Decizia civilă nr. 647/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 647/A/ 2013
Ședința publică de la 05 Decembrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE C. -V. B.
Judecător C. -A. C. Grefier L. M.
S-a luat spre examinare apelul promovat de către apelant reclamant V.
I. împotriva sentinței civile nr. 892 /2013, pronunțată în dos. nr._ * al Judecătoriei D., privind și pe intimata G. F., având ca obiect grănițuire.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul, personal și asistat de av. B. Octavian și reprezentanta intimatei, av. C. Buculei, lipsă fiind intimata.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care reprezentantul apelantului depune la dosar o cerere adresată ANRP și arată că apelantul nu a fost pus în posesie cu suprafața de 552 mp, care face obiectul acestui litigiu. Solicită acordarea unui termen de judecată mai îndelungat pentru ca ANRP să trimită un reprezentant pentru a-l pune în posesie pe apelant și pentru a studia întâmpinarea formulată.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea cererii de amânare, arătând că apelantul a pornit prezenta acțiune înainte de punerea în posesie, apelantul fiind deja în posesia terenului. Mai mult, intenția apelantului este de a tergiversa procesul.
T. ul, după deliberare, respinge cererea de amânare având în vedere că se tinde la o amânare cu un termen necunoscut, dat fiind dispozițiile Legii 165/2013, iar întâmpinarea a fost depusă în termenul legal.
Reprezentanții părților arată că nu mai are de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului și modificarea sentinței, cu cheltuieli de judecată. Arată că, în cauză, au fost efectuate două expertize topo, prima de expert V. ezan, solicitând a fi omologat suplimentul efectuat de acest expert. Arată că suprafața de 552 mp se află în folosința intimatei, iar anexele sunt amplasate pe acest teren. Mai arată că prima instanță a reținut ca probă declarația martorului Gorun Ionel, acesta fiind cel care a efectuat măsurători, neautorizat fiind. A mai fost efectuată o expertiză de către expert Chiriac, solicitând a fi înlăturată întrucât a fost întocmită pe baza măsurătorilor efectuate de martorul Goron. Mai arată că între locuințele părților se află o pantă de scurgere, iar instanța de fond nu a făcut vorbire despre aceasta.
Reprezentanta intimatei solicită respingerea apelului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Arată că toate probele au fost administrate complet și
corect de către instanța de fond. mai arată că folosul de tras nu a fost dovedit de apelant și că nu există nici un prejudiciu.
T. ul reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA
Reține că, prin sentința civilă nr. 892/_, Judecătoria Dej a respins petitele de revendicare, desființare anexe, obligație de a face și plata folosului netras, din acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul V. I. împotriva pârâților G. V., respectiv G. F., ca neîntemeiate și a obligat reclamantul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâta G.
.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat atât grănițuirea celor două fonduri, cât și revendicarea unei părți determinate din terenul limitrof și anume 552 m.p., suprafață pretinsă în baza titlului său de proprietate nr.16243/_ (vol.I, f.7), afirmativ deținută fără drept de către pârâții săi vecini G. V. și soția G. F. ( iar după decesul celui dintâi, doar de pârâtă).
Fiind administrată proba cu expertiză tehnică judiciară în scopul stabilirii hotarului despărțitor și eventualei suprafețe de teren ocupate, ținând seama de actele părților, precum și de posibilele repere găsite la fața locului, expertul ing. Chiriac G. a identificat amplasamentul imobilelor din litigiu și a propus o variantă de grănițuire, însușită de instanță, deoarece concluziile raportului se coroborau cu datele din interogatoriile părților, actele de proprietate și cuprinsului sentinței civile nr.846/2008 a Judecătoriei D. ( în baza căreia s-a eliberat reclamantului titlul de proprietate amintit). Drept urmare, s-a stabilit linia de hotar dintre proprietățile părților, pe aliniamentul 19-26-31-32-43-39 prevăzut în anexa nr.4 la raportul de expertiză (vol. I, f.90).
