Decizia civilă nr. 4274/2013. Revendicare imobiliară
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 4274/R/2013
Ședința publică din 24 octombrie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: A. A. C. JUDECĂTOR: ANA I. JUDECĂTOR: A. C. GREFIER: C. B.
S-a luat în examinare - pentru pronunțare-recursul declarat de pârâtul O. F., precum și recursul declarat U. P. și U. G. V., împotriva deciziei civile nr. 340 din data de_ pronunțată în dosarul civil nr._ al T. ului C., privind și pe intimatul ANGHELESCU C.
, având ca obiect revendicare imobiliară.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință a termenului din 17 octombrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 24 octombrie 2013 și ulterior pentru data de 31 octombrie 2013.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2349/_, pronunțată în dosar nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul A.
B. împotriva pârâtului O. F. si in contradictoriu cu intervenienții U. P. și soția U. G. V., avand ca obiect revendicare și în consecință, a fost obligat reclamantul la plata către pârâtul O. F. a sumei de 500 lei si către intervenientii U. P. și soția U. G. V. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata - onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut în esență, următoarele:
Potrivit extraselor de carte funciară, imobilul CF 2207 M. V. de Jos, A+2, nr. top. 540/3/1/2/1, 540/3/2/1/2/1 arător la Bodogul de Jos în suprafață de 15.870 mp si A+3, nr. top. 540/3/1/2, 540/3/2/1/2/3 drum de acces în Bodogul de Jos în suprafață de 1.380 mp are ca proprietar tabular pe reclamantul A. C. B. ca bun propriu cu titlu de cumpărare, iar imobilul înscris în CF 2278 M. V. de Jos, nr.top.540/1/3/2, 540/3/1/1/1/2 și nr. cadastral 1544 cu destinația de arător în Bodogul de Jos în suprafață de 9.900 mp are ca proprietari tabulari pe intervenientii U. P. si soția U. G. V. în întregime ca bun comun cu titlu de cumpărare.
In urma constatărilor făcute de către expert, instanța a reținut că terenul reclamantului este înscris in CF 2207 M. V. de Jos, nr.top.540/3/1/2/1, 540/3/2/1/2/1 arător la Bodogul de Jos care are o suprafața reala de 6.524 mp care si constituie folosința faptica actuala, iar
parte din terenul reclamantului cu nr.top.540/3/1/2, 540/3/2/1/2/3 drum de acces in Bodogul de Jos are o suprafața reală de 556 mp.
Totodată, expertul a mai reținut ca terenul aflat in posesia pârâtului
O. F. este înscris in CF 2278 M. V. de Jos, nr.top. 540/1/3/2, 540/3/1/1/1/2 si nr. cadastral 1544 cu destinația de arător în Bodogul de Jos având o suprafață reală de 9.682 mp care si constituie folosința faptica actuala, mai puțin cu 218 mp decât suprafața înscrisă în foaia funciară.
De asemenea, s-a mai precizat ca proprietari tabulari asupra terenului aflat in posesia paratului O. F. sunt intervenientii U. P. și soția U.
G. V., aceștia cumpărând imobilul in anul 2003 de la numiții M. P. ina si M. Valer.
Potrivit planului de punere în posesie întocmit la aplicarea Legii nr.18/1991, parcela folosită de către pârât, fosta parcela 108 în suprafață de 9.900 mp asupra căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate in baza Legii nr.18/1991 prin titlul de proprietate nr.28833/1323/_ în favoarea numiților M. P. ina și M. Valer și ulterior înscris în CF 2278 M. V. de Jos, nr.top. 540/1/3/2, 540/3/1/1/1/2 si nr. cadastral 1544 cu destinația de arător în Bodogul de Jos pe numele intervenientilor U. P. si soția U. G. V. nu se învecinează cu terenul proprietatea reclamantului, însă în prezent conform identificărilor și măsurătorilor efectuate de către expert este vecina cu terenul aflat in posesia paratului.
Pentru a clarifica aceasta ultima precizare făcută de către expert, instanța a procedat la audierea martorilor Stoian V. C. - inginer agronom si B. E., din care esențiala este declarația martorului Stoian care a participat la punerea in posesie in baza Legii nr.18/1991 si are cunoștințe de specialitate.
