Decizia civilă nr. 127/2013. Grănițuire
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA CIVIL
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 127
Ședința publică din 15 octombrie 2013 Completul compus din: Președinte: P. D.
Judecător: I. D. H. Grefier: V. H.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții M. N., M. V. și
M. E. M., domiciliați în loc. C., nr. 216, jud. Sălaj, împotriva sentinței civile nr. 1884 pronunțată la data de 18 iunie 2013 de Judecătoria Zalău, în dos. nr._, având ca obiect, grănițuire, revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă reprezentantul recurenților pârâți M. N., M. E. M. și M. V. - av. Negru M. - Liviu, precum și reprezentantul intimaților reclamanți G. A. și G. E.
- av. Szakacs Zsolt, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită, potrivit disp. art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: Reprezentanții părților arată că nu au alte cereri.
Reprezentantul recurenților pârâți - av. Negru M. Liviu, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, întrucât arată că profită ambelor părți, iar potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză s-a constata că o parte din terenul intimaților reclamanți s-a suprapus peste terenul recurenților pârâți.
Reprezentantul intimaților reclamanți - av. Szakacs Zsolt, solicită respingerea apelului pentru motivele arătate în întâmpinare, arată că pârâții nu au formulat cerere reconvențională, nu s-a contestat de nici una dintre părți raportul de expertiză și nu rezultă vreo neregularitate cu privire la documentația de întabulare.
T.
Prin Sentința civilă nr. 1884 din 18 iunie 2013 a Judecătoriei Z. a fost admisă în parte cererea formulată de către reclamanții G. E. și G. A.
, în contradictoriu cu pârâții M. N., M. E. M. și M. Volinaș. S-a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților, situat în loc. C.
, jud. Sălaj, compus din teren intravilan cu casă, curte și grădină în suprafață de 900 mp, înscris în Titlul de Proprietate nr. 51840/39728 eliberat la_, întăbulat în CF 224 C. sub nr top. 277/2 (250mp) și în CF 50224 (CF vechi 1050) C. sub nr. top 277/2 (635 mp) și imobilul proprietatea pârâtului M. N.
, situat în C., compus din teren intravilan în suprafață de 684 mp, cu casă și anexe, înscris înscris în Titlul de Proprietate nr. 43325/26631 eliberat la data de_, pe linia de culoare verde ce trece prin punctele A-M-B evidențiată în anexa 2 la raportul de expertiză de la filele 75-81 din dosar, întocmit de expert judiciar Tarcea I., raport inclus ca parte integrantă în hotărâre.
Au fost obligați pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de teren pe care o ocupă înspre proprietatea reclamantei, peste linia de hotar mai sus stabilită, situată între coordonatele 9-B-11-10-9 (2,5 mp) și între coordonatele 23-24-M-23 (0,62 mp), evidențiată în anexa 2 la raportul de expertiză de la filele 75-81 din dosar întocmit de expert judiciar Tarcea I. .
De asemenea, au fost obligați pârâții să plătească în favoarea reclamanților suma de 766,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la legea aplicabilă, prima instanță a stabilit că sunt incidente prevederile vechiului Cod civil, motivat de faptul ca dispozițiile art. 602-625 din Noul Cod Civil, ce reglementează limitele juridice ale dreptului de proprietate privata, nu se aplică situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acestuia, așa cum prevăd dispozițiile art. 59 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea in aplicare a noului Cod civil.
Potrivit prevederilor art. 584 Cod civil, orice proprietar poate îndatora pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite cu a sa.
În înțelesul art. 584 din Codul civil, acțiunea în grănițuire este inadmisibilă numai între coproprietarii aceluiași fond, putând însă a fi utilizată de proprietar, uzufructuar și chiar de către posesor (mai puțin deținătorii precari) împotriva titularului unui alt drept real (uzufruct, superficie, drept de folosință), precum și împotriva chiriașului sau arendașului, dar cu introducerea în cauză și a proprietarului, astfel că instanța a apreciat că, câtă vreme atât reclamantul G. A. cât pârâții M. V. și M. E. M. folosesc terenurile în litigiu, aceștia justifică calitatea procesuală, deși TP nr. 51840/3972 este eliberat pe numele reclamantei iar T.P nr.51840/39728 C. pe numele pârâtului M. N., tatăl pârâților M. V. și M. E. M. .