Instanța a observat faptul că expertul a identificat și terenul intravilan revendicat de reclamant, evidențiat în titlul de proprietate nr.16243/_, prin parcela nr.5/1, în suprafață de 552 m.p., din tarla nr.14, arătând in terminis faptul că " Localizarea în C.F. nr.44 M. (vechiul amplasament s.n.) a parcelei 5/1 în suprafață de 552 m.p. din TP nr.16243 din_ este redată între reperele 32-33-38-39-43 pe planul anexă nr.3 și definitiv după grănițuire în anexa nr.4, cu explicațiile de la concluzia 1.3.1. (relativ la vecinătățile parcelei s.n.).
Practic,văzând anexele nr.3 și 4, instanța a constatat că expertul a inclus parcela revendicată în conturul proprietății reclamantului, astfel că singura chestiune de lămurit constă în a stabili dacă pârâții dețin acest teren, inclusiv verificarea faptului dacă anexele lor gospodărești - cotețe și magazie, după cum se afirmă prin acțiune - sunt sau nu amplasate pe terenul reclamantului.
În primul rând, instanța a constatat că anexele gospodărești cu pricina au fost identificate de expert în interiorul proprietății reclamantului conturată prin grănițuire și prezentată univoc în cuprinsul planului de situație din anexa nr.4 (f.90).
Pe de altă parte, martorul Goron Ionel, inginer topograf angajat al Primăriei Municipiului D., a arătat că în toamna anului 2009, la solicitarea colegului său de serviciu, s-a deplasat la locuința socrului acestuia din satul M.
, comuna Mica, în speță la pârâtul G. V., unde a executat măsurătorile terenului aferent gospodăriei folosind o schiță despre care i s-a spus că a fost întocmită în procesul cu vecinul lor, măsurători în urma cărora pârâții G. s- au retras cu proprietatea, lăsând reclamantului cca. 600 m.p (vol.II, f.99).
Martorul Drăgan Nicolae (vol.II, f.88) a declarat că nu știe cine a ținut terenul în anul 2010, când s-a promovat așadar acțiunea, cunoscând doar faptul că reclamantul a început să-l lucreze în anul 2012, cu referire la cei 552
m.p. A arătat că între părți exista în anul 2010 vechea mejdă, fără alte explicații, susținere ce nu se coroborează cu alte probe și este contrazisă de declarația martorului anterior, potrivit căreia încă din toamna anului 2009 pârâții s-au retras de pe terenul reclamantului. Însă, prin ipoteză, chiar dacă nu ar fi fost așa și reclamantul ar fi intrat în posesia terenului doar în anul 2012, acest lucru ar însemna că revendicarea terenului de 552 m.p. nu mai subzistă ca obiect.
Totuși, reclamantul a declanșat prezentul litigiu în primăvara anului 2010, iar explicația este una simplă și constă în nemulțumirea acestuia legată de mejda dintre cele două fonduri, pe care o vede sub forma unei linii drepte și nicidecum cotită, așa cum rezulta din planul de situație întocmit de ing. V. ezan Valeriu ca anexa nr.13 la raportul de expertiză topo. efectuat în dosarul nr._ al Judecătoriei D. (f.213 dosar acvirat), proces finalizat prin sentința civilă nr.846/2008, prin care partea a câștigat reconstituirea dreptului de proprietate și punerea în posesie pentru parcela de 552 m.p, în contradictoriu cu comisia locală și cea județeană de fond funciar.
Deoarece expertiza Chiriac din prezenta cauză a argumentat și păstrat conturul parcelei de 552 m.p., iar instanța a stabilit cu putere de lucru judecat linia de hotar dintre cele două fonduri învecinate, reclamantul critică soluția prin notele de ședință depuse, grănițuirea fiind principala sa nemulțumire, aspect subliniat și de expertul prin răspunsul la obiecțiuni (vol.II, f.119) potrivit cu care "reclamantul a opinat în "precizările scrise"; depuse la dosar pentru termenul din_, reluând insistent și la fața locului, că linia de demarcație este dreaptă "conform planului din completarea la expertiza anexa 2 (expertiza V. ezan, f.237 dosar acvirat, s.n.), lucru pentru care am intentat proces";.";
De altfel, această linie de demarcație a fost trasată de expertul Chiriac după indicațiile reclamantului, fiind materializată în planul anexă nr.3 între punctele 19 și 39, putându-se remarca faptul că ea nu respectă conturul parcelei de teren revendicate, pe care o micșorează.
