Decizia civilă nr. 469/2013. Actiune in constatare

Comentarii

0

R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. _

DECIZIA CIVILĂ NR. 469

Ședința publică de la 26 Aprilie 2013 Instanța constituită din:

Președinte: I. D. Judecător: D. G. Judecător: P. R. M. Grefier: C. C. D.

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în prezenta cauză civilă privind recursul declarat de intervenienta în nume propriu G., fostă S. M., domiciliată în Z. u, str. P., nr. 8, bl. P27, sc. A, ap. 6, jud. S., intervenienții în nume propriu O. I. -M. și O. I., domiciliați în Z., str. G. D., nr. 174, jud. S. și pârâta SC B. C. R. SA, cu sediul în B., la cab. Av. SCA Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen, cu sediul profesional în B., Șoseaua B. Ploiești, nr. 1A, intrarea A, et. 4, sector 1, Complexul Bucharest Business Park, împotriva sentinței civile nr. 4763 din_ pronunțată de Judecătoria Zalău, în dosar nr._ al Judecătoriei Z., având ca obiect acțiune în constatare.

Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 09 aprilie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunțarea hotărârii s-a amânat pentru termenul de astăzi.

T R I B U N A L U L

Asupra recursului declarat:

Prin sentința civilă nr.4763/12 decembrie 2012 Judecătoria Zalău a admis excepția invocată de pârâta B. C. R. S., privind inadmisibilitatea petitelor din cererea reclamantului și din cererile de intervenție în interes propriu ce exced cadrului procesual cu care instanța a fost investiră prin procesul-verbal de constatare.

Respinge excepția invocată de pârâta B. C. R. S., privind inadmisibilitatea restituirii prestațiilor executate deja în temeiul contractelor de credit.

Admite în parte, sesizarea reclamantului C. J. Pentru P. C.

S. și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienții O. I. h, O. I. și G. (fostă S. ) M. .

Constată caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la art. 5 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_ și nr. 2897/_ încheiate de pârâtă cu intervenienții O. I. h, O. I., al clauzelor cuprinse la

pct. 4 din Actul adițional nr. 1917/A din data de_ la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ .

Constată caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la art. 2.10.a, art. 3.6 și art.

8.4 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_ .

Constată caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la art. 2.10.a, art. 3.6, art. 3.7, art. 7.4 lit.g, h și art. 8.4 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2897/_

Constată caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la art. 2.10.a, art. 3.7, art.

7.4 lit.g, h și art. 8.4 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ și art. 4.13 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Actul adițional nr. 1917/A din data de_ la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_

.

Dispune înlăturarea clauzelor abuzive cuprinse în art. 2.10.a, art. 3.6 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_, clauzelor cuprinse la art. 2.10.a, art. 3.6 și art.

3.7 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2897/_ și a clauzelor cuprinse la art. 2.10.a, art. 3.7, din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ și art. 4.13 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Actul adițional nr. 1917/A din data de_ la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ .

Obligă pârâta B. C. R. S.A să modifice clauzele abuzive cuprinse în art. 8.4 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_, clauzelor cuprinse la art. 7.4 lit.g, h și art. 8.4 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2897/_ și a clauzelor cuprinse la 7.4 lit.g, h și art. 8.4 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ .

Dispune modificarea art. 5 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_ și nr. 2897/_ încheiat de pârâtă cu intervenienții O.

I. h, O. I., al clauzelor cuprinse la pct. 4 din Actul adițional nr. 1917/A din data de_ la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_, în sensul stabilirii dobânzii aplicabile contractului conform formulei Euribor la 6 luni, la care se adaugă marja fixă care reprezintă diferența dintre dobânda de referință BCR de la data pronunțării și indicele Euribor la 6 luni aplicabil la aceeași dată.

Respinge ca nefondată sesizarea reclamantului și cererile de intervenție în interes propriu, privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 2.10.b, art. 2.11, art. 2.11.a și art. 7.4 lit. a-f din condițiile generale de creditare.

Respinge ca inadmisibilă cererea a reclamantului de constatare a caracterului abuziv al clauzelor cuprinse la art. 2.10.d, art.4.2, din condițiile generale de creditare.

Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție precizată formulată de intervenienții O. I. h și O. I., privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art. 9 lit. c din condițiile speciale și art. 2.7 din condițiile

generale la Contractele de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_ și nr. 2897/_ .

Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție precizată formulată de intervenienta G. (fostă S. ) M., privind constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art.4.2, din condițiile generale de creditare la Actul adițional nr. 1917/A din data de_ la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ .

Obligă pârâta B. C. R. S. să restituie intervenienților O. I. h și

O. I. diferența dintre dobânda percepută în temeiul pct.5 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_ și Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2897/_ și dobânda legală aferentă debitului, începând cu data de_, respectiv_, până la data de_ .

Obligă pârâta B. C. R. S. să restituie intervenientei G. (fostă S.

) M. diferența dintre dobânda percepută în temeiul pct. 4 din Actul adițional nr. 1917/A din data de_ la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ și dobânda legală aferentă debitului, începând cu data de _

, până la data de_ .

Admite, în parte, plângerea contravențională formulată de către petenta S.

B. C. R. SA, împotriva procesului verbal de constatare seria AAA nr. 0042127 întocmit de către reclamant la data de_ .

În baza prevederilor art. 16 din Legea 193/2000, aplică pârâtei SC B. C.

