Decizia civilă nr. 398/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 398/R/2013
Ședința publică de la 10 Aprilie 2013
Completul compus din: PREȘEDINTE O. R. G.
Judecător A. -F. D. Judecător O. -C. T. Grefier L. C.
Pe rol se află judecarea recursului declarat de recurent N. P. împotriva Sentinței civile nr. 20594/2012 din_ dosar nr. 13696/211/207 a Judecătoriei C.
-N., privind și pe intimat C. J. mostenitor C. I. - D., intimat C. M. mostenitor C. I. - D., intimat G. ANA - D., intimat V. E., intimat E. ANA, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentului reclamant N. P., avocat Ionel M. și moștenitorul intimatei pârâte C. I., intimatul C. J., personal, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, reprezentantul recurentului, avocat marc Ionel precizează că părțile nu s-au înțeles deoarece nu pot garanta suprafața care se află în litigiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art.150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentantul recurentului, avocat M. Ionel solicită instanței admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței hotărârii atacate în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune și trimiterea cauzei la Judecătoria Cluj-Napoca pentru continuarea judecății asupra fondului litigiului. Susține oral motivele de recurs expuse în scris. Cu privire la cheltuielile de judecată arată că va solicita de la instanța de fond.
Intimatul C. J. arată că este de acord cu admiterea recursului.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Deliberând, reține că prin Sentința civilă nr.20.594/24 Octombrie 2012, pronunțată în dosarul civil nr.13._ al Judecătoriei C. -N.
a fost admisă excepția prescripției dreptului la acțiune, și în consecință a fost respinsă ca prescrisă acțiunea civilă formulată de reclamantul N. P. împotriva pârâtelor C. I., V. E.
, E. Ana, având ca obiect succesiune.
Totodată, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reconvențională formulată de pârâta C. E., având ca obiect rezoluțiunea antecontractului încheiat cu reclamantul la data de_ .
Au fost obligați reclamantul și pârâta C. I. la plata sumei de 190 lei fiecare cu titlu de onorariu de expert.
Cheltuielile de judecată au rămas în sarcina părților.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
La termenul de judecată de_, instanța a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului în promovarea petitului de sistare a indiviziune, iar la termenul de judecată din data de_, s-a invocat de către pârâte
prin reprezentant excepția prescripției dreptului material la acțiune raportat la prevederile Decretului nr.167/1958 și având în vedere faptul că antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat în anul 2004, iar acțiunea civilă a fost înregistrată în anul 2007, iar la termenul de judecată din data de_ excepția a fost unită cu fondul cauzei.
Prin Titlul de proprietate nr.l3284/2869/_ pârâtelor C. I. și V. E., precum și numitelor Szekely E. și G. Ana, succesaore ale def. Szekely M., li s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 3.200 mp din care și imobilul teren în suprafață de 1.800 mp situat în com. Florești, sat L. de Sus, jud. C.
- tarla 30 parcela 45/1, având ca vecinătăți la Nord pe Albert I., la Est pe C. I., la Sud DN 1-E60, la Vest pe F. I..
La data de_ între pârâta C. I. în calitate de promitent vânzător și reclamant în calitate de promitent cumpărător s-a încheiat un antecontract de vânzare- cumpărare sub semnătură privată cu privire la imobilul teren înscris în titlul de proprietate nr.3284/2869/_ în suprafață de 1.800 mp situat în com. Florești, sat L. de Sus, jud. C. - tarla 30 parcela 45/1, având ca vecinătăți la Nord pe Albert I., la Est pe C. I., la Sud DN 1-E60, la Vest pe F. I., prețul de vânzare fiind stabilit la suma de
36.000 lei ( 360.000.000 lei vechi ).
D. ceastă sumă, conform clauzelor contractuale, a rezultat că reclamantul a achitat doar suma de 5.000 lei la data perfectării antecontractului, restul urmând a se achita fie la data perfectării contractului în formă autentică, fie la data pronunțării unei hotărâri judecătorești definitivă și irevocabilă. .
Totodată, conform clauzelor contractuale, a rezultat că "subsemnații vânzători ne obligăm să achităm toate taxele pentru obținerea actelor necesare la perfectarea contractului în formă autentică, finală, sens în care avansul primit azi de la cumpărător, va fi folosit în acest scop. În cazul în care din vina vânzătorilor nu se poate perfecta intabularea pe numele cumpărătorului pentru terenul sus menționat, vânzătorii se obligă să restituie cumpărătorului de trei ori suma primită cu titlu de avans. În cazul în care din vina cumpărătorului nu se pot perfecta actele de intabulare, cumpărătorul pierde suma dată ca avans";.
