Sentința civilă nr. 5202/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ * Operator date 2516
SENTINȚA CIVILĂ Nr. 5202
Ședința publică din 15 noiembrie 2013 Completul compus din:
Președinte: M. S., judecător Grefier: A. L.
S-a luat în examinare acțiunea civilă formulată de reclamantul C. LOCAL AL M. Z. - P. L. Z. , cu sediul în Z., B-dul M. V. l, nr. 23/A, jud. Sălaj, în contradictoriu cu pârâtul M. R. -A. , cu domiciliul în Z., B-dul M. V., nr. 76, bl. A 24, ap. 51, jud. Sălaj, având ca obiect obligație de a face - rejudecare dos. nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică de astăzi, se prezintă reprezentanta reclamantului av. Cobzaș A., lipsă fiind reclamantul și pârâtul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Potrivit prevederilor art. 150 Cod procedură civilă și având în vedere că reprezentanta reclamantului declară că nu mai are cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța deschide dezbaterile asupra fondului cauzei și acordă cuvântul reprezentantei reclamantului.
Având cuvântul, reprezentanta reclamantului av. Cobzaș A., solicită instanței admiterea acțiunii așa cum a fost formulată în scris, fără cheltuieli de judecată, precizând totodată că pârâtul nu mai este angajat al reclamantei.
Instanța, pe baza înscrisurilor aflate la dosar reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
În data de 7 mai 2012 P. L. Z. a introdus o acțiune în judecată în contradictoriu cu pârâtul M. R. -A., prin care a solicitat instanței să dispună obligarea acestuia la restituirea sumei de 1.917 lei, încasată în baza Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/30 martie 2009.
În motivarea acțiunii s-a arătat că în perioada_ -_ pârâtul a fost angajat în cadrul Poliției Comunitare Z., devenită în prezent P. L.
Z. și a beneficiat de suma de 1.917 lei în baza Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/30 martie 2009. Prin decizia nr. 15/20 iunie 2011 a Camerei Curții de Conturi Sălaj s-a dispus recuperarea sumelor acordate cu titlu de "drepturi speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii";, iar în baza acestei decizii a fost emisă Decizia nr. 123/27 iunie 2011 de către Directorul Executiv Adjunct din cadrul Poliției Locale Z. . Reclamanta a arătat că în articolul 2 al acestei decizii s-a dispus recuperarea sumelor acordate funcționarului public începând cu luna iulie 2011.
Reclamanta a menționat că în cursul anului 2011 a fost recuperată suma reprezentând suplimentele salariale reținută de Camera de Conturi Sălaj, ca sumă necuvenită, într-un interval eșalonat care să respecte norma legală de reținere de 1/3 din venitul salarial net. Având în vedere că sumele nu au fost recuperate până la data de_ s-a emis Decizia nr. 156/7 decembrie 2011 prin care s-a dispus recuperarea acestora în intervalul_ -_ .
S-a menționat că Decizia nr. 156/7 decembrie 2011 a fost comunicată pârâtului dar acesta refuză să accepte recuperarea sumei, motiv pentru care s- a solicitat instanței ca prin hotărârea ce urmează a se pronunța să dispună recuperarea sumei de 1.917 lei de la pârât.
În probațiune au fost depuse următoarele înscrisuri: copia deciziei nr. 156/_, copia deciziei nr. 132/27 iunie 2011,copia deciziei nr. 15/20 iunie 2011 emisă de Camera de Conturi Sălaj, copia deciziei nr. 15 bis/_ emisă de Camera de Conturi Sălaj, copia Acordului Colectiv de Muncă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar pârâtul a solicitat instanței să dispună respingerea acțiunii, motivând că a fost adoptată Legea nr. 84/2012 prin care s-a aprobat exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială pe care personalul din sectorul bugetar să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori, drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii.
Prin sentința civilă nr. 423/_ acțiunea reclamantului a fost respinsă ca inadmisibilă, hotărârea fiind însă casată de către Curtea de A. C. care, cu decizia civilă nr.6164/2013 a trimis cauza spre rejudecare, din următoarele considerente:
Problema de drept dedusă judecății de către recurentă impune a se stabili dacă răspunderea funcționarilor publici pentru prejudiciul produs cu vinovăție instituțiilor la care aceștia sunt angajați poate fi atrasă nu doar în temeiul art. 84,85 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, ci și pe calea procedurala a unei acțiuni în justiție .
Conform art. 84 din Legea 188/1999 răspunderea civilă a funcționarului public se angajează:a) pentru pagubele produse cu vinovăție patrimoniului autorității sau instituției publice în care funcționează;b) pentru nerestituirea în termenul legal a sumelor ce i s-au acordat necuvenit;c) pentru daunele plătite de autoritatea sau instituția publică, în calitate de comitent, unor terțe persoane, în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.
Art. 85 din aceeași lege prevede ca repararea pagubelor aduse autorității sau instituției publice în situațiile prevăzute la art. 84 lit. a) și b) se dispune prin emiterea de către conducătorul autorității sau instituției publice a unui ordin sau a unei dispoziții de imputare, în termen de 30 de zile de la constatarea pagubei, sau, după caz, prin asumarea unui angajament de plată, iar în situația prevăzută la lit. c) a aceluiași articol, pe baza hotărârii judecătorești definitive și irevocabile. Împotriva ordinului sau dispoziției de imputare funcționarul public în cauză se poate adresa instanței de contencios administrativ. Dreptul conducătorului autorității sau instituției publice de a emite ordinul sau dispoziția de imputare se prescrie în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Din examinarea dispozițiilor legale menționate rezultă că, prin Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici s-a reglementat cadrul juridic, condițiile și procedura angajării răspunderii acestei categorii speciale de personal pentru prejudiciile provocate cu vinovăție instituțiilor sau autorităților publice în care își desfășoară activitatea.