Văzând și relațiile comunicate la dosar de Primăria comunei Mica (vol.II,
f.91 și 122), precum și declarația martorei Ciotlăuș M. (vol.II, f.87), inginer agronom în cadrul primăriei amintite și membru în comisia locală de fond funciar, rezultă faptul de reclamantul a refuzat în mod repetat să fie pus în posesie cu suprafața litigioasă de 552 m.p. așa cum a măsurat comisia în urma procesului și sentinței cu pricina, pretenția sa fiind ca parcela să aibă o latură dreaptă înspre proprietatea pârâților, ceea ce în final duce la o formă propriu- zisă țuguiată a suprafeței în cauză, care nu corespundă ce s-a stabilit prin hotărârea judecătorească.
Cu ocazia cercetării la fața locului instanța a sesizat poziționarea în teren a unor stinghii înalte din lemn, vizibile din drum, despre care reclamantul a afirmat că au rolul de a marca mejda pe care o dorește în linie dreaptă și care pornește de la capătul proprietăților învecinate înspre interiorul grădinii reclamantului, pe porțiunea identificată prin parcela nr.5/1 din titlul său. Practic s-a dovedit și la fața locului încă o dată faptul că terenul revendicat în suprafață de 552 m.p. nu este ocupat de pârâți, ci se află în posesia reclamantului, dar acesta rămâne nemulțumit de împrejurarea că linia de mejdă stabilită nu este cea dorită de el.
În considerarea celor expuse, rezultă că în realitate pârâții G. nu ocupă terenul revendicat prin acțiune, în suprafață de 552 m.p., care se află în întregime în posesia și folosința reclamantului.
Totodată, s-a dovedit faptul că anexele gospodărești criticate prin actiune, nu se află pe terenul reclamantului, ci pe proprietatea pârâților, iar prin
expertiză s-a arătat că nu împiedică intrarea în grădina reclamantului cu atelaje și utilaje agricole, un asemenea acces putându-se face fie printre grajdul gospodăriei acestuia și șanțul existent între cele două proprietăți, fie prin grajdul propriu-zis cu adaptarea aferentă sau pe unde s-a mai intrat de un număr însemnat de ani și până în prezent, aluzie la faptul că de mai bine de 50 de ani între cele două familii nu au fost astfel de probleme. De altfel, și cercetarea locală a pus în lumină faptul că anexele pârâților nu împiedică accesul înspre grădina reclamantului și nici nu ara avea cum să o facă de vreme ce sunt situate pe terenul pârâților.
Pe de altă parte, orice pom sau viță de vie existente pe terenul reclamantului, îi aparțin acestuia și poate să procedeze la tăierea lor, dacă dorește, instanța observând faptul că reclamantul a fost efectiv interesat în proces, prin probațiunea făcută, doar de modul stabilirii liniei de mejdă între cele două fonduri, care să cuprindă inclusiv terenul supus revendicării.
În privința folosului netras, în valoare apreciată de reclamant la nivelul sumei de 750 lei, aferent suprafeței revendicate de 552 m.p., pentru ultimii 3 ani anterior promovării acțiunii, deci cu începere din anul 2007, instanța constată că partea, deși avea sarcina probei, potrivit adagiului actori incumbit onus probandi, nu și-a dovedit pretenția în niciun fel, motiv pentru care nu poate fi primită.
Asupra petitului de modificare a pantei curții casei în așa fel încât apele pluviale să nu se scurgă de la pârâți înspre fundația casei reclamantului, instanța a reținut următoarele.
Teoretic, între două fonduri vecine se aplică restricția picăturii streșinii în conformitate cu art. 615 din vechiul Codul civil, în sensul de a se construi astfel încât apele de pe acoperiș să nu se scurgă pe terenul vecinului, pentru a nu fi afectată folosirea nestânjenită a fondului învecinat, atunci când fondurile nu au poziție relativă de amonte-aval. În speță, este evident faptul că nu este vorba de rezolvarea unei asemenea chestiuni de servitute, ci pretenția reclamantului constă în obligarea pârâților la amenajarea pantei curții lor în așa fel încât apele pluviale să nu se scurgă înspre fundația casei sale.