Totodată, s-a stipulat că cumpărătorul are dreptul de folosință a terenului mai sus menționat din data semnării prezentului antecontract.
Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, unită cu fondul cauzei, instanța a reținut că, pe de o parte, antecontractul de vânzare-cumpărare a fost încheiat la data de_, iar acțiunea civilă a fost înregistrată la Judecătoria Cluj- Napoca la data de_ .
Conform art.1 din Decretul nr.167/1958 "Dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege";, art. 3 din același act normativ statuând că termenul de prescripție este de 3 ani.
Deși în antecontract s-a stipulat că, cumpărătorul are drept de folosință asupra terenului de la data perfectării antecontractului, din declarațiile martorilor Șuteu M. și Nemet Ștefan a rezultat faptul că la data perfectării antecontractului, terenul era folosit de pârâta C. I., terenul fiind în continuare folosit de pârâtele C. I. și G. Ana până în prezent, martorul Nemet Ștefan arătând că le-a ajutat pe acestea la munca câmpului.
Totodată, martorul Argyo J. a arătat că a ajutat-o pe pârâta C. I. în anul 2008 la săpatul porumbului, iar alăturat era un teren săpat de un excavator.
Potrivit contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ depus la fila 125 din dosar, reclamantul a mai cumpărat un teren în suprafață de 2.880 mp teren arabil situat în com. Florești, sat L. de Sus, în locul numit Toag ( Alsotoag ), ce se identifică cu tarla 30 parcela 45 având vecini: la Nord pe Albert I., la Est pe Iasko Albert, la Sud DN1 E60 și la Vest pe Szekely M., înscris în Titlul de proprietate nr.3284/3868/_ .
Pe acest teren, martorul Konc Francisc A. a arătat că la solicitarea reclamantului a transport 7-8 bascule de balast în toamna anului 2005, terenul nefiind lucrat.
În vederea stabilirii faptului dacă reclamantul a avut sau nu posesia asupra terenului ce a format obiect al antecontractului de vânzare-cumpărare din_, fapt ce
ar fi dus la întreruperea termenului de prescripție, în cauză s-a efectuat și o expertiză topografică de către expert Mădăraș M. .
Conform concluziilor expertului, s-a reținut faptul că din cauza lipsei planului cu punerile în posesie pentru terenurile din cele două titluri de proprietate de la dosar nu se poate indica precis dacă grămezile de pietriș din fotografia depusă de părți la dosar ( cu poziția de la fața locului nemodificată până în prezent ) sunt amplasate pe parcela 45 ( în suprafață de 2.880 mp a reclamantului ) sau pe parcela 45/1 ( în suprafață de 2.800 mp a pârâtelor ).
Raportat la aceste concluzii coroborate cu celelalte probe de la dosar, instanța a reținut că reclamantul nu a fost în măsură să facă dovada faptului că a intrat în posesia imobilului teren înscris în titlul de proprietate nr.3284/2869/_ în suprafață de 1.800 mp situat în com. Florești, sat L. de Sus, jud. C. - tarla 30 parcela 45/1, având ca vecinătăți la Nord pe Albert I., la Est pe C. I., la Sud DN 1-E60, la Vest pe F. I., motiv pentru care constatând că de la data încheierii antecontractului și până la data promovării prezentei acțiuni a trecut mai mult de 3 ani, în temeiul art.3 din Decretul nr.167/1958 raportat la art.137 alin.2 C.proc.civ. a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins acțiunea civilă promovată de reclamant ca prescrisă.
Referitor la cererea reconvențională prin care s-a solicitat de către pârâte rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare din data de_, instanța a reținut că rezoluțiunea ca sancțiune pentru neexecutarea culpabilă a obligațiilor născute în sarcina părților dintr-un contract sinalagmatic, presupune îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții.
Astfel, pentru a fi admisibilă cererea de rezoluțiune a antecontractului, era necesar ca una din părți să nu își fi executat obligațiile ce îi revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația și debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege.
