Decizia civilă nr. 371/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184 aflate sub incidența Legii nr. 677/2001
DECIZIE Nr. 371/2013
Ședința publică de la 02 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător O. R. G. Judecător A. -F. D. Grefier G. P.
S-a luat spre examinare în vederea pronunțării, urmare casării Sentinței civile nr. 284 din 19 ianuarie 2009 pronunțată de Judecătoria Turda in dosar civil nr._ si trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond potrivit Deciziei civile nr. 807/R din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ in sensul admiterii recursului declarat de reclamanții P. A. și P. M. si a admiterii recursului declarat de pârâții G. S., G. N., G. A. și C. V. fostă G., recursul promovat de către reclamanții P. A. și P. M. precum și recursul promovat de către pârâții
G. S., G. N., G. A. și C. V., fostă G. în contra Sentinței civile nr. 4262 din 22 octombrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în Încheierea ședinței publice din data de 27 Martie 2013, parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a amânat pronunțarea inițial pentru data de azi având nevoie de timp pentru a delibera.
T R I B U N A L U L
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 4262 din 22 octombrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda
, s-a respins cererea principala formulata de reclamantii
P. A. și soția P. M. impotriva paratilor G. S., G. N., G. A. și C.
V. pentru demolare gard, revendicare si cheltuieli de judecata. S-a respins cererea reconventionala formulata de paratii G. S., G. N., G. A. și C. V. fostă G. pentru constatare abuz de drept, pretentii si cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Avand in vedere preved. art. 315 alin 1 Cod pr. civila pentru a lamuri dacă gardul edificat de pârâți respectă mejdia stabilită irevocabil între proprietatea părților s- a efectuat in cauza proba cu expertiza tehnica judiciara de specialitate, lucrare intocmita in cauza de expert Morar I. ( f. 22 dosar) ; desi a fost solicitata si proba constand in cercetarea la fata locului ( f. 22 dosar), proba a carei incuviintare a fost prorogata pana dupa efectuarea expertizei judiciare din cauza, la ultimul termen de judecata, apreciindu-se ca pretentia dedusa judecatii a fost lamurita prin concluziile expertului
judiciar desemnat in cauza, persoana ce detine cunostinte de specialitate in domeniul masuratorilor si identificarilor in teren, aceasta proba a fost respinsa ca nemaifiind utila cauzei.
S-a reținut astfel ca prin sentința civilă nr.4860/2001 pronunțată de Judecătoria Turda în dosar civil nr.701/2001 s-a stabilit linia de hotar dintre imobilele limitrofe aparținând părților din proces pe aliniamentul dintre punctele A și B pe o lungime de 34 ml, conform raportului de expertiză întocmit de expert Bălan Viorica, pârâții fiind totodată obligați să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 15 mp, suprafață situată între rândul de viță de vie și linia de hotar stabilită de expertă.
Calea de atac a apelului declarata cu privire la hotararea judecatoreasca mai sus mentionata a fost admisa in parte prin decizia civilă nr.391/A/2002 pronunțată de Tribunalul Cluj.
Prin această decizie a T. ului Cluj s-a stabilit linia de hotar între imobilul situat administrativ în com.M. V., str.F. nr.263, jud.Cluj și înscris în CF 121 M. V. de Jos, nr.top.321/1, 322/1 având destinația de casă și teren în suprafață de 2.649 mp proprietatea reclamanților și imobilul situat în com.M. V., str.F. nr.264, jud.Cluj, proprietatea pârâților conform raportului de expertiză efectuat de expert B. I. pe linia care unește punctele B și C pe o lungime de 14,80 ml în latura sudică a casei reclamanților și la o distanță de 0,60 m de peretele casei reclamanților.
