Decizia civilă nr. 399/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr. 399/R
Ședința publică din 17 Septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE D. W.
J. ecător A. S. -T.
J. ecător D. T.
G. ier A. Sas
Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurentul M. V. cu dom. în B. Vodă nr. 100, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 717/_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._, având ca obiect obligație de a face.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 717/_ pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ s-a admis acțiunea civilă intentată de reclamantul M. V., în contradictoriu cu pârâtul B. G., și în consecință a fost obligat pârâtul să-i restituie reclamantului o sanie de transportat fân cu toate componentele (sanceu), rudă de legat fân, platformă de încărcat fân și 2 ștreanguri de înhămat caii. A fost obligat pârâtul să-i plătească reclamantului suma de 310 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul în contradictoriu cu pârâtul a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța, în urma administrării probelor, să-l oblige pe pârât să-i restituie bunuri mobiliare care îi aparțin și care în prezent se află în folosința pârâtului, respectiv o sanie de transportat fân cu toate componentele (sanceu), rudă de legat fân, platformă de încărcat fân, 7 lanțuri de legat, 2 ștreanguri de înhămat caii și 2 role de legat. Reclamantul a învederat că în data de_, M. I. -
fiul său împreună cu pârâtul-cumnatul său i-au luat bunurile menționate mai sus.
Pârâtul M. V., deși legal citat nu a depus întâmpinare și nici nu s-a prezentat la instanță.
Analizând întreg ansamblul probator prin prisma dispozițiilor legale în materie, prima instanța a reținut că în cursul anului 2012 pârâtul a intrat în posesia unor lucruri ce aparțineau reclamantului, respectiv a unei sănii de transportat fân cu toate componentele(sanceu), rudă de legat fân, platformă de încărcat fân și 2 ștreanguri de înhămat cai.
Pârâtul nu s-a prezentat în instanță pentru a-și exprima poziția procesuală, însă din adresa Poliției B. Vodă din_, a reieșit că sania de transportat fân, un hamfău și două ștreanguri pentru înhămat caii se află la domiciliul pârâtului, care a susținut că i-au fost vândute de către fiul reclamantului și cu toate astea, este de acord să i le restituie reclamantului pentru a nu fi nevoit să se mai prezinte la poliție pentru a da explicații în legătură cu acestea.
Fiind audiat în cauză martorul Ilieș V., acesta a arătat că are cunoștință despre faptul că reclamantul a primit de la părinți săi, mai multe bunuri pentru a le folosi la înhămat cai, între care o sanie de transportat fân rudă de legat fân, platformă de încărcat fân, 5-6 lanțuri de legat, 4 ștreanguri pentru înhămat cai și două role.
Într-o zi când a fost la domiciliul pârâtului a văzut la acesta, puse pe peretele grajdului, sania de transportat fân, rudă de legat și platformă de încărcat fân, pe care le-a recunoscut ca fiind cele ale reclamantului, fapt pe care l-a recunoscut și pârâtul cu acea ocazie. A văzut și ștreanguri pentru înhămat cai, însă nu poate preciza dacă acestea au fost sau nu cele ale reclamantului deoarece acestea se aseamănă între ele.
Martorul M. Gheorghe a declarat că are cunoștință că reclamantul a avut mai multe bunuri pentru a le folosi la înhămat caii, respectiv sanie de transportat fân, rudă de legat fân, platformă de încărcat fân, lanțuri de legat și ștreanguri pentru înhămat cai, însă nu știe câte bucăți și nici unde se află în prezent aceste bunuri. Nu știe nimic de cele două role.
Coroborând declarația martorului Ilieș V. cu adresa poliției rurale B. Vodă, instanța a stabilit că pârâtul a intrat în posesia bunurilor mobile aparținând reclamantului, respectiv a unei sănii de transportat fân cu toate componentele(sanceu), rudă de legat fân, platformă de încărcat fân și 2 ștreanguri de înhămat caii.
Despre celelalte bunuri nu s-a făcut vorbire în adresă și nici martorii nu declară că le-au văzut la pârât (7 lanțuri de legat și 2 role de legat). Cu privire la acestea s-a dovedit doar că reclamantul le avea, dar nu și faptul că pârâtul le-a luat.
Potrivit art. 542 C.civ. regulile aplicabile drepturilor purtând asupra bunurilor mobile sunt cele referitoare la bunurile imobile și la drepturile reale asupra acestora. La art. 563 c.civ. se arată că proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesorul care îl deține fără drept.
