Decizia civilă nr. 82/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIV ILĂ nr. 82/R/2013
Ședința publică din data de 20 februarie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. - I. B., judecător JUDECĂTOR: M. L. B.
JUDECĂTOR: G. C. F., președinte de secție
GREFIER: N. G.
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de reclamanta M. (fostă L.
) G. și pârâtul S. R. prin M. B. prin primar, împotriva sentinței civile nr. 6880/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta- recurentă avocat J. Nandor, cu împuternicire avocațială la dosar; pentru pârâtul- recurent se prezintă consilier juridic Hriscu L. a M., cu delegație la dosar, lipsă fiind reclamanta-recurentă M. (fostă L. ) G. și pârâții-intimați: L. L., L. A.
, L. A., H. I. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul reclamantei-recurente, avocat J. Nandor, depune la dosar chitanța privind achitarea taxei judiciare de timbru în recurs în cuantum de 9,5 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, aspect față de care tribunalul reține recursul promovat de reclamanta-recurentă ca fiind legal timbrat.
Reprezentantul pârâtului-recurent, consilier juridic Hriscu L. a M., depune la dosar delegația de reprezentare în instanță. Arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii recursului.
Reprezentantul reclamantei-recurente, avocat J. Nandor, arată că nu formulează cereri prealabile dezbaterii recursului.
Nemaifiind cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.
Reprezentantul reclamantei-recurente, avocat J. Nandor, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată; respingerea recursului promovat de pârâtul S. R. prin M. B., prin primar.
Reprezentantul pârâtului-recurent, consilier juridic Hriscu L. a M., solicită admiterea recursului promovat astfel cum a fost formulat în scris, fără cheltuieli de judecată; respingerea recursului promovat de reclamanta-recurentă.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată,
Prin sentința civilă nr. 6880/2012 pronunțată la data de 26 iunie 2012 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a respins cererea de rectificare CF 1209 Slătința, nr. top. 16/2, 17/2 și CF 1209/1 S., nr, top. 16/1, 17/1, în sensul majorării suprafețelor de sub nr. top. 16/1, 16/2, 17/1, 17/2; s-a admis în limitele rejudecării cererea formulată de reclamanta M. (fostă L. ) G. în contradictoriu cu pârâții L. A., L. L., L. A. , S. R. prin M. B., prin primar, H. I. și pe cale de consecință s-a constatat existența în patrimoniul pârâților
L. A., L. L. și L. A. a dreptului de proprietate asupra imobilelor terenuri situate în intravilanul mun. B., cartier S., nr. adm. 136 și 137, în suprafață totală de 3.010 m2categoria curți construcții și arabil, fiind înscrise în CF 1209 S., nr. top. 16/2, 17/2, CF 1209/1 S., nr. top. 16/1, 17/1, CF 1116 S., nr. top. 18, 19/1, CF 819 S., nr. top. 19/2, CF 764 S., nr. top. 19/3, și parte din terenul înscris în CF 16 S., nr. top. 26, drepturi dobândite de către pârâți prin efectul legii;
s-a dispus ca hotărârea să țină loc de act autentic în ceea ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între reclamantă și pârâții L. A. și L.
L., având ca obiect o casă de locuit compusă din 2 camere, bucătărie, baie, hol, și anexe gospodărești și terenul aferent, situate în S., nr. adm. 136, precum și în ceea ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între reclamantă și pârâta L. A., având ca obiect o casă de locuit compusă din 4 camere, baie, 2 holuri, și terenul aferent, situate în S., nr. adm. 137.
S-a dispus înscrierea în evidențele cadastrale, sub nr. top. 16/2, 17/2, 16/1, 17/1, 18, 19/1, 19/2, 19/3, 26/2, a dreptului de proprietate al reclamantei asupra imobilului compus din suprafața totală de 3.010 m2teren curți construcții și arabil situat în intravilanul mun. B., cartier S., nr. adm. 136 și 137, precum și construcțiile casă de locuit C1 (108 m2suprafață construită la sol) compusă din 2 camere, hol, bucătărie, și casă de locuit C2 (111 m2suprafață construită la sol) compusă din 3 camere, 2 holuri, 1 bucătărie, ridicate pe acest teren, conform tabelului de mișcare parcelară din completarea la raportul de expertiză întocmit în cauză.
