Decizia civilă nr. 4097/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4097/R/2013
Ședința publică din data de 23 octombrie 2013
Instanța constituită din:
P. :
M. -C. V.
JUDECĂTORI:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
A. -T. N.
GREFIER:
M. -L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta SC W. B. C. SRL BALC, împotriva sentinței civile nr. 59 din 11 iunie 2013, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._, privindu-i și pe pârâții B. I. -G., B. M., DS B. - O. S. M., D. SS - O. S. SIMLEU S., C. LOCAL M. PRIN P., C. LOCAL COSINCIU
DE J. PRIN P. și C. A. PRIN P. B. T., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal, la prima strigare a cauzei se constată lipsa părților. Cauza este lăsată la a doua strigare, pentru a li se da posibilitatea părților și reprezentanților acestora să se prezinte la instanță.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 8 octombrie 2013, reclamanta-recurentă a depus la dosar o cerere de reexaminare a taxei judiciare stabilite pentru prezentul recurs, care la data de 21 octombrie 2013 a fost soluționată în sensul admiterii acesteia.
La data de 11 octombrie 2013, reclamanta-recurentă a depus la dosar, prin registratura instanței, o cerere prin care solicită judecarea cauzei și în lipsa reprezentantului său de la dezbateri, la care a fost anexată dovada achitării taxei judiciare de timbru și timbrul judiciar aferente recursului.
Recursul este legal timbrat cu 23 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
Având în vedere că recurenta a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu prevederile art. 242 alin. (2) Cod procedură civilă, curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în vederea pronunțării.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 1608 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei Ș.
S., s-a respins ca nefondată acțiunea civilă precizată, intentată de
reclamanta S.C. W. B. C. SRL BALC - F. DE V. F., în contradictoriu cu pârâtul COMPOSESOTARUL A. .
S-a constatat că prin încheierea de ședință din data de 28 mai 2008, instanța a luat act de renunțarea reclamantei la judecata față de pârâții B. M., DS B. - O. S. M., D. SS - O. S. SIMLEU S., C. LOCAL M. prin P. și C. LOCAL C. DE
J. prin P. .
A fost obligată reclamanta la plata către expertul Aionese N., a sumei de 1.800 lei, cu titlu de onorariu de expert pentru completarea la raportul de expertiză.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra cotei de 803.500/1.239.400 mp situat pe teritoriul localității Marca, jud. S., nr. top 154155/a înscris în CF nr. 1161 IP II S. ; cu titlu de cumpărare prin contractul autentic din 9 decembrie 2004, de la pârâții B. I. G. și B. M. .
C. A. și-a intabulat dreptul de proprietate în CF nr. 1161 Ip, la data de_, în baza titlului de proprietate nr._ .
Ulterior, la data de 9 decembrie 2004, în baza contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 3449/2004, asupra cotei de 803.500/1.239.400 parte din imobilul de sub A+1, proprietatea de sub B4 a
C. ui A., s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare în favoarea lui B. I. G. .
În exact ziua în care s-a intabulat în cartea funciară dreptul de proprietate în favoarea lui B. I. G., acesta și-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra terenului, în favoarea societății reclamante.
Prin cele două contracte autentice de vânzare-cumpărare încheiate în aceeași zi, s-a înstrăinat dreptul de proprietate asupra cotei de 803.500/1.239.400 parte din imobilul de sub A+1, proprietatea de sub B4 de la C. A., în favoarea lui B. I. G., iar apoi în favoarea societății reclamante.
Potrivit art. 28 alin.(5) din Legea nr.1/2000, suprafețele forestiere aflate în proprietatea comună, conform naturii acestora, rămân în proprietatea indiviză pe toată durata existenței lor.
Membrii formelor asociative aflați în devălmășie sau în indiviziune nu pot înstrăina propriile cote-părți unor persoane din afara acestora.
Terenurile acestor forme asociative nu pot fi înstrăinate în nici un mod, în întregime sau în parte.
