Decizia civilă nr. 429/2013. Obligatie de a face
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 429/R/2013
Ședința publică din data de 12 februarie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: A. C.
J. ecători: V. M. - președintele Curții de Apel C.
D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de Apel C.
G.: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul C. L. împotriva deciziei civile nr. 262/A din 1 nov.2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, privind și pe pârâtul D. V., având ca obiect obligația de a face- acțiune în demolare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent
C. L., lipsă fiind pârâtul intimat D. V. . Procedura de citare este îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtului intimat și este timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,45 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reclamantul recurent face dovada achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 4 lei prin chitanța pentru creanțele bugetelor locale PVS 1204383 V., depusă la fila 13 din dosar și a timbrului judiciar în sumă de 0,45 lei, potrivit mențiunilor din citativ.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reclamantului recurent în susținerea recursului. Pune în vedere acestuia să precizeze în care din cazurile prevăzute de art.304 C.pr.civ. se încadrează motivele de recurs.
Reclamantul recurent susține recursul astfel cum a fost formulat precizând că au fost încălcate toate punctele prevăzute la art. 304 C.pr.civ, solicitând, în principal, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul admiterii acțiunii și obligării intimatului de a demola magazia de lemne construită sub geamurile apartamentului său, existând riscul izbucnirii unui incendiu, fapt precizat și consemnat prin însăși cererea de chemare în judecată.
În subsidiar solicită casarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei în rejudecare instanței de fond.
C U R T E A
Prin acțiunea civilă înregistrată reclamantul C. L. a chemat în judecată pe pârâtul D. V. ,solicitând instanței ca prin sentința ce o va da în urma administrării probelor,să oblige pe pârât să demoleze magazia de lemne construită sub geamurile apartamentului reclamantului,iar în caz de refuz să autorizeze pe reclamant să procedeze la demolarea magaziei pe cheltuiala pârâtului;solicită și obligarea pârâtului de a suporta reparațiile care vor fi necesare pentru înlăturarea deficienței fațadei blocului,în caz contrar să-l autorizeze pe reclamant să efectueze lucrările de reparație pe cheltuiala pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 1965 din_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._ s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamantul C. L. împotriva pârâtului D. V. și a fost obligat reclamantul să plătească pârâtului suma de 300 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul C. L. a chemat în judecată pe pârâtul D. V., solicitând instanței ca prin sentința ce o va da în urma administrării probelor, să oblige pe pârât să demoleze magazia de lemne construită sub geamurile apartamentului reclamantului, iar în caz de refuz să autorizeze pe reclamant să procedeze la demolarea magaziei pe cheltuiala pârâtului și obligarea pârâtului de a suporta reparațiile care vor fi necesare pentru înlăturarea deficienței fațadei blocului, în
caz contrar să-l autorizeze pe reclamant să efectueze lucrările de reparație pe cheltuiala pârâtului.
Reclamantul a învederat că este vecin cu pârâtul, locuind în același bloc, respectiv Blocul T.14, iar pârâtul fără a deține autorizație de construcție și-a construit o magazie de lemne chiar sub geamurile proprietatea reclamantului. Construcția acestei magazii îi aduce reclamantului prejudicii, în sensul că distruge structura de rezistență a apartamentului, apele pluviale de pe acoperișul magaziei bat în gemuri și pe perete, provocând umiditate și influențând apariția mucegaiului, peretele având deja fisuri iar tencuiala a căzut, pe acoperiș se adună gunoi aruncat din locuințele de la nivelul de sus al blocului, inclusiv țigări.
Pârâtul prin apărător a solicitat respingerea acțiunii reclamantului cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.
Față de probele administrate, respectiv declarațiile martorilor, adresa Primăriei V. de Sus cu nr.403/2010, respectiv 7186/2010, cercetarea la fața locului ce face obiectul procesului verbal din_, prima instanță a reținut că așa cum se comunică de către Primăria Vișeu de Sus-Biroul Urbanism la parterul blocului T,14 sunt construite un lanț de boxe provizorii pentru lemne, una dintre aceste magazii fiind și proprietatea reclamantului, iar lângă aceasta se află și o magazie proprietatea pârâtului, însă întrucât primăria nu a început procesul de sistematizare verticală a zonei și datorită faptului că singura posibilitate de încălzire în perioada rece este încălzirea cu combustibil solid, aceasta deocamdată nu poate dispune demolarea anexelor,însă atenționează proprietarii că aceste anexe să nu afecteze sub nici o formă structura sau fațada blocului. S-a mai reținut că prin adresa comunicată instanței Primăria face cunoscut faptul că fațada blocului în zona magaziei pârâtului nu prezintă urme vizibile de mucegai, iar boxele sunt construite pe toată lungimea fațadei blocului și nu pot afecta în nici un fel structura de rezistență a blocului, avându-se în vedere că sunt construcții ușoare din lemn,fără fundații, iar distanța față de peretele blocului este de 50.-70 cm. și primăria nu poate propune un alt amplasament pentru aceste magazii.