Astfel, martorul Stoian V. C. a arătat ca in perioada 2000-2004 a îndeplinit funcția de primar in com.M. V., calitate in care a luat la cunoștință de tranzacția efectuata de către intervenientii U. care au cumpărat parcela 108 din tarla 41.
La rândul sau, reclamantul a cumpărat din aceiași tarla 41 parcelele 110, 111, 112, astfel ca intre terenul reclamantului si cel al intervenienților există parcela 109 care departe cele doua proprietăți, însă în prezent din cauza unor inconveniente apărute la punerea in posesie in baza Legii nr.18/1991, aceasta parcela nu mai delimitează cele doua proprietăți.
Prin urmare, atât din concluziile raportului de expertiză cât și din declarațiile martorilor, instanța a reținut că pârâtul O. F. nu deține în folosință nici o suprafață de teren proprietate a reclamantului, motiv pentru care instanța a apreciat că acțiunea civilă promovata de acesta este neîntemeiată și a respins-o în baza art.480 C.civ.
Prin decizia civilă nr. 340/_ a T. ului C. a fost admis în parte apelul declarat de reclamantul A. B. împotriva sentinței civile nr. 2349/2008 din_ pronunțată de Judecătoria Turda in dosar nr. _
, care a fost schimbată în parte în sensul că:
A fost admisă în parte acțiunea civilă pronunțată de reclamantul A.
B. împotriva pârâtului O. F. .
A fost admisă cererea de arătare a titularului dreptului formulată de pârâtul O. F. împotriva intervenienților U. P. și U. G. .
A fost obligat pârâtul O. F. și intervenienții U. P. și U. G. să lase reclamantului în deplină proprietate și posesie și să-i recunoască dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 7077 mp din terenul înscris în CF 2207 T., conform raportului de expertiză întocmit de expert I.
V. .
Au fost obligați în solidar paratul O. F. și intervenientii U. P. și
U. G. să plătească apelantului suma de 2170 lei cheltuieli de judecată în ambele faze ale procesului.
Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.
Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:
Acțiunea în revendicare este acea acțiune reală prin care proprietarul care a pierdut stăpânirea bunului său cerere restituirea acestui bun de la cel care îl deține fără temei juridic. Practic este acțiunea prin care proprietarul neposesor pretinde restituirea bunului său de la posesorul neproprietar.
In cauză calitatea procesuală activă, calitate întemeiată pe înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară al reclamantului nu a fost contestată.
Ambele părți au justificat poziția în baza unor acte de vânzare- cumpărare dobândite de la autori care au beneficiat de reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991. Nici una din părți nu a contestat legalitatea titlurilor emise pe seama celor care ulterior au înstrăinat dreptul reclamanților.
Ca și în orice acțiune, reclamantul este cel care trebuie să facă dovada pozitivă, în sensul că el este titularul dreptului asupra bunului revendicat.
Sub regimul fostului Codul civil proba dreptului de proprietate întâmpina dificultăți serioase iar față de inconvenientele cuprinse în acest cod s-au concretizat câteva principii raportat la situațiile practice ivite. Una dintre situații aflată și în cauza de față este aceea că practic ambele părți au titluri scrise privind dreptul de proprietate care își au izvorul de la același autor, respectiv Comisia Județeană care a validat reconstituirea dreptului de proprietate.
Imobilul înscris în cartea funciară 2207 M. V. nr. top 540/3/1/2/1, 540/3/2/1/2/1, în suprafață de 15870 mp și imobilul cu nr. Top 540/3/1/2, 540/3/2/1/2/3 au la bază terenurile înscrise în titlul de proprietate_, tarla 41, parcela 111, titlul de proprietate_, parcela 41, tarla 112 și titlul de proprietate_, parcela 41, tarla 110.
Intabularea s-a făcut în baza sentințelor civile 305/2004, pronunțată de Judecătoria Turda în dosar 64/2004 și nr. 2160/2004, pronunțată în dosar civil 1333/2004.