R. SA amendă contravențională în sumă de 200 lei.

Obligă pârâta SC B. C. R. SA la plata în favoarea intervenienților

1. I. h și O. I. a sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.

   În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că Prin acțiunea de control din data de_, C. Regional Pentru P. C. S. a procedat la verificarea următoarelor contracte:

   • Contractele de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_ și nr. 2897/_ încheiate de B. C. R. SA, cu intervenienții O. I. h și O. I. ,

   • Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ și Actul adițional nr. 1917/A din data de_ la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_, încheiate de B. C.

R. SA, cu intervenienta G. (fostă S. ) M. .

În urma acestui control, reclamanta a întocmit procesul verbal de constatare nr. AAA nr. 0042127 întocmit de către reclamant la data de_, reținând faptul că pârâta a inserat clauze abuzive în cuprinsul art. 2.10.a și 2.10.b, art. 2.11.a, art. 2.11, art. 3.7, art. 3.6 din condițiile generale de creditare, în art. 5 din contractele de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_ și nr. 2897/_, precum și în art. 4 din Actul adițional nr. 1917/A din data de_ la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_, art. 7.4 din contractele de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_ și nr. 2897/_, precum și în art. 8.4 din Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ - condiții generale.

O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să

influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv;

Pentru a fi catalogată ca abuzivă o clauză contractuală trebuie să îndeplinească în mod cumulativ două cerințe: să nu fi fost negociată și să creeze un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul consumatorilor și contrar cerințelor bunei credințe.

Prima cerință enunțată este îndeplinită în cazul clauzelor cuprinse în art. art. 5 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_ și nr. 2897/_ încheiate de pârâtă cu intervenienții O. I. h, O. I., al clauzelor cuprinse la pct. 4 din Actul adițional nr. 1917/A din data de_ la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_, celor cuprinse la art. 2.10.a, art. 3.6 și art. 8.4 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_, al clauzelor cuprinse la art. 2.10.a, art. 3.6, art. 3.7, art. 7.4 lit.g, h și art. 8.4 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2897/_, al celor cuprinse la art. 2.10.a, art. 3.7, art. 7.4 lit.g, h și art. 8.4 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ și art. 4.13 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Actul adițional nr. 1917/A din data de_ la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_, indicate ca fiind abuzive în prezenta speță.

B. pârâtă nu a produs probe prin care să dovedească că a negociat clauzele contractuale în discuție, deși sarcina probei incumbă acesteia conform art. 4, alin.3 din Legea 193/2000. Din simpla lecturare a convențiilor de credit depuse la dosarul cauzei, reiese în mod evident că sunt contracte standard preformulate. Nu este întemeiată afirmația băncii, prezentată în cadrul întâmpinării, în sensul că doar secțiunea "condiții generale"; a convențiilor de credit încheiate are caracter de contract standard preformulat, iar secțiunea "condiții speciale"; a respectivelor convenții de credit este adaptată fiecărui client în parte.

Comparând convențiile de credit depuse la dosarul cauzei de către intervenienți rezultă faptul că acestea au un conținut identic, atât în secțiunea "condiții generale"; cât și în secțiunea "condiții speciale";.

"Sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care obligă consumatorul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neîndeplinirii obligațiilor contractuale de către acesta, comparativ cu pagubele suferite de profesionist.";

O astfel de clauza creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților. Deși consumatorul nu și-a îndeplinit obligațiile asumate prin încheierea unui contract de credit cu banca, în ipoteza în care ar avea mai multe contracte de credit încheiate cu aceeași bancă, efectele conduitei sale culpabile cu referire la un contract, s-ar extinde fără nici o justificare și asupra celorlalte contracte. S-ar ajunge astfel la ipoteza în care consumatorul ar trebui să restituie toate sumele împrumutate, imposibilitatea de plată și executarea silită a acestuia, deși în realitate consumatorul și-a îndeplinit obligațiile decurgând din celelalte contracte încheiate cu banca.

De asemenea, în ipoteza în care valoarea bunurilor care constituie garanția creditelor a devenit, din diferite motive, neacoperitoare determinând banca să solicite împrumutatului completarea garanțiilor, sub sancțiunea pentru consumator de a rambursa creditul, se creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în primul rând, întrucât se poate ajunge la ipoteza în care, deși consumatorul respectă obligația de plată a ratelor, trebuie să procedeze la restituirea creditului.

În concluzie, se va constata caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la art. 5 din Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_ și nr. 2897/_ încheiate de pârâtă cu intervenienții O. I. h, O. I., al clauzelor cuprinse la pct. 4 din Actul adițional nr. 1917/A din data de_ la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ .

Va constata caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la art. 2.10.a, art. 3.6 și art. 8.4 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_ .

Va constata caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la art. 2.10.a, art. 3.6, art. 3.7, art. 7.4 lit.g, h și art. 8.4 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2897/_

Va constata caracterul abuziv al clauzelor cuprinse la art. 2.10.a, art. 3.7, art.

7.4 lit.g, h și art. 8.4 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ și art. 4.13 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Actul adițional nr. 1917/A din data de_ la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_

.

Reclamantul și intervenienții au solicitat să se constate caracterul abuziv, inclusiv al clauzelor cuprinse la art. 2.10.d din condițiile generale de creditare, art.4.2 din condițiile generale de creditare la Actul adițional nr. 1917/A din data de_ la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ și în art. 9 lit. c din condițiile speciale și art. 2.7 din condițiile generale la Contractele de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_ și nr. 2897/_ .

