Decizia civilă nr. 127/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIA CIVILĂ NR.127/A/2013
Ședința publică din data de 14 martie 2013 Completul compus din:
PREȘEDINTE: C. -V. B. JUDECĂTOR: V. G. GREFIER: D. B.
S-a luat spre examinare apelul promovat de apelantul S. R. PRIN C. LOCAL AL M. C. împotriva sentinței civile nr. 19743/2011 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N. privind și pe intimații B. I. R., C. V., SN P. R. SA -D. R. C., C. N.
L. R., F. I., F. M., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal efectuat în ședință publică, se prezintă pentru intimatul reclamant B. I. R., reprezentanta acestuia, avocat Șomlea M. R., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, reprezentanta intimatului reclamant B.
I. R., avocat Șomlea M. R. solicită instanței îndreptarea erorii materiale strecurate în încheierea de ședință precedentă, în sensul că ea a fost prezentă în sală, și a indicat faptul că nu are de formulat obiecțiuni la răspunsul la raportul de expertiză.
Arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
Nemaifiind alte cereri de formulat și excepții de invocat, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ. declară încheiată faza probatorie și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Reprezentanta intimatului reclamant B. I. R., avocat Șomlea M. R. solicită instanței respingerea recursului pentru motivele invocate în întâmpinare, cu plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu avocațial, în conformitate cu chitanțele atașate la dosar.
T. ul reține cauza spre soluționare.
T. UL
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 19743/2011 pronunțată la data de_ în dosarul nr._, Judecătoria Cluj-Napoca a admis acțiunea civilă precizată și extinsă formulată de reclamantul B. I. R. împotriva pârâților S. Român prin C. Local al mun. C. -N., C. V., Kis Ana - decedată în timpul procesului - succesor fiind K. Sandor, C. N. P. R. S.A. - D. R. C. și C.
N. "L. R. ";, F. M. și F. I. având ca obiect partaj judiciar.
A reconsiderat partajul asupra imobilului situat în mun. C. -N., str.21 D. 1989 nr.51, jud. C. și înscris în CF 1. C. -N., nr.top.4/876/1/I-4876/1/XIII cu părți comune și terenul în suprafață de 551 mp înscris în CF colectiv 1. C. -
N., în sensul că urmare a atribuirii către reclamant a apartamentelor nr.3 și 10, a obligat pârâtul C. Local al mun. C. -N. la plata în favoarea reclamantului a sumei de 51.356 lei cu titlu de sultă.
A obligat pârâtul C. Local al mun. C. -N. la plata către reclamant a sumei de 2.020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A luat act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii civile în contradictoriu cu pârâtul Kis Sandor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în esență următoarele:
Prin sentința civilă nr.6322/1998 a Judecătoriei C. -N. s-a constatat că reclamantul este moștenitorul legal asupra cotei de 1/5 parte din imobilul înscris în CF 3684 C., cu nr.topo.4875, s-a dispus rectificarea CF în sensul radierii dreptului de proprietate al S. ui Român privind cota de 1/5 parte din imobil și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantului asupra cotei menționate.
Ulterior, imobilul din CF 3684 C. a fost dezmembrat și transcris în 4 cărți funciare distincte. Imobilul din C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr.51 a fost împărțit în 14 apartamente distincte transcrise in CF ind.1. C., cu părțile indivize comune și terenul aferent înscrise în CF col.13642 C., cu nr.topo.4876/1.
La solicitarea reclamantului a fost constituit dosarul civil nr.7038/2000 al Judecătoriei C. -N., având ca obiect sistarea stării de indiviziune. În cauza respectivă au avut calitatea de pârâți S. Român, prin C. Local al mun.C. -N.
, în calitate de proprietar al unor apartamente din imobil, C. V., în calitate de proprietara a apartamentului nr.8, Kis Ana, în calitate de proprietara a apartamentului nr.4 și SN P. R. S.A.- D. R. C., în calitate de proprietară a apartamentului nr.14. Prin sentința civilă nr.86/2992 a fost admisă acțiunea reclamantului și s-a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea în favoarea reclamantului a apartamentelor nr.10 si 13, obligarea acestuia la plata sultei corespunzătoare în favoarea S. ui R., cu consecința intabulării în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra celor două apartamente atribuite și a terenului aferent acestora.