Este important de retinut ca pentru a se retine astfel mejdia dintre proprietatile din litigiu Tribunalul Cluj a mentionat ca din mentiunile din harta de carte funciara, din planurile de situatie ale parcelelor care reflecta configuratia acestora in perioada anilor 70 din probele stiintifice s-a demonstrat ca linia de hotar intre proprietati este una franta si nu una dreapta astfel ca expertiza expertei Balan Viorica ce a unit fara nici o ratiune capetele gardurilor existente nu are temei optandu-se pentru stabilirea mejdiei dintre proprietatile in litigiu conform concluziilor intocmite de exepert B. I., mejdia stabilindu-se a fi linia care uneste punctele B si C pe o lungime de 14,80 ml in latura sudica a casei reclamantilor si la o distanta de 0,60 ml de peretele casei reclamantilor ; dispozitiile mentinute din sentința civilă nr.4860/2001 pronunțată de Judecătoria Turda în dosar civil nr.701/2001 au fost acelea referitoare la obligarea paratilor la montare de jgeaburi si burlane pentru a evita scurgerea apei pluviale - alin 1, 2, 3, 5, 6 pagina 4 din decizia civilă nr.391/A/2002 pronunțată de Tribunalul Cluj.
Curtea de Apel prin decizia nr. 2462/2002 in dosarul nr. 4403/2002 a respins recursul declarat de reclamanti in contra deciziei civilă nr.391/A/2002 pronunțată de Tribunalul Cluj retinand ca este inadmisibila critica adusa cu privire la aprecierea eronata a probelor prin studiul comparat al expertizelor intocmite de ing Balan Viorica si ing B. I. ; s-a mentionat ca din probele administrate a reiesit, cum corect a retinut Tribunalul Cluj ca linia despartitoare intre proprietatile partilor este o linie franta
Decizia civilă nr.391/A/2002 pronunțată de Tribunalul Cluj a facut apoi obiectul unei contestatii la titlu promovate de reclamanti, in dosarul nr. 9101/2004 al T. ului Cluj, contestatie la titlu solutionata prin decizia civila nr. 430/2004 in sensul respingerii ca neintemeiata; s-a retinut ca mejdia dintre proprietati s-a stabilit clar si fara echivoc intre punctele B si C conform expertizei realizate de ing B. I. si ca facandu-se trimitere la o confuzie intre aliniamentele A - B din expertiza ing Balan Viorica si aliniamentele B-C din expertiza intocmita de ing B. I. de tinde la stabilirea unui nou aliniament intre proprietati si deci la modificarea tilului executoriu.
Aceasta solutie procesuala pronuntata cu privire la contestatia la titlu promovata de reclamanti prin decizia civila nr. 430/2004 de Tribunalul Cluj a fost mentinuta prin respingerea ca nefondat a recursului ce a fost declarat in dosarul 900/2005 al Curtii de Apel Cluj conform deciziei nr. 705/R/2005
Astfel fiind, raportat la cele mentionate anterior, instanța de rejudecare pe fond a retinut ca in mod definitiv si irevocabil linia de hotar dintre proprietățile limitrofe ale părților a fost stabilită prin decizia civilă nr.391/A/2002 pronunțată de Tribunalul Cluj, in sensul ca aceasta este reprezentata de aliniamentul dintre punctele B - C conform expertizei efectuata de ing B. I. in dosarul civil nr.701/2001 al Judecatoriei Turda.
In baza acestui considerent a fost incuviintat obiectivul aferent expertizei judiciare efectuata in cauza in sensul de a se stabili daca gardul despartitor edificat intre cele
doua proprietati ale partilor litigante din cauza respecta sau nu aliniamentul trasat prin decizia civilă nr.391/A/2002 pronunțată de Tribunalul Cluj ( f. 22 dosar).
Concluziile formulate de expertul judiciar numit in cauza, expert Morar I., prin raportul initial de expertiza intocmit in dosar au fost in sensul ca gardul despartitor a carei identificare s-a solicitat este o portiune de gard construit de parati, gard din lemn si tevi metalice pe fundatie de beton situat la 0,80 m de fundatia casei reclamantilor in lungime de 11,74 m de la reperul 2 ( ce exprima frantura de gard ce pleaca din reperul 1
) la reperul 3 ce exprima intersectia gardului nou construit cu peretele pivnitei reclamantilor reper sitat la 0,21 m de coltul vestic al pivnitei reclamantilor inspre casa acestora .