Referitor la aceste clauze, instanța constată că ele nu au făcut obiectul verificărilor consemnate în procesul verbal de constatare întocmit de reclamant. Potrivit procedurii reglementate de art. 12 și 13 din Legea 193/2000, actul cu care este sesizată instanța pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor contractuale îl reprezintă procesul verbal încheiat de reprezentanții împuterniciți ai ANPC și nu cererea de chemare în judecată. Astfel, instanța consideră că nu a fost legal sesizată în privința constatării caracterului abuziv al clauzelor precizate mai sus.

Instanța nu poate analiza alte clauze decât cele menționate în cuprinsul procesului verbal de constatare seria AAA nr. 0042127 întocmit de către reclamant la data de_, deoarece procedura reglementată de Legea nr. 193/2000 este o procedură specială care nu poate fi extinsă adăugându-i-se elemente noi care nu au fost analizate în cadrul acesteia.

Împotriva Încheierii din 2 mai 2012 și a sentinței civile sus menționate a declarat recurs B. C. R. SA B. solicitând admiterea acestuia și

modificarea încheierii atacate și modificarea în parte a sentinței atacate în sensul admiterii excepțiilor invocate de pârâtă și a respingerii în întregime a sesizării ANPC - CJPC S. și a cererii intervenienților în nume propriu G. M., O.

I. -M. și I., cu cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile sus menționate au declarat recurs și intervenienții

G. M. cerând admiterea acestuia și modificarea hotărârii primei instanțe în sensul admiterii în întregime a cererii de intervenție în nume propriu, respectiv să se dispună modificarea contractului de credit nr.1917/_ modificat prin Actul adițional nr.1917/A din data de_, prin înlocuirea sau eliminarea clauzelor în principal, înlocuirea sintagmei ,,dobândă de referință variabilă,, care se afișează la sediile BCR cu indicele Euribor și să se dispună obligarea pârâtei BCR la modificarea contractului de credit conform celor expuse la punctul I și la emiterea unui nou grafic de rambursare conform cu noua formă a contractului dată de constatarea clauzelor abuzive, sub sancțiunea de daune cominatorii în sumă de 50 lei/zi până la data executării acestei obligații precum și O. I. -M. și O. I. solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile în sensul admiterii în întregime a acțiunii introductive a reclamantei și a cererii de intervenție iar în ce privește modificarea art.5 din contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.1286/_ și 2897/_ încheiat între pârâtă și intervenienți și stabilirea dobânzii aplicabile contractului ca fiind compusă din Euribor la 6 luni la care se adaugă o marjă fixă de 1,5 p.p. cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

În motivul de recurs invocat BCR SA consideră că hotărârea instanței de fond este nelegala fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii întrucât prima instanță în mod greșit a respins excepțiile invocate, respectiv excepția inadmisibilității de principiu a cererilor de intervenție prin Încheierea de ședință din 2 mai 2012 în sensul că între acțiunea principală și cererile de intervenție există o diferență seminficativă de regim procedural în sensul că în timp ce acțiunea principală are caracter contravențional cererile de intervenție sunt veritabile acțiuni comerciale de drept comun iar formularea pretențiilor intervenienților în cadrul procesual contravențional, reprezintă o încercare de eludare a dispozițiilor legale imperative, cum ar fi: timbrajul și procedura prealabilă obligatorie etc. și că motivarea respingerii excepției este extrem de sumar făcută de instanța de fond.

Se invocă apoi excepția prescripției dreptului de a sancționa contravențiile presupus a fi înfăptuite de pârâta recurentă care a respins această excepție cu motivarea că, contravenția are natură continuă, fiind epuizată la momentul controlului și că fapta contravențională constă în stipularea unor clauze abuzive în contractele încheiate cu clienții băncii deși fapta de a insera în contract clauze abuzive nu se poate realiza decât o singură dată, prin semnarea contractului de credit, iar legiuitorul nu sancționează efectul ci fapta care a dus la producerea efectului, altfel s-ar consacra imprescriptibilitatea dreptului de a sancționa contravențiile și ar încuraja atitudinea pasivă a celui care ar trebui să ceară aplicarea sancțiunii.

Pârâta recurentă invocă apoi excepția inadmisibilității restituirii prestațiilor deja efectuate deși contractele de credit sunt contracte cu executare succesivă, deoarece obligația împrumutatului se execută în timp, prin rate succesive, iar obligația împrumutătorului de a lăsa la dispoziția celui dintâi suma de bani, se întinde pe toată durata contractului, iar anularea unei clauze dintr-un contract cu executare succesivă, nu poate produce efecte retroactive și obligarea băncii la restituirea sumelor deja achitate ar duce la îmbogățirea fără justă cauză a clienților.

Se mai arată că prima instanță nu a făcut aplicarea prevederilor art.275 Cod procedură civilă ca urmare a neprezentării la interogatoriu a intervenientului O.

I. care deși legal a fost citat nu s-a prezentat ceea ce echivalează cu recunoașterea susținerilor pârâtei recurente.

Pe fondul cauzei hotărârea primei instanțe este nelegală și prin aplicarea greșită a Legii nr.193/2000 cu privire la soluționarea petitelor formulate de reclamantă și intervenienți privind dobânda variabilă care este greșită deoarece modalitatea de calcul a dobânzii este clar determinată pentru fiecare contract de credit iar modul de variație a dobânzii nu depinde de manifestarea de voință unilaterlaă a băncii. Intervenția instanței în prețul contractual și modificarea contractului de credit prin impunerea formulei de calcul a dobânzii Euribor la 6 luni la care se adaugă marja fixă nu are nici un suport legal sau contractual, iar la stabilirea formulei de calcul, instanța a ținut seama și de conduita intervenienților care în decurs de 3 ani de la data încheierii contractului nu au efectuat nici un demers pentru rezolvarea aspectelor litigioase.

