Decizia civilă nr. 4029/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4029/R/2013
Ședința publică din 17 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C.
G.: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta B. L., precum și recursul declarat de pârâtul S. ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE PRIN DIRECȚIA GENERALĂ A F. P. M.
împotriva deciziei civile nr. 1020 din data de_ pronunțată în dosarul civil nr._ al T. ui M., având ca obiect despăgubiri Legea nr. 221/2009.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă reprezentantul P. ui de pe lângă C. de A. C., procuror S. Dobrescu, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs formulate de către recurente s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa lor de la dezbateri.
C., din oficiu, invocă excepția nulității recursului declarat de către pârâtul recurent S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
Nemaifiind cereri de formulat, C. declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursurilor.
Reprezentantul P. ui de pe lângă C. de A. C. solicită admiterea excepției nulității recursului declarat de către pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice.
În ce privește recursul declarat de către reclamanta recurentă, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
C U R T E A
Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, reclamanta B. L. a chemat în judecată pârâtul S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, solicitând să constate caracterul politic al condamnării defunctului C. Ș.
, la 5 luni închisoare, pentru delictul de sabotaj, prevăzut de dispozițiile Decretului nr. 183/1949, dispusă prin Decizia penală nr. 1607 din_, pronunțată de C. de A. C., din care a executat 5 luni de detenție; să oblige pârâtul la plata sumei de 150.000 euro sau echivalentul în lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit, urmare a
condamnării defunctului C. Ș., la 5 luni închisoare, pentru delictul de sabotaj, prevăzut de dispozițiile Decretului nr. 183/1949, dispusă prin Decizia penală nr. 1607 din_, pronunțată de T. Militar C., din care a executat 5 luni de detenție; să constate caracterul politic al măsurii administrative a dislocării din localitate de domiciliu și stabilirii domiciliului obligatoriu, în satul Buzaș, în perioada 1955-1957 și cu domiciliul forțat în localitatea Iapa (în casa parohială) în perioada 1958-1961, pentru reclamantă, defunctul C. Ș. și C. V. (trecută în unele acte V. ); obligarea pârâtului la plata sumei de 450.000 euro sau echivalentul în lei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul moral suferit urmare a măsurii administrative a dislocării din localitate de domiciliu și stabilirii domiciliului obligatoriu, în satul Buzaș, în perioada 1955-1957 și cu domiciliul forțat în localitatea Iapa (în casa parohială) în perioada 1958-1961; obligarea pârâtului la plata despăgubirilor civile materiale în cuantum de 241.400 lei reprezentând confiscarea bunurilor urmare măsurii administrative a deportării; cu cheltuieli de judecată.
Soluția primei instanțe
Prin sentința civilă nr. 1020/12 iulie 2013 a T. ui M., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta B. L. împotriva S. ui Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a F. P. M. și în consecință:
S-a constatat caracterul politic al condamnării defunctului C. Ș. la pedeapsa de 5 luni închisoare, dispusă prin Decizia Penală nr. 1607/_ pronunțată de C. de A. C. .
S-a constatat caracterul politic al măsurii administrative a dislocării defunctului C. Ș. și a soției C. V. din localitatea de domiciliu și stabilirii domiciliului forțat în localitatea Iapa în perioada 1958-1961.
Au fost respinse cererile reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 150.000 euro sau echivalent în lei reprezentând daune morale ca urmare a condamnării și a sumei de 450.000 euro cu titlu de daune morale ca urmare a dislocării din localitatea de domiciliu și stabilirii domiciliului forțat.
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtului la plata sumei de 241.000 lei reprezentând contravaloarea bunurilor mobile confiscate.
Considerente
În anul 1952, s-a dispus arestarea și condamnarea defunctului C. Ș. (tatăl reclamantei) la 5 luni închisoare, pentru delictul de sabotaj, prevăzut de dispozițiile Decretului nr. 183/1949, dispusă prin Decizia penală nr. 1607 din_, pronunțată de T. Militar C., din care a executat 5 luni de detenție, potrivit Fișei matricole din 26 mai 1956 a Penitenciarului Gherla, întrucât acesta a fost membru în cadrul Partidului Național Țărănesc și a avut calitatea de primar. De asemenea acesta era considerat chiabur deoarece deținea 25 ha teren.
