Decizia civilă nr. 449/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 449/R/2013 Ședința publică din data de 15 noiembrie 2013
Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: B. I. S., judecător JUDECĂTOR: S. I.
JUDECĂTOR: B. R. -I. A GREFIER: M. D.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii judecătorești privind recursul civil declarat de pârâtul R. P., împotriva sentinței civile nr. 646/_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din data de de 29 octombrie 2013 în prezența reprezentantului pârâtului-recurent R. P., avocat Răzoare Nelia și a reprezentantului reclamanților-intimați, avocat Săsărman Gavril în substituirea avocatului Săsărman I.A., concluziile acestora fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, și când tribunalul, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea hotărârii judecătorești pentru data de 5 noiembrie 2013, 12 noiembrie 2013 și ulterior pentru data de azi, 15 noiembrie 2013.
Deliberând constată,
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr. 646 din_ pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr._ instanța a admis acțiunea formulată de reclamanții D. I. si D.
T. în contradictoriu cu pârâtul R. P., obligând pârâtul să lase în deplină proprietate și liniștită posesie reclamanților suprafața de 84 mp teren, înscrisă în CF nr. 25932 (CF vechi 145/A) Telciu, nr. top 5852/1, evidențiat în culoare verde pe planul de situație din raportul de expertiza întocmit de expert R. I. . Totodată, instanța a obligat pârâtul sa plătească reclamanților suma de 1.551,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit extrasului de CF nr. 25932 (CF vechi 145/A) Telciu, nr. top 5852/1, aflat la fila 3 din dosarul de fond, terenul în suprafață de 2140 mp de natură arabil, a constituit proprietatea tabulară a reclamanților D. I. și D. T., născută Jugan, în cotă de 1/1 părți, potrivit înscrierii din anul 1997.
Potrivit raportului de expertiză tehnică extrajudiciară efectuat în cauză de expert R. I., reclamanții au deținut integral suprafața de teren înscrisă în CF nr. 25932 (CF vechi 145/A) Telciu, nr. top 5852/1, suprafață de teren neîmprejmuită doar delimitată prin răzoare formate prin agroterasare. Pe acest teren s-a identificat un drum în suprafață de 84 mp materializat în planul de detaliu prin punctele
A,B,C,D,E,F. Acest drum a fost făcut cu un buldozer, fără a fi pietruit și nu s-a identificat pe harta cadastrală nescarată a localității Telciu.
S-a arătat că, probatoriul administrat în cauza a relevat că reclamanții au fost proprietari asupra terenului pe care l-au revendicat, în timp ce pârâtul nu a putut opune reclamanților vreun act care să fi atestat dreptul de a ocupa acea suprafață de teren, ci au invocat numai posesia asupra acestei căi de acces.
Martorii audiați au arătat ca drumul a fost amenajat de către pârât cu un buldozer în prezent fiind folosit în permanență.
Acțiunea în revendicare a fost o acțiune reală și petitorie prin care cel care o promovează a solicitat să i se recunoască dreptul de proprietate asupra unui bun de care a fost deposedat și urmărește predarea posesiei acelui bun de către acea persoană.
În considerarea celor mai sus expuse, în temeiul art. 563 Cod civil, instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și pe cale de consecință a obligat pârâtul să lase acestora în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 84 mp, teren înscrisă în CF nr. 25932 (CF vechi 145/A) Telciu, nr. top 5852/1, evidențiat în culoare verde pe planul de situație din raportul de expertiză întocmit de expert R. I. .
În baza art. 274 cod procedura civilă a obligat pârâtul să plătească reclamanților suma de 1551,5 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, taxă de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a formulat, în termen legal, cerere de recurs, pârâtul
R. P., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 646/2013 în sensul respingerii acțiunii de revendicare a reclamanților intimați.
În motivare s-a arătat că prin sentința civilă nr. 646/2013 Judecătoria Năsăud a admis cererea de revendicare a intimaților și a dispus obligarea recurentului la recunoașterea dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 84 mp, sens în care s-a opinat că soluția a fost greșită, întrucât reclamanții au folosit suprafața de
2.140 mp din terenul în litigiu, la capătul terenului fiind un drum de trecere care traversează toate proprietățile, drum care a datat dintotdeauna.
