Decizia civilă nr. 4272/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4272/R/2013
Ședința publică din 31 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. C. JUDECĂTOR: A. A. C.
JUDECĂTOR: ANA I. GREFIER:: C. B.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții I. T. ȘI D.
O. împotriva deciziei civile nr. 300 din 10 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind și pe intimata SC C. Q. S., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți I. T. și D. O., avocat Labo L. F., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar întrucât vizează cheltuielile de judecată.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 24 octombrie 2013, s-a depus la dosar, prin registratura instanței, din partea pârâtei intimate SC C. Q. S., întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Reprezentanta reclamanților recurenți arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nemaifiind cereri sau excepții de invocat, curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului și pune în vedere reprezentantei reclamanților recurenți să pună concluzii asupra excepției inadmisibilității invocată prin întâmpinarea depusă la dosar.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea în parte a deciziei atacate în sensul exonerării de la plata oricăror cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei și a obligării acesteia la plata în favoarea reclamanților recurenți la plata sumelor cu titlu de cheltuieli parțiale de judecată în fond a cauzei, precum și suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate la judecarea apelului, solicită obligarea pârâtei și la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Susține că obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată și exonerarea pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată față de recurenți este nelegală având în vedere că prin decizia civilă nr. 300 /2013 a
T. ului C. nu s-a admis de fapt niciuna dintre cererile pârâtei, în schimb instanța a admis cererea recurenților, respectiv varianta 4 bis din raportul de expertiză și revendicarea raportat la acest hotar. Totodată, s-a stabilit că hotarul real dintre cele două terenuri este exact cel stabilit prin sentința civilă nr. 2682/2009 a Judecătoriei C. -N. .
În ceea ce privește neîncadrarea în privința pct. 7 C.proc .civ., se poate observa că în decizie nu este nici o motivare care duce la obligarea reclamanților la plata sumei, fiind obligați la plata acestor sume printr-o compensare totală.
A invocat prevederile pct. 9 C.proc. civ., consideră că obligarea reclamanților recurenți la plata cheltuielilor de judecată este nelegală raportat la prevederile art. 276 C. proc. civ.. În situația în care s-a admis în parte, instanța trebuia eventual să compenseze cheltuielile de judecată.
În contextul în care prin decizia civilă nr. 300/2013 T. ul nu a admis de fapt niciuna dintre cererile pârâtei, constatând că acestea nu corespunde situației reale a mejdiei și că pârâta ocupă o parte din terenul reclamanților, și a dispus modificarea sentinței pronunțate de instanța de fond în conformitate cu cele solicitate ca urmare a raportării la situația juridică actuală a acestuia, care s-a schimbat după pronunțarea sentinței de către judecătorie, considerând că aplicarea corectă a dispozițiilor art. 274-
276 din codul de procedură civilă ar fi trebuit să conducă la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pentru fond, conform sentinței și a cheltuielilor de judecată în apel.
În ceea ce privește prevederile art. 584 teza finală din Codul civil, care au fost de asemenea invocate de instanța de apel ca temei al obligării recurenților la plata către pârâtă a sumei de 527,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, consideră că acestea nu sunt aplicabile în privința cheltuielilor de judecată, textul de lege referindu-se la cheltuielile materiale pentru marcarea prin semne exterioare a hotarului dintre două fonduri imobiliare.
Susține că toate motivele de recurs se încadrează în motivele prevăzute de art.304 pct. 7 și 9 C.proc. civ., raportat la faptul că nu a fost motivată hotărârea cu privire la obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2682/_ pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N. a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanții I. T. și D. O., în contradictoriu cu pârâta SC C. Q. S. și în consecință:
S-a dispus stabilirea mejdiei dintre proprietate reclamanților I. T. și D. O. înscris în titlul de proprietate nr._, tarla 10, parcela 553/9 și proprietatea pârâtei înscrisă sub nr. top. 16960/3, conform expertizei efectuate în cauză de expert P. escu I. D., care face parte
integrantă din hotărâre, pe linia A-B, din Anexa nr.3 a raportului de expertiză tehnică.