După eliberarea defunctului C. Ș. din Penitenciarul Gherla, împreună cu soția și reclamanta au fost dislocați din localitatea de domiciliu și deportați de securitate în satul Buzaș în perioada 1955-1957 și cu domiciliul forțat în localitatea Iapa (în casa parohială) în perioada 1958- 1961, pentru reclamantă, defunctul C. Ș. și C. V. (V. ), după confiscarea tuturor bunurilor.
În anul 1955, au fost instalați forțat în satul Buzaș, în condiții materiale precare, unde igiena lipsea cu desăvârșire iar condițiile erau inumane.
Iarna era perioada critică, în care preocuparea supremă era supraviețuirea, fiind marcați de sentimentul incertitudinii, nesiguranței și al dezumanizării, prin care și-au pierdut respectul de sine, încrederea și poate sufletul.
În anul 1957, au fost aduși în localitatea Iapa și le-a fost stabilit domiciliul forțat până în anul 1961 când s-au întors în locuința lor care din păcate le-a fost distrusă și degradată.
Potrivit art. 1 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 221/2009: "(1) Constituie condamnare cu caracter politic orice condamnare dispusă printr-o hotărâre judecătorească definitivă, pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, pentru fapte săvârșite înainte de data de 6 martie 1945 sau după această dată și care au avut drept scop împotrivirea față de regimul totalitar instaurat la data de 6 martie 1945.
(2) Constituie de drept condamnări cu caracter politic condamnările pronunțate pentru faptele prevăzute în:
a) art. 185 - 187, 190, 191, 193^1, 194, 194^1 - 194^4, 196^1, 197, 207 -
209, 209^1 - 209^4, 210 - 218, 218^1, 219 - 222, 224, 225, 227, 227^1,
228, 228^1, 229, 230, 231^1, 258 - 261, 267, 268^7, 268^8, 268^12,
268^14, 268^29, 268^30, art. 284 ultimul alineat, art. 323 - 329, 349, 350 și 578^6 din Codul penal din 1936, republicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 48 din 2 februarie 1948, cu modificările și completările ulterioare;
Legea nr. 80/1941 pentru reprimarea faptelor ce pun în primejdie existența și interesele S. ui, publicată în Monitorul Oficial nr. 31 din 6 februarie 1941;
Legea nr. 190/1947 pentru portul și vânzarea armelor de foc, publicată în Monitorul Oficial nr. 134 din 16 iunie 1947;
Decretul nr. 212/1948 pentru completarea pedepselor privind unele infracțiuni ce interesează siguranța interioară și exterioară a Republicii P. ulare Române, publicat în Monitorul Oficial nr. 196 din 25 august 1948;
art. 4 și 5 din Decretul nr. 83/1949 pentru completarea unor dispozițiuni din Legea nr. 187/1945, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 2 martie 1949;
art. 2 lit. a), b), d) și e), art. 3 lit. a), b), f), g) și h) și art. 4 din Decretul nr. 183/1949 pentru sancționarea infracțiunilor economice, publicat în Buletinul Oficial nr. 25 din 30 aprilie 1949;
Legea nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. ui și propășirea economiei naționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 12 din 15 ianuarie 1949;
Decretul nr. 163/1950 pentru deținerea, portul și vânzarea armelor și munițiilor, precum și transportul explosivilor, publicat în Buletinul Oficial nr. 54 din 26 iunie 1950;
Decretul nr. 199/1950 pentru modificarea Legii nr. 16/1949 pentru sancționarea unor crime care primejduiesc securitatea S. ui și propășirea economiei naționale, publicat în Buletinul Oficial nr. 68 din 12 august 1950;
art. 166 alin. 2, art. 237 și art. 238 din Codul penal din 1968, publicat în Buletinul Oficial nr. 79 bis din 21 iunie 1968.";
Din textele de lege de mai sus redate reiese că, prin Legea nr. 221/2009 se urmărește a se completa cadrul legislativ referitor la acordarea reparațiilor morale și materiale cuvenite victimelor totalitarismului comunist, realizând un act de dreptate pentru cei care au avut curajul să se opună regimului opresiv și să încerce să-și exercite drepturile fundamentale. Constituie, de asemenea, condamnare cu caracter politic și condamnarea pronunțată în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989
pentru orice alte fapte prevăzute de legea penală, dacă prin săvârșirea acestora s-a urmărit unul dintre scopurile prevăzute la art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calității de luptător în rezistența anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracțiuni săvârșite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum și persoanelor care au participat la acțiuni de împotrivire cu arme și de răsturnare prin forță a regimului comunist instaurat în România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 568/2001, cu modificările și completările ulterioare.