Se știe că raporturile de vecinătate creează anumite restricții - cum sunt servituțile naturale și legale - precum și obligația de toleranță dintre locatari, până la limita tulburării normale produsă acestor raporturi. Pentru a atrage însă răspunderea civilă este necesar ca tulburarea raporturilor de vecinătate să fi produs pagube.
Atât expertiza, cât și cercetarea locală a evidențiat faptul că drumul comunal construit în rambleu a dat firesc naștere unei pante înspre curțile oamenilor, lucru valabil inclusiv pentru imobilele părților. Expertul a constatat că panta este parțial orientată înspre terenul reclamantului, precizând însă că, dată fiind configurația curții pârâților, parțial și înierbată, este greu sau imposibil de apreciat dacă acest lucru se datorează unei umpluturi executate intenționat sau ea a existat dintotdeauna. Deși nu s-a probat că panta de scurgere se datorează faptei pârâților, așa cum s-a pretins prin acțiune, expertul a găsit totuși de cuviință să propună o soluție părților, cel puțin la nivelul curții, de genul, fie ca pârâții să creeze pe proprietatea lor o zonă adâncită, indicată pe un plan conturat, fie ca reclamantul să execute pe terenul său o umplutură acolo unde este nevoie. Instanța a constatat că la nivelul grădinilor există un mic șanț între proprietăți, o soluție cât se poate de simplă ce rezolvă o scurgere de ape. Tot la fața locului, instanța nu a constatat existența unei umpluturi artificiale, precum s-a afirmat prin acțiune, ci o configurație cât se poate de naturală a terenului aferent curții, cu ochiul liber fiind vizibilă doar panta dinspre drum înspre casele oamenilor.
În orice caz, instanța a constatat că reclamantul nu a dovedit ce pagubă a încercat prin modul în care se prezintă terenul curții pârâților, limitându-se la a
afirma doar prin acțiune că "pârâtul a făcut o umplutură în așa fel încât apa pluvială este dirijată spre fundația casei mele, infiltrându-se pe sub curtea mea, pe sub bucătărie, cămară și beciul de la demisolul casei mele.";
În fapt, casa reclamantului este una în construcție la roșu, edificiu vechi, având o fundație din piatră neizolată împotriva infiltrațiilor apei. Aceasta înseamnă că apa de ploaie pătrunde foarte ușor, iar fenomenul infiltrațiilor s-ar produce chiar dacă întregul teren al celor două fonduri limitrofe ar fi drept, deoarece, odată intrată în pământ, apa găsește calea cea mai scurtă de scurgere, iar pietrile unei fundații neizolate oferă cea mai bună opțiune. Însă, așa cum s-a arătat, reclamantul nu a probat existența unui prejudiciu.
Or, răspunderea proprietarului pentru încălcarea obligației de respectare a bunei vecinătăți se analizează obiectiv prin prisma abuzului de drept, adică a depășirii limitelor dreptului său de proprietate, printr-o faptă ilicită păgubitoare pentru victimă, adică printr-o acțiune sau inacțiune ce contrazice raporturile normale de bună vecinătate (de coexistență și colaborare).
În contextul deja analizat, lipsa întrunirii elementelor răspunderii civile delictuale, cel puțin prin prisma dovedirii unei pagube, face ca măsura solicitată de reclamant - de obligare a pârâților la amenajarea pantei curții lor în așa fel încât apele pluviale să nu se scurgă înspre fundația casei - să apară ca fiind neîntemeiată.
Analizând chestiunea răspunderii proprietarului pentru încălcarea obligației de respectare a bunei vecinătăți și în privința solicitării de desființare a cotețelor pârâților, măsură cerută de reclamant și pe motiv că dejecțiile animalelor sunt aduse de apele pluviale în grădina casei sale, instanța a constatat că cercetarea locală nu a relevat o astfel de faptă, iar reclamantul nu a produs alte probe în acest sens la dosar, așa încât nici din acest motiv pretenția formulată nu poate fi primită.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, recalificat apel, VALEAN V. I. , solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii petițelor având ca obiect revendicare, desființare anexe, obligația de a face și obligarea la plata folosului de tras, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, apelantul a invocat următoarele motive vizând netemeinicia și nelegalitatea sentinței atacate:
Instanța a reținut ca probă și declarația martorului Goron Ionel inginer topograf angajat al Primăriei municipiului D., care a arătat că în toamna anului 2009, la solicitarea colegului său de serviciu a executat măsurători ale proprietății socrului acestuia, numitul G. V. în prezent decedat. Martorul a arătat că a executat măsurătorile terenului aferent gospodăriei " folosind o schiță despre care i s-a spus că a fost întocmită în procesul cu vecinul lor, măsurători în urma cărora pârâții s-au retras, lăsând reclamantului cea. 600 mp. (vol.ll, f.99).
