Decizia civilă nr. 264/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 264/R
Ședința publică din data de 22 mai 2013 Instanța constituită din:
Președinte: Ț. D.
J. ecător: P. M. B.
J. ecător: P. G. G.
G. ier: O. V.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenții- reclamanții S. G. și SA, ambii domiciliați în S., nr. 327(279/A), județul M., împotriva sentinței civile nr. 1602 din_ pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, având ca obiect succesiune.
Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din_, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.
În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.
T.
Prin sentința civilă nr. 1602/28 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, a fost respinsă în integralitate acțiunea civilă formulată de reclamanții S. G. și SA în contradictoriu cu pârâta P. T., ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin contractul de vânzare cumpărare încheiat sub semnătură privată la data de 3 august 1994, vânzătorul P. I. a înstrăinat în favoarea reclamanților terenul situat în comuna S., în locul numit Între Văi, cuprins în adeverința nr. 631-1993 a Primăriei S., în suprafață de 8,1866 ha.
Contractul mai sus menționat conține clauza achitării în întregime a sumei de 5.000.000 lei, reprezentând prețul aferent vânzării.
Prin Titlurile de proprietate nr. 44130-95 din_ și nr. 60054-91 din_ eliberate de Comisia J. ețeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor, s-a procedat la reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitului P. I. a terenului în suprafață de 1 ha și 9.000 mp și respectiv 15 ha și 6469 mp.
Prin încheierea nr. 21 eliberată la data de 6 martie 2012 de BNP Bledea Steluța, s-a atestat că a fost înregistrată succesiunea acestui defunct, finalizată prin certificatul de moștenitor nr. 63-2000 iar prin depunerea certificatului de naștere s-a probat calitatea pârâtei de descendentă de gradul I a decujusului P.
I. .
Tabelul de mișcare parcelară, anexă a notei de constatare întocmită de inginer D. Darius Mircea, atestă că terenul aferent titlului de proprietate 44130-95, în suprafață de 19.000 mp, este situat în extravilanul comunei S. .
Instanța de fond a apreciat că, în speță se impune verificarea existenței dreptului de proprietate în patrimoniul vânzătorului la încheierea contractului de vânzare cumpărare a cărui validare se solicită.
În legătură cu acest ultim aspect, se constată că pe numele decujusului P.
I., au fost emise Titlul de proprietate nr. 44130-95 din_ (cu privire la terenul în suprafață de 1 ha și 9.000 mp, situat la locul numit Între Văi) și Titlul de proprietate nr. 60054-91 din_ (cu privire la terenul în suprafață de 15 ha și 3651 mp, din care suprafața de 6 ha și 2950 mp, situată la locul numit Între Văi), eliberate de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate, așadar ulterior încheierii contractului de vânzare cumpărare.
Incontestabil, în materia vânzării terenului, legea reclamă ad validitatem, forma autentică a încheierii contractelor de vânzare cumpărare.
Lipsa formei autentice și inexistența dreptului de proprietate al vânzătorului (adeverința nr. 631-1993 neechivalând cu probarea dreptului de proprietate) asupra imobilului înstrăinat la data încheierii contractului de vânzare cumpărare atrag nevalabilitatea contractului supus analizei, acesta fiind lovit de nulitate absolută.
Pe de altă parte, regula quod nullum est, nullum producit effectum, cunoaște și excepții, reprezentativ în acest sens fiind principiul conversiunii actului juridic.
Conversiunea actului juridic înseamnă, în esență, înlocuirea actului nul, cu un alt act juridic valabil. În altă exprimare, conversiunea înseamnă considerarea manifestării de voință ca producătoare a efectelor unui anumit act juridic, chiar dacă nu este valabilă ca alt act juridic.
În speță, principiul conversiunii, este reprezentativ pentru analiza valabilității actului încheiat sub semnătură privată ( contract de vânzare cumpărare nul pentru lipsa formei autentice) ca un antecontract de vânzare cumpărare.