In fața instanței de apel s-a dispus administrarea unei expertize tehnice în specialitatea topografice pentru a se determina dacă vreuna din cele trei parcele înscrise în CF și care constituie temeiul de fapt al cererii de chemare în judecată este ocupată în parte de intimați.
Prin concluziile raportului de expertiză întocmit de expert I. V., expert care a răspuns și la obiecțiunile formulate de ambele părți, s-a concluzionat că din parcela cu nr. top. 110, reclamanții ocupă o suprafață de 7077 m, expertul determinând în răspunsul la obiecțiuni și coordonatele stereo-grafice ale terenului ocupat. Concluzia expertului a fost categorică în sensul ocupării terenului, expertul dând relații în legătură și cu evoluția parcelelor din planurile de situație. Așa cum a rezultat din actele depuse de comisie, unele parcele au suferit translatări însă acestea nu au afectat parcelele asupra cărora reclamanții au dobândit un drept de proprietate.
De aceea nu a prezentat relevanță amplasamentul parcelei 108 sau suprafețele efectiv măsurate, în cauză stabilindu-se însă cert faptul ocupării parțiale a unei parcele din titlurile de proprietate sus amintite, care au fost
înscrise în cartea funciară. De aceea, obiecțiunile formulate de intimați cu privire la identificarea în regim de carte funciară a tuturor imobilelor părților
nu are relevanță în acțiunea în revendicare, justificarea dreptului de proprietate al reclamanților realizându-se prin dovedirea acestuia, în raport cu reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii 18/1991, respectiv forma și amplasarea parcelelor.
Considerentele hotărârii de fond, respectiv probele testimoniale, care au probat mișcările scriptice ale unor parcele, precum și amplasările acestor parcele nu au relevanță din perspectiva probațiunii unei acțiuni în revendicare, acțiune în care se urmărește redobândirea posesiei. De asemenea nu interesează actuala situație din CF realizată în baza unor expertize extrajudiciare. Or, în condițiile în care legalitatea titlurilor și a punerilor în posesie a celor care au înstrăinat imobilele apelanților nu a fost pus în discuție, se impunea doar analiza și stabilirea unei posesii exercitată asupra terenului, de către alte persoane decât proprietarul.
Raportat la valoarea pretențiilor efectiv admise, cheltuielilor justificate și făcute cu plata taxelor de timbru în fața instanței de apel și în fața
instanței de fond, a raportului de expertiză, ținând cont că nu s-a depus dovada vreunui onorariu de avocat, văzând și cheltuielile făcute de intimații
, instanța în baza art. 274 și 277 C.pr.civ. a obligat in solidar pârâtul O.
F. și intervenientii U. P. si U. G. să plătească apelantului suma de 2170 lei cheltuieli de judecata în ambele faze ale procesului.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs în termenul legal pârâtul
O. F. și intervenienții U. P. și U. Grațiela V., solicitând în principal admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, în vederea completării probațiunii, în baza art. 312 alin. 5 Cod proc. civ.
În subsidiar, recurenții au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate în sensul respingerii apelului declarat de reclamant.
În motivarea recursului s-au arătat următoarele:
În ce privește cererea de casare cu trimitere spre rejudecare către instanța de apel, recurenții au arătat că instanța de apel a analizat superficial cauza, limitându-se a îmbrățișa opinia expertului, referitoare l faptul că ei ocupă suprafața de 7077 mp din terenul intimatului, fără a cerceta fondul cauzei și a verifica dacă această părere este sau nu
întemeiată, susținută sau nu de actele de proprietate ale părților.
Astfel, instanța de apel în mod greșit a respins ultimele obiecțiuni formulate de ei la raportul de expertiză, reținând, prin urmare, greșit că părțile dețin titluri de la un autor comun, fără însă a-l indica, și faptul că nu prezintă relevanță identificare topografică a imobilelor părților.
Având în vedere obiectul acțiunii, revendicare imobiliară, era important a se clarifica dacă ocupă sau nu o suprafață din nr. top proprietatea reclamantului, acesta fiind motivul pentru care au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză. Expertul nu a răspuns la obiecțiunile formulate, limitându-se a preciza că intimatul folosește doar parțial parcela cu care a fost pus în posesie autorul lor, fără a face referire la parcela nr. 109 și nu precizează dacă reclamantul folosește parcelele cu care efectiv au fost puși în posesie autorii lor.
