Decizia civilă nr. 3924/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 3924/R/2013
Ședința publică din data de 8 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. C.
J. ecători: V. M. - președintele Curții de Apel C.
D. -L. B. - vicepreședintele Curții de Apel C.
G.: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții B. I. și B. G. împotriva deciziei civile nr. 94 din_, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe reclamantul B. I., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul pârâților recurenți, domnul avocat P. C. L. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind pârâții recurenți și reclamantul intimat.
Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru conform chitanței Seria și Nr. MCJCH 5515701468 din_ ( fila 15 din dosar) și timbru judiciar în sumă de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care, nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentantul pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a formulat, cu cheltuieli de judecată în cuantum de 500 lei.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
Prin sentința civilă nr. 558 din 11 octombrie 2012 a Judecătoriei Dragomirești, pronunțată în dosarul nr._ , s-a admis în parte acțiunea civilă înaintată de reclamantul B. I. împotriva pârâților B. G. și B. I. .
În consecință:
S-a constatat că gardul care delimitează proprietățile părților nu respectă linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 1475/_, din dosar nr. 723/2003 al Judecătoriei Dragomirești.
Au fost obligați pârâții să mute gardul pe aliniamentul stabilit prin Anexa grafică nr. 1 din Raportul de expertiză întocmit de inginer expert tehnic judiciar
P. Gavrilă la data de_, anexă la sentință: 16-4-5-6-7-8-9, iar în caz de refuz, au fost autorizați reclamanții să mute gardul, pe cheltuiala pârâților.
A fost respinsă completarea de acțiune privind revendicarea imobiliară.
Au fost obligați pârâții să plătească în solidar reclamantului cheltuieli de judecată în sumă totală de 811,4 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1475/_ din dosar nr. 727/2003 al Judecătoriei Dragomirești s-a stabilit mejda dintre terenurile învecinate folosite de B. I., domiciliat în comuna Săcel nr. 1249 și B. Ion, domiciliat în comuna Săcel, nr. 1247 "pe linia albastră dintre punctele 1-M-2 continuată de linia neagră dintre punctele 2-3-5-4 din anexa nr. 1 din Raportul de expertiză întocmit de ing. expert Soponar E. M. ";, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă.
Hotărârea a fost pusă în executare la data de_, ocazie cu care a fost trasată linia de demarcație dintre cele doua proprietăți, așa cum rezultă din procesul-verbal încheiat în acest sens de către executorul judecătoresc Batin Petru.
Din probele existente la dosar rezultă că în anul 2008 B. G., tatăl pârâtului B. Ion, a construit între cele doua proprietăți un gard din plasa de sarma și stâlpi metalici, fără să respecte linia de demarcație stabilită de executorul judecătoresc.
Este cert că în momentul întocmirii Raportului de expertiză tehnică judiciară din dosar nr. 727/2003 al Judecătoriei Dragomirești de către doamna ing. Soponar E., la_ nu exista niciun gard între cele două proprietăți, iar cu ocazia efectuării de măsurători la fața locului, așa cum rezultă din procesul- verbal încheiat la data de_ de către ing. M. I., s-a consemnat în concluzie că B. G. nu a respectat linia de mejdă conform sentinței civile și procesului verbal încheiat de executorul judecătoresc.
De asemenea, în 2012, în momentul efectuării Raportului de expertiză tehnică topografică de către ing. P. Gavrilă, acesta a identificat existența unui gard care nu respectă amplasamentul stabilit prin sentința civilă nr. 1475/_
.
Având în vedere că în cauză s-a dovedit că gardul care delimitează proprietățile părților nu respectă linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 1475/_, instanța a admis acest capăt de cerere, conform dispozitivului.
Cu privire la completarea de acțiune privind revendicarea imobiliară a unei suprafețe de 10 m.p., instanța a pus în vedere reclamantului să depună extras de carte funciară cu privire la terenul din litigiu, iar acesta a depus extrasul C.F. nr.