Pentru a opera conversiunea, sunt necesare mai multe condiții, printre altele, să existe un element de diferență între actul nul și actul valabil, unul din
acte să fie anulat efectiv și total, actul socotit valabil să întrunească toate condițiile de valabilitate iar aceste condiții să se regăsească în chiar cuprinsul actului anulat, din manifestarea de voință a părților să nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii.
De esența antecontractului de vânzare cumpărare, este obligația părților de a încheia în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare cumpărare.
Transpunând condițiile conversiunii la speța dedusă judecății, în raport de esența și elementele definitorii ale antecontractului de vânzare cumpărare, se constată că actul încheiat la_ nu întrunește toate condițiile de valabilitate ale actului socotit valabil, lipsind obligația de a încheia în viitor, la prețul stabilit, contractul de vânzare cumpărare.
În condițiile specifice ale speței, capătul de cerere privind validarea contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de_, se impune a fi respins și din necesitatea asigurării respectării principiului nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet (nimeni nu poate transfera mai multe drepturi decât el însuși are sau ce nu are).
De asemenea, reclamanții nu au făcut dovada că au notificat pârâta în vederea prezentării la notariat și a încheierii contractului în formă autentică iar aceasta a refuzat să consimtă la perfectarea vânzării.
Părțile pot conveni să încheie un antecontract de vânzare cumpărare prin care să își asume obligația de a încheia între ele, un contract de vânzare cumpărare, respectiv de a îndeplini toate operațiunile necesare pentru ca vânzarea cumpărarea să poată fi perfectată potrivit legii.
Actul încheiat sub semnătură privată în data de_, nu cuprinde însă clauza de esența antecontractului conform căreia părțile se obligă să îndeplinească toate operațiunile necesare pentru perfectarea contractului de vânzare cumpărare în formă autentică.
În aceste condiții, lipsește rațiunea aplicabilității dispozițiilor art. 1073- 1077 cod civil, instanța neavând ce suplini, în contextul în care nu s-au probat lipsa consimțământului pârâților și neîndeplinirea exactă a unei obligații asumate de aceaștia conform art. 1073 cod civil.
Chiar și în ipoteza unui acord al pârâtului privind admiterea acțiunii, o astfel de soluție nu poate fi promovată întrucât voința părților nu poate fi situată mai presus de dispozițiile legale aplicabile în materie.
Potrivit prevederilor art. 48 din Legea nr. 7/1996, registratorul de carte funciara dispune intabularea dacă înscrisul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege, indică numele părților, individualizează imobilul printr-un identificator unic, este însoțit de o traducere legalizată, dacă actul nu este întocmit în limba română, este însoțit, după caz, de o copie a extrasului de carte funciară pentru autentificare sau a certificatului de sarcini ce a stat la baza întocmirii actului. Încheierea va cuprinde determinarea dreptului sau a faptului, indicarea numărului cadastral al imobilului și al cărții funciare, precum și a părții cărții funciare în care urmează a se face înscrierea. De asemenea, se vor
indica pozițiile ce au fost radiate și numele celui în favoarea sau împotriva căruia s-au făcut înscrierile, indiferent de felul lor. În cazul în care identificarea cadastrală a imobilului nu este posibilă, pe baza datelor existente, vor fi folosite documentații cadastrale întocmite și recepționate conform prevederilor acestei legi.
In privința titlurilor de proprietate emise în temeiul legilor funciare, în art. 59 din Legea nr. 7/1996, se arată că pentru înscrierea titlului trebuie întocmită o documentație cadastrală de către o persoana fizica sau juridică autorizatã de Agenția Natională sau de oficiile teritoriale iar potrivit art. 62 din Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, pentru imobilele care nu sunt înscrise în cartea funciară, la prima înscriere se vor deschide cărți funciare în baza documentației cadastrale recepționate, prin care se atribuie număr cadastral, a înscrisului doveditor al actului sau faptului juridic de dobândire sau constituire a dreptului real și a certificatului fiscal sau adeverintei eliberate de primăria în circumscripția căreia se afla situat imobilul. Potrivit prevederilor art. 63 din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. 633/2006, dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 și 48 din Legea nr. 7/1996. Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de lege.
