Decizia civilă nr. 66/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILA NR. 66/R/2013 ȘEDINȚA PUBLICĂ D_ UARIE 2013 COMPLETUL CONSTITUIT DIN: PREȘEDINTE: M. O. -S.
JUDECĂTOR: DAN-I. T. JUDECĂTOR: E. L. GREFIER: E. C.
Pe rol este judecarea cauzei civile privind recursul declarat de recurent
C. LS PENTRU A. L. 1., recurent C. J. C. PENTRU
D. DE P. A. T., împotriva Sentinței civile nr. 1029/2012, pronunțată în dosar nr._ de Judecătoria Gherla, privind și pe intimat B. M. R., intimat C. U. S., având ca obiect, obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul intimaților av. B. M., lipsind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier .
ul constată că s-au declarat două recursuri în termen, motivate și comunicate.
Se constată că recurentele au solicitat judecarea recursului și în lipsa reprezentantului lor de la dezbateri, conform dispozițiilor art.242 C.pr.c. .
Se constată că prin serviciul registratură, la data de_, s-a depus la dosar de intimați o întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursului.
Reprezentantul intimaților av. B. M., depune la dosar dovada achitării onorariului avocațial, în cuantum de 500 lei și arată că nu mai are alte cereri de formulat, sens în care solicită acordarea cuvântului cu privire la recurs.
T. ul constatând că nu mai sunt cereri de formulat sau excepții de ridicat, declară închisă dezbaterea cauzei și acordă cuvântul reprezentanților intimaților, cu privire la recurs.
Reprezentantul intimaților, solicită respingere recursului și menținerea în integralitatea ei a sentinței civile pronunțată de instanța de fond, ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, pentru motivele arătate în întâmpinare.
T. ul reține cauza spre soluționare.
T. UL
Deliberând reține că prin sentința civilă nr. 1029/_, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Gherla a admis acțiunea civilă formulată și în consecință:
A dispus anularea parțială a hotărârii nr. 961/_, pronunțate de C.
J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor C.
, în ceea ce privește validarea anexei nr. 23, pct. 1, pentru suprafața de 403 mp, în favoarea reclamantelor.
A obligat pârâta C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor S. să întocmească proces-verbal de punere în posesie în favoarea reclamantelor, în calitate de moștenitoare a defunctei Prozsa ( Ballok) S., pentru terenul în suprafață de 403 mp, parte din totalul suprafeței de 1367 mp, pe vechiul amplasament, identificat, după propunerile de dezmembrare a terenului din Cf nr.273 S., făcute de expertul judiciar P. Antoanela, în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, cu terenul cu număr topo nou 615/2/2,616/2/2, concomitent cu instituirea unui drept de servitute de trecere pe fondul dominat cu nr. topo nou 615/2/1, 616/2/1, pe o lungime de 12,35 m și lățime de 4,98 m;
A obligat pârâta C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor C. să emită titlu de proprietate în favoarea reclamantelor, în calitate de moștenitoare a defunctei Prozsa ( Ballok) S., pentru terenul în suprafață de 403 mp, parte din totalul suprafeței de 1367 mp, pe vechiul amplasament, identificat, după propunerile de dezmembrare a terenului din Cf nr.273 S., făcute de expertul judiciar P. Antoanela, în raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză, cu terenul cu număr topo nou 615/2/2,616/2/2.
A obligat pârâtele, pentru restul de suprafață de 964 mp, rămas de restituit până la suprafața de 1367 mp, la care sunt îndreptățite reclamantele, ca moștenitoare a defunctei Prozsa ( Ballok) S., la plata de despăgubiri bănești, pornind de la valoarea de circulație a terenului, stabilită în cauză de expert jud. evaluator Șomlea M., în sumă de 32,28 lei/mp, respectiv suma de 31.117 lei.
A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin acțiunea civilă formulată la data de_ de către reclamantele B. M.