În cauză s-a solicitat rezoluțiunea antecontractului, reproșându-i-se reclamantului că a tergiversat perfectarea actului în formă autentică tocmai pentru ca prețul ce îl avea de achitat să devină derizoriu, însă cu referire la acest aspect instanța reține că din clauzele antecontractului intervenit între părți, obligația perfectării actului în formă autentică a fost asumată în mod expres de către vânzătoare, fiind stipulat în mod expres că "subsemnații vânzători ne obligăm să achităm toate taxele pentru obținerea actelor necesare la perfectarea contractului în formă autentică, finală, sens în care avansul primit azi de la cumpărător, va fi folosit în acest scop.";
Având în vedere că pârâta C. I. nu și-a adus la rândul ei la îndeplinire obligațiile asumate prin antecontract, instanța a apreciat că aceasta nu este îndreptățită a solicita rezoluțiunea antecontractului pentru neîndeplinirea de către reclamant a unei obligații asumate de ea în mod expres.
Referitor la solicitarea de rezoluțiune a antecontractului formulată de celelalte pârâte care nu sunt părți ale actului încheiat cu reclamantul, instanța a apreciat că acestea și-au exprimat doar o poziție procesuală, neavând pretenții proprii față de reclamant. De altfel singura cerere reconvențională timbrată a fost cea formulată de pârâta C. I. .
Raportat la cele mai sus reținute, instanța a apreciat că cererea reconvențională formulată de pârâta C. I. este neîntemeiată, fiind respinsă ca atare în temeiul art.1169 combinat cu art.1020, 1021 C.civ.
Privitor la cheltuielile de judecată, întrucât nu au fost admise pretențiile nici uneia dintre părți, acestea au rămas în sarcina fiecăreia. Constatând că în cauză a rămas neachitat o diferență de onorariu pentru expert de 380 lei, reclamantul și pârâta C. I. au fost obligate la plata sumei de 190 lei fiecare cu titlu de onorariu de expert.
Împotriva Sentinței civile nr.20.594/24 Octombrie 2012, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, a declarat recurs în termen legal reclamantul N. P. (f.3-7), solicitând în temeiul art.312 coroborat cu art.304 și art.3041Cod procedură civilă, admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune și trimiterea cauzei pentru continuarea judecății asupra fondului litigiului, cu cheltuieli de judecată în recurs.
În motivare
a arătat că pentru a se pronunța asupra excepției prescripției dreptului material la acțiune, unită cu fondul cauzei, instanța de fond a reținut data de
28 Martie 2004 ca data de încheiere a antecontractului de vânzare-cumpărare și data de
18 Octombrie 2007 ca dată la care acțiunea a fost înregistrată la Judecătoria Cluj- Napoca, rezultând un interval de timp mai mare de trei ani, apoi a comparat acest interval cu cel specificat în art.3 cu raportare la art.1 din Decretul nr.167/1958 ca necesar pentru a prescrie, respectiv cu prevederea că dreptul la acțiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripție, dacă nu a fost exercitat în termenul de trei ani.
Instanța a trecut la verificarea existenței vreunei întreruperi sau suspendări a termenului de prescripție, pentru aceasta administrând probă cu martori și cu expertiza topografică.
Prin urmare, recurentul apreciază că instanța de fond a interpretat greșit chiar obiectul dedus judecății, care privește validarea prin instanță a obligațiilor rezultând din antecontractul de vânzare-cumpărare, antecontract care conține și o clauză expresă privind transmiterea posesiei bunului imobil.
Pârâtele, prin comportamentul juridic oscilant din timpul procesului, nu pot fi credibile în afirmațiile că au folosit terenul în litigiu după ce a fost încheiat antecontractul de vânzare-cumpărare.
Deși la data de 22 Februarie 2008 pârâta G. Ana a depus la dosar o cerere prin care a solicitat anularea antecontractului de vânzare-cumpărare întrucât nu a participat la vânzare, astfel că nu a consimțit la înstrăinarea cotei de 1/3 parte din teren, la data de 20 Martie 2008 pârâta C. I. a depus la dosar întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat respingerea acțiunii promovată de reclamant iar, pe de altă parte, să se dispună rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28 Martie 2004, invocându-și neîndeplinirea unei obligații proprii, arătând că acesta nu este semnat și însușit de celelalte două pârâte, iar la termenul de judecată din data de 26 Martie 2008 pârâtele V. E. și G. Ana au depus întâmpinare prin care au solicitat respingerea acțiunii și rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Și instanța de fond a reținut în mod corectă că "totodată s-a stipulat că cumpărătorul are dreptul de folosință a terenului din data semnării prezentului antecontract";.
În aceste condiții, chiar dacă pârâta C. I. ar fi exercitat acte de folosință asupra terenului ce face obiectul litigiului, aspect nedovedit, aceasta avea doar corpus, lipsindu-i elementul animus care ar fi dat pârâtei C. I. calitatea de posesor și nu de simplu detentor precar.