Mai arată pârâta că hotărârea primei instanțe încalcă jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care consideră că nu este posibilă intervenția instanței în prețul contractual, și că este perfect valabilă o clauză care prevede că dobânda variază în funcție de dobânda de referință variabilă a BCR, care la rândul ei depinde de costul resurselor de finanțare, iar instanța de fond a intervenit asupra prețului contractului, încălcând astfel principiul forței obligatorii a contractului și că imixtiunea judecătorului în legea pârților nu se poate face decât în cazuri excepționale, când aplicarea legii contractuale ar deveni injustă.

În privința lipsei negocierii reținută de prima instanță cu privire la clauzele considerate abuzive este greu de crezut că împrumutând sume importante de bani clienții nu s-au informat cu privire la ofertele de credite oferite și nu au luat în calcul ofertele altor instituții bancare pentru a decide iar banca nu a impus clienților săi să semneze convenții de credit pe care nu doreau să le încheie și nu le-a impus semnarea Actelor adiționale ci dimpotrivă clienții au avut inițiativa demarării raporturilor contractuale cu pârâta prin formularea cererii de acordare a creditului.

În privința clauzelor de la art.2.10.a, 3.6., 3.7 și 4.13 din Condițiile Generale de Creditare ale contractelor intervenienților se reține că, clauzele contractuale prevăd posibilitatea băncii de a modifica dobânda și comisioanele în funcție de costul resurselor de creditare, și în funcție de evoluția pieței financiar - bancare și nici unul din aceste criterii nu depinde de voința exclusivă și

discreționară a băncii și care nu îngrădesc posibilitatea clienților de a solicita rezilierea contractelor.

În privința clauzelor de la art.7.4 lit.g și h și 8.4 din Condițiile Generale de Creditare ale contractelor intervenienților se arată că aceste clauze nu provoacă un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, așa cum greșit reține prima instanță, ci dimpotrivă aceste clauze sunt menite să păstreze echilibrul contractual, respectiv să protejeze banca în situațiile în care împrumutatul nu-și execută obligațiile, sau creanța nu este acoperită cu valoarea bunurilor aduse în garanție și pe lângă obligațiile directe asumate de către cele două părți ale unui contract de credit, există și obligații pe care banca le are față de alți actori ai pieței financiare care pun la dispoziție sumele necesare asigurării plâții iediate a creditelor de consum pentru are banca se împrumută de la o altă bancă iar costul acestui împrumut se transferă ulterior în sarcina consumatorilor.

Intervenienta G. M. în motivul de recurs invocat arată că a încheiat cu BCR prin Sucursala Județeană S. contractul de credit ipotecar bancar nr.1917/_ pentru suma de 93.750 lei credit ipotecar pentru cumpărare imobil, cu o dobândă curentă de 8,4 % fixă în primii 2 ani și ulterior variabilă urmând a se calcula în funcție de cotația Robor la 6 luni la care se adaugă 3 puncte procentuale. Mai arată că prin Actul adițional nr.1917/A din_ a refinanțat creditul, schimbând moneda creditului din lei în euro în care dobânda curentă este de 4,95 % pe an și este fixă în primele 6 luni, urmată de o rată a dobânzii de 7,95

% pe an pentru următoarele 12 luni și variabilă ulterior însă după trecerea perioadei în care dobânda a fost fixă, banca a trecut la o dobândă în procent de 8,9

%, ceea ce a făcut ca rata să crească de la 122 euro la 160 euro.

Dar în catul adițional nu se face referire la dobânda de referință variabilă a băncii, iar clauza aceasta este cuprinsă într-un act adițional preformulat fără a fi negociat cu intervenienta. Se mai arată că a solicitat ca dobânda să fie compusă din indicele Euribor la care să se adauge marja inițială din contract 3p.p. dar prin modul cum a fost soluționată cauza s-a încălcat principiul disponibilității fiind incident motivul de recurs prev. de art.304 pct.6 Cod procedură civilă.

În motivul de recurs invocat O. I. -M. și O. I. consideră hotărârea primei instanțe ca nelegală întrucât instanța a stabilit modificarea art.5 în sensul că dobânda variabilă a creditului va fi stabilită conform formulei Euribor la 6 luni la care se adaugă marja fixă care reprezintă diferența dintre dobânda de referință a BCR la data pronunțării și indicele Euribor la 6 luni aplicabil al aceeași dată însă deși se reține caracterul abuziv al acestei clauze nu a stabilit dobânda aplicabilă contractului ca fiind compusă din Euribor la 6 luni la care să se adauge marja fixă de 1,5 p.p.

Mai arată intervenienții că prima instanță în mod nelegal a respins ca inadmisibilă cererea de intervenție pentru constatarea caracterului abuziv al clauzelor cuprinse în art.9 lit.c din condițiile speciale și art.2.7 din Condițiile generale la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.1286/_ și nr.2897/_ considerând că instanța nu este limitată a analiza numai clauzele cuprinse în procesul verbal de control întocmit de reclamantă dar și asupra clauzelor abuzive menționate de către intervenienți acestea fiind sancționate cu

nulitatea absolută care poate fi invocată pe cale principală prin acțiune sau pe excepție.