Recurentul apreciază că prima instanță a reținut in mod greșit această probă și solicită ca instanța de recurs să înlăture declarația martorului Goron Ionel, întrucât acesta s-a deplasat la fața locului neautorizat, la rugămintea colegului sau, folosind o schiță de mână.
Totodată instanța a înlăturat greșit declarația martorului Drăgan Nicolae, propus de pârâtă, din declarația căruia rezultă că recurentul reclamant a reintrat în posesia celor 552 mp. numai în anul 2012 și nu în anul 2009 așa cum a precizat martorul anterior.
De asemenea, solicită înlăturarea expertizei întocmită de expert Chriac
, care a identificat terenul revendicat de recurent reclamant folosindu-se de măsurătorile neautorizate ale martorului Goron Ionel și de schița întocmită de acesta, ambii neavând nicio calitate, câtă vreme nu s-a efectuat sa in posesie potrivit sentinței.
După eliberarea Titlului de proprietate nr. 16243 din_, nu a fost pus în posesie efectiv pe suprafața de 552 mp., conform sentinței civile nr.846/2008 a Judecătoriei D., deoarece d-na ing.Ciotlăuș de la Primăria comunei Mica a refuzat acest lucru, spunând că " nu ia din terenul lui G. V.
Cu ocazia cercetării la fața locului instanța a constatat poziționarea în teren a unor stinghii înalte din lemn, vizibile din drum, despre care a afirmat apelantul că dorește ca prin intermediul acestora să marcheze mejdia în linie dreaptă, dintre cele două proprietăți.
Instanța a reținut un prim reper din acea mejdie care pornește de la capătul grădinilor înspre interiorul terenului aparținând recurentului reclamant, pe porțiunea identificată de expert ca fiind parcela nr.5/1 din T.P.nr. l6243/_ și în continuare până la drum. În configurația actuală a celor două fonduri, instanța a constatat că anexele gospodărești se află pe terenul pârâților, fără a împiedica accesul în grădina apelantului. Consideră că s-a procedat greșit la fața locului, luându-se drept reper capătul grădinilor și că se impunea ca prim reper sa-1 constituie Procesul - verbal de stabilire a amplasamentului nr.l din 14 septembrie 1962 a comunei Mica - act oficial și necontestat până la această dată, deși a fost omis de către expert și instanțele de fond fără nicio motivare - din care rezultă că linia de demarcație pornește de la drum, la o distanță de 1 m. de colțul casei, sub streașină casei sale.
În mod inexplicabil și fără nicio justificare, atât expertul Chiriac cât și instanțele de fond și apel au omis să analizeze și să ia în considerare răspunsul la Interogatoriu dat de către jpârâta G. F., născ.Suciu, la termenul din_ în care se face referire la linia de demarcație dintre proprietăți și implicit la suprafața de 552 mp. teren intravilan.
Din cauza modului în care pârâta și-a amplasat anexele gospodărești, respectiv cotețele de porci și magazia, ridicate fără autorizație, pomii fructiferi și vie plantată, precum și din alte cauze, între locuințe există o pantă dinspre drum spre curți, dar și dinspre casa pârâtei spre casa subsemnatului, din cauza
căreia apele pluviale se scurg spre fundația casei sale. Aceasta cu atât mai mult cu cât jgheaburile și burlanele anexelor gospodărești sunt îndreptate cu scurgerea spre casa sa (a se vedea anexa pr.5 privind curbele de nivel și săgețile de scurgere a apelor pluviale, expertiza Chiriac ).
