Decizia civilă nr. 448/2013. Constatare nulitate act juridic
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL B. -N.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 448/R/2013
Ședința publică din data de 15 noiembrie 2013 Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: B. R. -I.
GREFIER: M. D.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de reclamantul
R. V., împotriva sentinței civile nr.2280/_ pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din data de de 29 octombrie 2013 în prezența reprezentantei reclamantului-recurent avocat M. L. -M. și a pârâtului-intimat R. I. asistat de avocat M. Sinefta, concluziile acestora fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 5 noiembrie 2013, 12 noiembrie 2013 și ulterior pentru data de azi, 15 noiembrie 2013.
Deliberând constată:
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr. 2280/2013 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ s-a admis excepția autorității de lucru invocată de pârâții R. I. și S. M. . S-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. V. în contradictoriu cu pârâții R. I.
, R. I., Sângeorzan M. și G. M. L. . Reclamantul a fost obligat la plata către pârâții
R. I. și S. M. a sumei de 2.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâții R. I. și Sângeorzan M. instanța a reținut că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul R. V. în contradictoriu cu pârâții R. I., R. F. a, R. I. și Sângeorzan M., obiect al dosarului nr. 5585/2005 al Judecătoriei B., reclamantul R. V. a solicitat instanței, prin petitul nr. 3 al cererii, să constate nulitatea contractului de întreținere autentificat de notarul public Groza Aurel V. sub nr. 856/_ . În motivarea acestui petit reclamantul R. V. a invocat nulitatea absolută pentru lipsa obiectului și a cauzei și pentru cauză ilicită, raportat la existența contractului de întreținere autentificat de notarul public Groza Aurel V. sub nr. 9717/_ . Prin sentința civilă nr. 1691/2006 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr. 5585/2005 s-a respins capătul de cerere formulat de reclamantul R. V., având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de întreținere autentificat de notarul public Groza Aurel V. sub nr. 856/_ iar prin decizia civilă nr. 57/R/2007 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dos. nr._ s-a menținut sentința civilă nr. 1691/2006 pronunțată de Judecătoria Bistrița în ceea ce privește respingerea cererii reclamantului R. V. de constatare a nulității contractului de întreținere autentificat de notarul public Groza Aurel V. sub nr. 856/_, în considerentele deciziei tribunalului arătându-se că
"obiectul contractului de întreținere, respectiv prestațiile la care s-au obligat părțile, există, se află în circuitul civil este determinat, posibil, licit și moral"; iar "cauza contractului, în strânsă legătură cu obiectul lui, există, este reală, licită și morală";.
S-a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de întreținere autentificat de notarul public Groza Aurel V. sub nr. 856/_, invocând lipsa obiectului în ceea ce l-a privit pe întreținut și lipsa cauzei obligației întreținătorilor.
S-a reținut că, potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele în contra lor în aceeași calitate. Astfel, pentru existența autorității de lucru judecat este necesară tripla identitate de obiect, părți și cauză.
În ceea ce a privit identitatea de obiect, instanța a constatat că atât acțiunea civilă ce a format obiectul dos. nr. 5585/2005 al Judecătoriei B. cât și cea care a format obiectul cauzei au avut ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de întreținere autentificat de notarul public Groza Aurel V. sub nr. 856/_ . Cererea de constatare a nulității contractului de întreținere viageră ce a format obiectul dos. nr. 5585/2005 al Judecătoriei B. a fost respinsă de Judecătoria Bistrița, astfel cum s-a menționat, prin sentința civilă nr. 1691/2006, menținută referitor la acest capăt de cerere prin decizia nr. 57/R/2007 a Tribunalului B. -N. .
Având în vedere faptul că cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului_ și cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dos. nr. 5585/2006 al Judecătoriei B. au avut ca obiect constatarea nulității aceluiași contract, iar prin sentința civilă nr. 1691/2006 a Judecătoriei B. și decizia civilă nr. 57/R72007 pronunțată de Tribunalul B. -N., a fost respinsă în mod irevocabil această cerere, instanța a reținut că există identitatea de obiect necesară pentru a fi în prezența autorității de lucru judecat.