Recursul pârâtei B. C. R. SA B. nu este întemeiat, iar recursurile intervenienților G. M., O. I. -M. și O. I. sunt întemeiate în parte.

Potrivit art.137 alin.1 Cod procedură civilă instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.

În cazul în speță prima instanță a respins excepția inadmisibilității în principiu a cererilor de intervenție formulate ca inadmisibilă întrucât art.14 din Legea nr.193/2000 menționează că se pot adresa instanțelor consumatorii, însă dacă instanța se va pronunța asupra clauzelor abuzive înscrise în cuprinsul proceselor verbale, consumatorilor nu li se respectă drepturile de apărare.

De altfel chiar și pârâta recunoaște în motivele de recurs depuse că intervenienții respectiv consumatorii au dreptul și posibilitatea de a se adresa intanței pentru a constata existența unor clauze abuzive.

Nu se urmărește nici o eludare a dispozițiilor legale imperative, cum ar fi: timbrajul, procedura prealabilă obligatorie etc. în condițiile în care legea specială în materie nu stabilește restricții sau limitări în a formula astfel de cereri.

Nu se poate considera că există o diferență de regim procesual între acțiunea principală și cererea de intervenție care ar face-o inadmisibilă pe aceasta din urmă, întrucât din cuprinsul Legii nr.193/2000 rezultă că, consumatorii prejudiciați prin contracte încheiate cu încălcarea prevederilor acestei legi, au dreptul de a opta între a se adresa direct organelor judecătorești în conformitate cu prevederile Codului civil și ale Codului de procedură civilă și a sesiza organele competente să controleze respectarea dispozițiilor legii, și anume reprezentanții împuterniciți ai Autorității Naționale pentru P. C. ";, lăsând așadar posibilitatea consumatorilor de a interveni în procesul pornit de către Autoritatea Națională de

P. C. .

Având în vedere că procedura prevăzută de Legea nr. 13/2000, care spre deosebire de dreptul comun în materie contravențională, stabilește competența organelor de control abilitate doar constatare faptelor și consemnarea lor în cuprinsul procesului-verbal care, ulterior este trimis instanței competente pentru a dispune măsurile care se impun și totodată, ținând cont de faptul că aceeași lege prevede posibilitatea atacării procesului-verbal, în condițiile prevăzute de OG nr. 2/2001, reiese că natura prezentei cauze este una mixtă, ea cuprinzând, pe de o parte sesizarea instanței de către organul de control, în vederea constatării clauzelor abuzive, aplicării sancțiunii contravenționale și a altor eventuale măsuri și, pe de altă parte plângerea formulată de contravenient împotriva procesului- verbal de constatare.

Nici excepția prescripției dreptului de a sancționa contravențiile presupus a fi înfăptuite de pârâta BCR nu este întemeiată urmând a fi respinsă.

B. a invocat în susținerea acestei excepții prevederile art.13, alin.1 din OG 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, text de lege care statuează:"; Aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei."; Însă, acest text de lege nu este aplicabil în cauză întrucât în

speță sunt incidente prevederile art. 13, alin. 2 din același act normativ, care statuează:"; În cazul contravențiilor continue termenul prevăzut la alin. (1) curge de la data constatării faptei. Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp."; Contrar susținerilor băncii, contravenția în discuție este una continuă așa cum rezultă și din modul de formulare al art. 13 din legea 193/2000, cu modificările și completările ulterioare:"; Instanța, în cazul în care constată existența clauzelor abuzive în contract...";.Prin urmare contravenția în discuție o reprezintă "existența clauzelor abuzive ", care evident că reprezintă o situație de încălcare a obligației legale care durează în timp. Legiuitorul a reglementat de asemenea manieră conținutul contravenției în discuție, tocmai pentru a fi posibilă sancționarea acestui tip de contravenție, data săvârșirii faptei fiind asimilată cu data constatării faptei (în cazul contravenției continue ).

Apoi nici excepția inadmisibilității restituirii prestațiilor deja efectuate nu este întemeiată.

Cererea de restituire a respectivelor sume de bani este accesorie cererii de anulare a clauzelor abuzive. Mai exact, restituirea sumelor de bani încasate reprezintă repunerea părților în situația anterioară, în urma anulării clauzelor abuzive vizând plata comisionului de risc. Cu alte cuvinte, cererea de restituire a sumelor de bani nu este o cerere independentă procesual, vizând un prejudiciu cauzat consumatorilor printr-o faptă ilicită ci se află în totală dependență de modul de soluționare a solicitărilor privind anularea clauzelor abuzive vizând plata comisionului de risc și a celorlalte clauze invocate. În lipsa anulării clauzelor abuzive vizând plata comisionului de risc, nu se poate pune problema restituirii către consumatori a sumelor de bani încasate de bancă, cu titlu de comision de risc. Astfel, termenul de prescripție privind dreptul consumatorilor de a cere restituirea sumelor de bani încasate de către bancă, cu titlu de comision de risc începe să curgă de la data pronunțării hotărârii judecătorești de anulare a clauzelor abuzive vizând plata comisionului de risc. Este incontestabil că ori de câte ori se dispune anularea totală sau parțială a unui contract și părțile nu au solicitat prin acțiunea respectivă și repunerea în situația anterioară, de la data pronunțării hotărârii judecătorești curge termenul general de prescripție de 3 ani, în care părțile au posibilitatea să ceară, pe calea unei acțiuni separate (fără a se opune prescripția extinctivă) repunerea în situația anterioară. Cu atât mai mult intervenienților din prezenta cauză nu le poate fi opusă prescripția extinctivă a dreptului de a cere restituirea sumelor de bani încasate de către bancă, cu titlu de comision de risc, întrucât au formulat cererea de restituire a respectivelor sume de bani în cadrul procesual al acțiunii prin care se solicită anularea clauzelor abuzive vizând plata comisionului de risc.