În speță, reclamanții sunt beneficiarii unui contract de vânzare a unui teren pentru care s-a emis un titlu de proprietate pe numele antecesoarei pârâtei. Terenul din litigiu nu a fost întabulat în cartea funciară, motiv pentru care,
este de la sine înțeles că nu s-a putut încheia un act valabil de înstrăinare, în formă autentică. Nu lipsită de relevanță se dovedește a fi și Hotărârea nr. 290 din_ emisă de Uniunea Națională a Notarilor Publici, prin care, notarului public, îi revine obligația de a pune în vedere părților ca în scopulînstrăinării să întocmească documentația cadastrală conform dispozițiilor Legii nr. 7-1996, cu modificările ulterioare.
Pe de altă parte, nu se poate ignora faptul că autentificarea actelor de către notarul public trebuie să fie precedată de eliberarea unui extras de carte funciară pentru autentificare emis de către biroul de cadastru și publicitate imobiliară sau a unui certificat de sarcini și a documentației cadastrale. Notarului public îi incumbă, conform dispozițiilor legale și obligația de a proceda din oficiu la înscrierea în cartea funciară a dreptului născut prin actul întocmit, în ziua încheierii actului sau cel mai târziu în prima zi lucrătoare consecutivă celei în care s-a întocmit actul, la biroul de cadastru și publicitate imobiliară în a cărei rază de activitate se află imobilul.
Incontestabil, prin pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic s-ar eluda prevederile legale incidente în materie.
Întrucât instanțelor le revine obligația de a respecta prevederile legale și a de a pronunța hotărâri care să se întemeieze pe textele legale în vigoare, în condițiile în care terenul din litigiu nu este întabulat, se impune respingerea acțiunii.
Pentru considerentele de fapt și de drept în precedent expuse, instanța de fond a respins acțiunea ca nefondată.
Împotriva sentinței civile nr._, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă au formulat recurs recurenții S. G. și SA, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate și precizate de reclamanți prin notele scrise depuse la termenul de judecată din 28 iunie 2012, cu ocazia dezbaterii pe fond a cauzei.
În motivele de recurs, recurenții au arătat că au formulat o acțiune oblică pe de o parte, iar pe de altă parte, o acțiune în prestație tabulară.
Pârâta nu s-a opus admiterii acțiunii.
Hotărârea de respingere a acțiunii este în opinia recurenților vădit nelegală și netemeinică, cu o motivare care contravine naturii juridice a acțiunii.
Este de necontestat că acel contract sub semnătură privată din 3 august 1994 este producător de efecte juridice, iar recurenții, în lipsa demersurilor făcute de defunct și de succesoarea lui pârâtă pentru întabularea dreptului de proprietate dobândit prin cele 2 titluri, nu aveau la îndemână decât valorificarea dreptului prin introducerea unei acțiuni civile în justiție. Recurenții consideră că sunt întrunite condițiile de admisibilitate a acțiunii oblice și a celei în prestație tabulară.
Tocmai pentru că pârâții au stat în pasivitate recurenții au apelat la această soluție, fiindcă, în caz contrar, niciodată nu puteau să dea efecte juridice depline acelui contract necontestat de nimeni.
Pe lângă faptul că s-a încălcat principiul disponibilității părților în procesul civil, nu s-a observat natura juridică a acțiunii, mai cu seamă a celei în prestație tabulară.
În baza unei hotărâri judecătorești, creditorul obligației poate cere înscrierea în CF a dreptului dobândit și consfințit pe cale judecătorească, potrivit dispozițiilor art. 47 alin. 2 din legea nr. 7/1996.
În cauză s-a întocmit documentația cadastrală și s-a făcut o notă de constatare, astfel că, raportat la poziția exprimată de pârâtă, precum și la cele expuse anterior, nu există niciun impediment pentru admiterea acțiunii.