Reclamanții G. E. și G. A. sunt proprietarii imobilului în suprafață de 900 mp, situat în intravilanul Comunei C., din care suprafața 250 mp reprezintă curte și grădină fiind înscrisă în CF 224 C., sub nr. top. 277/2, suprafață pe care reclamanta a dobândit-o prin moștenire precum și suprafața de 635 mp reprezentând grădină, înscrisă în CF 50224 C. (provenită din conversia pe hârtie a Cf 1050) suprafață dobândită prin constituirea dreptului de proprietate, în baza TP 51840/39728 din data de_ . Dreptul reclamantei este întabulat în cf cu Încheierea 212/1979 (f.5) pt. 250 mp și 2701 din_ pentru 635 mp.
Pârâtul M. N. este proprietarul imobilului învecinat cu cel al reclamanților în suprafață ( din acte ) de 684 mp, înscris în TP 43325/26631 din data de_, sub B6, eliberat pe numele pârâtului. Acesta nu și-a înscris în CF dreptul său de proprietate asupra terenului dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate.
În ce privește fondul cauzei, terenurile învecinate ale părților au fost identificate prin expertiza topografică efectuată de expertul Tarcea I. ( f 75 - 77).
Identificarea s-a realizat conform folosinței faptice, iar în ceea ce privește proprietatea reclamanților, peste schița aferentă folosinței faptice, a fost suprapusă schița de întăbulare. Terenul proprietatea reclamanților, conform documentației de întăbulare este marcat cu culoare verde pe anexa 2 la completarea la raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul judiciar Tarcea I., pe aliniamentul 43-6-B- M-A-42 și măsoară 900 mp, reclamanții folosind faptic doar 823 mp, terenul
folosit faptic de reclamanții fiind marcat pe aceiași schiță menționată anterior cu culoare neagră pe aliniamentul 43-4-5-6-7-8-9-10-11-23-24-25-38-37-42. Terenul proprietatea pârâților, neînscris în CF este marcat cu culoare neagră pe anexa 2 la completarea la raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul judiciar Tarcea I., pe aliniamentul 37-38-25-24-23-11-10-9-27-28-51-50 și măsoară 747 mp față de 684 cât este înscris în TP 43325/26631 din data de_ .
În raportul de expertiză efectuat în cauză se arată că, conform documentației de întăbulare și a celor susținute de reclamanți, linia de hotar dintre terenul reclamanților și vecina M. V. trece prin punctele 43 și 4. Prin urmare, respectându-se dimensiunile din documentația de întăbulare a imobilului reclamanților, pornindu-se de la punctele 43 și 4 a rezultat că linia de hotar dintre terenul reclamanților și al pârâților este segmentul A-M-B unde punctul B se află la o distanța de 0,30 m, față de punctul 9, iar punctul A se află la o distanță de 0,27 mp față de punctul 37, situație în care pârâți folosesc din terenul reclamanților o suprafață de 3,12 mp (9-B-10-11-9=2,5mp și 23-24M-23=0,62mp), iar reclamanții folosesc din teren pârâților o suprafață de 3,23mp (A-M-25-38-37-A)
Raportul de expertiză concluzionează că la data efectuării expertizei reclamanții foloseau o suprafață de 823 mp, față de 900 înscriși în TP, iar pârâții folosesc o suprafață de 747 m, față de 684 suprafața înscrisă în TP. Deoarece nu există schiță de punere în posesie nu se poate stabili linia de hotar în funcție de aceasta. În anexa 1 a completarea la expertiza tehnică este reprezentată linia de hotar actuală, în anexa 2 este reprezentată linia dintre cele două proprietăți, la stabilirea acesteia ținându-se seama de dimensiunile înscrise pe planul ce a stat la baza întăbulării dreptului de proprietate a reclamanților, iar în anexa 3 este reprezentată linia de hotar la baza căreia a stat punctul 37, recunoscut de părțile din proces ca un punct fix.
Este de reținut faptul că părțile nu au contestat concluziile raportului de expertiză și nici nu au solicitat o altă propunere de grănițuire având în vedere alte criterii, reclamanții solicitând, cu ocazia cuvântului pe fond admiterea acțiunii și stabilirea liniei de hotar conform Anexei 3 la completarea la raportul de expertiză, iar pârâții conform Anexei 1 la completarea la raportul de expertiză.