Astfel, în temeiul antecontractului de vânzare-cumpărare care i-a transferat posesia terenului începând cu data de 28 Martie 2004, a exercitat această posesie în modalitatea pe care a considerat-o utilă și, fiind administratorul unei societăți comerciale cu obiect de activitate principal "lucrări de pregătire a terenului";, a depozitat pe sol mai multe transporturi de sort mineral.
Apreciază că instanța de fond, în privința aprecierii exercitării posesiei asupra terenului în litigiu, a făcut o confuzie indusă nevoit de către expertul Mădăraș M. Traian.
În realitate, tocmai raportul de expertiză topografică efectuat de către expert Mădăraș M. Traian care a creat confuzia în interpretarea dispoziției martorului Konc Francisc A. este cel care lămurește faptul că basculele de balast au fost duse pe terenul în litigiu, indicat de toate părțile din proces.
Astfel, deși conform concluziilor expertului, s-a reținut faptul că din cauza lipsei planului cu punerile în posesie pentru terenurile din cele două titluri de proprietate nu s-a putut indica precis dacă grămezile de pietriș din fotografia depusă de părți la dosar, cu poziția de la fața locului nemodificată până în prezent, sunt amplasate pe parcela 45, în suprafață de 2.880 mp. a reclamantului sau pe parcela 45/1, în suprafață de 1.800 mp. a pârâtelor, instanța ar fi trebuit să rețină că tocmai expertul a menționat în cuprinsul raportului de expertiză, la punctul 5.4, potrivit căruia "La fața locului am identificat împreună cu părțile poziționarea grămezilor de pietriș (balast) și delimitări/repere fizice existente";, la aliniatul 6 din fila 3 potrivit căruia "La fața locului părțile nu au oferit explicații clare cu privire la evoluția în timp a situației terenului în litigiu. Practic, ambele părți își indică localizarea terenului în conturul cu suprafața de 2.848 mp., aflat între stâlpul de înaltă tensiune la est și limita împrejmuită a incintei de
la vest"; și pe Anexa nr.6 în care s-a materializat conturul terenului cu suprafața de 2.848 mp., ambele părți indicând localizarea terenului în litigiu ca fiind în conturul fizic delimitat în suprafață de 2.848 mp. pe care sunt depozitate grămezile de pietriș.
Prin urmare, nici pârâtele nu au afirmat că terenul în litigiu se află pe un alt amplasament decât cel pe care sunt grămezile de balast, astfel că indicând acest amplasament au recunoscut că pe terenul care face obiectul acestui dosar, a exercitat posesia prin depozitarea acelui balast.
Recurentul apreciază că toate probele administrate în cauză sunt în măsură să facă dovada faptului că a intrat în posesia imobilului teren înscris în Titlul de proprietate nr.3284/2869/08 Iulie 2005 în suprafață de 1.800 mp. situat în comuna Florești, sat L. de Sus, județul C., tarla 30, parcela 45/1, având vecinătățile la Nord pe Albert I., la est pe C. I, la sud DN 1-E60, la vest pe F. I, motiv pentru care trebuia să se constate că, deși de la data încheierii antecontractului și până la data promovării prezentei acțiuni a trecut mai mult de trei ani, primirea posesiei prin antecontract și exercitarea de acte efective de ocupare a terenului cu materialele de construcții impun respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune și continuarea judecării acțiunii prin cercetarea fondului și pronunțarea unei hotărâri care să soluționeze acest fond al litigiului.
Referitor la cererea reconvențională, este de acord cu modul de soluționare a acesteia pe fond, instanța de fond reținând că rezoluțiunea ca sancțiune pentru neexercitarea culpabilă a obligațiilor născute în sarcina părților dintr-un contract sinalagmatic, presupune îndeplinirea cumulativă a mai mult condiții printre care, pentru a fi admisibilă cererea de rezoluțiune a antecontractului, fiind necesar ca una din părți să nu își fi executat obligațiile ce îi revin, neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația și debitorul obligației neexecutate să fi fost pus în întârziere, în condițiile prevăzute de lege.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304, art.3041, art.312, art.274 Cod procedură civilă.
Intimata E. Ana în ședința publică din data de 27 Februarie 2013,
la solicitarea instanței a arătat că este de acord ca antecontractul să fie făcut în formă autentică, plus inflația și că înțelegerea nu o vizează, având pretenții să i se dea o treime din prețul vechi, 1.200 plus inflația pe care nu o poate preciza (f.25 verso).