Instanța investită cu soluționarea cauzei a ținut cont de opțiunea reclamantului cu privire la atribuirea în natură a celor 2 apartamente, reprezentând spații comerciale, chiar dacă presupunea și obligarea sa la plata sultei în favoarea S. ui Român, însă a reținut și reaua-credință a C. ui Local al mun.C. -N., în calitate de reprezentant al S. ui Român în ceea ce privește exercitarea drepturilor procesuale în încercarea evidentă de tergiversare a soluționării cauzei. Hotărârea a devenit irevocabilă prin respingerea apelului și ulterior a recursului declarate de către C. Local al mun.C. -N. .
Reclamantul a intrat în posesia apartamentului nr.10, pe care l-a înstrăinat ulterior, așa cum reiese din întâmpinarea C. ui Local al mun.C. -N. și din extrasul de carte funciară, însă nu a intrat și în posesia apartamentului nr.13 din imobil.
Acest apartament a fost atribuit în proprietate pârâtei C. N. "L. ROMÂNĂ"; în conformitate cu prevederile art.4 alin.3 din OUG nr.159/1999, drept de proprietate înscris în CF 1. C. in data de_ (f.25, 26-27).
În ceea ce privește susținerile pârâtului S. Român, prin C. Local al mun. C. -N. din întâmpinarea formulată, referitoare la încercarea reclamantului de a modifica hotărâri judecătorești irevocabile, instanța apreciază că sunt neîntemeiate.
Astfel, cât pârâtul a avut aceasta calitate și în dos.civ.nr.7038/2000 al Judecătoriei C. -N. și era și proprietar al apartamentelor din imobil avea dreptul, dacă nu chiar obligația de a depune la dosar extrase CF actualizate, din care instanța investită cu soluționarea cauzei ar fi putut, într-adevăr, să constate că apartamentul nr.13 îi revenise în proprietate pârâtei C. N. "L. ROMÂNĂ";. Instanța apreciază că această obligație era în sarcina pârâtului deoarece
C. N. "L. ROMÂNĂ"; și-a înscris în CF 1. C. dreptul de proprietate asupra apartamentului în data de_, adică cu doar 3 luni înaintea soluționării dosarului de sistare a stării de indiviziune, dosar aflat pe rolul Judecătoriei C. -N. încă din anul 2000.
Referitor la susținerea potrivit căreia reclamantul avea obligația de a pune la dispoziția expertului numit în cauza extrase CF actualizate și să asigure intrarea în spații nu poate fi luată în considerare.
Pe de o parte expertul a efectuat raportul de expertiza cu mult înainte de înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea pârâtei C. N. "L. ROMÂNĂ";, ulterior acesta răspunzând multelor obiecțiuni formulate de către
C. Local al mun. C. -N., iar, pe de alta parte, treaba expertului este tocmai de a verifica la cartea funciară starea imobilului la momentul efectuării raportului de expertiza.
Astfel, prima instanță a reținut că reclamantul, care și-a înscris în cartea funciară dreptul de proprietate asupra apartamentului abia după ce sent.civ.nr.86/2002 a T. ului C. a devenit irevocabilă, nu are nici o culpa nici în ceea ce privește atribuirea acelor apartamente și nici în ceea ce privește imposibilitatea intrării în posesia acestuia.
Prin cauza pendinte, reclamantul nu a revendicat apartamentul nr.13 pentru a se putea ajunge la compararea titlurilor, așa cum a menționat pârâta C. N. "L. ROMÂNĂ"; în întâmpinarea depusă la dosar. Reclamantul nu contestă dreptul de proprietate al pârâtei asupra apartamentului nr.13, ci solicită atribuirea unui alt apartament în schimbul acestuia.