Au fost obligați pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 678 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru la fond și în recurs, timbru judiciar la fond și în recurs și onorariu expert.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond, în baza probatoriului administrat, a reținut faptul că prin completarea raportului de expertiză tehnică expertul nu a considerat necesar a se rectifica CF 1209 S. și 1209/1 S., aceste suprafețe de teren rămânând la 250 m2și respectiv 1.060 m2, astfel că cererea de rectificare CF prin majorarea suprafețelor de teren înscrise în cele 2 CF-uri nu este întemeiată.
Referitor la cererea dedusă judecății în limitele de rejudecare stabilite de instanța de control judiciar prin decizia civilă nr. 290/R/2008 pronunțată de Tribunalul B. - Năsăud în dosarul nr._ s-a reținut că prevederile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, statuează că "sunt și rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moștenitorilor acestora, indiferent de ocupația sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea țărănimii. Suprafețele de terenuri aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și gradina din jurul acestora sunt acelea evidențiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producție …în cazul înstrăinării construcțiilor, suprafețele de teren aferente prevăzute la alin. (2) sunt cele convenite de părți la data înstrăinării, dovedite prin orice mijloc de probă". Alin. 4 specifică că dispozițiile alin. (1) se aplică și persoanelor din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator.
De asemenea, dispozițiile art. 8 din Decretul lege nr. 42/1990, la care face trimitere art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată sunt în sensul că terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor, iar limita maximă a terenului este de 6.000 m2.
Instanța a apreciat că prevederile art. 23 din Legea 18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, reprezintă un caz de dobândire a dreptului de proprietate ope legis, astfel că pârâții ce au avut în 1991 posesia imobilelor terenuri aflate în litigiu au dobândit dreptul de proprietate asupra acestor imobile terenuri în suprafață totală măsurată de expertul Petre Ion de 3.010 m2.
În ceea ce privește capetele de cerere prin care s-a solicitat pronunțarea unor hotărâri care să țină loc de act autentic, deși instanța a constatat că nu poate dispune validarea unor convenții de vânzare-cumpărare încheiate fără respectarea formei autentice, situație în care sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută, totuși, în considerarea principiului conversiunii actelor juridice, s-a reținut că actele juridice încheiate la data de_, și respectiv,_, pot fi calificate ca antecontracte de vânzare-cumpărare. Astfel, convențiile respective sunt probate prin înscrisuri ce îndeplinesc cerința multiplului exemplar prevăzută de art. 1179 din vechiul Cod civil, aplicabil în considerarea principiului tempus regit actum, probe ce se coroborează și cu poziția pârâților ce au recunoscut încheierea convenției, aceasta fiind executată prin
predarea bunului și plata prețului, astfel că prin coroborarea probelor instanța a apreciat că manifestarea de voință a părților în sensul încheierii antecontractelor menționate a fost dovedită.
În altă ordine de idei, prin interpretarea coroborată a prevederilor art. 1073 și 1077 din vechiul Cod civil, aplicabil în cauză în considerarea principiului tempus regit actum, instanța poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul în formă autentică, astfel că partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract.
În fine, situația juridică actuală a imobilelor aflate în litigiu, așa cum rezultă și din aspectele arătate anterior de instanță, arată că proprietatea asupra acestora aparține în prezent reclamantei, situație ce nu corespunde însă cu cea înscrisă în evidențele cadastrale referitoare la aceste terenuri.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., instanța a obligat pârâții în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă în cuantum de 678 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru fond și recurs, timbru judiciar fond și recurs și onorariu expert.
În drept s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 republicată, art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, art. 1073 și 1077, art. 1179 din vechiul Cod civil, art. 27 și art. 33 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, art. 274 C.proc.civ.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanta și pârâtul S. român.
Prin recursul declarat de reclamantă s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de rectificare formulate cu consecința majorării suprafețelor din topograficii 16/2, 17/2 din cf 1290 S. cu 987 m.p., respectiv a suprafeței din topograficii 16/1, 17/1 din cf 1209/1 S. cu suprafața de 791 m.p., conform expertizei efectuată în cauză.
