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sub acest aspect.
Se vor menține celelalte dispoziții din sentința atacată prin care s-a constatat că a încetat prin retragere calitatea reclamantului de membru al Societății Agricole "Î. "; L., cea prin care a fost obligată pârâta să predea reclamantului folosința terenului în suprafață de 4 ha, teren arabil înscris în TP nr. 43437/_, adus ca aport social în societate de către reclamant, și cea prin care au fost respinse ca nefondate celelalte pretenții formulate de către reclamant. În ce privește cheltuielile de judecată acestea vor fi reexaminate în rejudecare, ținând cont de faptul că taxa judiciară de timbru trebuie calculată în funcție de suma ce se va acorda cu titlu de despăgubiri ce urmează a fi stabilită în rejudecare, pe o parte, iar pe altă parte, trebuie avute în vedere cheltuielile de judecată efectuate de părți în acest recurs și rejudecare.
În rejudecare, prima instanța va proceda la rejudecarea cauzei în limitele casării, respectiv sub aspectul petitului privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri, urmând ca, în funcție de poziția părților, să administreze probele necesare pentru a se determina atât producția producție medie kg/ha porumb boabe ce
s-a putut obține în anul 2012, dar și costurile necesare pentru obținerea unei asemenea producții medii de porumb pe o suprafață de 4 ha, respectiv contravaloarea cheltuielilor pentru arat, discuit, semănat, îngrășăminte, prășit și culesul producției, precum și care era prețul de vânzare a unui kg. de porumb boabe în anul 2012.
În acest sens, pot fi depuse de părțile litigante înscrisuri doveditoare emise de unități ce activează în domeniul agricol, putând fi audiați și martori, iar dacă raportat la asemenea probe administrate, instanța nu se consideră pe deplin lămurită, ținând cont și de poziția părților litigante, se poate efectua și o expertiză tehnică agricolă prin care să se stabilească contravaloarea prejudiciului suportat de reclamant. Se va reanaliza și dezlega cererea părților de acordare a cheltuielilor de judecată în funcție de soluția ce se va pronunța, urmând a se avea în vedere și cheltuielile de judecată efectuate de părți atât în prezentul recurs, în rejudecare, dar și cele din faza inițială.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta SA Î. L. , cu sediul în L.
, str. P., nr. 385, județul Bistrița Năsăud, împotriva sentinței civile nr.390/2013 a Judecătoriei Beclean, pronunțată în dosarul nr._, casează în parte sentința atacată în ce privește petitul privind obligarea pârâtei la plata de despăgubiri și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe sub acest aspect.
Menține celelalte dispoziții din sentința atacată. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||||
G. | C. F. M. | L. | B. | I. | S. M. M. | E. |
MLB// 2ex.// 16 octombrie 2013 Jud. fond C. SO.
| ← Decizia civilă nr. 82/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 696/2013. Actiune in constatare → |
|---|