A fost obligată pârâta să predea reclamanților în deplină proprietate și folosință suprafața de teren de 1.161 mp identificată între punctele A-B-77- 65 în Anexa nr.3 a raportului de expertiză tehnică întocmit de expert P. escu
I. D. .
A fost obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 3.156,75 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr._ eliberat de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeței de 1.900 mp din tarla 10, parcela 553/9 în favoarea reclamanților I. T. și D. O. .
Potrivit fotocopiei CF nr. 1. C., imobilul "Pășune la Tarcea";, în suprafață de 7.000 mp se găsește în proprietatea tabulară a pârâtei SC C.
Q. S., dobândit cu titlul de cumpărare.
Raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert Vereșezan Valeriu, a fost înlăturat de către instanță, propunerile expertului nefiind aplicabile în cadrul procesual fixat de către părți.
Prin contraexpertiza tehnică judiciară în specialitatea topografie, la expertiza întocmită de expert P. escu I. D., potrivit concluziilor acesteia, pârâta ocupă o suprafață de 1.161 mp din terenul reclamanților, iar linia de mejdie a fost propusă în Anexa nr. 3.
Raportat la dispozițiile art. 584 C. civil, instanța de fond a apreciat că acțiunea civilă formulată de reclamanți este întemeiată și a admis-o, astfel și a dispus stabilirea mejdiei dintre proprietate reclamanților I. T. și D.
O. înscris în titlul de proprietate nr._, tarla 10, parcela 553/9 și proprietatea pârâtei înscrisă sub nr. top. 16960/3, conform expertizei efectuate în cauză de expert P. escu I. D., parte integrantă din hotărâre, pe linia A-B, din Anexa nr.3 a raportului de expertiză tehnică.
Instanța de fond, în baza dispozițiilor art. 480 cod civil a obligat pârâta să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 1.161 mp identificată între punctele A-B-77-65 în Anexa nr.3 a raportului de expertiză tehnică întocmit de expert P. escu I. D. .
Potrivit art. 584 teza finală din Codul civil, cheltuielile grănițuirii se suportă pe jumătate, astfel că a obligat pârâta să plătească reclamantului jumătate din cheltuielile de judecată ocazionate de grănițuire, și integral valoarea taxelor judiciare de timbru și timbru judiciar aferente capătului de cerere privind revendicarea, respectiv suma de 3.156,75 lei, constând în taxa judiciară de timbru aferentă capătului de cerere privind grănițuirea (9,50 lei), timbru judiciar (0,15 lei) și onorariu expert Vereșezan Valeriu (480 lei reprezentând ½ parte din onorariul definitiv încuviințat), taxă judiciară de timbru aferentă revendicării (2.167 lei), timbru judiciar (5 lei) și onorariu avocațial (500 lei, reprezentând ½ parte din onorariul achitat de către reclamanți).
Prin decizia civilă nr. 300/_ a T. ului C. a fost admis în parte, apelul declarat de apelanta SC C. Q. S. declarat împotriva sentinței civile nr.2682/_ a Judecătoriei C. -N. pronunțată în dosarul nr._ care a fost schimbată, în sensul că, a fost admisă în parte, acțiunea civilă formulată de intimații-reclamanți I. T. și D. O. și în consecință:
S-a dispus stabilirea mejdiei dintre proprietatea reclamanților I. T. și D. O. înscris în titlul de proprietate nr. 1603/2592/_ tarla 10 parcela 553/9 și proprietatea pârâtei SC C. Q. S. înscrisă sub nr. top 16960/3, conform variantei 4 bis-schițe primărie-anexa nr. 1 supliment pe linia E-F din expertiza tehnică efectuată în apel de exp.Mădăraș M. T., parte integrantă din hotărâre.