În motivare s-a reținut că în mod greșit nu s-a dispus rectificarea suprafețelor, în condițiile în care expertul a constatat folosința pașnică a terenurilor, lipsa problemelor de vecinătate, iar OCPI a avizat lucrarea de expertiză.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 299 și urm., art. 3041, art. 312 C.proc.civ., art. 34-39 din Legea nr. 7/1996.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar, anulate la dosar (f. 24).
Prin recursul declarat de pârât s-a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii în parte a acțiunii.
În motivare s-a arătat că poate constitui obiect al recursului întinderea dreptului de proprietate, în cauză terenul aferent construcțiilor și cel destinat curții și grădinii neputând depăși suprafața de 1.000 m.p., suprafață îndestulătoare pentru folosința normală a gospodăriei.
Împrejmuirea suprafeței de 3100 m.p. nu justifică acordarea în proprietate a acestui teren, mai ales că o porțiune identificată în topograficul 26/2 din cf 16 S. este drum, proprietate a comunei.
Hotărârea a fost criticată și sub aspectul obligării pârâtului la plata cheltuielilor de judecată, arătându-se că pârâtul a achitat suma de 401,7 lei cu titlu de onorariu expert, sumă ce se impune a fi acordată. Totodată, s-a arătat că lucrarea de expertiză profită reclamantei, în sarcina pârâtului neputându-se reține vreo culpă pentru neînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei în cartea funciară.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 4 și 8 din Decretul nr. 42/1990.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art. 17 din Legea nr. 146/1997, precum și de plata timbrului judiciar, potrivit art. 1 alin. 3 din OG nr. 32/1995.
Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele conform art. 3041C.proc.civ., tribunalul reține că recursul declarat de reclamantă nu este fondat, iar recursul declarat de pârât este fondat în parte, pentru considerentele care urmează a fi relevate.
Recursul reclamantei vizează exclusiv soluția de respingere a cererii de rectificare a suprafețelor din topograficii 16/1, 17/1, 16/2 și 17/2, din cf 1209/1 și 1209 S. .
Soluția instanței de fond s-a întemeiat pe concluziile raportului de expertiză întocmit de expertul Petre Ion, depus la dosar la filele 144 - 150.
Conform acestei lucrări de expertiză reclamanta folosește suprafața de 3010 m.p., identificată de expert în topograficii 16/1, 16/2, 17/1, 17/2, 18, 19/1, 19/2, 19/3 și 26. Așa cum rezultă din concluziile lucrării tehnice și din tabelul de mișcare parcelară întocmit de expert, suprafața găsită în topograficii 16/1, 17/1 este de 1060 m.p., iar suprafața din topograficii 16/2, 17/2 este de 250 m.p., identice ca întindere cu
suprafețele înscrise în cartea funciară.
În aceste condiții, în care expertul nu relevă vreo suprafață în plus în acești topografici, față de suprafața înscrisă în cartea funciară, în mod corect s-a respins cererea de rectificare a suprafețelor.
Este real că în cadrul primei rejudecări a dosarului expertul Șofron Constantin, desemnat în cauză, a relevat necesitatea majorării suprafețelor identificate în topograficii mai sus menționați (f. 41 dosar nr. 5988/C/2006) cu suprafața de 791 m.p., respectiv de 987 m.p., însă în cea de a doua rejudecare a procesului s-a efectuat o nouă lucrare de expertiză, de un alt expert, care nu a găsit în teren o suprafață mai mare decât cea care apare în evidențele de carte funciară.
Hotărârea atacată s-a întemeiat pe noua lucrare de expertiză, efectuată în cadrul celei de a doua rejudecări a cauzei, astfel încât concluziile acesteia, acceptate de reclamantă, trebuie avute în vedere în întregul lor.
Având în vedere că expertiza care a stat la baza pronunțării hotărârii nu cuprinde vreo propunere de majorare a suprafețelor, ci din contră relevă existența în teren a suprafeței înscrisă în evidențele de carte funciară, tribunalul în baza art. 312 C.proc.civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
Recursul pârâtului este fondat în parte, numai sub aspectul modului de soluționare a cererii de plată a cheltuielilor de judecată la fondul cauzei.