Privitor la condiția identității de cauză instanța a reținut că noțiunea de cauză a cererii de chemare în judecată a fost o noțiune complexă, cuprinzând atât motivele de fapt cât și motivele de drept ce stau la baza cererii de chemare în judecată.
Analizând conținutul motivelor de fapt invocate de reclamant în susținerea cererii de constatare a nulității formulate în cadrul cererii de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Bistrița sub nr. 5585/2006 și motivele de fapt invocate în susținerea cererii de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului_, instanța a constatat că acestea sunt identice, reclamantul invocând nulitatea contractului de întreținere viageră pentru lipsa obiectului și a cauzei, având în vedere existența contractului de întreținere viageră autentificat de notarul public Groza Aurel V. sub nr. 9717/_ . Considerentele celor două hotărâri judecătorești au relevat faptul că instanțele au analizat existența cauzei și obiectului contractului de întreținere în privința tuturor părților contractante și caracterul licit al cauzei în privința tuturor părților. De asemenea, analizând temeiurile de drept care au stat la baza cererii de constatare a nulității formulate în dosarul nr. 5585/2006 al Judecătoriei B. și temeiurile de drept care au stat la baza formulării cererii ce a format obiectul dosarului_, instanța a constatat că ambele cereri au fost întemeiate pe dispozițiile art. 948 cod civil referitoare la condițiile esențiale pentru validitatea unei convenții iar prin sentința civilă nr. 1691/2006 a Judecătoriei B. și decizia civilă nr. 57/R/2007 pronunțată de Tribunalul B. -N. a fost analizată îndeplinirea acestor condiții.
Având în vedere complexitatea elementului cauză, care a reprezentat nu doar motivul de fapt sau motivul de drept al acțiunii, ci situația de fapt calificată juridic, justificarea pretenției deduse judecății, faptul că reclamantul a solicitat constatarea nulității contractului de întreținere invocând lipsa cauzei și obiectului și faptul că prin hotărârile judecătorești mai sus menționate a fost analizată existența cauzei și obiectului contractului statuându-se că au fost respectate dispozițiile art. 948 din Codul civil, instanța a apreciat că cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului_ și cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dos. nr. 5585/2006 al Judecătoriei B. au cauze identice, fiind îndeplinită și condiția identității de cauză necesară pentru a fi în prezența autorității de lucru judecat.
În ceea ce a privit identitatea de părți instanța a constatat că cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Bistrița sub nr. 5585/2006 a fost formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții R. I., R. F. a, R. I. și Sângeorzan M., iar pe parcursul soluționării cererii pârâta
R. F. a a decedat, fiind citată în calitate de moștenitoare a acesteia numita G. M. L. . Cererea de chemare în judecată ce a format obiectul dosarului_ a fost formulată de reclamant în contradictoriu cu pârâții R. I., G. M. L., R. I. și Sângeorzan M., astfel că instanța a constatat existența identității de părți între cererea de chemare în judecată înregistrată la Judecătoria Bistrița sub nr. 5585/2006 și cererea ce a format obiectul dosarului _
.
Având în vedere existența triplei identități de obiect, cauză și părți, prevăzută de art. 1201 Cod civil, instanța a admis excepția autorității de lucru judecat, cu consecința respingerii cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul R. V. a formulat cerere de recurs, solicitând admiterea acesteia, în sensul casării hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, date fiind prevederile art. 309 pct. 9 Cod procedură civilă, precum și prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în fapt, instanța de fond în mod netemeinic și nelegal a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâții R. I. și Sângeorzan M. .
În primul rând, s-a arătat că instanța de fond s-a raportat în ceea ce a privit autoritatea de lucru judecat la o sentință casată și care nu a putut așadar să producă nici un fel de efect, darmite să genereze efectul suprem al autorității de lucru judecat.
S-a avut așadar în vedere sentința civilă nr. 1691/2006 pronunțată în dosarul nr. 5585/2006 al Judecătoriei B. . Dincolo de eroarea materială, dosarul fiind 5555/2005, s-a mai invocat și o altă hotărâre civilă, și anume nr. 57/R/2007, decizie pronunțată de către Tribunalul B. -N. și care, în opinia instanței de fond, a verificat îndeplinirea condițiilor esențiale pentru validitatea unei convenții.