Despre delimitarea actuala dintre cele doua proprietati s-a mentionat ca este data de 10 repere: reper 1 aflata la limita dintre cele doua proprietati la str. F. cu gard spre reper 2 situat la 0,80 ml de peretele casei reclaamntilor ce reprezinta frantura gardului ce delimiteaza cele doua proprietati in dreptul coltului sud vestic al peretului casei reclamantilor apoi gardul a carui identificare se solicita in lungime de 11,74 m descris ce se intersecteaza in reper 3 cu peretele pivnitei reclamantilor si in continuare peretele pivnitei spre vest la 0,21 m, reper 4- coltul peretului pivnitei cu lungimea de 2,48 m spre reper 5 frantura a peretului pivnitei de 0,25 m spre reper 6 ( colt perete pivnita) cu lungimea de 3,50 m spre reper 7 ce reprezinta coltul constructiei bucatarie a reclamantilor, apoi reper 8 coltul constructiei bucatariei reclamantilor, reper 9 intersectie colt magazie si reper 10 stalp de beton in limita
Raportat la respectarea reperului B - C din expertiza intocmita de expert B. I. de gardul despartitor edificat in concret de parati, exeprtul Morar I. a propus doua variante .
O prima varianta avansata a avut in vedere ca distanta reala, efectiv masurata dintre punctele C - B este de 17,67 m, gardul despartitor construit de parati ( reper 2- reper 3 la limita cu peretele pivnitei reclamantilor) pe latura sudica a casei reclamantilor este de 11,47 m fiind situat la 0,80 ml de peretele casei reclamantilor si ca dimensiunile mentionate in expertiza expert B. I. lungime 14,80 ml la limita sudica a acsei reclamantilor si distanta de 0,60 ml de peretele casei reclamantilor este in fapt distanta de la punctul C evidentiat de exp B. I. la reperul E din prezenta expertiza (limita peretului de sticla a copertinei reclamantilor); s-a apreciat astfel ca dintr- eroare de masurare expertul B. I. ar fi stabilit linia de hotar in zona sudica a peretului casei reclamantilor ca avand lungimea de 14,80 ml si ca este situata la 0,60 ml de latura sudica a casei reclamantilor incepand cu punctul C in conditiile in care se evidentiaza clar ca punctul B materializeaza coltul constructieie bucatarie a reclamantilor ce se identifica cu reperul 7 al masuratorii .
Astfel, in acceptiunea ca linia de hotar este in lungime de 14,80 ml si este situata la 0,60 ml de peretele sudic al casei reclamantilor luand in considerare ca punctul B materializeaza coltul cladirii bucatarie a reclamantilor expertul judiciar Morar I. s-a pronuntata in sensul ca se poate constata prin transpunerea acestei linii de hotar in teren ca in acest caz aceasta ar trece prin constructia pivnita si copertina reclamantilor - reper E ori conform raportului intocmit de expert B. I. se distinge clar faptul ca linia de hotar este linia ce uneste cele doua puncte B si C confirmata si de faptul ca pivnita are dimensiuile 1m/1,30m fiind practic ocolita.
Tocmai de aceea expertul judiciar Morar I. a apreciat ca necesara intocmirea unei alte variante de raspuns raportat la cele gasite in concret pe teren si anume ca linia de hotar intre cele doua proprietati este aliniamentul in lungime de 17,67 m dat de reperele pct C - pct B ( 7) ce trece pe langa constructia pivnita a reclamantilor ; in aceasta situatie s-a conlcuzionat ca gardul existent despartitor construit de parati situat la distanta de 0,80 ml de peretele casei reclamantilor cu lungimea reala de 11,74 m de la reper2- reper 3 nu respecta linia de hotar stabilita aliniament pct C- pct B prin decizia civila nr. 391/A/2002 . S-a mentionat ca frantura gardului in reperul 2 este situata la 0,80 ml inspre directia sud de peretele casei reclamantilor in loc de 0,60 ml dupa cum este stabilita prin decizia civila nr. 391/A/2002 a T. ului Cluj, gardul in continuare fiind paralel cu peretele sudic a casei reclamantilor, pana la peretele constructiei pivnita reper 3 situat la 0,21 m de coltul acesteia - reper 4 .