Primul răspuns la obiecțiunile formulate este în contradicție cu cel de- al doilea răspuns la obiecțiuni, pentru ă pe baza unui simplu calcul aritmetic se poate observa faptul că răspunsul acestuia nu este corect,
întrucât dacă suprafața totală aflată în folosința apelantului este de 19.482 mp, din care ei folosesc 7077 mp, ar însemna că reclamantul nu folosește deloc parcelele 111 și 112 în suprafață de 12.300 mp. Prin urmare, este
necesar ca expertul să precizeze în concret dacă suprafața folosită de ei, de 7077 mp se identifică cu parcela nr. 109 sau cu parcela nr. 110.
În ce privește solicitarea subsidiară, s-a arătat că în mod greșit instanța a reținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 480 C.civil.
Astfel, în primul rând instanța de apel a reținut că titlurile părților provin de la un autor comun, autor pe care nu-l indică, fapt care nu este real și contrazis de actele dosarului. În realitate, părțile și-au intabulat dreptul de proprietate prin sentința civilă nr. 2160/15 iunie 2004 a Judecătoriei T. și respectiv sentința civilă nr. 305/_ a aceleiași judecătorii. Instanța nu a analizat actele de proprietate ale părților, actele eliberate de Primăria comunei M. V. din care rezultă că la punerea în posesie parcela 109 se învecinează cu parcela 110, iar la o reidentificare a parcelelor din aul 2002, s-a constatat că parcela 102 se suprapune cu parcela 109 și pentru rezolvarea situației parcela 109 a fost relocată pe amplasamentul de lângă cimitir, eliberându-se titlul de proprietate 2359/2004, drept urmare parcela intimaților se învecinează cu parcela reclamantului, în acest mod justificând faptul cum parcela 108 se învecinează cu parcela 110, nelămurire invocată de recurent.
În al doilea rând instanța de aepl pronunță soluția fără nicio probă din care să rezulte că terenurile părților se suprapun. În fapt fiecare dintre părți folosește ceea ce a cumpărat, fără a folosi vreo suprafață din numărul topografic pretins de reclamant și nici din tarlaua 110, reclamantul de altfel neînțelegând să atace titlul de proprietate al autorului lor.
Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este nefondat și în consecință, în baza art. 304 pct. 9 și art.
312 alin. 1 Cod proc.civ., urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
Conform extrasului de CF nr. 2207 M. V. de Jos, A+2, A+2 nr. top 540/3/1/2/1, 540/3/2/1/2/1, arător la Bodogul de Jos în suprafață de 15870 mp, este proprietar tabular reclamantul A. C. B. cu titlu de cumpărare și are la bază terenurile înscrise în titlurile de proprietate nr._ parcela 41, tarlaua 111 (f. 184), în titlul de proprietate nr._ parcela 41, tarlaua 112 (f.185) și în titlul de proprietate nr._ parcela 41, tarlaua 110 (f. 184).
În CF 2278 M. V. de Jos nr. top 540/1/3/2 și 540/3/1/1/1/2 nr. cad 1544 în suprafață de 9900 mp, figurează ca proprietari intervenienții U. P. și Ulgea G. V. cu titlu de cumpărare.
Intabularea dreptului de proprietate s-a făcut în baza sentinței civile nr. 305/2004 și 2180/2004 a Judecătoriei T. .
Expertiza tehnică dispusă de instanța de apel și efectuată de expert I.
a stabilit că numerele cadastrale atribuite parcelelor nu respectă în totalitate amplasamentul, conform planului de punere în posesie întocmit de Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 M. V., că nr. cadastral 1544 nu respectă forma, dimensiunile și amplasamentul parcelei nr. 1908, conform planului parcelar întocmit de Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 18/1991 M. V. .
Concluzia expertului a fost aceea că terenurile sunt folosite incorect în raport de planul de punere în posesie.