Deși reclamanții folosesc doar 823 deci cu 77 mp mai puțin decât suprafața de 900 mp întabulată în favoarea lor, aceștia nu pot invoca, în favoarea lor, stabilirea liniei de hotar conform Anexei 3, pornind de la punctul 37, câtă vreme tocmai aceștia au efectuat întăbularea pornind de la punctul A. Pe de altă parte, stabilirea liniei de hotar conform Anexei 1, așa cum solicită pârâții nu poate fi admisă, în condițiile în care între punctele 23 și 24 linie de hotar este efectiv frântă, cele două puncte fiind situate paralel unul de altul ( și nu unul în continuarea celuilalt cum ar fi normal) din pozele atașate la dosar putându-se observa cu claritate această stare de fapt pentru care pârâții nu au oferit nici o justificare.
Având în vedere că din actele dosarului nu rezultă vreo neregularitatea cu privire la documentația de întăbulare a reclamanților, documentație ce creează o prezumție de proprietate în favoarea acestora, având în vedere faptul că pârâții folosesc o suprafață mai mare de teren decât cea deținută în proprietate și care nu este identificată cu date CF și prin urmare nu are stabilit amplasamentul pe baza unui inventar de coordonate determinate în sistem național, în temeiul dispozițiilor
art. 584 Cod civil, prima instanță a stabilit linia de hotar dintre imobilul proprietatea reclamanților întăbulat în CF 224 C. sub nr. top. 277/2 (250mp) și în CF 50224 (CF vechi 1050) C. sub nr. top 277/2 (635 mp) și imobilul proprietatea pârâtului M. N., înscris în Titlul de Proprietate nr. 43325/26631 eliberat la data de_, pe linia de culoare verde ce trece prin punctele A-M-B evidențiată în anexa 2 la raportul de expertiză de la filele 75-81 din dosar.
Pe cale de consecință, în baza ar. 480 cod civil instanța de fond a obligat pârâții să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de teren pe care o ocupă înspre proprietatea reclamantei, peste linia de hotar mai sus stabilită, situată între coordonatele 9-B-11-10-9 (2,5 mp) și între coordonatele 23- 24-M-23 (0,62 mp), evidențiată în anexa 2 la raportul de expertiză de la filele 75- 81 din dosar.
În final, observând dispoziția art. 584 Cod civil potrivit căreia cheltuielile grănițuirii se fac pe jumătate prima instanță a obligat pârâții să plătească în favoarea reclamanților suma de 766,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată rămase după compensare, în baza art. 274 și următoarele Cod procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs pârâții M.
, M. E. M. și M. V., solicitând modificarea parțială a hotărârii atacate, în sensul de a dispune obligarea reclamanților la respectarea liniei de hotar stabilită de instanță, conform anexei nr.2 la raportul de expertiză și la respectarea dreptului de proprietate pe care pârâții îl au asupra terenului cuprins între linia de hotar stabilită de instanță și linia de folosință actuală a terenului, suprafață de teren identificată prin punctele A-M-25-38-37-A, în suprafață de 3,23 mp. De asemenea, pârâții solicită modificarea sentinței în sensul de a se dispune compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de ambele părți.
În motivarea cererii de recurs se arată că prin sentința recurată prima instanță a stabilit linia de hotar conform anexei 2 din raportul de expertiză efectuat în cauză, în care linia de hotar a fost determinată conform documentației care a stat la baza întabulării dreptului de proprietate al reclamanților. Pârâții apreciază că, din acest punct de vedere, soluția primei instanțe este corectă. Instanța de fond a greșit însă când, după stabilirea liniei de hotar, a obligat doar o parte la respectarea dreptului de proprietate asupra unei porțiuni de teren, fără a-i obliga și pe reclamanți la respectarea dreptului de proprietate al pârâților. Această dispoziție ar fi trebuit să fie consecința logică, normală a admiterii capătului principal de cerere, privind stabilirea liniei de hotar.
Întrucât stabilirea liniei de hotar profită tuturor părților implicate în proces, toate celelalte drepturi care rezultă în mod direct din aceasta, profită în mod egal acelorași părți, astfel că nu se poate vorbi de obligarea doar a unei părți să respecte dreptul de proprietate a celeilalte și să se nesocotească obligația, la fel de firească și de justă a celeilalte părți la respectarea dreptului de proprietate al părții adverse.
Pentru aceleași considerente solicită și compensarea cheltuielilor de judecată. În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct.8 și 9 C.pr.civ.