A fost obligată pârâta SC C. Q. S. să predea reclamanților I. T. și D. O. suprafața de teren din terenul astfel determinat al reclamanților.
Au fost obligații reclamanți să plătească pârâtei suma de 527,6 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această decizie tribunalul a reținut următoarele:
Prin titlul de proprietate nr.1603/2592/_ s-a reconstituit în favoarea reclamanților I. T. și D. O. dreptul de proprietate asupra
unei suprafețe de teren de 1900 mp. care se regăsește în parcela 553/9 din tarlaua 10.
Potrivit CF nr.1. C. pârâta SC C. Q. S. este proprietara tabulară a unei suprafețe de 7000 mp. prev. cu nr. top 16960/3 și a unei suprafețe de 5800 mp. prev. cu nr. top 16960/2, în total 12.800 mp.
Având în vedere motivele de apel și în exercitarea rolului activ așa cum reiese din art.129 cod pr.civilă, tribunalul a încuviințat efectuarea unui raport de expertiză tehnică judiciară, având ca obiectiv stabilirea liniei de hotar între proprietățile părților.
În expertiza efectuată, expertul Mădăraș M. T. a propus 4 variante de grănițuire.
Pin răspunsul la obiecțiuni expertul a mai propus două variante de grănițuire, iar prin suplimentul la raportul de expertiză tehnică, s-a mai propus o variantă.
T. ul a reținut că litigiul a fost fundamentat în drept pe disp.art.584 cod civil care prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite de a sa. Textul consacră un drept subiectiv real și o obligație corelativă de a face, ambele cu caracter de reciprocitate-create de vecinătate-în temeiul cărora proprietarul sau orice persoană care are un drept real asupra unui fond limitrof poate pretinde vecinului său fixarea liniei comune de hotar ce separă fondurile învecinate respective și marcarea acesteia prin semne materiale.
Promovând o acțiune în stabilirea liniei de hotar-atunci când există semne exterioare între proprietăți-titularul dreptului nu poate pretinde decât determinarea hotarului inițial existent între fondurile limitrofe, iar nu și stabilirea unei alte granițe decât cea trasată anterior.
În egală măsură, acțiunea fondată pe disp.art.584 cod civil nu permite judecătorului de a trece peste probele ce atestă voința inițială a părților sau situația primordială liniei de demarcare dintre proprietăți și de a stabili o situație juridică nouă, în sensul fixării unui alt hotar decât cel avut în vedere de părți/cel existent la momentul la care a operat transmisiunea dreptului de proprietate.
Este motivul pentru care reclamantul în acțiunea în grănițuire nu se poate fundamenta pe împrejurări ulterioare stabilirii traseului originar al liniei de hotar, ca spre exemplu determinările suprafețelor prin lucrări cadastrale.
Pe cale de consecință, trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe în acțiunea în grănițuire are ca premisă verificarea identității hotarului actual (determinat prin semnele exterioare, în măsura în care există) cu cel primordial și nu are ca finalitate decât restabilirea, dacă este cazul, a situației de fapt existente la data generării situației de vecinătate.
Privită din această perspectivă, soluția primei instanțe nu a fost raportată corect la dispozițiile de drept material substanțial.
În raport de acestea, tribunalul a considerat că singura variantă mai aproape de determinarea hotarului inițial este varianta 4bis-anexa nr. 1 supliment pe linia E-F din expertiza tehnică efectuată în apel de exp.Mădăraș M. T., parte integrantă din hotărâre. T. ul a apreciat că în această variantă sunt respectate vecinătățile raportat și la digul amenajării piscicole și are în vedere schița întocmită de Primăria com. A. a situației de fapt existente anterior generării situației de vecinătate.