R. și C. U. S., în contradictoriu cu pârâtele C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a comunei S. și
C. J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C., se solicită instanței obligarea pârâtei de rândul 1 să îi pună în posesie și să emită procesul verbal de punere în posesie cu privire la suprafața de 1.367 mp situat în comuna S., identic în CF nr. 273 S., nr.top. 615/2, 616/2; obligarea pârâtei de rândul 2 să emită titlul de proprietate asupra porțiunii de teren menționate mai sus; cu cheltuieli de judecată în caz de opunere, cu motivarea că, reclamantele sunt descendentele proprietarei tabulare înscrisă în CF 273 S. nr.top. 615/2, 616/2, Prozsa (Ballok) S., calitate în care au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul L. nr. 247/2005, dar nu le-a fost aprobată. Însă, în anexa 23 au fost menționate pentru plata unor despăgubiri, întrucât terenul a fost atribuit altor persoane. Prin sentința civilă nr. 2983/2008 s-a rectificat cartea funciară nr. 273 S. care din eroare a fost sistată, astfel că, terenul a ajuns să existe și în scripte, nu doar la fața locului. (f. 2-3)
În drept, au fost invocate disp. HG nr. 1172/2001.
La data de_ pârâta C. locală S. a comunicat instanței prin adresa nr. 896/_ poziția lor procesuală față de acțiunea reclamantelor, arătând că cererea acestora de sub nr. 44/_ a fost soluționată prin trecerea în anexa 23, validată de hotărârea nr. 961/_, iar dosarul de despăgubire se afla în curs de verificare și completare urmând să fie înaintat Prefecturii C. . Terenul din CF 273 S. în suprafață de 3031 mp a fost predat
la proprietari și a fost vândut de către ei, suprafața de 1915 mp, la Soos Stefan 1195 mp, 720 mp lui Szilagyi Martin, iar pe suprafața de 1116 mp se află construcția care a fost făcut de către CAP în 1960 magazie de cereale șopron tip fânar din fier cu diferite anexe garaj, PSI, care se află în inventarul Primăriei S. . Odată cu Consiliul Local S. a hotărât să fie vândute clădirile existente, prin hotărârea nr. 135/_, reclamantele nu și-au exprimat dorința de a le achiziționa. (f. 24)
La data de_ pârâta C. județeană C. a depus întâmpinare prin care a arătat că existența Hotărârii nr. 961/_ a comisiei județene prin care s-a validat anexa de acordare de despăgubiri pentru terenul litigios de 0,1367 ha în favoarea reclamantelor, nu face posibilă reconstituirea dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, aceasta intrând în circuitul civil și producând efecte juridice, situație în care s-ar impune anularea acesteia. Se precizează că este de reținut și faptul că, deși clădirile sunt edificate de fostul CAP și aparțin Consiliului local S., se recunoaște că terenul aparține reclamantelor, atât în hotărârea comisiei județene cât și în conținutul Hotărârii nr. 135 a Consiliului local S. . (f. 80-81)
La data de_, reclamantele au depus o întregire de acțiune prin care au solicitat în contradictoriu cu Instituția Prefectului Județului C. - C.
J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. anularea parțială a Hotărârii nr. 961/_ a Comisiei județene, în sensul restabilirii dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafață de 1367 mp, pe vechiul amplasament, respectiv pe terenul cu numere topo. 615/2, 616/2 din CF Suc nr. 273. (f. 112-114)
Analizând probele dosarului instanța a reținut următoarele: Reclamantele, în calitatea lor de moștenitori legali ai fostei proprietare,
înscrise în CF nr. 273 S. nr.top. 615/2, 616/2, defuncta Prozsa S. (Ballok), au formulat cererea de reconstituire a dreptului de proprietate în 2005, pentru terenul deținut de aceasta anterior cooperativizării în suprafață de 1367 mp.