Constituie măsură administrativă cu caracter politic orice măsură luată de organele fostei miliții sau securități, având ca obiect dislocarea și stabilirea de domiciliu obligatoriu, internarea în unități și colonii de muncă, stabilirea de loc de muncă obligatoriu, dacă au fost întemeiate pe unul sau mai multe dintre următoarele acte normative:
Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, Decretul nr. 60 din 10 martie 1950, Decretul nr. 257 din 3 iulie 1952, Decretul nr. 258 din 22 august 1952, Decretul nr. 77 din 11 martie 1954 și Decretul nr. 89 din 17 februarie 1958;
Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 2/1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.154 din 26 octombrie 1950, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 344 din 15 martie 1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 326/1951, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.554 din 22 august 1952, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 337 din 11 martie 1954, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 237 din 12 februarie 1957, Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 282 din 5 martie 1958 și Hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 1.108 din 2 august 1960;
Ordinul nr. 100/Cabinet din 3 aprilie 1950 al Direcțiunii Generale a Securității P. orului;
Ordinul nr. 5/Cabinet/1948, Ordinul nr. 26.500/Cabinet/1948, Ordinul nr. 490/Cabinet/1952 și Ordinul nr. 8/20/Cabinet/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;
e) deciziile nr. 200/1951, nr. 239/1952 și nr. 744/1952 ale M. ui Afacerilor Interne;
f) Ordinul nr. 838 din 4 decembrie 1952 al M. ui Securității S. ui. Analizând conținutul deciziei de condamnare a defunctului C. Ș.
și măsura administrativă aplicată acestuia și familiei după eliberare, tribunalul a reținut că au avut caracter politic. În consecință cererea reclamantei de constatare a caracterului politic al condamnării și măsurii administrative va fi admisă conform dispozitivului.
Referitor la solicitarea de daune morale tribunalul a reținut: în ce privește daunele morale solicitate de reclamantă tribunalul a respins această cererea ținând seama de caracterul obligatoriu al deciziilor Curții Constituționale și de prevederile art. 147 alin.1, 4 din Constituție care prevăd că dispozițiile legale declarate de curte neconstituționale își încetează după 45 de zile efectele juridice. În cauză, tribunalul a observat că prin decizia nr. 1358/2010 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat ca fiind neconstituționale dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 ce reglementa tocmai posibilitatea instanței de judecată sesizate să oblige S. Român să plătească persoanelor interesate sume de bani cu titlu de daune morale. Așa fiind, practic aceste pretenții juridice sunt lipsite de un temei juridic actual, neexistând justificare legală pentru acest tip de pretenții, altul decât dreptul
comun, invocat de către reclamantă, și cu privire la care, oricum, acțiunea este prescrisă. T. a constatat că dispozițiile art. 5 alin .1 lit. a) teza I din Legea nr. 221/2009 și-au încetat de drept aplicabilitatea, situație în care acest temei legal invocat de către reclamanți prin acțiunea inițială nu mai poate produce efecte juridice în sensul urmărit inițial de legiuitor.