Față de considerentele reținute și în temeiul textelor legale anterior evocate, instanța a apreciat că reclamantul a făcut dovada proprietății lui asupra bunurilor revendicate, cât și a aflării unora dintre acestea în posesia pârâtului, astfel că a admis acțiunea, potrivit dispozitivului sentinței.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. pârâtul aflat în culpă procesuală a fost obligat la cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, timbru judiciar și costul transportului la instanță pentru reclamant și martori.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul M. V., solicitând admiterea căii de atac și obligarea pârâtului B. G. ca, pe lângă lucrurile a căror restituire a fost dispusă de prima instanță, să-i restituie și șapte bucăți lanțuri de diferite mărimi pe care acesta i le-a sustras la data la care a efectuat transportul fânului cumpărat de la Andras V. . Recurentul a învederat că transportul fânului nu se putea face decât folosind toate componentele inclusiv cele 7 lanțuri, care au fiecare un rol bine determinat și a arătat că a intenționat să dovedească sustragerea lanțurilor cu depoziția martorului Buftea D., pe care l-a prezentat instanței de fond, dar aceasta nu l-a audiat.
Intimatul B. G. nu a formulat întâmpinare, dar s-a prezentat în ședința publică din data de_ și a arătat că nu i-a luat recurentului lanțurile dar dacă trebuie, i le plătește.
Analizând recursul, în condițiile art. 3041Cod procedură civilă și ținând seama de considerentele invocate de recurent, T. îl constată nefondat, urmând a-l respinge.
În ceea ce privește neaudierea martorului Buftea D., ale cărui nume și adresă au fost indicate prin acțiunea introductivă, se constată că în ședința publică din data de_ la prima zi de înfățoiare, reclamantul-recurent a arătat că solicită încuviințarea probei cu doi martori, urmând a depune o listă cu numele și adresa acestora.
Lista respectivă s-a depus la fila 11 dosar, în data de_, reclamantul indicându-i pe M. Gheorghe și Ilieș V., care au fost citați și audiați la termenul de judecată din_ . La același termen reclamantul a învederat că nu mai are alte probe de solicitat a se administra în cauză, procedându-se la dezbaterea în fond.
Pe cale de consecință, nu se poate reține, în contextul poziției procesuale adoptate ulterior de către reclamant, că instanța de fond nu a administrat proba cu depoziția martorului Buftea D., chiar în contextul prevederilor art. 186 alin. 1 Cod procedură civilă, atâta timp cât având cuvântul asupra probelor, reclamantul nu a mai solicitat audierea lui Buftea D., ci a altor persoane (instanța încuviințând administrarea probei testimoniale cu depoziția a doi martori), iar ulterior a arătat că nu mai are de solicitat alte probe, în calitate de titular al acțiunii.
De asemenea, T. reține că din adresa depusă la fila 3 din dosarul de fond nu rezultă că B. G. ar fi preluat de la domiciliu și lanțurile. Martorul
M. Gheorghe nu știa dacă pârâtul ar fi luat bunurile reclamantului, iar martorul Ilieș V. nu a văzut la domiciliul pârâtului și lanțurile, deși a enumerat mai multe bunuri dintre cele solicitate de reclamant.
Pe cale de consecință, se reține că reclamantul nu a dovedit în condițiile art. 1169 din Codul civil de la 1864, temeinicia pretențiilor de obligare a pârâtului la restituirea lanțurilor (însuși acesta din urmă negând preluarea respectivelor bunuri).
Este de reținut că raportat strict la dispozitivul sentinței recurate, care cuprinde o soluție de admitere a acțiunii civile, pretenția recurentului părea a fi valorificabilă doar pe calea prevăzută de art. 2812,2812aCod procedură civilă, dar prin considerente instanța de fond a motivat practic o admitere în parte a acțiunii, sens în care s-a apreciat că recursul promovat este admisibil, fiind analizat ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul M. V., domiciliat în comuna
B. Vodă nr. 100, județul M., în contradictoriu cu intimatul B. G., domiciliat în Ieud nr. 1245, județul M., împotriva sentinței civile nr. 717/2012 din_, pronunțată de Judecătoria Dragomirești în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 septembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
W. D. | S. | -T. | A. | Ț. D. | Sas A. |
Red.STA/_
Tred. A.S/_ - 2 ex
J. ecător la fond: L. B.
| ← Decizia civilă nr. 35/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 66/2013. Obligatie de a face → |
|---|