Această cerere a fost aprobată însă nu prin reconstituire în natură a terenului ci prin acordare de despăgubiri, fiind emisă hotărârea nr. 961/2006 de către C. județeană C. . (f. 6)
Din actele depuse în cauză rezultă că pe o parte din terenul în suprafață de 1367 mp sunt edificate construcțiile ce au aparținut fostului CAP S. și care au fost propuse spre vânzare reclamantelor prin hotărârea nr. 135/2008 de Consiliul Local S., vânzare care însă nu s-a materializat până în prezent.
În prezent, deși reclamantelor le-a fost aprobată cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul ce a aparținut antecesoarei lor de 1367 mp, nu s-au acordat nici despăgubiri și nici teren în echivalent.
Pentru a verifica situația faptică a terenului, respectiv dacă această suprafață de 1367 mp există la fața locului, dacă poate fi retrocedată sau nu, dacă sunt edificate construcții, au fost dispuse și efectuate în cauză două expertize tehnice judiciare din care una de evaluare și una topografică.
Din raportul de expertiză tehnică topo, întocmită de expert judiciar topo
P. Antoanela, rezultă că la fața locului mai există liber din terenul în suprafață totală de 1367 mp, suprafața de 403 mp, pe vechiul amplasament, teren ce se identifică cu cel înscris în CF 273 S. în favoarea antecesoarei reclamantelor iar restul de suprafață de 964 mp este ocupat de construcțiile
fostului CAP care în prezent sunt degradate, teren care nu poate fi restituit în natură.
Prin același raport de expertiză se propune de către expert, instituirea unei servituți de trecere pentru utilizarea normală a terenului de 403 mp ce poate fi retrocedat în natură reclamantelor.
Din raportul de evaluare a terenului efectuat în cauză de expertul evaluator Șomlea M., rezultă că valoarea de circulație a terenului în cauză este de 32,28 lei /mp.
Din întregul material probator administrat în cauză rezultă fără tăgadă că reclamantele, ca moștenitoare a defunctei Prozsa S., sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului deținut anterior cooperativizării de antecesoarea lor, în suprafață de 1367 mp, intravilan, fapt confirmat și de Hotărârea Comisiei Județene din 2006, cu toate că se aprobă reconstituirea dreptului de proprietate prin despăgubire și nu în natură; de asemenea, această hotărâre nu le-a fost comunicată niciodată reclamantelor, nefiind făcută în cauză dovada contrară, astfel că și în prezent reclamantele sunt în termen să conteste această hotărâre; din raportul de expertiză tehnică topo efectuată în cauză rezultă că o parte din suprafața de teren la care sunt îndreptățite reclamantele, adică 403 mp, este liberă și poate fi restituită în natură, pe vechiul amplasament, ea identificându-se cu terenul înscris în CF 273 S. în favoarea antecesoarei reclamantelor.
În consecință, reclamantele sunt îndreptățite la reconstituirea dreptului de proprietate în natură, pe vechiul amplasament, a terenului rămas liber de 403 mp, iar pentru diferența de 964 mp se vor acorda despăgubiri pornind de la valoarea stabilită de expertul judiciar evaluator de 31.117 lei, întrucât din actele de puse la dosar rezultă că nu mai există terenuri libere la dispoziția Comisiei locale pentru atribuirea în echivalent pe un alt amplasament a acestei suprafețe în favoarea reclamantelor.
Raportat la aceste considerente, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamante, conform dispozitivului sentinței.
Împotriva sentinței menționate a declarat recurs pârâta C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. C., solicitând modificarea în parte a acesteia, în sensul eliminării obligației de plată de despăgubiri bănești a celor două comisii/pârâte, pornind de la valoarea de circulație în sumă de31.117 lei.
În motivarea recursului pârâta a arătat că obligația dispusă în sarcina celor două comisii, de plată a despăgubirilor bănești, este stabilită cu aplicarea greșită a L. privind fondul funciar nr. 1., a L. 247/2005 și prevederilor HG nr.1095/2005 .