Întrucât în imobilul din C. -N., B-dul 21 D. 1989 nr.51 se mai află apartamente care nu au fost revendicate, instanța de fond a apreciat că se impune acordarea in favoarea reclamantului, în natură, a unui alt apartament, opțiunea reclamantului fiind pentru apartamentul nr.3. Acesta are destinația de spațiu comercial, la fel ca și apartamentul nr.13 și are o suprafață utilă de 29,49 mp., spre deosebire de apartamentul nr.13, care are o suprafață utilă de 45,69 mp.
Ca urmare, în temeiul art.728 cod civil si a art.6731și urm. Cod proc.civila, a admis acțiunea formulată potrivit dispozitivului sentinței.
Privitor la sultă, conform indicațiilor instanței de recurs, în cauză a fost efectuată o expertiză evaluatorie, pârâtul C. Local al mun.C. -N. urmând a fi obligat la plata în favoarea reclamantului a sumei de 51.356 lei cu titlu de sultă.
Fiind în culpă procesuală, în baza art.274-276 C.proc.civ. instanța de fond a obligat pârâtul C. Local al mun. C. -N. la plata către reclamant a sumei de
2.020 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În baza art.246 C.proc.civ., instanța de fond a luat act de renunțarea reclamantului la judecarea acțiunii civile în contradictoriu cu pârâtul Kis Sandor.
Pârâtul C. Local al M. C. -N. a declarat apel in termen împotriva sentinței, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în vederea refacerii raportului de expertiza, în considerarea faptului ca raportul de expertiza întocmit în prezentul dosar nu este conform recomandărilor ANEVAR, respectiv Standardelor Internationale de Evaluare.
În cuprinsul obiecțiunilor - formulate fata de raportul de expertiza tehnica realizat de exp. jud. ing. Șomlea M. R., a arătat ca abordările folosite nu au fost aplicate corect. Pentru evaluarea întregului imobil s-a folosit abordarea prin comparație a vânzărilor, insa comparabilele utilizate nu sunt relevante, fiind mai mici de sase ori ca suprafața decât imobilul care a tăcut obiectul evaluării. Astfel, aceste comparabile irelevante au determinat corecții brute obținute foarte mari ( intre 706% și 264%, preturile fiind ajustate intre 316.250 euro și 917.620 euro plaja de valori fiind în consecința mult prea mare după aplicarea corecțiilor. În concluzia, valorile obținute au fost viciate ca urmare a folosirii unor comparabile irelevante.
Mai mult, deși a solicitat încuviințarea obiecțiunilor și comunicarea acestora cu expertul numit în cauza în vederea refacerii raportului prin utilizarea unor comparabile relevante, cu aplicarea abordărilor conform recomandărilor ANEVAR și standardelor internaționale de evaluare, nu a primit nici un răspuns al expertului la obiecțiunile astfel formulate. În acest sens, apreciază că nu s-a avut în vedere lămurirea unei împrejurări esențiale dedusa judecații, și anume stabilirea justa a sultei și conforma cu standardele internaționale de evaluare, ținându-se cont de valorile viciate (ca urmare a folosirii unor comparabile irelevante) indicate în cuprinsul raportului întocmit.
Cum noul raport de evaluare nu poate fi administrat direct în recurs se impune în temeiul art. 304 ind. 1, coroborat cu art. 312 alin. 3 C.Proc civ. admiterea caii de atac astfel declarata și, în consecința, casarea sentinței civile cu trimiterea cauzei spre rejudecare.
În cadrul partajului judiciar trebuie luată în considerare valoarea de imobilului, stabilita în funcție de caracteristicii imobilului și ale pieței, în cadrul partajului judiciar trebuie luata în considerare valoarea de circulație a imobilului conform standardelor internaționale, în concordanta cu recomandările clar stabilite de ANEVAR pentru a asigura justețea partajului și egalitatea în drepturi a tuturor copartajaților, se impune refacerea raportul de expertiza și, pe cale de consecința, stabilirea valorii mobilului la momentul efectuării partajului raportata la standardele internaționale de evaluare cu aplicarea abordărilor corecte, conforme ANEVAR.