Nu are nicio relevanță dacă umplutura (panta ) a fost executata intenționat de către pârâtă sau a existat de mai mult timp, câtă vreme aceasta are obligația legală, conform art.615 Cod civil, de a amenaja scurgerea apelor pluviale, care antrenează gunoaiele din curte și de la cotețul de porci ale pârâtei, înspre grădina sa. ■
Cu ocazia cercetării locala instanța a propus o soluție părților, care nu se regăsește în dispozitivul sentinței, petitul de la pct.4 din acțiune fiind respins în totalitate.
Pârâta nu are la drum podeț suficient de lat și șanț pentru scurgerea normală a apelor de ploaie, astfel că apa din șanț se scurge în curtea lor și de acolo în curtea și fundația casei sale împreună cu dejecțiile de la cotețul de porci și restul gunoiului din curtea pârâților, ajungându-se chiar și în grădina casei.
În privința folosului de tras, la valoarea precizată ulterior de 300 lei și nu de 750 lei cât a reținut instanța la fila 4 din sentință, consideră că a făcut dovezi în acest sens.
În drept a invocat disp. art. art. 299, 304 pct.6,8,9 din Codul de Procedură Civilă, art. 274 Cod procedură civilă ,Legea Fondului Funciar nr. 18/1991 și H.G. nr.890 din 4 august 2005.
Intimata G. F. a formulat întâmpinare la apelul reclamantului, prin care a solicitat respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
Criticile aduse de recurent probatoriului administrat in fața instanței de fond sunt neîntemeiate.
Se poate observa ca, toate probele administrate au fost in sensul menționat de instanța de control in hotărârea de desființare, judecătorul fondului acceptând chiar și cererea reclamantului de cercetare la fața locului, care a fost efectuată tocmai pentru lămurirea unor aspecte, ce nu au clarificate inițial.
Primele două motive invocate, nu pot fi considerate de nelegalitate a sentințe vremeapelantul nu dezvoltă un astfel de motiv, ci se referă la forma liniei de efectiva posesie, care nu au făcut obiectul rejudecarii.
Astfel că, in mod corect, prima instanță constată, in pag.4 a sentinței atacate, faptul că, in urma tuturor probelor- expertiză tehnică, declarații de martori, inclusiv a cercetării locale, rezultă că pârâții G. nu ocupă terenul revendicat prin acțiune, in suprafața de 552 mp. care se află în întregime in posesia și folosința reclamantului". In concluzie, petitul de revendicare din acțiune, nu are corespondent in realitate, urmând a fi respins.
Toate celelalte considerente din memoriu de recurs, la pct. 1 si 2 sunt reluări ale nemulțumirilor reclamantului legate de stabilirea liniei de demarcație si punerea in posesie, care exced obiectul rejudecării.
Motivul invocat de reclamantul-recurent, potrivit căruia anexele trebuie demolate sau mutate, pentru că sunt edificate fara autorizație de construcție, nu este un motiv de nelegalitate a sentinței, având in vedere ca, lipsa autorizației nu atrage neapărat desființarea unor construcții, eventual poate antrena o amenda administrativa, data de autoritățile locale, si obligativitatea obținerii acelei autorizații. Instanța de fond observa, in mod clar, faptul că pentru ca atrage răspunderea civila este necesar ca tulburarea raporturilor de vecinătate sa fi produs pagube". .
Reclamantul nu a dovedit nici o pagubă produsă si nici existenta vreunui prejudiciu, astfel că cercetarea sa având ca obiect ridicarea anexelor gospodărești a fost respinsă in mod corect.
Nici cererea pentru plata folosului de tras nu este întemeiată, atâta vreme cât terenul pe care-1 pretinde, se află in posesia recurentului, înca din anul 2009, martorul audiat necunoscând data intrării in posesie, astfel încât declarația acestuia nu poate fi luată in considerare ca unică probă doveditoare, atâta vreme cât nu este coroborată cu alte probe din dosar.
Analizând sentința în conformitate cu dispozițiile art. 295, 296 C.pr.civ., tribunalul constată netemeinicia apelului declarat în cauză, având în vedere următoarele considerente:
Declarația martorului Goron Ionel a fost avută în vedere de către instanță la soluționarea capătului de cerere având ca obiect revendicarea și nicidecum în soluționarea capătului de cerere având ca obiect stabilirea liniei de hotar.