50.330 Săcel, nr. top. 8309 pentru o suprafață de 270 m.p.
Din cele două rapoarte de expertiză întocmite de doamna ing. expert Soponar E. M. și dl. ing. P. Gavrilă rezultă că părțile nu sunt proprietari tabulari ai imobilelor în litigiu și că identificarea corectă a acestora sub aspect de carte funciară s-ar face cu mare dificultate.
Dacă prin acțiunea în grănițuire se cere și o parte determinată din terenul limitrof, deținută fără drept de pârât, aceasta implică și o revendicare, iar reclamantul trebuie să își dovedească dreptul său de proprietate, potrivit principiilor aplicabile în materie. (dec. nr. 252/_ ,_ /1971 ale
secției civile a fostului Tribunal Suprem amintite în "Drepturile reale"; de C. Bârsan).
Linia despărțitoare dintre terenurile deținute de părți s-a stabilit prin sentința civilă nr. 1475/_ și nu mai poate fi pusă în discuție fără să se încalce autoritatea de lucru judecat a acesteia.
În Raportul de expertiză al dl. ing. P. Gavrilă s-a stabilit pârâții ocupă o suprafață de 2,60 m.p. de teren din suprafața reclamantului, care apare colorată în verde în Planul de amplasament și delimitare, Anexa grafică nr. 1, fiind delimitată de punctele 1-2-3-4-16-1. Astfel că se indică în mod clar unde ar trebui să fie linia despărțitoare dintre cele două imobile.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții B. G. și B. I., respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 94/A din 17 aprilie 2013 a Tribunalului Maramureș.
Motivând decizia, Tribunalul a arătat că:
Expertiza efectuată în cauză de expert P. Gavrilă arată că cele două proprietăți ale reclamantului și ale părților sunt delimitate în teren printr-un gard din plasă sârmă cu stâlpi din fier.
Gardul ce delimitează cele două proprietăți este prezentat pe "Planul de amplasament și delimitare"; Anexa grafică nr. 1 cu culoare albastră și trece prin punctele 1-2-3-5-6-7-8-9, fiind construit de către pârâți în anul 2008 fără a ține seama de linia de hotar stabilită prin sentința civilă nr. 1475/_ dată în dosar nr. 727/2003 de către Judecătoria Dragomirești.
Prin sentința civilă nr. 1475/_ dată în dosar 727/2003 de către Judecătoria Dragomirești a fost stabilită linia de hotar dintre cele două proprietăți, linie ce trebuie să treacă prin punctele numerotate pe "Planul de amplasament și delimitare"; Anexa grafică nr. 1 cu: 16-4-5-6-7-8-9.
În aceste condiții pârâții ocupă o suprafață de 2.60 mp teren din suprafața reclamantului, suprafața de teren ce apare pe "Planul de amplasament și delimitare"; Anexa grafică nr. 1 colorată în verde fiind delimitată de punctele 1-2- 3-4-16-1.
Proba testimonială a fost respinsă motivat de către prima instanță.
Această probă solicitată nu reprezintă o probă utilă soluționării cauzei, raportat la ansamblul probator administrat, la concluziile raportului de expertiză și la sentința civilă nr. 1475/_, intrată în putere de lucru judecat.
În mod corect a reținut prima instanță că linia despărțitoare dintre terenurile deținute de părți s-a stabilit prin sentința civilă nr. 1475/_ și nu mai poate fi pusă în discuție fără a se încălca autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 1475/2003.
În raportul de expertiză întocmit de expert P. Gavrilă se indică în mod clar linia de mejdă conform sentinței nr. 1475/2003 .
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului de fond rezultă că prima instanță nu a încălcat principiul respectării dreptului la apărare, a examinat în mod judicios apărările și susținerile părților administrând probele pertinente, concludente și utile soluționării cauzei.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții B. G. și B. I. , solicitând în principal a se constata că dreptul reclamantului la acțiune în sens material este prescris, iar în subsidiar să se dispună casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei să se rejudecare la prima instanță, deoarece:
Dreptul la acțiune al reclamantului este prescris, aceasta fiind un drept personal ce trebuia exercitat în termen de 3 ani. Cum gardul dintre proprietățile părților a fost construit în anul 2008, de la momentul acestei construiri a început să curgă termenul de prescripție de 3 ani.