În drept invocă dispozițiile art. 69 alin. 2, 304 ind. 1 și 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Cererea de recurs este legal timbrată, conform art. 11 din legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.
Intimata nu a depus întâmpinare la cererea de recurs și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și expune punctul de vedere cu privire la recursul formulat.
Analizând sentința civilă nr. 1602/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._, pe baza motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Motivarea sentinței atacate cuprinde considerente supraabundente însă demonstrează o insuficientă cercetare a fondului cauzei.
Potrivit art. 129 pct. 6 Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, instanța trebuie să verifice îndeplinirea următoarelor condiții: existența unui antecontract valabil încheiat, dovedirea acestuia în condițiile dreptului comun, refuzul sau imposibilitatea unei părți de a autentifica actul de înstrăinare, partea care acționează să-și fi îndeplinit obligațiile asumate prin antecontract, promitentul-vânzător să fie proprietarul bunului vândut.
Reclamanții afirmă că, în calitate de promitenți-cumpărători au încheiat în anul 1994 o promisiune de vânzare-cumpărare având ca obiect terenul menționat în petitul acțiunii, cu promitentul vânzător P. I., decedat în 1997.
Reclamanții au promovat acțiune oblică, prin care au chemat în judecată pe pârâta P. T., în calitate de moștenitoare a proprietarului-vânzător P. I. . Promisiunea bilaterală de vânzare-cumpărare este un antecontract,
oricare dintre părți putând cere încheierea contractului.
Instanța de judecată, în lumina principiului executării în natură a obligațiilor și reparării în natură a prejudiciilor, poate pronunța, în baza art. 1073-1077 cod civil (1864), o hotărâre care să țină loc de contract de vânzare- cumpărare și care va avea caracter constitutiv de drepturi, operând transferul proprietății de la data când rămâne definitivă.
Încheierea promisiunii bilaterale de vânzare-cumpărare nu duce la transmiterea dreptului de proprietate, dar poate da naștere unui drept de creanță în condițiile încheierii sale valabile.
Acțiunea oblică este acea acțiune în justiție pe care creditorul care are un drept de creanță o exercită pentru valorificarea unui drept care aparține debitorului său.
În speță, din considerentele sentinței, în care sunt reproduse definiții și citate din texte legale fără a se expune raționamentul pentru care s-a considerat că aceste texte se aplică în cauză, rezultă neanalizarea judicioasă a situației de fapt.
Reclamanții au solicitat instanței de judecată, pe cale de acțiune oblică să se constate că masa succesorală după defunctul P. I., decedat la data de _
, se compune din terenul în suprafață totală de 8,1950 ha, de natură fânețe și livadă situat în S. la locul numit "Între Văi";, teren cuprins în titlul de proprietate nr. 60054/91/_ și în titlul de proprietate nr. 44130/95/_ ; să se constate că unica moștenitoare a defunctului P. I., în calitate de fiică, este pârâta P. T. ; să se dispună întabularea dreptului de proprietate asupra acestui teren de 8,1950 ha în CF, după identificarea topografică, pe seama defunctului P. I., cu titlu de reconstituire conform Legii nr. 18/1991 și mai apoi pe seama pârâtei P. T., cu titlu de moștenire; să se dispună obligarea pârâtei să se prezinte la notarul public în vederea încheierii în formă autentică a contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată încheiat între reclamanți și defunctul P. I. la data de_ cu privire la terenul descris mai sus, iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de act autentic de înstrăinare; să se dispună întabularea dreptului de proprietate în CF în favoarea reclamanților asupra terenului descris mai sus, după identificarea topografică.
Prima instanță avea a califica în mod corect acțiunea, temeiul juridic al acesteia, raportat la motivarea în fapt a acesteia, în baza art. 84 Cod procedură civilă, punând în discuție, cu respectarea principiului contradictorialității, calificarea juridică ce rezultă din analiza motivelor de fapt arătate în cererea de chemare în judecată și mai apoi, avea a verifica îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii oblice și respectiv a acțiunii în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic.