Din declarațiile acestui martor, instanța a reținut împrejurarea că pârâții s-au retras de pe porțiunea de teren situată între punctele 32,34,39,38 individualizate pe anexa 4 la raportul de expertiză.
Astfel, susținerile apelantului referitoare la neconcludența acestei probe testimoniale din perspectiva stabilirii liniei de hotar sunt neîntemeiate.
Capătul de cerere având ca obiect stabilirea liniei de hotar a fost soluționat irevocabil prin sentința civilă nr. 1264/2011 pronunțată de Judecătoria Gherla la data de 20 oct, 2011 in dosar nr._, prin Decizia civilă nr. 213/A/2012 pronunțată de Tribunalul Cluj la data de 5 aprilie 2012 fiind trimise spre rejudecarea numai capetele de cerere având ca obiect revendicare, obligație de a face, despăgubiri, in timp ce soluția dată petitului având ca obiect stabilirea liniei de hotar a fost menținut.
Prin sentința civilă nr. 1264/2011 pronunțată de Judecătoria Gherla la data de 20 oct, 2011 in dosar nr._ a fost stabilită linia de hotar intre
proprietatea reclamantului și a pârâtului G. V. pe aliniamentul 19-26-31- 32-43-39 din anexa 4 a raportului de expertiză intomcit de expert Chiriac G.
.
În aceste condiții, pretenția reclamantului apelant la stabilirea laturii cu vecinul G. în linie dreaptă la o distanță de 1 m de colțul casei sale este vădit nefondată și în contradicție cu aspecte stabilite irevocabil prin hotărâre judecătorească.
Este lipsită de relevanță împrejurarea că pe seama reclamantului apelant nu s-a emis încă proces-verbal de punere în posesie, nu a fost pus efectiv în posesie și nu i s-a eliberat titlul de proprietate potrivit dispozițiilor Sentinței civile nr. 846/2008 a Judecătoriei D., câtă vreme din declarația martorei Cioclăuș M., inginerul topograf angajat al Primăriei com. Mica rezultă că s-au făcut demersuri pentru punerea în posesie a reclamantului potrivit dispoziției sentinței, însă acesta a refuzat punerea în posesie pretinzând stabilirea liniei de graniță.
Punerea în posesie și emiterea titlului de proprietate este pricinuită de atitudinea recalcitrantă a apelantului, care în niciun caz nu se poate prevala de propria sa culpă pentru a obține un avantaj.
Procesul verbal de stabilire a amplasamentului nr. 1 din_, emis de Primăria com. Mica, precum și eventuala recunoaștere a pârâtei G. F. cu privire la existența unei linii drepte de demarcație între cele două proprietăți au fost invocate și în litigiul având ca obiect emiterea titlului de proprietate. Față de cele statuate irevocabil cu privire la întinderea și forma parcelei proprietatea reclamantului, orice împrejurări ar fi rezultat din cele două probe invocate de apelant nu mai pot fi luate în considerare, căci s-ar încălca puterea de lucru judecat reglementată ca prezumție absolută.
Reclamantul însuși recunoaște că pârâții au eliberat cea mai mare parte a terenului ce face obiectul acțiunii, însă contestă anul eliberării reținut de instanță ca fiind 2009, apelantul precizând că acesta este 2012.
Câtă vreme terenul ce face obiectul revendicării este eliberat la momentul soluționării acțiunii, în mod corect a reținut prima instanță că acțiunea ar fi lipsită de obiect, fiind lipsit de relevanță dacă eliberarea terenului a avut loc în anul 2009 sau 2012.
Apelantul pretinde că pârâții ar mai ocupa o parte din teren și în prezent, respectiv porțiunea pe care se află anexele gospodărești și pomi fructiferi.
Susținerea este neîntemeiată, întrucât raportul de expertiză administrat în cauză relevă faptul că anexele gospodărești ale pârâților sunt amplasate pe terenul proprietatea lor, astfel încât acestea nu pot ocupa terenul reclamantului.
În ceea ce privește existența unor eventuale porțiuni de teren ocupate de pomi fructiferi plantați de pârâți, în mod temeinic a reținut prima instanță că în calitatea sa de proprietar al terenului și în virtutea principiului accesiunii, reclamantul, in calitate de proprietar a oricăror plantații ce se încorporează în teren, are opțiunea de a înlătura acei pomi fructiferi fără a avea nevoie în vreun fel de concursul pârâților.