În ceea ce privește obligarea paratul C. Local al M. C. -N. - la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 2.020 lei, în principal, apreciem ca nu sunt incidente în prezentul litigiu prevederile art. 274 C.pr.civ., deoarece la baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecata sta culpa procesuala, pe cale de consecința, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie sa suporte cheltuielile făcute justificat de partea câștigătoare. Prin urmare, sentința recurată este criticabilă, întrucât instanța de judecata a obligat paratul la plata cheltuielilor de judecata la fond, în lipsa culpei procesuale a acestuia. În subsidiar, în măsura în care instanța va aprecia întemeiata obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată pa baza culpei procesuale, solicită diminuarea acestora, având în vedere considerentele reținute în Decizia Curții Constituționale nr. 492 din_, publicata în Monitorul Oficial nr. 583 din 5 iulie, precum și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care, investita fiind cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale a statuat ca acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost în mod real făcute în limita unui cuantum rezonabil.
Fata de aceste aspecte, apreciază că onorariul solicitat - reprezentând serviciile prestate în vederea soluționării cererii de chemare în judecata este exorbitantă, arătând ca exista o vădita disproporție intre onorariile menționate și valoarea pretenției solicitate.
Reclamantul intimat a formulat întâmpinare la recursul pârâților, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.
În susținerea poziției sale procesuale, intimatul a arătat că metodele de evaluare utilizate de dna exp. Șomlea M. R. sunt în conformitate cu recomandările ANEVAR și a standardelor internaționale.
Apartamentul ce i-a fost atribuit nu are intrare din strada principală, accesul făcându-se prin curtea comună a imobilului.
Cu toate că suprafața ap.3 este cu 3,98 m mai mare decât cel al ap. 13 anterior atribuit, acesta are o valoare cu mult mai mică, în contextul argumentelor anterior arătate.
Instanța de fond a menționat în mod greșit în cuprinsul considerentelor hotărârii faptul că ap. 3 este un spațiu comercial, însă această eroare este insignifiantă .
Cu privire la cheltuielile de judecată solicitate, învederează faptul că instanța de recurs a reținut în mod irevocabil faptul că pârâtul de rând 1 a avut o atitudine culpabilă în dosarul nr.7038/2000 comunicând faptul că ap. 13 se află în proprietatea sa, împrejurare ce a generat prezentul litigiu. Pe cale de consecință apreciem că instanța de fond a făcut aplicarea dispozițiilor art.274 alin 1 C.proc civ. în mod judicios față de partea căzută în pretenții.
În aprecierea cuantumului onorariului de avocat instanța trebuie așadar să aibă în vedere atât valoarea pricinii, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, determinat de elemente precum complexitatea, noutatea sau dificultatea litigiului.
De asemenea, potrivit art. 132 din Statutul Profesiei de Avocat din_, stabilirea onorariilor avocatului depinde
următoarele elemente: timpul și volumul de mandatului primit sau activității solicitate de client; natura, noutatea și dificultatea cazului; importanța intereselor în cauză; împrejurarea că acceptarea mandatului
acordat de client îl împiedică pe avocat să accepte un alt mandat, din partea unei alte persoane, dacă această împrejurare poate fi constatată de client fără investigații suplimentare; notorietatea, titlurile, vechimea în muncă, experiența, reputația si specializarea avocatului; conlucrarea cu experți sau alți specialiști impusă de natura, obiectul, complexitatea și dificultatea cazului; avantajele si rezultatele obținute pentru profitul clientului, ca urmare a muncii depuse de avocat; situația financiară a clientului; constrângerile de timp în care avocatul este obligat de împrejurările cauzei să acționeze pentru a asigura servicii legale performante".
Față de criteriile enunțate de art. 274 alin 3 Cod Proc Civ și față de criteriile de stabilire a onorariului prevăzute de Statutul profesiei de avocat, onorariul de
1.000 lei, nu reprezintă un onorariu nejustificat.