S-a arătat că, prin această ultimă decizie - nr. 57/R/2007 - s-a admis recursul declarat de reclamantul R. V. împotriva sentinței civile nr. 1691/2006 a Judecătoriei B., dată în dosarul nr. 5585/2005, pe care a casat-o.
În urma rejudecării, cauza a fost înregistrată în dosarul nr._, dosar în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1106/2008, sentință care trebuia de fapt avută în vedere în ceea ce a privit analiza excepției invocate. Aceasta era de fapt și solicitarea cuprinsă în cadrul întâmpinării pârâților care au invocat autoritatea lucrului judecat.
Dincolo de aceste aspecte, recurentul a menționat că judecătorul fondului a neglijat în totalitate argumentele pe care le-a expus, apreciind în mod absolut nelegal că obiectul și cauza celor două dosare au fost identice.
Recurentul a arătat că în dosarul_, cauza a fost una totalmente diferită, acesta solicitând să se analizeze validitatea contractului de întreținere sub aspectul deținerii calității de proprietar de către tatăl acestuia la momentul încheierii contractului, chestiune neverificată de nici o instanță, fiind nevoit să reia considerentele acțiunii civile pentru a demonstra algoritmul susținerilor lui, dat fiind și caracterul devolutiv al căii de atac.
Astfel, s-a arătat că recurentul și pârâții au fost moștenitorii legali ai defunctului R. G. (decedat în data de 30 iulie 1999), reclamantul împreună cu pârâții de rând 1-3 fiind fii acestuia, pârâta de rând 4 - G. M. L. fiind nepoată de fiică - fiind fiica surorii lui decedate R. F. a.
Recurentul a arătat că, între tatăl acestuia și pârâții R. I. si Sîngiorzan M. a intervenit contractul de întreținere viageră cu nr. 856/_, care a avut ca obiect transmiterea de către tatăl acestuia a dreptului de proprietate în favoarea celor doi frați, în cote părți egale, asupra următoarelor imobile: imobilul in cf nr. 7246 B. de sub A+l, având nr. top. 371/1, constând din apartamentul compus din 3 camere, bucătărie, beci, hol si terenul aferent acestuia in suprafața de 153 mp; cota de 1/6 părți din imobilul înscris în cf 7252 B., având nr. top 371/5 constând din alee comuna în suprafață de 178 mp.
Astfel, ambele imobilele au provenit prin dezmembrare nr. top. 371 din cf-ul 214 B., cf atașat la dosarul cauzei, mai exact coala evolutivă pentru o deplină înțelegere a situației în care s-au aflat.
S-a arătat că acel teren a aparținut ambilor părinți, cu titlu de cumpărare, conform înscrierii nr. 6791/1993, iar ca urmare a decesului mamei recurentului, în baza certificatului de moștenitor nr. 80/1995 emis de notariatul de Stat B. s-a înscris dreptul de proprietate în favoarea moștenitorilor, astfel după cum urmează: R. G. - soț supraviețuitor - 5/20 parte; R. V. - fiu - 3/ 20 parte; R. F. - fiu - 3/ 20 parte; R. I. - fiu - 3/ 20 parte; R. I. - fiu - 3/20 parte.
Recurentul a mai precizat că, ulterior, între aceleași părți contractante a intervenit un contract anterior de întreținere viageră autentificat sub nr. 9717/_ de Notariatul de Stat B. -
N. care avea ca obiect, printre altele, înstrăinarea cotei de 5/8 părți din imobilul înscris în cf 214
B. de sub A+2 nr. top 371 în suprafață totală de 853 mp.
Acel imobil a fost ulterior dezmembrat ca urmare a sentinței civile nr. 6938/1997 pronunțată de către Judecătoria Bistrița în dosar nr. 5701/1996 având ca obiect partaj judiciar și a expertizei tehnice care a făcut parte integrantă din acea sentință.