Pârâtul-recurent a arătat că a folosit în mod discontinuu, de câteva ori pe an, acest drum împreună cu ceilalți vecini, până înainte de promovarea acțiunii reclamantului, când acesta le-a închis accesul acestora la drum. Din acel moment nu a mai avut acces la terenul lui, care a fost lot înfundat, putându-se vedea pe planul de situație din expertiza topografică, sens în care s-a solicitat reanalizarea tuturor declarațiilor date de martori în cauză.
Prin urmare s-a arătat că recurentul nu a avut posesia terenului, acțiunea în revendicare putând fi promovată de proprietarul terenului, care a pierdut posesia bunului.
S-a menționat că, pentru a fi valabilă, posesia, pe lângă elementele sale constitutive care semnalează împrejurarea că există, trebuie să întrunească unele calități.
Continuitatea a fost calitatea posesiei care a presupus că faptele de stăpânire ale unui bun s-au realizat în mod continuu, cu regularitatea pe care a cerut-o natura bunului. Posesia trebuie să fie neîntreruptă, pentru că întreruperea este o cauză care duce la desființarea posesiei.
De asemenea, s-a menționat că posesia se pierde dacă unul sau ambele elemente care au dus la constituirea ei, dispar, respectiv corpus și animus. În speță, s-
a solicitat să se observe că recurentul nu a avut vreodată posesia continuă a bunului revendicat.
Recurentul a mai arătat că, potrivit art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Prin urmare, dreptul de proprietate presupune ca titularul dreptului să aibă posesia, folosința și dispoziția dreptului solicitat.
S-a solicitat să se observe că temeiul legal al cererii de revendicare a fost art. 555, 563 Cod civil, fiind greșit în opinia recurentului, articolele invocate de reclamanții intimați se referă la dreptul de uzufruct și nicidecum la acțiunea în revendicare.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 304 punctul 9 Cod procedură civilă.
Reclamanții intimați D. I. și D. T. au formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefiind întemeiat și pe cale de consecință, menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare s-a arătat că, prin recursul declarat în cauză s-a solicitat admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de intimați.
Intimații au arătat că pârâtul a susținut faptul că a folosit (în accepțiunea reală, a ocupat) terenul proprietatea acestora, dar doar de câteva ori pe an, în mod discontinuu, astfel că nu s-a putut admite o asemenea acțiune.
S-a menționat că recursul a fost neîntemeiat și de aceea s-a impus respingerea acestuia și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică.
S-a precizat faptul că, în mod corect și legal instanța de fond a reținut faptul că pârâtul recurent a ocupat suprafața de teren de 84 m.p, l-a amenajat ca și drum de trecere pentru a avea acces la terenul proprietatea sa. S-a arătat că instanța de fond a mai reținut faptul că pretinsul drum nu s-a identificat pe harta cadastrală a localității Telciu. Prin urmare, pârâtul a recunoscut, prin recursul declarat în cauza (a recunoscut și în fața instanței de fond) faptul că a ocupat terenul proprietatea intimaților, a amenajat un drum cu buldozerul, în vederea amenajării unui drum către terenul proprietatea sa. Deci, ocuparea terenului și amenajarea unui drum, teren proprietatea intimaților tabulară a fost dovedită.
Intimații au menționat că trebuie să se aibă în vedere faptul că pârâtul-recurent, prin acea ocupare s-a comportat ca și un adevărat proprietar, a amenajat un drum cu un buldozer, deși el nu a fost proprietar și că astfel i-a deposedat de un element al dreptului de proprietate și anume folosința terenului respectiv, dar și faptul că el și în prezent se comportă ca un proprietar al terenului ocupat, din moment ce trece atunci când dorește peste terenul acestora, și că astfel ei nu au posesia acestui teren.
S-a învederat faptul că, unul dintre petitele acțiunii îl constituie și acela referitor la obligarea pârâtului să se abțină pe viitor de la orice acte de conturbare sau deposedare. A fost evident că, prin acea amenajare a unui drum peste terenul intimaților, pârâtul recurent le-a ocupat terenul, le-a conturbat în posesie, și i-a deposedat de acest teren proprietatea intimaților.
Referitor la încadrarea în drept a acțiunii intimaților, s-a învederat faptul că au avut în vedere art. 555 și 563 din Noul Cod Civil, aplicabil în cauza și nu din codul civil anterior, astfel că recurentul a fost în eroare cu privire la aplicabilitatea legii în timp.
În drept s-au invocat dispozițiile art. 308 alin. 2 și art. 274 din Codul de procedură civilă.
Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041Cod procedură civilă hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu,
constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a stabilit starea de fapt prin interpretarea corectă a mijloacelor de probă administrate în cauză, motiv pentru care nu vor mai fi reluate aceste statuări, ci se va proceda la analizarea hotărârii atacate din prisma criticilor formulate în cererea de recurs.
În primul rând tribunalul reține că dispozițiile legale aplicabile au fost în mod corect indicate de reclamanți prin acțiunea formulată ca fiind art. 555 si 563 din Noul Cod civil, întrucât deposedarea lor de terenul revendicat a intervenit în anul 2012, ulterior intrării în vigoare a Noului Cod civil,_ .
Recurentul a mai invocat faptul că el nu ar fi exercitat o posesie continuă, folosind drumul, pe care l-a amenajat, doar de câteva ori pe an.
În acest sens este de reținut că acțiunea în revendicare este acea acțiune în justiție prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia (mai exact, stăpânirea materială), solicită obligarea pârâtului, care stăpânește bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate și să îi restituie bunul. Posesia poate fi definită ca expresia juridică a apropierii și stăpânirii lucrului, constituind o stare de drept, iar nu o simplă stare de fapt.
Esențial este în cauză faptul că reclamanții D. I. și D. T. au pierdut posesia porțiunii de teren în suprafață de 84 mp, întrucât pârâtul a amenajat cu buldozerul un drum de acces la terenul său, astfel că suprafața respectivă nu a putut fi folosită de reclamanți ca și teren agricol. Totodată trebuie observat că posesia neproprietarului nu presupune în mod imperativ o folosință zilnică a bunului, continuitatea trebuie raportată la natura sau categoria bunului respectiv. În cazul de față pârâtul a amenajat cu buldozerul un drum de pământ, aspect recunoscut de altfel de acesta, iar conform expertizei efectuate în cauză o porțiune din acest drum, respectiv suprafața de 84 mp aparține reclamanților. Pârâtul a exercitat un prim act de posesie tocmai prin amenajarea acelui drum, fără a avea la momentul respectiv și nici ulterior acordul proprietarilor suprafeței de 84 mp pentru afectarea terenului, iar ulterior periodic, în conformitate cu destinația de drum a terenului, a exercitat alte acte de posesie, aspecte recunoscute de pârât și confirmate de martorii audiați în cauză, Pupeză I. (f.24), Tompa I. (f.25) și Pupeză T. (f.26).
Raportat la cele evidențiate anterior, nu se poate reține că acțiunea în revendicare ar fi neîntemeiată, întrucât nu ar fi existat o deposedare a reclamanților de terenul lor, această deposedare a intervenit tocmai prin amenajarea și practicarea drumului de către pârât.
Nu prezintă relevanță în cauză faptul că pe acolo a existat și în trecut un drum de acces la terenul pârâtului R. P., care ar constitui lot înfundat, întrucât pârâtul nu are recunoscut un drept de servitute de trecere și nu a solicitat recunoașterea unui astfel de drept nici în prezenta cauză. Or, nefiind investită cu o astfel de cerere, instanța de fond a procedat corect prin faptul că nu a efectuat verificări cu privire la
caracterul de lot înfundat al terenului pârâtului, acest aspect nefiind relevant raportat la cererea de revendicare.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul în baza art.312 alin.1 teza II din codul de procedură civilă va respinge recursul declarat de pârâtul R. P., împotriva sentinței civile nr. 646/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Năsăud, ca neîntemeiat.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, tribunalul îl va obliga pe recurentul R. P. să plătească intimaților D. I. și D.
T., suma de 1.500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat conform chitanței depuse la fila 1500 lei din dosar. În ceea ce privește cheltuielile de deplasare pentru intimați, tribunalul observă că aceștia nu s-au prezentat personal la nici una din termenele de judecată, așa cum rezultă din încheierile de ședință, astfel încât aceste cheltuieli nu pot fi acordate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge recursul formulat de pârâtul R. P., cu domiciliul în com. Telciu, sat T., nr. 235, jud. Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 646/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Năsăud, ca neîntemeiat.
Obligă pe recurentul R. P. să plătească intimaților D. I. și D. T., ambii cu domiciliul în com. Telciu, sat T., Nr. 69, jud. Bistrița-Năsăud, suma de
1.500 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs. Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | |||
B. I. S. | S. | I. | B. | R. I. |
GREFIER
M. D.
Red/Dact: BISz/MD
_ / 2 ex
Jud. fond: C. M.
| ← Decizia civilă nr. 4272/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 1063/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