Munca depusă de avocat nu poate fi minimizată, onorariul fiind direct proporțional cu aceasta și cu beneficiile procurate clientului - recâștigarea a doua apartamente și a unei sulte.
Mai mult, prin reducerea onorariului plătit avocatului, ar în imposibilitate de a-mi recupera integral cheltuielile de judecată, deși este evident că recurentul se află în culpă procesuală, aceștia fiind direct răspunzători de soluționarea mod nelegal partajului, având ca efect negarea dreptul meu la obținerea drepturilor ce mi se cuvin.
Văzând valoarea obiectului cauzei și dispozițiile art. 282 și 282 ind. 1 Cod pr. civ, tribunalul a recalificat ca apel calea de atac declarată în cauză.
Prin Decizia nr. 260/A/_, T. ul a anulat ca netimbrat apelul declarat de pârât, decizia fiind atacată cu recurs.
Prin Decizia civilă nr. 4139/_ pronunțată în dosar nr._ al Curții de Apel C. , s-a admis recursul declarat de pârâtul S. Român prin C. local al municipiului C. -N. împotriva Deciziei civile nr. 260/A din_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._ pe care a casat-o și a trimis cauza spre rejudecare în favoarea aceleiași instanțe, Tribunalul Cluj.
În rejudecarea dosarul a fost inregistrat sub nr._ *.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate și a prevederilor legale incidente, tribunalul în baza art 296 C.pr. civ. îl va respinge pentru următoarele considerente:
În mare parte motivele de apel sunt structurate pe obiecțiunile formulate de pârât la raportul de expertiză întocmit de către d-na expert Șomlea M. R. în fața Judecătoriei.
Judecătoria a respins aceste obiecțiuni, apreciind că acestea sunt apărări de fond care urmează a fi avute în vedere și analizate la pronunțarea hotărârii ,și în consecință nu le-a mai trimis expertului pentru a răspunde la acestea.
În apel, apreciind că obiecțiunile formulate cuprind și chestiuni punctuale care se raportează strict la modalitatea de evaluare, tribunalul le-a transmis d-nei expert, pentru care domnia sa să lămurească aspectele sesizate de pârât.
În cuprinsul răspunsului la obiecțiuni depus la filele 19-20 dosar, expertul a învederat următoarele:
În ceea ce privește stabilirea valorii pentru întregul imobil, a studiat piața imobiliară din zonă și a oferit comparabile care sunt situate în apropierea imobilului din litigiu, a depus planșe foto în anexa expertizei, astfel încât, imobilele comparabile să poată fi vizualizate și să poată justifica aplicarea corecțiilor ce se impun.
Imobilul în litigiu fiind un imobil mare, cu 14 apartamente, și o suprafață mare de teren, nu au putut fi reperate pe piața imobiliară, în locații apropiate celui din litigiu, un imobil asemănător având un singur proprietar.
De aceea corecțiile sunt mai mari din punct de vedere procentual, însă valoric, valoarea indicată în expertiză pentru întregul imobil reflectă realitatea.
Pentru a răspunde la obiectivul 2 a fost nevoită să facă o corelație între valoarea totală a imobilului și valoarea per apartament.
Utilizarea unor comparabile diferite pentru imobilul întreg și apartamente per bucată, care să aibă corecții mici, ar fi dus la valori diferite, ceea ce în opinia sa nu ar fi soluționat misiunea de a răspunde obiectivelor stabilite de instanță.
La estimarea valorii apartamentelor s-a luat în calcul o depreciere normală a imobilului conform vechimii acestora, iar îmbunătățirile făcute la apartamente de către actualii proprietari nu au fost avute în vedere, nefiind proprietatea niciuneia dintre părțile în litigiu.
S-a luat în calcul valoarea per mp atât pentru clădire cât și pentru teren, în scopul elaborării unei lucrări clare care să nu ducă la confuzii, adică suma apartamentelor să fie egală cu valoarea imobilului. O abordare gândită așa cum a prezentat pârâta obiecțiunile, ar fi dus la valori diferite care ar fi generat de asemenea posibilitatea unor obiecțiuni.