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, precum și a dispozițiilor legale incidente în materie, tribunalul constată că în mod eronat instanța de fond a reținut incidența excepției prescripției dreptului la acțiune având în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 16 din Decretul nr.167/1958 prescripția se întrerupe prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția.
Recunoașterea este, practic, singurul caz veritabil de întrerupere a prescripției dreptului la acțiune.
În funcție de specificul raporturilor dintre părți, recunoașterea dreptului poate consta într-o anumită atitudine continuă, constanță și neechivocă, a părții care beneficiază de efectele prescripției. Așa, spre pildă, practica Instanței Supreme a admis constant că, în cazul în care între părți s-a încheiat un antecontract de vânzare- cumpărare urmat de predarea bunului, prescripția acțiunii privind pronunțarea unei hotărâri judecătorești, care să țină loc de contract, este întreruptă pe toată perioada cât bunul se află în stăpânirea promitentului-cumpărător.
Așa cum rezultă din înscrisul de la fila 7 din dosarul de fond, în data de_ s- au prezentat la sediul Cabinetului de Avocat P. M. D. C. D. și N. P. pentru a se discuta situația antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ având ca obiect un teren în suprafață de 1800 mp.
În cuprinsul acelui proces-verbal s-a consemnat că, deși Titlul de proprietate nr.3284/2869 emis la data de 0_ a fost înmânat cumpărătorului încă din acel an, acesta nu a efectuat nici un demers în sensul înaintării pe rolul instanțelor de judecată a unei acțiuni civile având ca obiect prestație tabulară.
În speța de față Csako J. fiul pârâtei Csako I. a relevat în ședința publică din data de 27 februarie 2013, în fața instanței de recurs, că este de acord cu tot ce scrie în
antecontractul de vânzare-cumpărare, că dorește să se perfecteze vânzarea pentru cei 1800 mp și să se recunoască înțelegerea cu V. și ceilalți.
Tot în fața instanței de recurs, cu aceeași ocazie, Csako J. a relevat că s-a dus împreună cu recurentul în anul 2005 la o doamnă avocat R. a, când de altfel a predat și titlul de proprietate, însă după anul 2007 nu s-au mai întâlnit.
În aceeași ședință publică din data de 27 martie 2013 intimata E. dy Ana a arătat că l-a contactat pe domnul N. în anul 2005 după obținerea titlului de proprietate, acesta refuzând să plătească.
Raportat la aceste aspecte relevate în fața instanței de recurs, tribunalul statuează că ulterior încheierii antecontractului, în perioada anilor 2005-2007, promitenta- vânzătoare Csako I. cât și intimata E. dy Ana au întreprins demersuri în vederea perfectării contractului în formă autentică, aceste aspecte confirmând faptul că recurentului îi era recunoscută posesia asupra terenului în litigiu.
Astfel, în speța de față devine incidentă ipoteza în care promitentul-cumpărător a preluat imobilul, chiar dacă nu a exercitat acte de folosință neîntreruptă asupra acestuia, deținerea imobilului, cu acordul promitentului-vânzător, echivalând cu recunoașterea dreptului acestuia, în sensul art.16 lit.1 din Decretul nr.167/1958.
Odată statuat asupra faptului că în speță nu a intervenit prescripția dreptului la acțiune, nesoluționându-se fondul cauzei, tribunalul conchide că devin pe deplin incidente dispozițiile art.312 alin 3 C pr civ sens în care va admite recursul declarat de reclamantul N. P. împotriva Sentinței civile nr.20594/2012 din_ dosar nr. 13696/211/207 a Judecătoriei C. -N. pe care o casează în totalitate dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare același instanțe, Judecătoria Cluj-Napoca, în rejudecare, prima instanță urmând a administra toate probele necesare și utile unei juste soluționării a cauzei.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamantul N. P. împotriva Sentinței civile nr.20594/2012 din_ dosar nr. 13696/211/207 a Judecătoriei C. -N. pe care o casează în totalitate dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare același instanțe, Judecătoria Cluj-Napoca.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 10 aprilie 2013.
Președinte, O. -R. G. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. -C. T. |
Grefier, L. C. |
Red. A.F.D./tehn APB 2 exemplare/18 aprilie 2013 Judecător fond: R. E. G. - Judecătoria Cluj-Napoca
| ← Decizia civilă nr. 318/2013. Succesiune | Încheierea civilă nr. 9/2013. succesiune → |
|---|