Astfel, pentru considerentele reținute, motivele de apel referitoare la soluția dată acțiunii în revendicare, au fost apreciate și acestea neîntemeiate.
Petitul având ca obiect obligația de a face a primit de asemenea o soluție legală și temeinică. Cu ocazia cercetării de fața locului instanța a constat că nu sunt urme de scurgere a dejecțiilor dinspre cotețele proprietatea pârâților spre imobilul proprietatea reclamantului.
Reclamantul nu a putut infirma prin alte mijloace de probe cele consemnate în procesul de cercetare la fața locului.
Câtă vreme cererea având ca obiect obligația de a face s-a întemeiat pe faptul existenței acestei scurgeri a apelor pluviale înspre proprietatea sa, fapt
rămas neprobat, în temeiul dispozițiilor art. 1169 cod civil soluția ce se impunea era de respingere a cererii.
Dispozițiile art. 615 Cod civil nu sunt incidente în cauză, întrucât acestea se referă la picătura streșinii, streașină ce depășește fondul căruia îi aparține, or în speță nu ne aflăm într-o astfel de situație, căci reclamantul nu pretinde că streașina pârâților este astfel amplasată încât apele cad direct pe proprietatea sa, ci pretinde că apele scurse de pe streașină ajung pe proprietatea sa în urma schimbării configurației naturale a terenului din curtea pârâților în urma unor umpluturi făcute de aceștia.
Situația pretinsă de reclamant nu a fost confirmată de probe, pe de o parte, iar pe de altă parte, instanța a indicat o soluție mult mai simplă, la îndemâna ambelor părți, în care apele pluviale din curte pot fi preluate de un șanț săpat la limita dintre cele două proprietăți și în partea de față a imobilelor, astfel cum există în zona din spate a grădinilor.
Criticile aduse de apelant cu privire la respingerea cererii având ca obiect folosul de tras sunt neîntemeiate, întrucât nu s-a dovedit încălcarea dreptului de proprietate a reclamanților de către pârâți, probatoriul testimonial relevând că pârâții s-au retras de pe terenul stabilit în proprietatea reclamantului în anul 2009.
Nu există nici un considerent pentru care s-ar impune înlăturarea declarației martorului Goron Ionel. Faptul că acesta ar fi făcut măsurătorile terenului fără autorizație, nu este in măsură să pună sub semnul îndoielii susținerile acestuia potrivit cărora, in urma măsurătorilor care au avut loc in anul 2009, pârâții s-au retras de pe terenul in suprafață de 552 m.p. care aparținea reclamantului potrivit schiței întocmită in procesul de fond funciar.
Declarația martorului Dregan Nicolae este neconcludentă din perspectiva petitului de revendicare, căci martorul a arătat in declaratia sa consemnată la fila 88 dosar fond, că reclamantul lucrează terenul din anul 2012, insă referitor la perioada anterioară acestui moment nu a putut oferi relații referitoare la persoana care avea posesia terenului.
Câtă vreme in anul 2009 pârâții s-au retras de pe terenul reclamantului, este exclus ca aceștia să fi cauzat reclamantului vreun prejudiciu decurgând din ocuparea ilicită a terenului, iar in ceea ce privește perioada anterioară, cuprinsă intre 2007-2009, reclamantul nu a făcut dovada existenței și întinderii prejudiciului.
Pentru considerentele reținute mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 296 C.p.civ. apelul reclamantului V. I. va fi respins ca nefondat, păstrându-se în întregime hotărârea atacată.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., apelantul căzut în pretenții va fi obligat, la cererea intimatei G. F., să plătească acesteia suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de V. I. împotriva sentinței civile nr. 892 /2013, pronunțată în dos. nr._ * al Judecătoriei D., pe care o menține în totul.
Obligă apelantul să plătească intimatei G. F. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 05 Decembrie 2013.
Președinte,
C. -V. B.
Judecător,
C. -A. C.
Grefier,
L. M.
Red.dact.C.B./C.Ț.
4 ex/_
Jud.fond. I. G. C.
| ← Încheierea civilă nr. 29/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 3991/2013. Grănițuire → |
|---|