Astfel, ca urmare a acestei operațiuni judiciare, tatălui recurentului i-au fost atribuite imobilele care au făcut obiectul contractului de întreținere viageră 856/1999, și anume imobilul în cf nr. 7246 B. de sub A+l, având nr. top. 371/1, constând din apartamentul compus din 3 camere, bucătărie, beci, hol și terenul aferent acestuia în suprafață de 153 mp; cota de 1/6 părți din imobilul înscris în cf 7252 B., având nr. top 371/5 constând din alee comună în suprafață de 178 mp.
S-a precizat că, în condițiile în care contractul de întreținere a fost unul translativ de proprietate, coroborat cu faptul că în realitate avea în vedere dreptul de proprietate asupra acelorași imobile, fiind evident că era astfel imposibil ca în ceea ce a privit cel de-al doilea contract să aibă din partea întreținutului obligația de a înstrăina bunul ce mai fusese odată înstrăinat, ceea ce nu s-a putut echivala decât cu lipsa obiectului în ceea ce l-a privit pe întreținut, respectiv lipsa cauzei obligației întreținătorilor acestui al doilea contract, pentru acele argumente, date fiind și prevederile art. 948 C.civ.
Chiar dacă întreținutul a transmis inițial o cotă a sa din dreptul de proprietate, s-a avut în vedere practic aceleași imobile, cele înscrise în cf 7246, respectiv 7252 fiind doar rezultatul unei dezmembrări anterioare din cf-ul 214.
Nu s-a putut afirma contrariul, pentru că altfel s-ar fi găsit în ipoteza încheierii de către un coproprietar a unor acte de dispoziție cu privire la o parte materială din bunul comun, aspect cu caracter inadmisibil prin prisma exercitării coproprietarii obișnuite, încălcând totodată caracterul translativ de proprietate al contractului de întreținere
Contractul de întreținere fiind așadar unul translativ de proprietate, a fost absolut necesar ca la momentul încheierii contractului, întreținutul trebuia să fie proprietarul bunului obiect al contractului, fiind necesar totodată ca bunul să existe, putând fi aplicabile prin analogie prevederile art. 1311 Cod civil, cu referire la contractul de vânzare-cumpărare.
În condițiile în care contractul de întreținere a fost unul nenumit, cu certitudine s-a putut aplica cadrul legal al unor contracte numite.
Recurentul a mai arătat că, în dosarul nr._ cauza de nulitate invocată a fost diferită, invocându-se lipsa întreținerii din partea întreținătorilor, și nicidecum argumentele sus invocate (întreținutul nu a putut beneficia de două întrețineri și două înmormântări, iar întreținătorii nu se puteau obliga la o întreținere și o înmormântare care le incumbau deja în temeiul contractului de întreținere din 1995), învederându-se faptul că ar fi o donație deghizată, nefăcându-se nici o referire la prestația întreținutului.
S-a menționat faptul că, instanța de recurs a verificat doar caracterul oneros al celui de-al doilea contract, pentru a nu se afla în prezența unei donații deghizate și nici un moment nu s-au verificat chestiunile de legalitate invocate pentru prima oară în cauză, faptul că în cauză era vorba despre transmiterea dreptului de proprietate asupra acelorași imobile, prin două contracte translative succesive.
Faptul că s-a putut analiza un contract sub prisma unor motive diferite de nulitate a fost consacrat și jurisprudențial. Astfel, Tribunalul Specializat C. a admis recursul în dosarul nr. _
, constatând nulitatea absolută a contractului de tip Carion nr. 7864/_ compus din regulamentul de funcționare al SC C. R. SA devenită prin divizare SC C. S. SA, cererea de aderare nr.0007864 din data de 19 iunie 2003, precum și certificatul de participare nr.7864/9 din data de 17 iunie 2003. Constată nulitatea absolută a contractului de garanție imobiliară autentificat sub nr.61/27 ianuarie 2004 încheiat între SC C. R. SA devenită prin divizare SC C. S. SA și P. G. și P. Z.
Aceasta în condițiile în care inițial s-a solicitat ca instanța de judecată, în dosarul nr._ al Judecătoriei B. să se pronunțe asupra nulității absolute a acelorași acte, fără succes însă, instanțele respingând așadar inițial irevocabil solicitările recurentului de constatare a nulității absolute.