În privința interogatoriului la care a fost citat intervenientul O. I. nu se arată care sunt faptele personale ale acestuia și care au legătură cu cauza. Dacă prin interogatoriu s-a dorit a se dovedi negocierea clauzelor abuzive, această probă este în favoarea intervenientului întrucât dovada efectuării negocierii revine pârâtei recurente BCR și nu intervenientului. Or dovada efectuării negocierilor în clauzele abuzive nu s-a depus la dosarul cauzei.

Nici pe fondul cauzei recursul Băncii Comerciale Române SA B. nu este întemeiat.

Condițiile pentru a fi catalogată o clauză ca abuzivă rezultă din interpretarea Directivei 93/13 din 5 aprilie 1993 și a actului normativ care a transpus în dreptul intern această directivă, respectiv Legea 193/2000, cu modificările și completările ulterioare. Astfel, relevante în cauză sunt prevederile art. 1 alin. 3 și art. 4 alin. 1, 2 și 3 din legea 193/2000, modificată. Prevederile art. 1 alin. 3 din acest act normativ statuează:"; Se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii";.Prevederile art. 4 alin. 1, 2 și 3 din același act normativ statuează:"; (1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.

Contractul prefomulat a fost definit de Ordinul Autorității Naționale pentru P.

C. nr.92/2007 ca fiind acel tip de contract redactat în întregime sau aproape în întregime de către operatorul economic prestator de servicii, consumatorii neputând modifica sau interveni asupra clauzelor contractuale, ci având doar posibilitatea de a le accepta sau nu - adică exact situația contractelor subsemnaților. Prin urmare, lipsa negocierii directe cu consumatorul este echivalentă cu stabilirea clauzei în mod unilateral de către comerciant și imposibilitatea consumatorului de a influența natura clauzei. Legislația privind protecția consumatorului, instituie o prezumție relativă de lipsă a negocierii directe a clauzelor contractuale atunci când ne aflăm în prezența unor contracte preformulate și/sau a unor condiții generale de vânzare. Clauza abuzivă ce formează obiectul prezentei acțiuni intră sub incidența acestor prevederi legale, fiind evident că acest contract pe care l-am încheiat cu pârâtele face parte din categoria contractelor de adeziune și a condițiilor generale de vânzare, fiind preformulat.

Cea de-a doua condiție pentru calificarea unei clauze ca fiind abuzivă se referă la deteriorarea echilibrului contractual prin abuzul de putere al comerciantului care impune contrar principiului bunei credințe, la momentul semnării contractului, clauze care îi creează un avantaj în detrimentul consumatorului. Principiul bunei credințe a fost preluat de art. 3 pct. 1 din Directiva nr. 93/13/CEE și desemnează respectul reciproc al părților contractante adoptarea unui comportament onest și rezonabil care să aibă în vedere interesele legitime ale consumatorului.

În materia contractelor de consum, legiuitorul național și cel european a urmărit, în anumite ipoteze, atenuarea principiului pacta sunt servanda dând instanței de judecată posibilitatea de a obliga la modificarea clauzelor unui contract sau de a-l anula în măsura în care reține acesta cuprinde clauze abuzive. O asemenea intervenție nu este de natură să înfrângă principiul forței obligatorii a contractelor consacrat de art.969 cod civil întrucât libertatea contractuală nu este identică cu una absolută și discreționară de a contracta. Un contract are putere de lege între părți întrucât este prezumat a fi dominat de buna credință și utilitate pentru părțile contractante. Forța juridică deplină este recunoscută numai acelor

convenții care nu intră în conflict cu principiul constituțional al bunei credințe și cu bunele moravuri. în caz contrar, el nu poate fi opus părților, terților sau instanței de judecată.

Mai mult, nu trebuie omis faptul că art.969 Cod civil nu are o existență de sine stătătoare în ansamblul dispozițiilor Codului civil, ci el este inseparabil de art.970 alin.l Cod civil, executarea cu bună credință a obligațiilor fiind rezultatul firesc al obligativității contractului. Un contract rămâne legea părților numai în măsura în care nici una dintre acestea nu ignoră sau nu încalcă cu bună știință îndatoririle care îi revin potrivit asumării și executării cu bună credință a prestațiilor. Principiul forței obligatorii a contractului trebuie examinat și interpretat în strânsă legătură cu solidarismul contractual întrucât esența contractului este alcătuită nu numai din voința părților contractante, ci și din interesul contractual al fiecăreia dintre ele.

În cazul în speță prima instanță a considerat ca fiind abuzivă clauza cuprinsă în art.5 din contractele de credit bancar nr.1286/2004 și respectiv nr.2897/2006 încheiat de pârâtă cu intervenienții O. și la punctul 4 din Actul adițional nr.1917/A/2008 la contractul de credit nr.1917/2006 în sensul stabilirii dobânzii aplicabile contractelor conform Euribor la 6 luni la care se adaugă marja fixă.