Examinând sentința atacată se remarcă împrejurarea că sunt fondate criticile din motivele de recurs potrivit cărora prima instanță nu a surprins caracterul de acțiune mixtă a acțiunii formulate de reclamanți, nu a cercetat fondul cauzei și a respins acțiunea cu o motivare străină de natura pricinii.
Reclamanții prezintă o promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare, promitentul-vânzător fiind decedat ulterior încheierii acesteia și solicită să se constate că acea promisiune bilaterală de vânzare-cumpărare este producătoare de efecte juridice și că în lipsa demersurilor făcute de defunct și de moștenitoarea acestuia pentru întabularea dreptului de proprietate înscris în titlurile de proprietate evocate, pentru valorificarea dreptului decurgând din promisiunea de vânzare-cumpărare, au introdus acțiunea în justiție.
Pârâta, chemată în judecată în calitate de moștenitoare a promitentului vânzător nu a contestat promisiunea de vânzare-cumpărare încheiată în 1994 și prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond, a arătat că este de acord cu admiterea acțiunii.
Din considerentele sentinței atacate, rezultă încălcarea de către prima instanță a principiului disponibilității, și această critică din motivele de recurs fiind întemeiată.
Reclamanții nu au solicitat instanței să constate că a intervenit principiul conversiunii, amplele considerente teoretice menționate în motivarea sentinței atacate neavând legătură cu obiectul cauzei.
Reclamanții nu au susținut că au încheiat un contract de vânzare- cumpărare, ci un antecontract, o promisiune de vânzare-cumpărare.
Situația de fapt prezentată de reclamanți se impunea a fi analizată prin prisma capetelor de cerere formulate prin acțiunea introductivă de instanță, ulterior precizată.
Prima instanță menționează în motivare texte din Legea 7/1996, Ordinul 633/2006 care aprobă Regulamentul de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, Hotărârea nr. 290/_ a Uniunii Naționale a Notarilor Publici care nu au legătură cu obiectul cauzei deduse judecății și nu demonstrează cercetarea fondului cauzei.
J. ecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere.
Motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum ci una de esență, de conținut și de altfel, ea se circumscrie și noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Or, din perspectiva celor expuse, este de observat că hotărârea atacată nu se circumscrie exigențelor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă în condițiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar.
Jurisprudența a stabilit că o motivare sumară și confuză echivalează deopotrivă cu o nemotivare.
Aceasta cu atât mai mult cu cât considerentele reproduc texte legale fără legătură cu obiectul cauzei și fără a arăta motivele de fapt și de drept pentru care au fost înlăturate susținerile reclamanților față de toate capetele de cerere formulate prin acțiunea precizată.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut constant în jurisprudența sa că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenție nu poate trece dreptul efectiv decât dacă cererile și observațiile părților sunt în mod real ascultate, adică în mod real și concret examinate de către instanța sesizată. Astfel spus, art. 6 din CEDO implică obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de probă, argumentelor, elementelor de probă ale părților.
În speță, reclamanții afirmă că promitentul-vânzător, P. I., a promis înstrăinarea suprafeței de teren menționată în antecontract, fiind îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acesteia, a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991 a fondului funciar, fiind emise proces verbal de punere în posesie și titlurile de proprietate menționate, pe numele defunctului P. I., cuprinzând și terenul ce face obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare.
Prima instanță se impunea să verifice aceste susțineri ale reclamanților, necontestate de pârâtă.
În cauză este vorba despre un teren cooperativizat, care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare menționat în petitul acțiunii.
Antecontractul de vânzare-cumpărare este un act esențialmente civil și conferă promitentului cumpărător dreptul de a-și valorifica pretențiile pe calea dreptului comun și nicidecum pe calea acțiunilor speciale ce derivă din aplicarea Legii 18/1991.