Intimații R. I. și Sângeorzan M. au formulat întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că, contrar susținerilor recurentului, sentința civilă nr. 2280/2013 a Judecătoriei B., atacată, a fost legală și temeinică, iar recursul a fost nefondat. În mod corect prima instanță a admis excepția autorității de lucru judecat pe care au invocat-o și a respins acțiunea pe acest temei.
O primă critică adusă de recurent soluției recurate a fost aceea că instanța de fond s-a raportat, în ceea ce a privit autoritatea de lucru judecat, la o sentință casată și care nu a putut așadar să producă nici un fel de efect, darmite să genereze efectul suprem al autorității de lucru judecat. Critica a fost nefondată.
S-a menționat că, hotărârile judecătorești la care s-a raportat prima instanță, așa cum au arătat și recurenții, a fost sentința civilă nr. 1691/2006 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr. 5585/2005 și decizia civilă nr. 57/R/2007 pronunțată de Tribunalul B. -N. în dosarul nr._ .
Cum bine s-a reținut în considerentele sentinței nr. 2280/2013, recurată, prin sentința civilă nr. 1691/2006 s-a respins capătul de cerere formulat de reclamantul R. V. având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de întreținere autentificat de BNP Groza Aurel V. sub nr. 856/_, iar prin decizia civilă nr. 57/R/2007 s-a menținut sentința civilă nr. 1691/2006 pronunțată de Judecătoria Bistrița în ceea ce a privit respingerea cererii reclamantului R. V. de constatare a nulității contractului de întreținere autentificat de BNP Groza Aurel V. sub nr. 856/_ .
A fost evident că sentința civilă nr. 1691/2006 nu a fost casată în întregime, ci doar în parte, astfel că în partea care a fost menținută, a devenit irevocabilă. Rejudecarea s-a dispus și a avut loc doar cu privire la alte aspecte, (componența masei succesorale rămasă după def. R. G., caracterul de donație deghizată a contractului de întreținere nr. 856/1999, reducțiunea donației la nivelul cotității disponibile, partajării masei succesorale a def. R. G. și a intabulării dreptului de proprietate al reclamantului R. V. asupra apartamentului înscris în CF 7246 B., nr.top. 371/1)
- asupra cărora s-a dispus prin sentința civilă nr. 1106/2008 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ .
S-a precizat că, față de obiectul cauzei, nu această sentință trebuia avută în vedere în ceea ce a privit analiza excepției invocate, ci sentința nr. 1691/2006 - cum în mod corect s-a procedat. Și solicitarea acestora a fost în sensul reținut de prima instanță, în întâmpinare arătând în mod expres că în speță a operat autoritatea de lucru judecat prin raportare la sentința civilă nr. 1691/2006 pronunțată de Judecătoria Bistrița, în dosarul nr. 5585/2005, în ceea ce a privit obiectul și cauza contractului de întreținere 856/1999, hotărâre irevocabilă și opozabilă reclamantului R. V. .
S-a susținut apoi că în mod greșit s-ar fi reținut de către prima instanță existența triplei identități de obiect, cauză și părți - prevăzută de art. 1201 Cod civil. Întrucât identitatea de părți nu s-a contestat, s-a insistat asupra aspectelor privind obiectul și cauza.
Prin acțiunea înregistrată sub nr._, în discuție, reclamantul R. V. a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de întreținere viageră autentificat de BNP Groza Aurel V. sub nr. 856/19 martie 1999, încheiat între R. G. - întreținut și intimații- întreținători, invocând lipsa obiectului în ceea ce l-a privit pe întreținut și lipsa cauzei obligației întreținătorilor, raportat la existența contractului de întreținere viageră autentificat de Notariatul de Stat Județean B. -N. sub nr. 9717/_ .
Prin petitul nr. 3 din cererea obiect al dosarului nr. 5585/2005, același R. V. a solicitat instanței să constate nulitatea aceluiași contract de întreținere - autentificat de BNP Groza Aurel V. sub nr. 856/_ - pentru lipsa obiectului și a cauzei și pentru cauză ilicită, raportat tot la existența contractului de întreținere nr. 9 717/2_ .