În temeiul art.274 cod pr.civilă comb. cu art.584 teza finală din codul civil instanța a obligat reclamanții să plătească pârâtei suma de 527,6 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal reclamanții I. T. și D. O., solicitând modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul exonerării lor de la plata cheltuielilor de judecată în favoarea pârâtei și obligarea acesteia la plata în favoarea lor a sumelor de 3156,75 lei, cu titlu de cheltuieli parțiale la judecarea în fond a cauzei și 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea apelului.
Recurenții au solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată suportate de ei în recurs.
În motivarea recursului, care a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc.civ., recurenții au arătat că obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată și exonerarea pârâtei de la plata cheltuielilor de judecată suportate de ei, este nelegală pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 300/A/10 iunie 2013 a T. ului C., instanța nu a admis de fapt niciuna din cererile pârâtei, care solicitase ca mejdia să fie stabilită conform variantei I, respectiv conform folosinței actuale și să fie respinsă cererea lor de revendicare.
Instanța de apel a admis în schimb cererea lor, stabilind mejdia conform variantei 4 bis, din expertiza tehnică efectuată de expert Mădăraș, variantă identică cu aliniamentul A-B din expertiza întocmită de expertul P. escu.
În dispozitivul deciziei civile nr. 300/A/2013 a T. ului C. nu se specifică întinderea suprafeței de teren pe care pârâta o ocupă abuziv și pe care trebuie să le-o restituie, specificând că este vorba de suprafața delimitată de linia de hotar stabilită prin varianta 4 bis, care este aceeași cu cea stabilită de instanța de fond. În acest fel instanța de apel nu a modificat sentința atacată de pârâtă, decât în sensul că determinarea exactă a suprafeței de teren pe care aceasta este obligată să le-o restituie trebuie să se facă ținând cont de modificările intervenite după pronunțarea hotărârii instanței de fond prin înscrierea dreptului de proprietate a comunei A. ca proprietară a terenului de sub luciu de apă.
Susținerile pârâtei la instanța de fond și apel că mejdia dintre cele două proprietăți se află pe aliniamentul gardului actual ridicat de ea fără acordul recurenților, că nu ocupă nicio suprafață din terenul proprietatea lor sunt nefondate, pentru că ambele instanțe au stabilit linia de hotar dintre cele două terenuri pe același aliniament cu cel indicat de ei și au obligat pârâta la recunoașterea dreptului lor de proprietate și la restituirea terenului pe care îl ocupă abuziv.
Prin urmare, culpa pârâtei în ocuparea unei porțiuni din terenul proprietatea recurenților este evidentă, iar decizia civilă nr. 300/A/10 iunie 2013 constatând că, cererile pârâtei nu corespund situației reale a mejdiei și că aceasta ocupă o parte din terenul lor, a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 274-276 Cod proc.civ., aplicarea corectă a acestora trebuind să ducă la obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată pentru fond și a cheltuielilor de judecată pe care le-au făcut în apel.
Dispozițiile art. 584 Teza finală C. civil, invocate de instanța de apel ca temei al obligării lor la plata cheltuielilor de judecată nu sunt aplicabile, acest text referindu-se la cheltuielile de materiale pentru marcarea prin semne exterioare a hotarului dintre două fonduri imobiliare. Hotarul stabilit prin varianta 4 bis din expertiza Mădăraș este identic cu aliniamentul A-B
din expertiza P. escu, mejdia fiind stabilită pe același aliniament de instanța de fond.
Prin întâmpinarea depusă intimata s-a opus admiterii recursului, arătând că motivele invocate de recurentă nu se încadrează în cele prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 Cod proc. civ., că dispozițiile art. 584 C. civil au fost aplicate legal de către instanța de apel, pentru a situa în poziții de egalitate părțile în privința cheltuielilor grănițuirii.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 7 și 9 și art.312 alin.1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Prin decizia civilă nr. 300/A/10 iunie 2013 a T. ului C. a fost admis în parte apelul declarat de parata SC C. Q. S. și în consecință, a fost schimbată sentința civilă nr. 2682/_ a Judecătoriei C. -N., în sensul că, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanți și, în consecință, s-a stabilit mejdia dintre proprietatea reclamanților I. T. și
D. O. înscris în titlul de proprietate nr. 1603/2592/_ tarla 10 parcela 553/9 și proprietatea pârâtei SC C. Q. S. înscrisă sub nr. top 16960/3, conform variantei 4 bis-schițe primărie-anexa nr. 1 supliment pe linia E-F din expertiza tehnică efectuată în apel de exp.Mădăraș M. T., parte integrantă din hotărâre.