Prin răspunsul la obiecțiuni expertul a arătat că terenul în proprietatea pârâților nu coincide tehnic nici cu amplasamentul topografic pe care a fost identificat și nici cu amplasamentul parcelei 108 din tarlaua 41, atât raportat la planul de punere în posesie din cadrul Oficiul de
Cadastru și P. itate Imobiliară C., cât și al Primăriei comunei M. V., concluzia fiind aceea că intimații nu ocupă suprafața de teren cu care au fost puși în posesie.
Părțile și-au intabulat dreptul de proprietate în baza unor expertize extrajudiciare. Din punct de vedere topografic, nr. topografic al reclamantului nu este identic cu imobilul identificat ca fiind parcela 110 din tarlaua 41, însă amplasamentul folosit corespunde cu parcela 110. Deoarece situația actuală de cartea funciară provine în întregime din intabularea dreptului de proprietate a titlurilor de proprietate emise în tarlaua 41, parcela 108 și 110, pentru stabilirea situației reale de cartea funciară este obligatoriu a se porni de la situația de bază a punerii lor în posesie, având ca punct de referință harta de punere în posesie.
Conform prevederilor art. 480 C. civil, acțiunea în revendicare este acțiunea reală prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului, solicită restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar.
În cauză atât reclamantul, cât și pârâtul și intervenienții, au dobândit dreptul de proprietate de la alte persoane cărora, la rândul lor li s-a reconstituit dreptul de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, părțile intabulându-și dreptul de proprietate, așa cum s-a arătat, pe baza unor expertize extrajudiciare.
Niciuna dintre părți nu a contestat legalitatea titlurilor și proceselor verbale de punere în posesie a celor care au beneficiat de dispozițiile Legii nr. 18/1991.
Raportat la obiectul acțiunii, revendicare și la dispozițiile art. 480 C. civil, analiza instanței de apel limitată doar la stabilirea posesiei exercitată aspra terenului de către alte persoane decât proprietarul, este legală. În acest contest, respingerea obiecțiunilor care se referă la a se constata dacă terenul folosit de pârât și intervenienți se identifică conform planului de punere în posesie parțial cu parcela 108 și diferența cu parcela 109, iar în caz negativ să precizeze cine folosește parcela 109, dacă ei ocupă sau nu vreo suprafață din numerele topografice pretinse de al reclamant, dacă apelantul folosește parcelele cu care cu care a fost pus în posesie autorul lui, este, de asemenea, legală.
Pentru aceste considerente cererea principală de admiterea recursului și de casare și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel pentru completarea probațiunii întemeiată pe dispozițiile art. 312 alin. 5 Cod proc.civ., este nefondată.
Cererea subsidiară de modificare a deciziei atacate întemeiată pe faptul că instanța nu a analizat actele de proprietate ale părților, că concluzia la care a ajuns instanța este greșită, pentru că fiecare parte folosește ceea cea cumpărat, că reclamantul nu a înțeles să atace titlul de proprietate al autorului lor, M. u Minodoria și M. u P. ina, este nefondată, pentru aceleași considerente reținute cu privire la obiectul acțiunii și aplicarea dispozițiilor art. 480 C. civil. Aceasta, pentru că, în speță, raportat la dispozițiile art. 480 C. civil, nu interesează situația de carte funciară rezultată în baza intabulării dreptului de proprietate al părților pe baza unor expertize extrajudiciare, cât și faptul că în cauză se impune doar analiza și stabilirea posesiei exercitată asupra terenului de către alte persoane decât proprietarul, în condițiile în care legalitatea punerii în posesie și a titlurilor eliberate pe numele celor care au înstrăinat terenul către părți nu a făcut obiectul acțiunii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul O. F. și intervenienții U. P. și U. G. V. împotriva deciziei civile nr. 340 din 26 iunie 2013 a T. ului C. pronunțată în dosar nr._ ,pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 octombrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | |||
A. A. C. | ANA I. | A. | C. C. | B. |
Red. IA dact. GC 2 ex/_
Jud. apel: A.S.Selșiu, D.Tatu
← Decizia civilă nr. 592/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 371/2013. Revendicare imobiliară → |
---|