Obiectul și cauza contractului de întreținere nr. 856/1999, analizate în dosarul nr. 5585/2005, au inclus și obiectul în ceea ce 1-a privit pe întreținut și respectiv cauza obligației întreținătorilor, care s-a solicitat a fi analizate în cauză (raportul fiind de la întreg la parte).
Și în considerentele Deciziei civile nr. 57/R/2007 a Tribunalului B. N. s-a reținut, în ceea ce a privit legalitatea și temeinicia soluției de respingere a capătului de cerere privind constatarea nulității contractului nr. 856/1999 - că: reclamantul recurent a susținut că contractul de întreținere viageră în discuție ar fi lipsit de cauză și de obiect, respectiv cauza ar fi ilicită și imorală, însă aceste susțineri nu au corespuns realității. Obiectul contractului, respectiv prestațiile la care s-
au obligat părțile există, se află în circuitul civil, este determinat, posibil, licit și moral"; iar "cauza contractului, în strânsă legătură cu obiectul lui, există, este reală, licită și morală".
Prin urmare, s-a arătat că a fost evident că instanțele anterioare, în pronunțarea hotărârilor irevocabile, au analizat existența obiectului contractului de întreținere nr. 856/1999 în integralitatea lui, atât sub aspectul obligației întreținutului (bunul transmis), cât și sub aspectul prestației întreținătorilor (întreținerea) și, de asemenea, cauza contractului, din perspectiva ambelor părți, având în vedere existența contractului de întreținere anterior, autentificat sub nr. 9717/1995.
S-a arătat că, prin hotărârile judecătorești anterioare, irevocabile și opozabile reclamantului
R. V., atât Judecătoria Bistrița, cât și Tribunalul B. -N. au statuat că actul în discuție (contractul nr. 856/1999) "îndeplinește toate condițiile de fond cerute de art. 948 și urm. Cod civil pentru valabilitatea sa, operând în temeiul acestuia transmiterea către pârâți a dreptului de proprietate" asupra imobilului înscris în CF 7246 B., nr. top. 371/1. Prin urmare, în mod corect prima instanță a reținut existența identității de obiect și a identității de cauză, alături de identitatea de părți - în dosarul nr. 5585/2005 și respectiv în cauză - ceea ce a justificat admiterea excepției autorității lucrului judecat, cu consecința respingerii acțiunii.
Intimații au mai precizat că, analiza și reținerea existenței obiectului contractului de întreținere nr. 856/1999 sub aspectul obligației întreținutului, a implicat și analiza și reținerea calități de proprietar a acestuia în momentul încheierii contractului, întrucât, în cererea lor de recurs, recurenții, au reluat considerentele acțiunii lor, au reluat și aceștia câteva aspecte din întâmpinarea formulată în dosarul primei instanțe.
Contractul de întreținere nr. 856/1999 a vizat transmiterea, în schimbul întreținerii viagere, a dreptului de proprietate al def. R. G. asupra: imobilului din CF 7246 B., nr.top. 371/1 - constând în apartament cu 3 camere, bucătărie, beci, hol și teren aferent în suprafață de 153 m.p.; cota de 1/6 parte din imobilul înscris în CF 7252 B., nr. top. 371/5 - constând în aleea comună în suprafață de 178 m.p.
S-a precizat că, în motivarea acțiunii aceste imobile i-au revenit lui R. G. ca urmare a partajului judiciar dispus în dosarul 5701/1996, prin sentința civilă nr. 6938/1997 (care a fost ulterioară contractului de întreținere nr. 9717/1995 și anterioară contractului de întreținere nr. 856/1999. Aceasta a însemnat că, prin efectele sentinței civile nr. 6938/1997, irevocabilă și opozabilă reclamantului R. V., R. G. a devenit titularul dreptului de proprietate exclusivă asupra acestor imobile, drept care a fost înscris și în cartea funciară (CF 72).
Intimații au arătat că, nu s-a susținut că, în perioada dintre partajul judiciar și încheierea contractului de întreținere nr. 856/1999, R. G. ar fi înstrăinat în vreun fel imobilele în discuție. Prin urmare, a pretinde că, la data încheierii contractului de întreținere nr. 856/1999, întreținutul R.