Cuantumul și procedura de acordare a despăgubirilor sunt prevăzute în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, compentența de stabilire a cuantumului despăgubirilor revenind în exclusivitate Comisiei Centrale pentru S. Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.
Obligația sa este de validare a propunerii înaintate de comisia locală și de înaintare a dosarului pentru stabilirea de despăgubiri care este condiționată de îndeplinirea atribuțiilor conferite de lege comisiei locale.
În continuare, recurenta a invocat dispozițiile art. 1 alin. (3) și art. 2, art.6, alin. (1), art. 13 alin (1), alin. (6) și alin. (7), art. 16 alin. (1), (5), (6), și
(7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, precum și Hotărârea Guvernului nr. 1095/_ prin care s-au aprobat Normele metodologice de aplicare a
titlului VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Reclamanții urmează să fie despăgubiți în condițiile L. nr. 247/2005, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1095/_, compentența de stabilire a despăgubirilor revenind în exclusivitate Comisiei Centrale pentru S. Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Având în vedere prevederile legale mai sus menționate, procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005 cu modificările și completările ulterioare, este o procedură specială, care se aplică cu prioritate față de dreptul comun.
Dosarul pentru acordarea despăgubirilor, înaintat Comisiei Centrale, se întocmește de către C. locală de fond funciar S., în speță, iar ulterior C.
J. de fond funciar C. va preda dosarul, la sediul A.N.R.P. - C. Centrală pentru S. Despăgubirilor.
În consecință, consideră că este suficient si îndestulător să se mențină dispoziția privind anularea doar parțială a Hotărârii nr.961/_ a Comisiei județene C., în sensul diminuării suprafeței cuprinse în aceasta cu suprafața de 403 mp, care se poate restitui în natură pe vechiul amplasament si menținerea acestei hotărâri pentru suprafața de 964 mp, pentru care se
acordă despăgubiri în condițiile legii si urmând procedura administrativă legală mai sus expusă.
Și pârâta C. L. DE A. L. 1. S. a declarat recurs, solicitând modificarea în parte a sentinței atacate, în sensul exonerării sale de la plata, în solidar cu pârâta C. județeană C., la plata despăgubirilor în sumă de 31.117 lei pentru terenul în suprafață de 964.
M. ivele de recurs sunt identice cu cele din recursul pârâtei C. J. PENTRU S. D. DE P. A. T. C., recurenta invocând în esență existența procedurii speciale prevăzute de Titlul VII al L. nr.247/2005.
Prin întâmpinarea formulată, intimatele reclamante B. M. și
C. U. S. au solicitat respingerea recursurilor ca nefondate și obligarea recurentelor la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatele au arătat că până în prezent nu s-a luat nici o măsură în vederea plății prin echivalent a terenului. Deși în fața instanței cele două comisii se apără spunând ca nu se poate retroceda terenul în natură ci doar prin echivalent, totuși au stat în pasivitate și nu au făcut absolut nimic în privința plății unor despăgubiri. Potrivit Ordonanței 94/2000, art. 4, alin(5) valoarea terenurilor care nu pot fi retrocedate în natură se stabilește potrivit valorii de circulație la momentul emiterii deciziei, stabilită potrivit standardelor intenționate de evaluare. Nimeni nu și-a pus problema evaluării terenului și emiterii deciziei de despăgubire, procedura la care au făcut referire cele două recurente nu a fost declanșată și probabil că nici nu ar fi fost declanșată vreodată de către acestea, dacă nu promovau acțiunea din prezentul dosar.
Prin sentința atacată practic instanța determină recurentele să facă ceea ce ține de ele, anume, ceea ce se arată în HG 1095/2005, la art. 16.4.
Intimatele au mai arătat că evaluarea a fost efectuată de către un evaluator aflat pe lista Comisiei Centrale, dna Șomlea M., astfel încât criteriile aplicate în materia evaluărilor au fost respectate. Evaluarea era o piesă importantă pentru întocmirea dosarului. Astfel potrivit art. 16. alin. 1 din Titlul VII, al L. 247/2005, "Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după
caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor si în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii si întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi."