Din constatările procesului verbal întocmit cu ocazia descinderii instanței la fața locului rezultă în general aceeași stare de fapt însă cercetarea nu s-a putut finaliza deoarece accesul în spatele magaziei nu era posibil, iar reclamantul nu a dorit administrarea probei cu expertiză.
Având în vedere și depozițiile martorilor audiați, prima instanță a constatat că reclamantul nu a făcut dovada că magazia pârâtului i-ar aduce prejudiciile menționate în cererea introductivă, mai mult lângă magazia pârâtului reclamantul deține o magazie identică. S-a apreciat că în cauză nu pot fi aplicate prev. art.,1075 și urm. din c..civ. invocate de către reclamant, între părți neexistând nici o obligație și nici dispozițiile art. 494 și urm. din c.civ. reclamantul nefiind proprietar al terenului pe care este situată magazia, terenul
fiind proprietate publică, așa cum se menționează în adresele Primăriei V. de Sus.
De asemenea prima instanță a reținut că reclamantul nu a făcut dovada degradării structurii de rezistență a blocului, respectiv a legăturii de cauzalitate dintre acea magazie și eventualele degradări ale structurii de rezistență a blocului, iar în temeiul prevederilor art. 276 Cod procedură civilă reclamantul a fost obligat să plătească pârâtului cheltuieli de judecată, justificate de onorariu avocațial.
Prin decizia civilă nr. 262/A din 1 nov. 2012 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._ s-a respins apelul promovat de apelantul C. L. în contradictoriu cu intimatul D. V. împotriva sentinței civile nr. 1965 din 29 iulie 2010, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._ .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut următoarele:
Prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului să demoleze magazia de lemne construită chiar sub geamurile apartamentului reclamantului, în caz contrar autorizarea sa să procedeze la demolare respectiv obligarea pârâtului să suporte reparațiile ce vor fi necesare pentru înlăturarea deficiențelor fațadei blocului de sub geamurile apartamentului, în caz contrar autorizarea sa să procedeze la efectuarea acelor lucrări de reparații, pe cheltuiala pârâtului.
S-a reținut că ambele părți au edificate anexe - magazii de lemne lângă blocul în care locuiesc, fără a fi proprietarii terenurilor pe care sunt amplasate acestea. Prin adresa nr. 4003/2010 Primăria Orașului V. de Sus a răspuns sesizării reclamantului în sensul că având în vedere faptul că încă nu s-a început procesul de sistematizare verticală și proiectul este doar la faza de S.F. și ținând cont de faptul că singura posibilitate de încălzire în perioada rece a anului este încălzirea cu sobe cu combustibil solid, deocamdată, nu pot dispune demolarea anexelor; dar, cu toate acestea, amplasarea boxelor nu trebuie să afecteze sub nicio formă structura sau fațada blocului.
Demolarea unei construcții aflate în proprietatea altei persoane poate fi dispusă în cadru jurisdicțional sub rezerva invocării și dovedirii de către reclamant a unui drept de proprietate asupra terenului pe care este edificată aceasta. Dispozițiile art. 494 alin. 1 și 2 din Codul civil de la 1864 reglementează această situație pentru ipoteza în care edificarea s-a realizat cu rea-credință, iar proprietarul terenului refuză preluarea supraedificatelor, cu indemnizarea constructorului. Această ipoteză nu este întrunită în speță, reclamantul apelant nefiind legitimat să se prevaleze de efectele accesiunii imobiliare artificiale deoarece nu este proprietarul terenului pe care este amplasată magazia de lemne a pârâtului, aspect necontestat.
Pe de altă parte, în mod corect prima instanță a reținut inaplicabilitatea prevederilor art. 1075 și următoarele cod civil (1864), întrucât între părțile litigante nu s-au stabilit anterior raporturi obligaționale, în temeiul cărora pârâtul să fie obligat a efectua prestația solicitată prin acțiunea introductivă.
În ce privește solicitarea apelantului-reclamant de obligare a pârâtului la efectuarea lucrărilor de reparații pentru înlăturarea deficiențelor fațadei blocului de sub geamurile apartamentului său, s-a constatat că paguba invocată nu a fost dovedită nici prin probațiunea administrată în fața primei instanțe și nici prin raportul de expertiză efectuat în cadrul apelului.
