Sentința civilă nr. 471/2013. Obligatie de a face

Dosar nr. _

R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ

Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 471/2013

Ședința publică de la 25 Septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE F.

S.

B.

Grefier G.

P.

S-a luat spre examinare, acțiunea civilă promovată de către reclamanții I. M., Z. -SS și Z. -S. I. în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. ,

P. MUNICIIULUI C. -N., C. J. PENTRU S. D. DE P.

P. A. T., PREFECTUL J. C., C. CENTRALĂ PENTRU S. DESPĂGUBIRILOR, D. C. AUTORITĂȚII NAȚI. ALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: reprezentanta reclamanților, avocat Cleopatra Cătană în substituirea avocat Daciana Paler Groșan care depune delegațiile la dosar precum și reprezentanta pârâților I.

  1. județului C. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., consilier juridic P. a I. Belea, care depune delegațiile la dosar, lipsind celelalte părți.

    Procedura legal îndeplinită.

    Tribunalul dispune a se consemna că în prealabil, raportat la obiectul prezentei cereri de judecată precum și față de întâmpinarea formulată, pune în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului.

    Reprezentanta reclamanților, avocat Cleopatra Cătană solicită respingerea excepției arătând că într-adevăr primele capete de cerere atrag competența judecătoriei potrivit art. 99 NCPC însă ultimul capăt de cerere atrage competența tribunalului.

    Reprezentanta pârâților I. P. județului C. și C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra

    terenurilor C., consilier juridic P. a I. Belea, artă că nu are obiecțiuni față de excepție.

    Tribunalul reține cauza în vederea pronunțării pe excepția invocată.

    T R I B U N A L U L

    1. cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub numărul de mai sus la data de 14 mai 2013, reclamanții I. M., Z. -SS și Z. -

S. I. au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU S. D. DE P. P. A. T., P. MUNICIIULUI C. -N., C. J. PENTRU S. D. DE P. P.

A. T., PREFECTUL J. C., C. CENTRALĂ PENTRU S. DESPĂGUBIRILOR, D. C. AUTORITĂȚII NAȚI. ALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, să fie obligată C. locală să soluționeze cererea de reconstituire formulată în baza prevederilor Legii nr. 247/2005

1

prin emiterea unei propuneri pe care să o înainteze spre validare împreună cu întreaga documentație Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor; să fie obligată C. județeană să emită o hotărâre de validare a propunerii Comisiei locale, în situația în care hotărârea de validare se referă la restituirea în natură, să fie obligată I.

P. județului C. să emită ordin în acest sens; în situația în care hotărârea de validare se referă la plata despăgubiri, să fie obligată I. P.

județului C. să înainteze Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților respectiv Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, întreaga documentație pentru finalizarea procedurii de despăgubire prin echivalent, conform Titlului VII al Legii nr. 247/2005; să fie obligată C. centrală pentru stabilirea despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților să analizeze, să evalueze dosarul aferent imobilului precum și să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire, cu cheltuieli de judecată.

Prin întâmpinarea formulată (f.34) C. locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 de pe lângă Consiliul local al municipiului C. -N. a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. în a judeca prezentul litigiu.

În susținerea acestei excepții învederează că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 53-58 din Legea nr. 18/1991 respectiv Legea nr. 247/2005 prin care s-a instituit o procedură specială în aplicarea legii fondului funciar, competența de soluționare a litigiului dedus judecății revenind Judecătoriei

  1. -N., respectiv s-a acordat judecătoriilor plenitudinea de jurisdicție în ceea ce privește cererile care vizează fondul funciar.

  2. interpretarea textelor art. 53 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 și art. 5 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, rezultă că Judecătoria Cluj-Napoca este competentă să soluționeze cauza, câtă vreme suntem în prezența unei cereri de validare, în baza legii fondului funciar însă terenul aflat în litigiu a fost expropriat pentru utilitate publică, este supus regimului juridic reglementat de Legea nr. 10/2001 și nicidecum al Legii nr. 18/1991, motiv pentru care solicită admiterea excepției necompetenței materiale a Tribunalului C. iar pe ale de consecință, declinarea soluționării cauzei către instanța competentă să o soluționeze respectiv Judecătoria Cluj-Napoca.

La termenul de judecată din data de 25 septembrie 2013, fixat pentru soluționarea cererii, instanța, în temeiul art. 137 C.pr.civ. a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., dând eficiență și prevederilor art. 248 alin 1 și 2 NCPC .

Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale a Tribunalului C., instanța o va admite, pentru considerentele ce urmează:

Prin acțiunea dedusă judecății se reclamă omisiunea îndelungată a instituțiilor abilitate de lege cu atribuții in procedura restituirii proprietăților funciare.

In Decizia nr. XX/2007 dată de I.C.C.J in recurs in interesul legii, s-a statuat în materia Legii nr. 10/2001, că lipsa răspunsului unității deținătoare, respectiv al entității învestite cu soluționarea notificării, echivalează cu refuzul restituirii imobilului, iar un asemenea refuz nu poate rămâne necenzurat, pentru că nici o dispoziție legală nu limitează dreptul celui care se consideră nedreptățit de a se adresa instanței competente, ci, dimpotrivă, însăși Constituția prevede, la art. 21 alin. (2), că nici o lege nu poate îngrădi exercitarea dreptului oricărei persoane de a se adresa justiției pentru apărarea intereselor sale legitime.

2

D. considerente similare celor reținute de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia XX/2007 pronunțată în recurs in interesul legii, Tribunalul apreciază că refuzul îndelungat al soluționării cererii de restituire a proprietății funciare, echivalează cu refuzul restituirii, care poate fi atacat cu plângere in justiție.

Potrivit dispozițiilor art. 53 din Legea 18/1991, plângerea împotriva respingerii cererii de restituire este in competența judecătoriei.

Contrar susținerilor reprezentantei reclamanților, in speță nu sunt incidente dispozițiile art. 99 alin.2 NCPC, care atrage in speță competența Tribunalului C. - Secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, căci cererile deduse judecății nu au caracter principal, câtă vreme soluția capetelor de cerere subsecvente depinde de soluția dată primului capăt de cerere, ci petitele acțiunii se află in raport de principal - accesoriu, petitul principal fiind petitul nr. 1, astfel încât operează prorogarea de competență potrivit prevederilor art. 123 NCPC.

Având în vedere cele reținute mai sus, in temeiul art. 248, 130, 128 NCPC coroborat cu art. 53 din Legea 18/1991 Tribualul va admite excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și va declina competența soluționării acțiunii pendinte, in favoarea Judecătoriei C. -N. .

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂȘTE

Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului C. - Secția Civilă.

Declină competența materială de soluționare a cererii formulate de reclamanții I. M., Z. -SS și Z. -S. I. în contradictoriu cu pârâții C. L. PENTRU S. D. DE P. P. A. T. ,

P. MUNICIIULUI C. -N., C. J. PENTRU S. D. DE P.

  1. A. T., PREFECTUL J. C., C. CENTRALĂ PENTRU S. DESPĂGUBIRILOR, D. C. AUTORITĂȚII NAȚI. ALE PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR, în favoarea Judecătoriei C. -N. .

    Irevocabilă.

    Pronunțată în ședința publică de la 25 Septembrie 2013.

    Președinte,

    1. S. B.

      Grefier,

    2. P.

G.P. 27 Septembrie 2013

3

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Sentința civilă nr. 471/2013. Obligatie de a face