Intimații G. E. și G. A. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefundat, cu obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată. Consideră că instanța de fond a reținut corect starea de fapt, pe baza probelor de la dosar, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
Referitor la motivele de recurs invocate de pârâți, reclamanții intimați arată că pârâții nu au formulat cerere reconvențională de revendicare a vreunei suprafețe de teren și nici nu au contestat raportul de expertiză luat în considerare la pronunțarea sentinței. De asemenea, nu a rezultat vreo neregularitate cu privire la documentația de întabulare a dreptului de proprietate al reclamanților. Consideră că nu sunt incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.8 și 9 C.pr.civ.
În recurs, la termenul de judecată din data de 15 octombrie 2013, instanța a recalificat calea de atac a Sentinței civile nr. 1884/_ a Judecătoriei Z., apreciind că, față de obiectul principal al acțiunii introductive, care este grănițuire, calea legală de atac este apelul, nu recursul, având în vedere obiectul neevaluabil în bani al acțiunii, precum și faptul că grănițuirea nu se regăsește în enumerarea limitativă cuprinsă de art. 282 ind.1 alin.1 C.pr.civ. În consecință, cauza a fost judecată în apel.
În fața instanței de apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului și sentința apelată, prin prisma motivelor de apel și a dispozițiilor legale aplicabile, se constată că apelul este neîntemeiat pentru următoarele motive:
Mai întâi de toate, este de observat că pârâții nu critică soluția primei instanțe sub aspectul modului de soluționare a acțiunii reclamanților, privind stabilirea liniei de hotar și revendicarea suprafeței de teren pe care pârâții o ocupă din terenul reclamanților peste linia de hotar stabilită. În concret, criticile pârâților vizează două aspecte și anume: în primul rând faptul că reclamanții nu au fost obligați să respecte linia de hotar stabilită și să respecte dreptul de proprietate al pârâților asupra terenului de 3,23 mp pe care reclamanții îl ocupă peste granița trasată, iar în al doilea rând, că prima instanță nu a dispus compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de ambele părți.
Analizând primul motiv de apel, tribunalul îl apreciază ca vădit neîntemeiat. Este corectă afirmația pârâților în sensul că stabilirea liniei de hotar obligă și profită deopotrivă proprietarilor ambelor fonduri învecinate, dar acest aspect nu impune cuprinderea în dispozitivul sentinței a unei obligații exprese stabilită și în sarcina reclamanților de a respecta linia de hotar. Trasându-se granița dintre două proprietăți învecinate, este de la sine înțeles că ambele părți implicate în proces, deci atât reclamanții, cât și pârâții, vor fi ținuți să o respecte. Apoi, deși obligația reclamanților de a respecta linia de hotar o implică și pe aceea de a elibera porțiunea din terenul pârâților pe care o ocupă peste limita hotarului trasat, o obligare expresă a reclamanților în acest sens nu putea fi cuprinsă în dispozitivul hotărârii, în lipsa unei cereri reconvenționale de revendicare din parte pârâților.
Referitor la cheltuielile de judecată, tribunalul constată că prima instanță a făcut în mod corect aplicarea prevederilor art. 584 Cod civil, conform cărora cheltuielile grănițuirii se suportă pe jumătate de către proprietarii fondurilor învecinate. Prima instanță a realizat compensarea cheltuielilor de judecată efectuate de părți și, în final, a obligat pârâții să plătească reclamanților suma de 766,5 lei rămasă după compensare. Astfel, a avut în vedere faptul că taxele judiciare de timbru și onorariul expertului au fost suportate exclusiv de către reclamanți. Din aceste cheltuieli, în valoare totală de 1537,31 lei, pârâții au fost obligați doar la jumătate, cealaltă jumătate rămânând în sarcina reclamanților.
Față de aceste considerente, T. apreciază că apelul declarat de pârâți este nefondat, astfel că, văzând și prevederile art. 296 C.pr.civ., îl va respinge, păstrând în tot Sentința civilă nr. 1884/_ a Judecătoriei Z. .
În baza art. 274 C.pr.civ., apelanții vor fi obligați să plătească intimaților cheltuieli de judecată în apel în suma de 1200 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 11 din dosarul de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâții M. N., M. E. M. și M. V., în contradictoriu cu reclamanții G. E. și G. A., împotriva sentinței civile nr. 1884 din_ a Judecătoriei Z. .
Obligă pârâții să plătească reclamanților 1200 lei cheltuieli de judecată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi,_ .
Președinte,
P. D.
Judecător,
D. H.
Grefier,
V. H.
Red. H.I.D./_ Ex.7.
Jud.fond: P. C. Rareș
Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.
| ← Decizia civilă nr. 117/2013. Grănițuire | Decizia civilă nr. 224/2013. Grănițuire → |
|---|