Instanța de apel a administrat proba de specialitate cu expertiza tehnică judiciară în specialitatea construcții civile, pentru verificarea temeiniciei motivelor de apel relative la insuficienta cercetare a fondului de către prima instanță, sub aspectul degradărilor invocate de către reclamant ca fiind produse
apartamentului său drept consecință a amplasării magaziei pârâtului în imediata apropiere a blocului de locuințe.
Raportat la susținerile apelantului-reclamant, criticile acestuia pot fi analizate prin prisma răspunderii civile delictuale a pârâtului-intimat, pentru fapta proprie și pentru lucruri, conform art. 998-1000 din Codul civil de la 1864 (ruina edificiului fiind exclusă). De altfel, soluția de respingere a acestui capăt de cerere a fost argumentată de prima instanță prin nedovedirea degradării structurii de rezistență a blocului, respectiv a legăturii de cauzalitate dintre acea magazie și eventualele degradări ale structurii de rezistență a blocului, așadar în considerarea aceleiași instituții juridice.
Martora S. V. a arătat că toate magaziile edificate lângă bloc aduc stricăciuni acestuia, prin scurgerea apelor de pe acoperiș, pe peretele blocului, iar de pe acoperișul magaziei pârâtului, apele se scurg pe geamul garsonierei reclamantului. Martora a relevat și riscul de incendiu deoarece unii locatari aruncă și chiștoace pe acoperiș, dar nu s-a dovedit de către reclamant că pârâtul ar fi printre aceștia.
Prin adresa nr. 7186/2010 Primăria Orașului V. de Sus a comunicat că boxa provizorie aflată în proprietate d-lui D. V. - str. 22 D. bloc T14/E/17 poate afecta peretele exterior al d-lui C. L., în aceeași măsură în care l-ar putea afecta și boxa acestuia; în dreptul peretelui exterior al garsonierei în cauză, sunt construite boxele proprietarilor D. și C., pe o lungime mai mare fiind construită anexa d-lui C. ; la momentul controlului, peretele exterior al garsonierei nu a prezentat urme vizibile de mucegai; boxele, construite pe toată lungimea fațadei blocului, nu pot afecta în niciun caz structura de rezistență a blocului, având în vedere faptul că sunt construcții ușoare din lemn, fără fundații, distanțate în medie față de peretele blocului, cu aproximativ 50-70 cm; nu se poate propune un alt amplasament pentru anexele provizorii în cauză, deoarece încă nu este reglementată situația juridică a terenurilor dintre blocuri.
De asemenea, prin raportul de expertiză, necontestat de către apelant, expertul Dorolți V. a arătat că în ceea ce privește degradările asupra apartamentului nr. 1 din blocul T14, proprietatea reclamantului C. L., la data efectuării inspecției în teren nu s-au constatat degradări de niciun fel. Apartamentul, compus din bucătărie, una cameră și baie, este în stare bună de întreținere și nu prezintă degradări. Reclamantul a afirmat că a fost recent renovat. De asemenea reclamantul C. L. sesizează că fiind în dreptul geamului de la bucătărie, mizeria creează un disconfort și mai mare, dar expertul a relevat că la data efectuării deplasării în teren nu s-a constatat mizerie pe acoperișul magaziei aparținând pârâtului D. . Reclamantul a afirmat că aceste aspecte de disconfort și pericol de incendiu nu se regăsesc și aferent magaziei proprii, aflate în dreptul ferestrei de la cameră, în aceleași condiții și la aceeași distanță.
Pe cale de consecință, având în vedere probațiunea administrată, Tribunalul a constatat că apelantul nu a dovedit în condițiile art. 1169 din Codul civil de la 1864 că ar fi suferit o pagubă pentru acoperirea căreia pârâtul ar fi ținut să răspundă în mod direct sau indirect, or elementul prejudiciului este comun tuturor formelor de răspundere civilă delictuală, conform disp. art. 998- 1000 din actul normativ evocat. De asemenea nu s-a demonstrat cu certitudine relația de cauzalitate între amplasarea magaziei pârâtului și prejudiciul invocat de către reclamant.
În anul 2010 reprezentanții Primăriei orașului V. de Sus nu au constatat urme vizibile de mucegai pe peretele exterior al garsonierei reclamantului și au susținut că boxele, construite pe toată lungimea fațadei blocului, nu pot afecta în niciun caz structura de rezistență a blocului. În anul 2012 nici expertul în
construcții nu a constatat vreun fel de degradări, iar raportul efectuat de acesta a fost acceptat de către apelant. Nici depoziția martorei S. V. nu este edificatoare sub acest aspect, martora relevând generic că toate magaziile aduc stricăciuni blocului prin scurgerea apelor pluviale, iar apa de pe acoperișul magaziei pârâtului curge pe geamul garsonierei reclamantului (deci nu pe perete). Depoziția martorei F. I. nu demonstrează că începutul de incendiu ce a avut loc la garsoniera pârâtului l-ar fi afectat pe reclamant.