Prin urmare, în situația unui antecontract de vânzare-cumpărare, jurisprudența a decis că îndreptățit la reconstituirea dreptului de proprietate este promitentul-vânzător care a adus terenul în CAP, urmând ca după reconstituirea dreptului de proprietate, promitentul cumpărător să poată solicita încheierea contractului de vânzare-cumpărare sau pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare în condițiile legii.
Înțelegerea intervenită între reclamanți și defunctul P. I. nu era aptă să transfere dreptul de proprietate, însă prin ea defunctul promitent-vânzător și-a asumat obligația de a face, respectiv de a încheia în viitor un contract de vânzare cumpărare asupra terenului, obligație care se transmite în patrimoniul, moștenitorilor acceptanți ai moștenirii defunctului.
Dacă la momentul preluării terenului de către cooperativa agricolă de producție, proprietarul terenului era defunctul P. I., acesta era persoana îndreptățită la reconstituirea dreptului de proprietate.
Reclamanții arată că defunctul a uzat de dispozițiile Legii 18/1991, fiind eliberate ulterior încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare titlurile de proprietate în care este menționat și terenul în litigiu.
Se impunea deci ca prima instanță să procedeze la verificarea condițiilor de admisibilitate a hotărârii ce ține loc de act autentic, având în vedere și faptul că, deși la momentul încheierii promisiunii de vânzare-cumpărare nu erau eliberate titlurile de proprietate menționate, nu se contestă îndreptățirea defunctului la reconstituirea dreptului de proprietate iar o amplă jurisprudență în materia legilor fondului funciar consideră de exemplu că adeverința de proprietate eliberată de comisia locală în temeiul Legii nr. 18/1991 și procesul verbal de punere în posesie sunt acte premergătoare ce conferă un drept virtual de proprietate, adeverința fiind un substitut al titlului de proprietate, atestând dreptul de proprietate al titularului ei până la emiterea titlului, putând fi opusă oricui, mai puțin celui ce ar prezenta un titlu sau chiar o altă adeverință, vizând același teren.
Prin urmare, se impunea administrarea de probe pentru a se verifica toate aspectele legate de încheierea promisiunii bilaterale de vânzare- cumpărare încheiată între reclamanți și defunctul P. I., ținând seama de susținerile reclamanților, necontestate de pârâtă, potrivit cărora aceștia aveau reprezentarea că defunctul este proprietarul bunului promis, bun imobil teren despre care reclamanții afirmă că îl folosesc din momentul încheierii antecontractului în mod continuu și netulburați.
Ca atare, din perspectiva celor expuse și a dispozițiilor art. 261 pct. 5 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 pct. 5 Cod procedură civilă raportat la art. 304 pct. 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță cu respectarea dispozițiilor art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă, va administra probele pertinente, concludente și utile soluționării tuturor capetelor de cerere formulate.
Astfel, prima instanță va administra probe pentru a verifica dacă pârâta este unica moștenitoare a promitentului-vânzător, va solicita comunicarea dosarului succesoral nr. 90/2000, a certificatului de moștenitor nr. 63/2000, va administra proba cu interogatoriul pârâtei și orice alte probe pe care instanța de trimitere le va considera pertinente, concludente și utile soluționării cauzei pe fond.
În rejudecare vor fi avute în vedere și dispozițiile art. 3 indice 2 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 cu modificările ulterioare care arată că, în cazul cererilor prin care se solicită pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, dacă instanța de judecată va dispune efectuarea unei expertize tehnice judiciare, aceasta va fi avizată de Oficiul de cadastru și publicitate imobiliară.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMEL LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenții-reclamanții S. G. și S.
A., domiciliați în comuna S., nr. 327, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 1602/_, pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosarul nr._ pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 22 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUECĂTORI | GREFIER | ||
Ț. DP M. B. | , P. G. G. | O. | V. |
Red. Ț.D./_
T.Red. O.V./_ /2 ex.
J. . la fond: P. M. -R.
| ← Încheierea civilă nr. 216/2010. Succesiune | Decizia civilă nr. 493/2013. succesiune → |
|---|