Atât prima instanță, cât și cea de apel nu au respectat prevederile art. 88 pct. 6 C.pr.civ., în sensul că de pe actele de procedură întocmite lipsește parafa șefului instanței. Or, această lipsă atrage nulitatea absolută.
Pe fond, acțiunea reclamantului este neîntemeiată deoarece gardul construit de către pârâți nu afectează dreptul și proprietatea reclamanților, respectând vechile semne de hotar.
Reclamantul intimat Butnar I. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat (f. 11, 12).
Cu privire la recursul declarat, Curtea are în vedere următoarele:
Pentru a invoca, pentru întâia oară în recurs, excepția prescripției dreptului la acțiune al reclamanților, pârâții s-au întemeiat pe prevederile art. 1 și 3 din Decretul nr. 167/1958, apreciind că acțiunea reclamantului privește o obligație de a face, supusă termenului general de prescripție de 3 ani.
Aceste aprecieri ale pârâților recurenți sunt însă eronate, căci prin acțiunea lui reclamantul tinde la a-și proteja dreptul de proprietate asupra terenului, drept care trebuie să corespundă limitelor de fapt irevocabil stabilite prin sentința civilă nr. 1475 din 19 decembrie 2003 a Judecătoriei Dragomirești.
În aceste condiții, prezenta acțiune nu poate fi socotită una care valorizează o simplă obligație de a face, supusă termenului de prescripție extinctivă de drept comun, ea apărând că o veritabilă acțiune petitorie și imprescriptibilă, organic legată de dreptul de proprietate al reclamantului și împrumutând, din acest motiv, caracteristicile juridice ale unei acțiuni petitorii.
Sunt de văzut, sub acest aspect, și prevederile art. 21 din Decretul nr. 167/1958, ignorate de pârâții recurenți, potrivit cărora dispozițiile acestei decret (deci inclusiv cele ale art. 1 și 3) nu se aplică dreptului la acțiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitațiune, servitute și superficie, deci drepturilor reale.
Primul motiv al recursului este, deci, nefondat și trebuie respins.
În ce privește al doilea motiv de recurs, Curtea observă că dispozițiile art. 88 alin. 1 pct. 6 C.pr.civ., invocate de recurenți, stabilesc că citația trebuie să cuprindă parafa șefului instanței și semnătura grefierului.
Așa fiind, recurenții aveau obligația de a dovedi, în susținerea excepției
invocate, că citația ce le-a fost comunicată nu cuprinde sus-arătatele mențiuni, dovadă pe care însă nu au făcut-o, astfel că și acest motiv de recurs apare ca neîntemeiat.
Neîntemeiat este și cel de-al treilea motiv al recursului, câtă vreme s-a stabilit în cauză de către prima instanță și cea de apel, în baza probelor administrate, că gardul construit nu respectă linia de graniță stabilită cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 1475 din 19 decembrie 2003 a Judecătoriei Dragomirești.
Această linie de graniță trebuie, prin urmare, respectată, neputându-se repune în discuție amplasamentul ei.
Față de cele ce preced, recursul se va respinge, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., prima instanță și cea de apel hotărând cu interpretarea și aplicarea corectă a legii.
În baza art. 274 C.pr.civ., vor fi obligați recurenții la a-i plăti intimatului suma de 200 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocațial (f. 18).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții B. G. și B. I. împotriva deciziei civile nr. 94 din_ a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numiții recurenți să plătească intimatului reclamant B. I. suma de 200 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||||
A. | C. | V. | M. | D. | -L. | B. |
G.
S. - D. G.
Red.VM/dact.MS 2 ex./_
J. .fond: V.E.Gavriș T.
J. .apel: G.G.P. /D.Țiplea
| ← Încheierea civilă nr. 295/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 606/2013. Obligatie de a face → |
|---|