Din aceste texte legale, rezultă o interdicție legală de înstrăinare a terenurilor aparținând formelor asociative.
Prin decizia civilă nr. 59 din 11 iunie 2013 a T. ui S., s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C.W. B. C. SRL Balc împotriva sentinței civile nr. 1608 din 19 decembrie 2012 a Judecătoriei Ș.
.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că pentru soluționarea acțiunii având ca obiect ieșire din indiviziune asupra unui teren cu vegetație forestieră, prima instanță în baza rolului său activ, s-a preocupat de verificarea valabilității contractelor de vânzare-cumpărare, ceea ce nu constituie motiv de nelegalitate sau de netemeinicie a instanței.
În condițiile în care prin art. 28 alin.(5) din Legea nr. 1/2000 se instituie expres interdicția modificării formei de proprietate pentru suprafețele forestiere aflate în proprietatea comună, conform naturii acestora, judecătoria a procedat legal respingând acțiunea privind ieșirea din indiviziune prin care reclamanta urmărește să devină singurul proprietar asupra unei suprafețe determinate, desprinse dintr-o proprietate comună prin natura sa.
Dispoziția legală care instituie această interdicție, era în vigoare la data încheierii celor două contracte autentice de vânzare-cumpărare.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs reclamanta S.C. W. B. C. SRL, solicitând admiterea acțiunii precizate.
În motivarea recursului, reclamanta a susținut că atât sentința judecătoriei, cât și decizia tribunalului, sunt vădit netemeinice și nelegale.
a menținut în mod greșit sentința judecătoriei, în ciuda
faptului că s-a pronunțat asupra unor chestiuni cu privire la care nu a fost învestită, respectiv asupra valabilității contractelor de vânzare-cumpărare.
Același tribunal a considerat că prevederile art. 28 alin.(5) din Legea nr. 1/2000, primează în fața oricăror prevederi legale speciale.
Motivarea instanței de apel este greșită, deoarece Legea nr. 1/2000 este o lege generală, în timp ce legea specială în materie este O.U.G. nr. 226/2000, care în art. 2 alin.(1) prevede că terenurile din fondul forestier proprietate privată, indiferent de titularul lor, sunt și rămân în circuitul civil, iar în alin.(2) al aceluiași articol se prevede că terenurile pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică.
Legiuitorul nu impune nicio interdicție de înstrăinare a terenurilor forestiere. Înstrăinarea terenurilor a avut loc în baza O.U.G. nr. 226/2000, care guvernează în continuare contractele autentice de vânzare-cumpărare. Nu se poate accepta motivarea instanței de apel prin care se susține că două acte normative subzistă în mod concomitent la o anumită dată, chiar dacă ele conțin prevederi contrare.
Principiul consacrat în materie civilă este că legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt prioritare față de norma de drept comun ce în astfel de situații se aplică numai unde legea specială nu dispune. Iar
O.U.G. nr. 226/2000 reprezintă legea specială, în comparație cu Legea nr. 1/2000.
Intenția legiuitorului este foarte clară și explicit formulată de-a lungul timpului: interdicția de înstrăinare și de schimbare a formei de proprietate despre care fac vorbire instanțele inferioare, a fost introdusă în Legea nr.1/2000, abia prin modificarea intervenită prin Legea nr. 247/2005, care a abrogat O.U.G. nr. 226/2000.
Contractele de vânzare-cumpărare prin care recurenta și antecesorul ei au devenit proprietari ai terenului forestier, sunt anterioare anului 2005, fiind încheiate în anul 2004 și prin urmare supuse legii în vigoare O.U.G. nr. 226/2000 la momentul întocmirii lor, care nu prevedea niciun fel de interdicție de înstrăinare a terenurilor forestiere aparținând formelor asociative, astfel că în speță nu se poate pune problema imposibilității ieșirii
din indiviziune în baza art. 28 alin.(5) din Legea nr.1/2000, lege generală care nu este aplicabilă în speță.