Este de reținut că în contractele de credit menționate dobânda de referință variabilă nu era prevăzută în funcție de indicii Euribor/Libor ci în funcție de fluctuațiile pieței financiar bancare și de o decizie a băncii.

La stabilirea formulei de calcul a dobânzii s-a avut în vedere marja variabilă constând în Euribor la 6 luni și marja fixă.

Nicăieri în cuprinsul contractelor de credit și actului adițional la contractul de credit nu se face referire la dobânda de referință variabilă a băncii, iar clauza aceasta a fost inclusă în contracte preformulate fără a fi negociată cu consumatorii.

Actele interne ale băncii nu pot să completeze un contract de credit, fiind elemente exterioare contractului. B., la momentul redactării contractelor și a Condițiilor generale și speciale de creditare avea posibilitatea de a include în acestea orice elemente, în condițiile în care contractele sunt standardizate, preformulate.

Or, pârâta recurentă nu a depus nici un înscris prin care să justifice în concret costurile pe care pretinde că ar trebui să le acopere dobânda pe care o percepe.

Cât privește costurile de lichiditate, acest element nu este indicat în cuprinsul contractului de credit, nu este definit și nu s-au depus probe care să demonstreze că aceste ,, costuri de lichiditate ,, s-au majorat imediat ce indicele Euribor a început să scadă.

Prin urmare între pârâtă și intervenienți sunt obligatorii și relevante numai convențiile încheiate între părți, iar nu celelalte convenții încheiate de bănci cu alți parteneri comerciali sau instituții de supraveghere.

Este de reținut apoi că prima instanță in mod temeinic a dispus înlăturarea clauzelor abuzive cuprinse în art. 2.10.a, art. 3.6 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_, clauzelor cuprinse la art. 2.10.a, art. 3.6 și art. 3.7 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.

2897/_ și a clauzelor cuprinse la art. 2.10.a, art. 3.7, din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ și art. 4.13 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Actul adițional nr. 1917/A din data de_ la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ .

De asemenea, va obliga pârâta B. C. R. S.A să modifice clauzele abuzive cuprinse în art. 8.4 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 1286 din_, clauzelor cuprinse la art. 7.4 lit.g, h, în sensul de a se limita la contractul de credit față de care s-a constata neîndeplinirea obligațiilor contractuale și art. 8.4 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr. 2897/_ și a clauzelor cuprinse la 7.4 lit.g, h, în sensul de a se limita la contractul de credit față de care s-a constata neîndeplinirea obligațiilor contractuale, și art. 8.4 din Condițiile generale de creditare - Anexă la Contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane fizice nr. 1917/_ .

În speță deși s-a susținut că ar fi avut loc negocieri între consumatori și bancă înainte de încheierea contractelor de credit, în realitate nu s-a depus nici un înscris care să facă dovada negocierii.

Este de notorietate că, convențiile de credit sunt preformulate de bancă, astfel că nu se poate susține că ofițerul de credite care analizează actele depuse de consumator pentru obținerea creditului, ar putea avea dreptul de a modifica un contract de credit prestabilit, în funcție de solicitările consumatorului.

Potrivit art.4 alin.3 din Legea nr.193/2000 ce prevede obligația de a face dovada negocierii contractelor cade în sarcina comerciantului și nu a consumatorului, atrăgând atenția asupra faptului că trebuie dovedit de către comerciant negocierea în concret a clauzei abuzive. Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens, ceea ce pârâta recurentă nu a făcut.

Revine așadar instanței sarcina de a stabili dacă clauzele supuse contractului judiciar sunt abuzive în sensul Legii nr.193/2000 și a Directivei 93/13 CEE transpusă prin actul normativ menționat, ținând seama de circumstanțele încheierii convențiilor de credit și de a stabili toate consecințele ce decurg din acestea.

Prin urmare o instanță națională este competentă să aprecieze caracterul abuziv al unor asemenea clauze în sensul art.3 din Directiva 93/13.

Din prevederile art.8 al Directivei 93/13 reiese că ,,statele membre pot adopta sau menține cele mai stricte dispoziții compatibile cu tratatul în domeniul reglementat de această directivă, pentru a asigura consumatorului un nivel maxim de protecție,, .

În schimb recursul intervenienților G. M., O. I. -M. și O. I. este întemeiat în parte cu privire la calculul dobânzii, respectiv prevederile contractuale cu privire la aceasta.

Astfel conform pct.4 din Actul adițional nr.1917/A din_ la contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.1917/_ încheiat între BCR și intervenienta G. M. se prevede că: "La data încheierii prezentului ACT ADIȚIONAL dobânda curentă este de 4,05% pe an și este fixă în primele 6 luni, urmată de o rată a dobânzii de 7,95% pe an fixă pentru următoarele 12 luni și variabilă ulterior.

Dobânda fixă de menține constantă pe toată perioada de creditare de 18 luni, începând cu data primei trageri, cu excepțiile prevăzute la pct.5 și 6. după această dată, dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR, la care se adaugă 0 puncte procentuale".

De asemenea în Contractul de credit bancar pentru persoane fizice nr.1286/_ și nr.2897/_ încheiate de pârâtă cu intervenienții O. I. -M. și O. I. la art.5 se prevede că: ,,La data încheierii prezentului contract dobânda curentă este de 9,4 % pe an și este variabilă. Dobânda curentă este formată din dobânda de referință variabilă, care se afișează la sediile BCR la care se adaugă 1,40 p.p.," (f 85 dosar fond).