Înțelesul și aplicabilitatea sentinței, este aceea de a promova de către recurente dosarul în vederea obținerii de despăgubiri de către intimate din partea organului competent. Intimatele au invocat în acest sens Hotărârea din 6 dec. 2007 a CURȚII EUROPENE A DREPTURILOR OMULUI, în care se
arată că valoarea terenurilor, precum si a construcțiilor nedemolate preluate in mod abuziv, care nu se pot restitui in natura, se stabilește potrivit valorii de piața de la data soluționării notificării, stabilita potrivit standardelor internaționale de evaluare. Ținând cont de jurisprudenta sa in materie, Curtea apreciază ca, in speța, nerespectarea dreptului de proprietate al reclamantei asupra bunului sau, combinata cu lipsa totala de despăgubire timp de aproape 9 ani, a facut-o sa suporte o sarcina disproporționata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor sale, garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Analizând recursurile declarate, tribunalul reține următoarele:
Recurenții au formulat critici doar în ceea ce privește soluția instanței de fond prin care au fost obligate la plata despăgubirilor în sumă de 31.117 lei pentru terenul în suprafață de 964 mp, care nu poate fi restituit în natură. Așadar, chestiunea care se impune a fi analizată de către tribunal este posibilitatea stabilirii în mod direct, nemijlocit de către instanța de judecată, a cuantumului despăgubirilor la care ar fi îndreptățiți reclamanții, precum și
a obligării comisiilor de fond funciar să achite despăgubirile.
T. ul consideră că, atât timp cât pentru imobilele preluate abuziv de stat s-a stabilit o lege specială care prevede condițiile în care persoanele îndreptățite beneficiază de măsuri reparatorii prin echivalent constând în
despăgubiri, în conformitate cu principiul specialia generalibus derogant, nu se poate reține că dreptul comun s-ar aplica cu prioritate față de legea specială.
Pe de altă parte, nu se poate susține nici existența unei încălcări a exigențelor Convenției pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale, având în vedere că, așa cum s-a reținut și în cauza pilot M. Atanasiu și alții împotriva România, parcurgerea unei proceduri administrative prealabile este compatibilă cu limitările acceptate de Curtea Europeană privind dreptul de acces la o instanță.
T. ul mai constată că în jurisprudența Înaltei curți de Casație și Justiție (de ex. decizia nr. 2966 din 31 martie 2011, decizia nr. 1832 din 2 martie 2011) s-a stabilit că "prevederile speciale care statuează asupra despăgubirilor ce pot fi acordate sunt cele cuprinse în art. 16 din Titlul VII al
L. nr. 247/2005 și constau în titluri de despăgubire stabilite de C. Centrală pentru S. Despăgubirilor.
De asemenea, potrivit O.U.G. nr. 81/2007 dacă titlul de despăgubire este emis pentru o sumă de maxim 500.000 lei, titularul acestuia poate solicita conversia în acțiuni emise de Fondul P. a sau acordarea de despăgubiri în numerar (iar când valoarea este mai mare de 500.000 lei se
pot solicita exclusiv acțiuni sau titluri de plată, în funcție de opțiunea titularului).
Considerentul instanțelor potrivit căruia, datorită procedurii greoaie de valorificare a titlurilor de despăgubire și nefuncționalității Fondului P. a, au fost pronunțate în repetate rânduri condamnări ale Statului Român de către Curtea europeană, nu este în măsură să justifice acordarea altor măsuri reparatorii decât cele prevăzute de lege pentru că în felul acesta nu se asigură înlăturarea deficiențelor de sistem și eficacitatea reparațiilor.