La stabilirea mejdiei dintre proprietățile părților, instanța de apel a reținut că trasarea conturului liniei de hotar dintre proprietățile limitrofe în acțiunea în grănițuire are ca premisă verificarea hotarului actual (determinat prin semne exterioare în măsura în care există), cu cel primordial și nu are ca finalitate decât restabilirea, dacă este cazul, a situației de fapt existente la data generării situației de vecinătate, că, din această perspectivă instanța de fond nu s-a raportat corect la dispozițiile de drept material substanțial.
Prin urmare, instanța de apel a apreciat că singura variantă mai apropiată de determinarea hotarului inițial este varianta 4 bis din anexa nr.1, supliment pe linia E-F din expertiza efectuată în apel de expert Mădăraș.
Prin aceeași decizie, instanța de apel a o obligat reclamanții să plătească pârâtei suma de 527,6 lei cheltuieli de judecată, temeiul de drept pentru stabilirea acestei obligații fiind art. 274 Cod proc.civ., combinat cu art. 584 teza finală C. civil.
Potrivit dispozițiilor art. 274 alin. 1 Cod proc.civ., partea care cade în pretenții, va fi obligată, la cere, să plătească cheltuielile de judecată.
Din interpretarea acestui text de lege rezultă că temeiul acordării cheltuielilor de judecată constă în culpa procesuală a părții care a pierdut procesul.
Totodată, art. 584 C. civil, prevede că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate.
Cheltuielile la care se referă acest text de lege sunt acelea necesare pentru trasarea limitelor în modul decis de instanța de judecată și nu cheltuielile de judecată suportate de părți pentru soluționarea acțiunii în grănițuire.
În consecință, acest text de lege stabilește faptul că, doar cheltuielile grănițuirii se reduc la jumătate, astfel încât cheltuielile de judecată efectuate de către părți pentru soluționarea unei acțiuni în justiție având ca obiect grănițuirea unor terenuri învecinate se suportă de partea care a
pierdut procesul, având în vedere culpa procesuală a acesteia, motiv pentru care, curtea apreciază că în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea prevederilor art. 584 C. civil, atunci când a acordat cheltuielile de judecată. Cheltuielile de judecată se acordă în favoarea părții care a câștigat procesul, în speță, recurenții având calitatea de intimați în apelul declarat de pârâtă, s-au opus în mod constant admiterii apelului, motiv pentru care, curtea apreciază că în mod corect făcând aplicarea dispozițiilor art.274 și 276 c.proc. civ, instanța de apel a obligat reclamanții intimați la plata
acestei sume cu titlu de cheltuieli de judecată.
M. ivele invocate de recurenți referitoare la faptul că instanța de apel a ales o variantă de stabilire a mejdiei dintre cele două proprietăți identică cu cea stabilită de instanța de fond sunt nefondate, fapt ce rezultă din compararea celor două expertize, cea a expertului Mădăraș și a expertului
P. escu, cât și din reținerile instanței de apel, care arată că soluția primei instanțe nu se raportează corect la dispozițiile de drept material substanțial.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții I. T. ȘI D.
O. împotriva deciziei civile nr. 300 din_ a T. ului C. pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||
A. | C. A. | A. C. | ANA I. C. B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel.A.C.C., C.V.Balint
| ← Decizia civilă nr. 3991/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 117/2013. Grănițuire → |
|---|