În ce privește prejudiciul invocat prin motivele de apel, constând în imposibilitatea apelantului de a deschide geamul pentru a aerisi locuința,
deoarece pe acoperișul magaziei pârâtului sunt "depozitate"; resturi menajere și alte gunoaie aruncate de vecinii care locuiesc la etajele superioare ale blocului, disconfortul afirmat de către apelant este eventual provocat de persoanele care aruncă resturile menajere pe acoperișul magaziei, iar nu de amplasarea magaziei în acel loc.
Raportat la aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 298 teza I Cod procedură civilă apelul a fost respins ca nefondat, fără ca intimatul să fie obligat la cheltuieli de judecată deoarece nu se află în culpă procesuală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul C. L. solicitând în principal modificarea deciziei civile nr. 262/2012 a Tribunalului Maramureș în sensul admiterii acțiunii, iar în subsidiar casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivare s-a arătat că pârâtul a construit fără autorizație și fără forme legale o magazie de lemne chiar sub geamurile apartamentului proprietatea reclamantului, existența acesteia aducând grave prejudicii reclamantului prin aceea că distruge structura de rezistență a apartamentului, apele pluviale bat în geamuri și pe perete provocând umiditate și influențând apariția mucegaiului, existând fisuri în perete, tencuiala de pe acesta fiind căzută. De asemenea, pe acoperișul magaziei se adună gunoi aruncat din locuințele de la nivelul superior.
Mai mult în cursul anului 2011 au fost două incendii la această magazie, incendii care i-au cauzat grave prejudicii, primăria refuzând să îl despăgubească pentru că magazia este ilegal construită, incendii la magaziile construite ilegal având loc de mai multe ori fără ca prejudiciile provocate să fie reparate.
Toate aceste aspecte nu au fost luate în considerare la pronunțarea soluției, această magazie ilegal construită împiedicând normala folosință a apartamentului de către reclamant. Toate probele au fost apreciate greșit, soluția fiind netemeinică și nelegală.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C.pr.civ.
Deși legal citat pârâtul intimat nu a formulat întâmpinare și nu s-a prezentat în fața instanței pentru a-și exprima poziția procesuală față de recursul declarat.
Analizând recursul declarat de reclamantul C. L. împotriva deciziei civile nr. 262/A din 1 nov. 2012 a Tribunalului Maramureș, Curtea reține următoarele:
Prin recursul declarat reclamantul înțelege să critice starea de fapt stabilită de către instanța de apel pe baza probelor administrate la fond și în apel, stare de fapt care este în sensul că reclamantul nu a reușit să facă dovada că ar fi suferit o pagubă pentru acoperirea căreia pârâtul ar fi ținut să răspundă în mod direct sau indirect, elementul prejudiciului fiind esențial conform art. 998-1000 Cod civil, nefiind demonstrată cu certitudine nici relația de cauzalitate dintre amplasarea magaziei pârâtului și prejudiciul invocat de reclamant.
Acest lucru nu mai poate fi făcut însă în recurs conform prevederilor în vigoare ale art. 304 alin. 1 C.pr.civ., recursul putând fi declarat numai pentru motive de nelegalitate.
Deși recurentul indică ca temei de drept al recursului pct. 1-9 ale art. 304 C.pr.civ., instanța raportat la art. 306 alin. 3 C.pr.civ. constată că ținând cont de
dezvoltarea motivelor de recurs acesta nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C.pr.civ., fiind vorba așa cum s-a precizat mai sus despre critici de netemeinicie ale deciziei pronunțate în apel.
În ceea ce privește solicitarea de casare cu trimitere spre rejudecare, aceasta nu este justificată de către recurent, neexistând nici un motiv dintre cele prevăzute la art.312 C.pr.civ. pentru a se dispune în acest sens.
Raportat la ansamblul considerentelor de mai sus, Curtea în temeiul art.
312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul declarat de reclamantul C. L. împotriva deciziei civile nr. 262/A din 1 nov. 2012 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de reclamantul C. L. împotriva deciziei civile nr. 262/A din 1 nov. 2012 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 februarie, 2013.
PREȘEDINTE, | J. ECĂTOR, | J. ECĂTOR, | ||
A. | C. V. | M. | D. -L. B. |
G. ,
S. -D. G.
Red.A.C./dact.L.C.C.
2 ex./_
J. .apel: Giuroiu Brîndușa, Stamate-Tămășan A.
J. .fond: G. Mariș
| ← Sentința civilă nr. 5202/2013. Obligatie de a face | Decizia civilă nr. 312/2013. Obligatie de a face → |
|---|