G. nu avea calitatea de proprietar al imobilelor obiect al acelui contract, transmise intimaților, însemnând a contrazice cele statornicite prin dispozitivul sentinței civile nr. 6938/1997, ceea ce a fost inadmisibil pentru recurentul R. V., parte (reclamant) și în dosarul nr. 5701/1996.
Un drept câștigat într-un proces anterior, printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă, nu a putut fi negat printr-o hotărâre judecătorească dată într-un proces ulterior, purtat între aceleași părți, știut fiind faptul că edictând principiul puterii lucrului judecat, legiuitorul a urmărit nu doar zădărnicirea oricărei încercări de a reînnoi un litigiu deja soluționat, ci și evitarea contradicțiilor dintre două hotărâri judecătorești.
Întrucât calitatea de proprietar a întreținutului R. G. a fost stabilită cu putere de lucru judecat, prin sentința civilă nr. 6939/1997 a Judecătoriei B., pronunțată ulterior încheierii contractului de întreținere nr. 9717/1995, nu s-a putut reține că, din cauza existenței acelui contract la data încheierii contractului nr. 856/1999 R. G. nu avea calitatea de proprietar.
De altfel, imobilul identificat prin nr. top. 371 era, potrivit înscrierilor din CF 214 B., compus din casă de piatră cu 5 camere, hol, coridor și alte încăperi, cu 853 m.p. teren aferent.
Prin primul contract, întreținutul a transmis cota sa de 5/8 părți din dreptul de proprietate asupra imobilului din CF 214 B., nr.top. 371; iar prin cel de-al doilea contract, dreptul de proprietate exclusivă asupra imobilelor înscrise în CF 7246 B., nr.top. 371/1 (apartament cu 3 camere și 153 m.p.) și cota de 1/6 părți din aleea comună în suprafață de 178 m.p,, nr.top. 371/5 din CF 7252.
Intimații au precizat că, partajul nu a însemnat o simplă parcelare, ci a avut ca efect transformarea coproprietății în drepturi de proprietate exclusivă.
Niciunul din cele două contracte de întreținere nu au vizat o parte materială din bunul comun, ci primul contract a avut ca obiect o cotă parte determinată din dreptul de proprietate comună, iar al doilea contract un imobil proprietate exclusivă și o cotă din alee, nefiind afectat caracterul translativ de proprietate al contractului de întreținere. La data încheierii fiecăruia din cele două contracte, R. G. era proprietarul tabular al bunurilor de care a dispus, putându-se analiza un contract prin prisma unor motive diferite de nulitate, însă în speță nu s-au aflat într-o astfel de situație.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Primul motiv de recurs invocat de recurent se referă la faptul că sentința civilă nr. 1691/2006 pronunțată în dosar nr.5585/2005 al Judecătoriei B. a fost casată, astfel încât ea fiind desființată nu poate fi avută în vedere sub aspectul autorității de lucru judecat. Așa cum în mod corect au indicat și intimații prin întâmpinarea formulată, aceste susțineri nu corespund realității.
Prin sentința civilă nr. 1691/2006 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ s-a respins cererea reclamantului R. V. de constatare a nulității absolute a contractului de întreținere autentificat de BNP Groza Aurel V. sub nr. 856/_ . În calea de atac a recursului, Tribunalul
B. -N. prin decizia civilă nr. 57/R/2007 a casat doar în parte această sentință, fiind menținută soluția în ceea ce a privit respingerea cererii reclamantului R. V. de constatare a nulității contractului de întreținere arătat, astfel încât sentința în partea care a fost menținută, a devenit irevocabilă, iar cele două hotărâri arătate pot fi avute în vedere sub aspectul autorității de lucru judecat.