Prima instanță a dispus modificarea acestui punct în sensul stabilirii dobânzii aplicabile contractului conform formulei Euribor la 6 luni, la care se adaugă marja fixă care reprezintă diferența dintre dobânda de referință BCR de la data pronunțării și indicele Euribor la 6 luni aplicabil la aceeași dată.

Această stabilire a nivelului dobânzii este însă nelegală în condițiile în care la data de 21 iunie 2010 a intrat în vigoare O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatorii care transpun și implementează în legislația națională Directiva 5008/48/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2008. sub incidența acestui act normativ s-a promovat la data de_ prezenta acțiune.

Conform art. 37 lit. a din O.U.G. nr. 50/2010 ,,dobânda va fi raportată la fluctuațiile indicilor de referință Euribor/Libor/ rata dobânzii de referință a B.R.R. în funcție de valuta creditului, la care creditorul poate adăuga o anumită marjă fixă, pe toată durata derulării contractului";.

Potrivit art. 95 alin. 1 din ordonanță ,,Pentru contractele în derulare, creditorii au obligația ca în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență să asigure conformitatea contractului du dispozițiile prezentei ordonanțe de urgență iar potrivit alin. 2 ,,Modificarea contractelor aflate în derulare se va face prin acte adiționale în termen de 90 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe.

Cum recurenta nu a procedat în intervalul de 90 de zile la încheierea actelor adiționale a contractelor intervenienților recurenți G. M., O. I. -M. și O.

I., în sensul art. 37 lit. a cererea recurenților este întemeiată sub acest aspect.

Clauza constatată abuzivă și dispusă a fi modificată nu este în concordanță cu legea, motiv pentru care se impune modificarea acesteia în sensul stabilirii dobânzii aplicabile contractului de credit nr. 1917/_ modificat prin actul adițional 1917/A din_ ca fiind compusă din Euribor la care se adaugă o marjă fixă de 3 p.p. pentru intervenienta recurentă Gorman M. .

De asemenea se impune stabilirea dobânzii aplicabile contractului bancar 1286/_ și nr.2897/_ ca fiind compusă din Euribor la 6 luni la care se

adaugă o marjă fixă de 1,5 p.p. pentru intervenienții recurenți O. I. -M. și O.

I. .

În privința cererilor intervenienților de obligare a pârâtei BCR la modificarea contractului de credit conform celor expuse la punctul I și la emiterea unui nou grafic de rambursare conform cu noua formă a contractului dată de constatarea clauzelor abuzive, sub sancțiunea de daune cominatorii în sumă de 50 lei/zi până la data executării acestei obligații precum și cele de constatare a caracterului abuziv al clauzelor cu privire la art.9 lit.c din condițiile speciale și art.2.7 din condițiile generale în mod justificat au fost respinse ca inadmisibile de către prima instanță care nu au făcut obiectul verificărilor reclamantului în condițiile în care, cadrul procesula este fixat de reclamantă în sensul ca instanța să se pronunțe cu privire la procesul verbal de contravenție. Susținerile intervenienților în sensul că instanța poate constata și din oficiu existența unor clauze abuzive ar fi întemeiate doar în măsura în care procesul verbal de contravenție al reclamantului ar face referire măcar tangențial la acestea ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință în baza art.312 alin.1 și 2 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul declarat de BCR SA B. contra sentinței civile nr.4763/2012 a Judecătoriei Z. și a încheierii civile din data de_ pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei Z. .

Admite recursurile declarate de intervenienții G. M., O. I. -M. și

O. I. contra aceleiași sentințe pe care o modifică în parte astfel:

Stabilește dobânda aplicabilă contractului de credit nr. 1917/_ modificat prin actul adițional 1917/A din_ ca fiind compusă din Euribor la care se adaugă o marjă fixă de 3 p.p.

Stabilește dobânda aplicabilă contractului bancar 1286/_ și nr.2897/_ ca fiind compusă din Euribor la 6 luni la care se adaugă o marjă fixă de 1,5 p.p.

Menține restul dispozițiilor sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de BCR SA B. contra sentinței civile nr.4763/2012 a Judecătoriei Z. și a Încheierii civile din data de_ pronunțată în dosar nr._ a Judecătoriei Z. .

Admite recursurile declarate de intervenienții G. M., O. I. -M. și

O. I. contra aceleiași sentințe pe care o modifică în parte astfel:

Stabilește dobânda aplicabilă contractului de credit nr. 1917/_ modificat prin actul adițional 1917/A din_ ca fiind compusă din Euribor la care se adaugă o marjă fixă de 3 p.p.

Stabilește dobânda aplicabilă contractului bancar 1286/_ și nr.2897/_ ca fiind compusă din Euribor la 6 luni la care se adaugă o marjă fixă de 1,5 p.p.

Menține restul dispozițiilor sentinței. Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

	Președinte,	Judecător,	Judecător,		Grefier,
I.	D. D.	G. P. R. M.	C. C.	D.

Red.DG/_

Dact.DMJ/_ / 2 ex.

Jud.fond: U. D. E. R.

← Decizia civilă nr. 193/2013. Actiune in constatare		Decizia civilă nr. 261/2013. Actiune oblica →

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Decizia civilă nr. 82/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 386/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 696/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 193/2013. Actiune in constatare Decizia civilă nr. 261/2013. Actiune oblica Decizia civilă nr. 314/2013. Actiune oblica Decizia civilă nr. 628/2013. Actiune oblica Decizia civilă nr. 359/2013. Actiune oblica