Fiind vorba de o lege specială, cu aplicabilitate numai în cazul răspunderii funcționarilor publici, nu există un drept de opțiune între incidența acestor norme și cele cu caracter general, aplicabile oricărei persoane care nu este funcționar public sau pentru care nu există norme legale speciale de angajarea răspunderii, potrivit principiului "specialia generalibus derogant";.
In speță s-a procedat la emiterea a doua decizii în temeiul art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999 în vederea recuperării sumei pretinse de la pârât.
Insa pârâtului în cauză i-au încetat raporturile de serviciu cu reclamanta, astfel încât nu există posibilitatea punerii în aplicare a acestor decizii prin rețineri din salariu.
Având în vedere că pârâtul nu mai desfășoară activitate în cadrul autorității reclamante, recuperarea acestor sume nu este posibilă decât pe calea dreptului comun. In prezent însă, deciziile de impunere sus indicate nu sunt prevăzute de Legea nr. 188/1999 sau de Codul de procedura civilă ca fiind titluri executorii, o asemenea prevedere urmând a fi inclusă în Legea nr. 188/1999 prin Legea nr. 76/2012 la data intrării sale în vigoare, dar cu aplicabilitate doar pentru titlurile executorii ce se vor emite după acea dată.
Nedeținând un titlu executoriu în dreptul comun, singura posibilitate a reclamantei în vederea recuperării acestei sume este aceea de a acționa în justiție pârâtul în vederea constituirii unui titlu executoriu, în măsura în care pretențiile sale vor fi găsite justificate.
In aceste condiții în care pârâtul nu mai este funcționar public în cadrul reclamantei, o acțiune în instanță de obligare a pârâtului la plata acestei sume apare ca admisibila întrucât nu încalcă principiul, legea specială derogă de la legea generală, și nici prevederile art. 84 și art. 85 din Legea nr. 188/1999, neexistând o altă cale de recuperare a acestor sume.
Asupra cauzei de față, în rejudecare după casare, tribunalul reține următoarele:
Starea de fapt dedusă judecății și necontestată în cauză vizează acordarea în perioada ianuarie-martie 2010 în baza acordului/contractului colectiv de muncă a unor drepturi de natură salarială în favoarea pârâtului M.
R. -A., fost angajat în cadrul Poliției Comunitare Z. .
Controlul Curții de Conturi a județului Sălaj finalizat prin decizia nr. 15/_ a impus stabilirea întinderii prejudiciilor și recuperarea acestora de la persoanele care au încasat diferite sume bănești, în baza Contractului Colectiv de Muncă nr. 1065/30 martie 2009, apreciindu-se că drepturile speciale pentru menținerea sănătății și securității muncii au fost acordate fără temei legal.
Conformându-se acestei dispoziții, P. L. Z. l-a acționat în judecată pe pârât solicitând obligarea lui la plata sumei de 1.947 lei, pe motiv că nu a fost recuperată până la data de_, că s-a emis Decizia nr. 156/7 decembrie 2011, prin care s-a dispus recuperarea sumei în intervalul_ -_, însă pârâtul nu mai poate fi executat silit în baza deciziei deoarece nu mai este angajatul instituției reclamante.
Independent de temeinicia concluziilor raportului Curții de Conturi și de justețea demersului promovat de către reclamantă, instanța reține că la data de_, a fost publicată în Monitorul Oficial, Legea nr. 84/2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, care la art. 2 alin., prevede că "se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială, stabilite în condițiile art. 1, pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de Conturi a unor prejudicii."; Art. 3 din același act normativ statuează în sensul că plățile făcute în baza contractelor colective de muncă încheiate înainte de_, nu se restituie.
Cu alte cuvinte, la momentul actual, creanța pretinsă, la data de 7 mai 2012,de către reclamanta P. L. Z. de la pârâtul M. R. A., în condițiile mai sus arătate, nu mai este de actualitate întrucât nu mai există, fiind stinsă "ope legis"; (prin efectul legii), astfel că, dincolo de orice alte
considerente de fapt sau de drept invocate în cauză, acțiunea promovată împotriva pârâtului se va respinge ca nefondată.
Dealtfel, în acest sens, s-a pronunțat irevocabil, într-o acțiune similară și instanța de control judiciar, Curtea de A. C., prin decizia civilă nr.9879/2012, în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj iar o soluție contrară în prezenta cauză, ar înfrânge principiul fundamental al egalității cetățenilor în fața legii și al autorităților publice, consființit prin art.16 alin.1 din Constituție.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca nefondată acțiunea reclamantei P. L. Z. , cu sediul în Z., B-dul M. V., nr. 23/A, jud. Sălaj, împotriva pârâtului M.
R. A. , cu domiciliul în Z., B-dul M. V. l, nr. 76, bl. A 24, ap. 51, jud. Sălaj, pentru executarea obligației de a face.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din 15 noiembrie 2013.
Președinte, Grefier,
M. SA L.
Red. M.S./_ / 4 ex
Dact. A.L./_
Com. 2 ex.
| ← Decizia civilă nr. 94/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 429/2013. Obligatie de a face → |
|---|