Atâta vreme cât nimeni nu a solicitat anularea sau verificarea valabilității actelor care au stat la baza dobândirii dreptului de proprietate al recurentei, acte care sunt perfect valabile și legale conform legislației în vigoare la data întocmirii lor, pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care se constată din oficiu nevalabilitatea contractelor chiar și numai sub aspectul considerentelor, iar pe de altă parte se respinge acțiunea doar având ca motivație nevalabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare a terenurilor cu privire la care a solicitat ieșirea din indiviziune și rectificarea de carte funciară, îi aduce grave prejudicii recurentei.
De asemenea a mai arătat recurenta, că nu este de acord cu suportarea diferenței onorariu de expert, întrucât expertiza nu a fost finalizată, iar expertul nu a răspuns la obiecțiunile reclamantei și nu a clarificat aspectele cerute de aceasta.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Asupra terenului forestier în suprafață de 1.239.400 mp, înscris în CF nr. 1161 Ip, nr. top 154155/2, s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de drept cumpărare, în favoarea C. ui foștilor Urbanaliști din comuna
A. l M., prin încheierea nr.1569 din 17 iunie 1929.
Cu încheierea nr. 1848 din 17 august 2004, în baza titlului de proprietate nr. 90/10 din_, asupra imobilului de sub A+1 s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea C. ui A. .
Ulterior, cu încheierea nr. 2584 din 9 decembrie 2004, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3449/2004, s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare în favoarea lui B. I.
G., asupra cotei de 803.500/1.239.400 parte.
Apoi, cu încheierea nr. 2603 din 10 decembrie 2004, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2562/2004 s-a intabulat dreptul de proprietate cu titlu de cumpărare asupra cotei de 803.500/1.239.400 parte din imobilul de sub A+1, în favoarea reclamantei- recurente S.C. W. B. C. SRL Balc.
În această situație, prin acțiunea civilă precizată, reclamanta S.C. W.
B. C. SRL Balc, a solicitat instanței ca prin sentința ce o va pronunța, să constate că reclamanta împreună cu C. A., sunt coproprietari ai imobilului înscris în titlul de proprietate nr. 90/10 din_, asupra cotei de 803.500/1.239.400 parte, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 2562/_ ; să se dispună intabularea corectă în cartea funciară; să se constate că pârâtul C. A. a fost intabulat greșit numai în CF nr. 1161 Ip II; să se constate că pârâtul i-a vândut prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 2562/_ terenul forestier în suprafață de 803.500/1.239.400 mp; să se dispună sistarea stării de indiviziune a reclamantei față de ceilalți pârâți coproprietari și intabularea dreptului de proprietate exclusiv al reclamantei asupra terenului în suprafață de 803.500 mp.
Prin art. I pct. 31 din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, s-a introdus art. 411care la alin. (1) prevedea că "foștii composesori sau, după caz, moștenitorii acestora
pot cere reconstituirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prevăzute la art. 41, pe baza actelor care le atestă această calitate și în
limitele suprafețelor prevăzute în acele acte";.
La rândul său, Legea nr. 1/2000 în forma ei inițială, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 8 din 12 ianuarie 2000, prevedea în art. 28 alin. (5) că "Suprafețele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata lor";.
Prin urmare, rezultă cu certitudine că acest text legal este anterior datei de 9 decembrie 2004 când între vânzătorul B. I. G. și cumpărătoarea S.C. W. B. C. SRL Balc s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2562/2004.
Este adevărat că art. 728 din Codul civil în vigoare la data înregistrării acțiunii, prevedea că "nimeni nu este ținut a rămâne în indiviziune";, numai că art. 28 alin.(5) din Legea nr. 1/2000 în forma ei inițială, interzicea ieșirea din indiviziune asupra terenurilor reconstituite fostelor composesorate.