Faptul că Fondul P. a nu ar fi funcțional - deși potrivit jurisprudenței recente a instanței de contencios european (de exemplu, cauza Matieș împotriva României din 8 iunie 2010) s-a consemnat că s-au înregistrat evoluții în ce privește funcționalitatea și plata sumelor datorate - nu justifică suprimarea unei proceduri legale, cea prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În timp ce legea prevede proceduri stricte de urmat și creează fondul din care persoanele îndreptățite ar trebui să fie îndestulate, o jurisprudență creată în afara legii ar încălca în egală măsură exigențele de previzibilitate pe care le impune Convenția europeană.
În realitate, invocata nefuncționalitate a Fondului P. a atrage obligația pentru stat de a adopta măsurile adecvate pentru a-l face funcțional, iar nu obligația pentru instanțele judecătorești de a legifera, punând în locul măsurilor reparatorii legale altele, stabilite pe cale jurisprudențială, pentru că aceasta ar însemna depășirea funcției jurisdicționale a instanței.
În acest sens, în hotărârea - pilot (cauza M. Atanasiu ș.a. împotriva României) s-a reținut că "dată fiind acumularea de disfuncționalități ale mecanismului de restituire sau de despăgubire, este imperativ ca statul să ia măsuri cu caracter general, care să poată conduce la realizarea efectivă a dreptului la restituire sau la despăgubire, păstrând un just echilibru între diferitele interese în cauză"; (par. 228); că, este nevoie de o "refacere totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate"; (par.
235) și de "implementarea urgentă a unor proceduri simplificate și eficiente,
întemeiate pe măsuri legislative și pe o practică judiciară și administrativă coerentă, care să poată menține un just echilibru între diferitele interese în cauză"; (par. 232).
Or, practica judiciară poate fi coerentă atunci când se întemeiază pe norme de drept a căror aplicare este chemată să o facă și nu atunci când creează ea norme care pot fi diferite de la o speță la alta (având în vedere că rolul firesc al legiuitorului este preluat de către judecătorul cauzei) deși situațiile sunt comparabile.
În același timp, în legătură cu lipsa de funcționalitate imputată Fondului P. a nu trebuie ignorat faptul că începând cu 25 ianuarie 2011 acesta a fost listat la Bursa de Valori București";.
Raportat la cele menționate mai sus, tribunalul consideră greșită concluzia instanței de fond, soluția legală fiind de respingere a capătului de cerere din acțiune având ca obiect obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor bănești pentru terenul în suprafață de 964 mp, cu consecința menținerii a măsurii luate prin hotărârea nr.961/_ a Comisiei județene C., de validare a anexei nr.23, poziția 1, de propunere de acordare de despăgubiri pentru suprafață de 964 mp, acestea urmând să fie acordate în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Pentru toate aceste motive, în baza dispozițiilor art.304 pct.9, art. 304¹ și art.312 alin.1-3 C.proc.civ., tribunalul urmează să admită recursurile
declarate de pârâte și să modifice în parte sentința atacată, în sensul că va respinge capătul de cerere din acțiune reclamanților B. M. R. și U.
C. S. având ca obiect obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor bănești pentru terenul în suprafață de 964 m.p.
Totodată, va menține restul dispozițiilor sentinței.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE L.
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele C. | J. | PENTRU S. | |
D. | DE P. A. T. C. și C. L. | DE A. | L. 1. S. |
împotriva sentinței civile nr. 1029 din_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei G., pe care o modifică în parte, în sensul că respinge capătul de cerere din acțiune reclamanților B. M. R. și U. C.
S. având ca obiect obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor bănești pentru terenul în suprafață de 964 m.p.
Menține restul dispozițiilor sentinței. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, M. O. -S. | JUDECĂTOR, DAN-I. T. | JUDECĂTOR, E. L. |
GREFIER, E. C. |
Red. D.T./L.M./ _
Jud. fond: C. S.
| ← Decizia civilă nr. 399/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 94/2013. Obligatie de a face → |
|---|