Cu privire la solicitarea de despăgubiri materiale pentru bunurile confiscate, instanța a reținut că solicitarea reclamantei vizează animale și bunuri mobile, respectiv contravaloarea următoarelor bunuri: 15 vaci =
30.000 lei; 10 juninci de trei ani=20.000 lei; 3 juninci de doi ani=6.000 lei; 5 viței=5.000 lei; 300 oi=105.000 lei; 50 miei=5.000 lei; 7 porci=12.000 lei; 6 cai=12.000 lei; 4 tauri=12.000 lei; 2 pluguri=1200 lei; 2 grape=1000 lei; 2 căruțe=2.000 lei; 1 sanie agricolă=1000 lei; 1 semănătoare porumb=1000 lei; 1000 kg porumb=1500 lei; 1000 kg orz=1000 lei; recolta de pe un ha teren însămânțat cu grâu=3.000 lei; recolta de pe un ha teren însămânțat cu orz de toamnă=2.000 lei; recolta de pe un ha teren însămânțat cu secară de toamnă=1.000 lei; recolta de pe un ha teren însămânțat cu cartofi=1.500 lei; recolta de pe un ha teren însămânțat cu porumb=2.500 lei; recolta de pe 50 ari floarea soarelui =1.000 lei; 10.000 kg fân=2.500 lei; 20 kg fasole=200 lei; un război de țesut=700 lei; 30 găini=600 lei; 10 perne=700 lei; 100 kg brânză de oi=700 lei; presă ulei=500 lei; 4 dulapuri din lemn=900 lei; 5 paturi din lemn=1500 lei; 20 ștergare decorative=700 lei; 10 țoluri din lână=1500 lei; 15 icoane=1000 lei; 10 cearceafuri=500 lei; 10 scaune=300 lei; 3 buc. Lădoi din lemn=400 lei; 4 sobe din fier/fontă=1000 lei; 4 mese din lemn=500 lei; 10 butoaie din lemn=500 lei.
Această cerere a fost respinsă raportat la considerentele Deciziei Înaltei Curți de C. și Justiție nr. 6/2013 (Monitorul Oficial nr. 245/_
) în considerentele căreia se arată că: în contextul Legii nr. 221/2009, pot fi acordate despăgubiri materiale numai pentru acele categorii de bunuri care fac obiectul actelor normative speciale de reparație, Legea nr. 10/2001 și Legea nr. 247/2005, cu condiția ca partea interesată să nu fi obținut deja o reparație în temeiul acestor legi.
În categoria bunurilor susceptibile prin contravaloare se includ terenurile și construcțiile (imobile prin natură), precum și instalațiile și utilajele preluate odată cu imobilul (imobile prin destinație).
Bunurile pentru care reclamanta a solicitat despăgubiri materiale nu se include în categoriile enunțate mai sus.
Recursul
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părți.
Recursul pârâtului se referă numai la acordarea daunelor morale și deciziile Curții Constituționale în legătură cu acestea, or, prin sentința obiect al recursului, acest capăt de cerere a fost respins, așadar motivele de recurs ale pârâtului nu vizează considerentele hotărârii, ceea ce echivalează cu o nemotivare a recursului, motiv pentru care, în temeiul art. 306 alin. 1 Cod proc. civ., curtea va constata nulitatea acestuia.
Reclamanta a solicitat modificarea ei, în sensul admiterii acțiunii în totalitate, respectiv și în ceea ce privește daunele materiale și morale, pe motiv că potrivit art. 4 alin. 4 și art. 5 alin. 1 din Legea nr. 221/2009, cererea privind constatarea caracterului politic al condamnării este imprescriptibilă, iar cea privind prejudiciul moral se prescrie în 3 ani de la data intrării în vigoare la legii. Decizia Curții Constituționale a făcut să înceteze dispozițiile art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, cu începere din data de_, astfel că reclamanta are la dispoziție doar o acțiune în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dreptul comun, care
este art. 998-999 din vechiul Cod civil, prejudiciul moral la care reclamanta este îndreptățită în baza unor pacte și tratate privind drepturile fundamentale ale omului și Constituției României din anul 1948. Dacă nu i- ar fi acordate aceste despăgubiri, ar fi discriminată față de alte persoane ale căror cauze au fost soluționate mai repede, încălcându-se Protocolul nr. 12 la C.E.D.O. Dispozițiile Legii nr. 221/2009 nu prevăd acordarea unor drepturi noi și reafirmă despăgubiri ce puteau fi solicitate în temeiul dreptului comun. În cuantificarea acestor daune, trebuie să se țină seama de suferința la care a fost supusă familia reclamantei.