În opinia tribunalului, răspunsul expertului este lămuritor.
Tocmai pentru faptul că imobilul este structurat pe apartamente, evaluarea întregului imobil trebuie făcută prin însumarea valorii apartamentelor și nu prin stabilirea valorii globale a unei clădiri cu sute de mp construiți.
Prin evaluarea clădirii în acest fel, probabil că valoarea acesteia și implicit a cotei de 1/5 parte ce aparține reclamantului ar fi fost mai mică, însă pentru stabilirea unei valori juste este necesar ca atât evaluarea cotei de 1/5 parte cât și a apartamentelor ce urmează să fie atribuite reclamantului să se raporteze la aceleași criterii.
Corecțiile stabilite de expert sunt mari, referitor la unele comparabile, însă comparabilele cu corecții extreme sunt înlăturate, rămânând ca finalmente valoarea stabilită de expert să se raporteze la comparabile cu cele mai mici corecții.
Într-adevăr suprafața apartamentului nr. 3, atribuit reclamantului în schimbul apartamentului nr. 13 este mai mare, însă diferența de valoarea își găsește explicația în împrejurarea că acesta, spre deosebire de apartamentul nr. 13, este un spațiu de locuit, cu intrarea direct în curte, pe când apartamentul nr. 13 era un spațiu comercial cu ieșirea direct la stradă, or, este de notorietate că spațiile comerciale au o valoarea superioară celor de locuit, în considerarea posibilităților sporite de exploatare a acestora și de obținere a unor fructe civile mai însemnate.
Împrejurarea că instanța ar fi reținut eronat suprafața apartamentului nr. 3 este lipsită de relevanță, câtă vreme evaluarea tuturor apartamentelor s-a făcut potrivit suprafeței corecte.
Eroarea referitoare la suprafață este una materială care poate fi îndreptată prin procedura prevăzută de art. 281 C. proc. civ. .
Diferența dintre sulta stabilită prin sentința atacată și cea stabilită prin procesul de partaj purtat anterior purtat între părți ,este explicabilă prin destinația diferită a apartamentului atribuit în acest partaj, acela de locuință, față de imobilul atribuit în partajul anterior, care are destinația de spațiu comercial, mult mai valoros.
Prin prisma argumentelor de mai sus, apreciem neîntemeiate motivele de apel referitoare la partaj.
Sunt neîntemeiate și criticile referitoare la cheltuielile de judecată, întrucât pentru acest litigiu pârâtul se află în culpă procesuală, deoarece nu a adus la cunoștința instanței împrejurarea că apartamentul nr. 3 nu se mai afla în patrimoniul său.
Fiind în culpă procesuală, raportat la art. 274 C. proc. civ., obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantului este temeinică și legală.
Reducerea onorariului avocațial prin aplicarea dispozițiilor art. 274 alin. 3 C. proc. civ. nu este justificată, având în vedere că un onorariu în sumă de 2200 lei este apreciat de instanță rezonabil raportat la valoarea obiectului litigiului și la munca depusă de avocat, într-un litigiu care a urmat mai multe cicluri procesuale, iar judecata s-a întins pe durata a câțiva ani.
Pentru considerentele arătate, în temeiul ar. 295, 296 C. proc. civ. instanța va respinge apelul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M. C. -N.
împotriva sentinței civile nr. 19743/2011 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o va păstra în întregime.
În temeiul art. 274 C. proc. civ. va obliga apelantul să plătească intimatului
I. R. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul C. LOCAL AL M.
-N. împotriva sentinței civile nr. 19743/2011 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o păstrează în întregime.
Obligă apelantul să plătească intimatului B. I. R. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE,
-V. B.
JUDECĂTOR,
V. G.
GREFIER,
B.
Red. C.V.B./Tehn./D.B. 01 Aprilie 2013 Judecător fond: R. E. G.
| ← Decizia civilă nr. 439/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 99/2013. Partaj judiciar → |
|---|