Cel de-al doilea motiv de recurs privește neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1201 Cod civil, apreciind că între prezenta cauză și sentința civilă nr. 1691/2006 pronunțată de Judecătoria Bistrița, respectiv decizia civilă nr. 57/R/2007 a Tribunalului B. - N. nu există identitate de obiect și cauză. Se arată că în acel dosar reclamantul a invocat lipsa întreținerii din partea întreținătorilor (întreținutul nu a putut beneficia de două întrețineri și două înmormântări, iar întreținătorii nu se puteau obliga la o întreținere și o înmormântare care le incumbau deja în temeiul contractului de întreținere din 1995), învederându-se faptul că ar fi o donație deghizată, nefăcându- se nici o referire la prestația întreținutului. S-a menționat faptul că, instanța de recurs a verificat doar caracterul oneros al celui de-al doilea contract, pentru a nu se afla în prezența unei donații deghizate și nici un moment nu s-au verificat chestiunile de legalitate invocate pentru prima oară în cauză, faptul că în cauză era vorba despre transmiterea dreptului de proprietate asupra acelorași imobile, prin două contracte translative succesive.
Tribunalul reține că în mod corect a statuat instanța de fond că există identitatea de obiect, întrucât în ambele dosare obiectul l-a reprezentat constatarea nulității absolute a contractului de întreținere autentificat de notarul public Groza Aurel V. sub nr. 856/_ .
Raportat la identitatea cauzei, trebuie reținut că, considerentele celor două hotărâri judecătorești au relevat faptul că instanțele au analizat existența cauzei și obiectului contractului de întreținere în privința tuturor părților contractante și caracterul licit al cauzei în privința tuturor părților.
Se arată în decizia civilă nr. 57/R/2007 a Tribunalului B. - N. că " Faptul că părțile au înțeles să încheie un nou contract, cu privire la alte imobile, în schimbul aceleași întrețineri viagere, la care pârâții s-au obligat printr-un alt contract de întreținere, încheiat cu același întreținut, nu poate conduce la concluzia că obligația nu ar avea obiect, ci eventual se poate conchide că părțile raportului juridic de întreținere au înțeles să suplimenteze bunurile transmise în schimbul întreținerii și nicidecum faptul că întreținătorii ar datora 2 întrețineri. Cauza contractului, în strânsă legătură cu obiectul lui, există, este reală, licită și morală, neexistând nici un impediment legal la încheierea unui (sau chiar două) contract de întreținere viageră cu un descendent în linie dreaptă";. S-a statuat astfel că este valabil încheiat contractul de întreținere autentificat de notarul public Groza Aurel V. sub nr. 856/_ sub aspectul obiectului contractului, inclusiv raportat la posibilitatea de transmitere a bunurilor de către întreținutul R. G. .
Prin cererea de recurs s-a mai invocat faptul că posibilitatea analizării unui contract sub prisma unor motive diferite de nulitate a fost consacrat și jurisprudențial. Tribunalul reține că
hotărârile invocate de recurent nu au legătură cu prezenta cauză si conform normelor de procedură nu au caracter obligatoriu pentru instanțele investite cu judecarea acestui dosar, dar oricum soluția instanței de fond si a tribunalului în prezenta cauză nu se circumscrie ipotezei vehiculate de recurent. Astfel în prezenta cauză nu s-a negat posibilitatea analizării nulității unui contract pentru motive diferite, ci s-a statuat prin admiterea excepției autorității de lucru judecat că asupra motivelor de nulitate invocate, s-au pronunțat deja instanțele de judecată prin sentința civilă nr. 1691/2006 a Judecătoriei B. și decizia civilă nr. 57/R/2007 a Tribunalului B. -N. .
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza II din codul de procedură civilă va respinge recursul declarat de reclamantul R. V., împotriva sentinței civile nr. 2280/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca neîntemeiat
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, tribunalul îl va obliga pe recurentul R.
V. să plătească intimaților R. I. și Sângeorzan M. câte 1.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat parțial (raportat la complexitatea și durata dosarului).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul formulat de reclamantul R. V., cu domiciliul procesual ales în B. ,
S. Liviu Rebreanu, Nr. 29, jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 2280/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., ca neîntemeiat.
Obligă pe recurentul R. V. să plătească intimaților R. I. și SÂNGEORZAN M. câte
1.000 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
B. | I. S. | S. | I. | B. R. I. |
GREFIER
M. D.
Red/Dact: BISz/MD
_ / 2 ex
Jud. fond: J. A.
| ← Încheierea civilă nr. 65/2013. Constatare nulitate act juridic | Decizia civilă nr. 1858/2013. Constatare nulitate act juridic → |
|---|