În alin.(1) al art. 28 din Legea nr. 1/2000 în forma ei inițială, se prevedea că "În vederea organizării exploatării terenurilor prevăzute la art.
26 din prezenta lege și a determinării responsabilităților cu privire la exploatarea lor, persoanele îndreptățite se vor constitui, în baza acestor legi, în formele asociative de composesorat, păduri grănicerești, devălmășie de moșneni, obști nedivizate de răzeși etc";.
Din aceste texte legale, rezultă că legiuitorul a urmărit reînființarea fostelor forme asociative de exploatare a terenurilor cu vegetație forestieră, în speță composesoratele, dar cu interzicerea ieșirii din indiviziune, prevedere legală care are caracter special în raport cu dispoziția generală cuprinsă în art. 728 din vechiul Cod civil.
Făcând abstracție de dispozițiile art. 28 alin.(5) din Legea nr. 1/2000, modificate prin art. I pct.31 din Titlul VI al Legii nr.247/2005 potrivit cărora
"Suprafețele forestiere aflate în proprietate comună, conform naturii acestora, rămân în proprietate indiviză pe toată durata existenței lor"; (care nu sunt altceva decât reproducerea alin. (5) din art. 28 al Legii nr. 1/2000 în forma ei inițială), prima instanță nu putea admite acțiunea reclamantei având ca obiect ieșirea din indiviziune cu privire la un teren cu vegetație forestieră, reconstituit unui composesorat.
Corespunde realității că potrivit alin. (6) din art. 28 al Legii nr. 1/2000
"Membrii formelor asociative aflați în devălmășie sau indiviziune nu pot înstrăina propriile cote-părți unor persoane din afara acestora";, a fost introdus prin art. I pct. 31 al Titlului VI al Legii nr. 247/2005, așadar ulterior încheierii contractelor autentice de vânzare-cumpărare cu privire la cota de 803.500/1.239.400 parte din terenul cu vegetație forestieră asupra căruia este proprietar C. A., dar în speță instanțele de fond nu au dispus anularea contractelor de vânzare-cumpărare, fiindcă de altfel ele nici nu au fost învestite cu așa ceva. Referirile primei instanțe în considerentele sentinței la aspecte legate de valabilitatea contractelor de vânzare- cumpărare, nu sunt în măsură să ducă la schimbarea ei.
În ceea ce privește caracterul de lege specială a OUG nr. 226/2000, care în art. 1 alin. (2) prevedea că "Terenurile din fondul forestier proprietate privată pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică";, raportat la caracterul de lege generală a Legii nr. 1/2000,
nu au relevanță în speță, întrucât prima instanță nu a fost învestită cu valabilitatea sau nevalabilitatea contractelor de vânzare-cumpărare, ci cu o acțiune de ieșire din indiviziune, care nu putea fi admisă față de prevederile speciale, derogatorii de la dreptul comun, ale art. 28 alin.(5) din Legea nr. 1/2000, în forma ei inițială.
În ceea ce privește nemulțumirea recurentei referitoare la obligarea de către prima instanță la plata sumei de 1.800 lei cu titlu de onorariu expert pentru completarea raportului de expertiză de către expertul Aionese N., la obiecțiunile formulate chiar de reclamantă la termenul din_ fila 123-
124 dosar judecătorie, obligația achitării onorariului de expert aparținea reclamantei, în baza art. 170 din vechiul Cod de procedură civilă.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 304 pct. 6-9 C.pr.civ., se va respinge ca nefondat recursul reclamantei împotriva deciziei tribunalului.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. W. B. C. SRL BALC împotriva sentinței civile nr. 59 din 11 iunie 2013 a T. ui S.
, pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.
P.
,
Judecători,
M. -C. V.
T.
D.
A.
-T. N.
Grefier
M. L. T.
Red.TD:_
Dact.CC._ -2 ex.
Jud.fond:M. A. D.
| ← Decizia civilă nr. 99/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 187/2013. Partaj judiciar → |
|---|