Prin recursul declarat pârâtul a criticat soluția instanței de fond sub două aspecte:
al întinderii terenului în privința căruia s-a constatat dreptul de proprietate al reclamantei;
al obligației solidare de plată a cheltuielilor de judecată stabilite la fondul cauzei.
În lipsa unor motive de ordine publică ce pot fi invocate și din oficiu de instanță, tribunalul urmează să analizeze hotărârea numai în limitele criticilor formulate.
În ceea ce privește întinderea suprafeței de teren tribunalul reține că prezenta cauză a fost trimisă spre rejudecare de două ori.
În primul ciclu procesual, în recurs, prin decizia nr. 175/R/2006 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul inițial nr._, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei de instanța de fond, instanța de control judiciar a statuat că în cauză sunt incidente prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Sub acest aspect, dezlegarea instanței de recurs este obligatorie și se impune instanței în rejudecare, aspect corect reținut de pârât în cuprinsul recursului declarat.
Acest aspect a fost relevat expres și în cadrul deciziei nr. 290/R/2008 pronunțată de Tribunalul B. -Năsăud în dosarul de rejudecare nr._, prin care s-a casat din nou hotărârea cu trimiterea cauzei spre o nouă rejudecare de instanța de fond.
Această decizie a subliniat obligativitatea dezlegărilor date de prima instanță de control judiciar, reafirmând teza dobândirii de către pârâți a dreptului de proprietate în baza art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată.
Așadar, analiza trebuie să pornească de la acest aspect dezlegat de instanțele de control judiciar și anume acela că pârâții L. A. și L. L., respectiv pârâta L.
A., au dobândit dreptul de proprietate asupra terenului în baza prevederilor art. 23 din Legea nr. 18/1991, de drept, prin efectul legii.
Sub aspectul întinderii dreptului de proprietate dobândit prin efectul legii, dispozițiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 18/1991, republicată impun coroborarea acestora cu prevederile art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990, potrivit cărora terenul aferent casei de locuit și anexelor gospodărești, precum și curtea și grădina din jurul acestora, în zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulară a deținătorilor; acestea pot fi înstrăinate și lăsate moștenire; terenul împreună cu lotul care poate fi
atribuit în folosință membrului cooperator nu poate depăși suprafața de 6.000 metri pătrați pentru deținătorul casei de locuit.
Rezultă așadar din coroborarea celor două dispoziții legale că în favoarea proprietarului casei de locuit și anexelor gospodărești nu se poate recunoaște prin efectul legii un drept de proprietate asupra terenului în suprafață mai mare de 6.000 m.p.
Conform lucrării de expertiză efectuată în cadrul celei de a doua rejudecări (f. 14 dosar fond) suprafața aflată în posesia pârâților proprietari ai casei și anexelor edificate este în suprafață totală de 3010 m.p.
Raportat la modul de amplasare a construcțiilor (case și anexe gospodărești identificate de expert în teren) evidențiat pe planul de amplasament și delimitare a imobilului (f. 147 dosar fond) rezultă că întreaga suprafață de teren folosită de 3010 m.p. este strict necesară bunei funcționări și exploatări a terenurilor, această suprafață încadrându-se în limita maximă prevăzută de art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990.
Amplasamentul tuturor construcțiilor existente nu permite delimitarea unei suprafețe cu întinderea de 1.000 m.p., astfel încât aceasta să asigure normala exploatare a imobilelor construcții, motiv pentru care recursul întemeiat pe întinderea dreptului de proprietate nu poate fi admis, fiind nefondat.
Pe de altă parte, acest motiv de recurs nu poate fi reținut și pentru un alt considerent.
Lucrarea de expertiză prin care se propune înscrierea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 3010 m.p. a fost comunicată pârâtului recurent la data de 6 aprilie 2012 (f. 168 dosar fond), acordându-se un termen de judecată pentru formularea unor eventuale obiecțiuni, termenul fiind stabilit la data de 15 mai 2012.
Deși a primit lucrarea de expertiză pârâtul nu a formulat obiecțiuni, nesolicitând efectuarea unei variante de delimitare în teren a unei suprafețe de 1.000 m.p. și necontestând că în terenul de 3010 m.p. se include și o porțiune de drum din topograficul 26.