Dacă nu i-ar fi acordate daunele materiale, i s-ar încălca dreptul la un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1, instanța de fond respingând acțiunea fără a pune în discuția părților motivul respingerii. În plus, bunurile solicitate constituiau bunuri imobile prin destinație, astfel că poate fi solicitată contravaloarea lor.
Prima instanță a omis să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată solicitate de reclamantă.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate, curtea constată următoarele:
În esență, recursul vizează trei aspecte, și anume: acordarea prejudiciilor morale, repararea prejudiciului material și nepronunțarea asupra cheltuielilor de judecată.
În ceea ce privește prejudiciul moral, conform practicii constante a instanțelor, pornindu-se încă de la decizia Curții Constituționale care a declarat neconstituțional textul art. 5 alin. 1 lit. a din Legea nr. 221/2009, rămâne la latitudinea statului să acorde sau nu despăgubiri pentru victimele regimului comunist, neputându-se vorbi, așadar, de posibilitatea unei acțiuni în răspundere civilă delictuală fundamentată pe dreptul comun, ci doar în condițiile unei legi speciale. Legea specială fiind declarată neconstituțională, lipsește fundamentul juridic al acțiunii. Nu se pune problema unei denegări de dreptate, întrucât, așa cum s-a reținut deja, repararea acestor categorii de nedreptăți este o facultate și nu o obligație pentru stat, inclusiv conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. În plus, prin decizia nr. 12/2011 Înaltei Curți de C. și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, obligatorie pentru instanțe potrivit dispozițiilor art. 3307Cod proc. civ., s-a stabilit că, urmare a deciziilor Curții Constituționale nr._ și nr._, dispozițiile art. 5 alin. (1) lit.
a) teza I din Legea nr. 221/2009 privind condamnările cu caracter politic și măsurile administrative asimilate acestora și-au încetat efectele și nu mai pot constitui temei juridic pentru cauzele nesoluționate definitiv la data publicării deciziilor instanței de contencios constituțional în Monitorul Oficial.
Referitor la daunele materiale, așa cum a reținut prima instanță, există, de asemenea, o decizie a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în interesul legii, obligatorie pentru instanțe, respectiv decizia nr. 6/2013, prin care s-a statuat că pot fi acordate despăgubiri doar pentru bunurile ce constituie obiect și al altor legi de reparație. Bunurile a căror contravaloare a fost solicitată de reclamantă sunt animale de casă, unelte agricole, recoltă, mobilă și alte ustensile din gospodărie, ce, fie nu constituie deloc obiectul altor legi speciale de reparație, fie îl constituie în măsura în care acestea există în prezent în natură și pot fi restituite, ceea ce nu s-a dovedit și nici măcar nu s-a susținut. Nepunerea deciziei ÎCCJ în discuția părților nu constituie motiv de nulitate a hotărârii, acestea trebuind să fie cunoscute nu doar de către instanță, ci și de către părți,
având rolul de a uniformiza jurisprudența în atingerea dezideratului previzibilității acesteia, ca și garanție a dreptului la un proces echitabil.
Cu privire la cheltuielile de judecată, reclamanta avea la dispoziție doar formularea unei cereri de completare a hotărârii, în condițiile art. 2812Cod proc. civ., formularea unei astfel de cereri pe calea de atac de reformare a recursului fiind inadmisibilă, conform dispozițiilor art. 2812aCod proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., din considerentele arătate, curtea va respinge recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B. L. și constată nul recursul declarat de S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală a F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1020 din 12 iunie 2013 a T. ui M., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | G. | |||
A. A. C. | ANA I. | A. | C. C. | B. |
Red. CAA dact. GC 2 ex/_
Jud. primă instanță: D. W.
| ← Sentința civilă nr. 1359/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 | Sentința civilă nr. 258/2013. Despagubiri Legea nr.221/2009 → |
|---|