În ceea ce privește suprafața din topograficul 26/2 inclusă în totalul de 3010 m.p., tribunalul reține că în prezent ea se află în folosința reclamantei, fiind aferentă construcțiilor, neavând destinația de drum, pârâții și apoi reclamanta folosind această suprafață ca teren aferent și nu ca drum, astfel că excluderea acestei suprafețe nu se impune.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată tribunalul reține că solidaritatea poate fi instituită atunci când interesul părților căzute în pretenții este comun sau când este justificată de relațiile care există între acestea.
În cauză o asemenea solidaritate este exclusă. Este evident că interesul pârâților
L. este diferit de interesul pârâtului recurent. Totodată, între pârâții L., pe de o parte și pârâtul recurent, pe de altă parte nu există nicio relație, nicio legătură.
Pe de altă parte, obligarea pârâtului recurent la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamantă este greșită.
Cheltuielile de judecată stabilite de instanța de fond reprezintă, așa cum rezultă din considerentele hotărârii atacate, taxă de timbru, timbru judiciar, la fond și în calea de atac, respectiv onorariu de expert.
Taxa de timbru și timbrul judiciar au fost calculate pentru cererile de validare a antecontractelor de vânzare-cumpărare, în cadrul cărora reclamanta a formulat pretenții doar împotriva pârâților promitenți-vânzători.
Cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin efectul legii, întemeiată pe prevederile art. 23 din Legea nr. 18/1991, republicată, prin care reclamanta valorifică pretenții în contradictoriu cu pârâtul recurent, este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, conform art. 42 din Legea nr. 1/2000.
Ca atare, pârâtul S. român nu poate fi obligat la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar achitate de reclamantă în fond și în recurs.
Cheltuielile cu expertiza efectuate de reclamantă s-au ridicat la suma de 301,7 lei (f. 38 dosar inițial și f. 22 dosar prima rejudecare). Pârâtul recurent a efectuat la rândul său cheltuieli cu lucrarea de expertiză, în cadrul celei de a doua rejudecări, achitând suma de 401,7 lei (f. 38 dosar fond).
Având în vedere că acțiunea s-a admis în parte, că lucrarea de expertiză vizează identificarea terenului în vederea soluționării pretenției formulate de reclamantă
împotriva pârâtului recurent, că reclamanta și pârâtul au efectuat cheltuieli cu expertiza aproximativ egale, tribunalul constată că se impune compensarea în întregime a cheltuielilor reprezentând onorariu de expert în temeiul art. 276 C.proc.civ.
În baza acestor considerente, făcând aplicarea prevederilor art. 312 C.proc.civ., tribunalul va admite în parte recursul declarat de pârât, va modifica în parte hotărârea atacată în sensul înlăturării obligației solidare a pârâtului de plată a cheltuielilor de judecată la fondul cauzei de 678 lei.
Vor fi menținute restul dispozițiilor hotărârii și anume atât cele privitoare la întinderea suprafeței de teren dobândită de pârâți în proprietate, la obligarea celorlalți pârâți (exceptând S. român) la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 678 lei, cât și cele necriticate în recurs, privitoare la validarea antecontractelor de vânzare- cumpărare, la caracterul de act autentic al sentinței pronunțate, la înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară.
Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta M. (fostă L. ) G. , cu domiciliul în localitatea S., nr. 136, județul B. -Năsăud împotriva sentinței civile nr. 6880/2012 pronunțată la data de 26 iunie 2012 de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
Admite în parte recursul declarat de pârâtul S. român, prin M. B., prin primar, cu sediul în B., Piața C. nr. 6, județul B. -Năsăud împotriva aceleiași hotărâri, modifică în parte hotărârea atacată în sensul că înlătură obligarea solidară a pârâtului S. român, prin M. B., la plata cheltuielilor de judecată la fond de 678 lei.
Menține restul dispozițiilor hotărârii. Fără cheltuieli de judecată.
Decizia este irevocabilă.
R. | -I. | B. | M. L. | B. | N. | G. | |
G. | C. | F. |
Pronunțată în ședință publică din data de 20 februarie 2013. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red. F.G.C./dact. F.G.C./2 exemplare 26 februarie 2013
judec. fond O. C. V.
| ← Decizia civilă nr. 352/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 386/2013. Actiune in constatare → |
|---|