Concluzia raportat la cele expuse, in varianta luarii in calcul a lungimii din teren de 17,67 m dat dintre reperele pct C - pct B a fost accea ca paratii ocupa si au in folosinta o suprafata de 6,3 mp din terenul reclamantilor.
Cu privire la aceste concluzii de specialitate cuprinse in raportul initial de expertiza s-au incuviintat obiectiunile formulate de parati si s-au incuviintat partial obiectiunile formulate de reclamanti, impunandu-se necesitatea clarificarii respectarii sau nu a aliniamentului conferit de punctele B - C din expertiza intocmita de expert B.
I., si respectiv evidentierea si calculul suprafetei efectiv ocupate de parati in sensul lamuririi distantei la care este edificat gardul fata de casa reclamantilor 0,80 ml sau 0,60 ml ( f. 83 dosar).
Ca se impune cu necesitate respectarea intocmai a limitelor de proprietate astfel cum au fost statuate irevocabil prin decizia civilă nr.391/A/2002 pronunțată de Tribunalul Cluj rezulta din efectul recunoscut unei hotarari judecatoresti, efectul de lucru judecat, prezumtia ca exprima adevarul, efect operabil astfel in cauza cu privire chestiunea de fapt constand in granituirea imobilelor din litigiu ; astfel, acest aspect de fapt nu mai poate forma obiectul unei alte discutii in contradictoriu in fata unei alte instante de judecata, discutie care sa conduca eventual la stabilirea unui alt aliniament intre proprietatile in litigiu ( propunere cuprinsa in varianta II din raportul initial de expertiza intocmit de expert Morar I. ), fiind inadmisibil a se tinde la modificarea unui titlu executoriu
In practica jurisdictiei de contencios european al drepturilor omului s-a retinut cu deplin temei ca instantele trebuie sa tina cont de constatarile de fapt din procedurile judiciare anterioare ( cauza Amuraritei impotriva Romaniei din septembrie 2008 ).
Avand in vedere aceste considerente instanta a incuviintat obiectiunile formulate de partile litigante cu privire la concluziile din raportul initial de expertiza in sensul ca concluziile de specialitate ce se impun a fi formulate in cauza sa se circumscrie liniei de demarcatie, liniei de granituire astfel cum a fost statuata prin decizia civilă nr.391/A/2002 pronunțată de Tribunalul Cluj.
Astfel prin raspunsul comunicat la f. 93 dosar, expertul judiciar Morar I. a aratat dintru inceput ca linia de granituire intre proprietatile partilor litigante astfel cum a fost stabilita prin expertiza intocmita de expert B. I., expertiza imbratisata de Tribunalul Cluj in decizia civilă nr.391/A/2002 prezinta inadvertente atat sub aspectul dimensiunilor in plan cat si al evidentierii grafice, distanta dintre punctele A ( punctul de vest al celor doua proprietati ) la punctul B ( coltul peretelui bucatariei reclamantilor ) in fapt avand dimensiunea de 23,67 m si nu de 30,4 m conform expertizei B. I. iar distanta dintre punctul B si punctul C ( coltul peretelui sudic al reclamantilor) este de 17,66 ml si nu de 14,80 ml cum s-a mentionat in expertiza intocmita de expert B. I. ; astfel expertul judiciar Morar I. a tinut sa precizeze ca situatia de granituire prezentata in expertiza intocmita de expert B. I. nu a reusit sa o transpusa in teren, aceasta situatie de delimitare a proprietatilor in litigiu, in baza masuratorilor riguroase executate in prezenta cauza, rezultand ca ar trece mult peste constructiile bucatarie si anexe ale reclamantilor .
In legatura cu gardul edificat de parati, gard ce delimiteaza in prezent proprietatile limitrofe din cauza, s-a concluzionat ca acesta respecta linia de hotar stabilita prin decizia civilă nr.391/A/2002 pronunțată de Tribunalul Cluj, fundatia acestuia fiind situata la 0,63 m de peretele casei reclamantilor iar gardul din tevi metalice si lemn fiind la 0,8 m ( o,60 m conform liniei de hotar) de peretele casei reclamantilor dar numai pe lungimea de 11,74 m - portiunea reperelor 2-3 ; conform anexei 7 la raportul de expertiza din cauza ( f. 97 dosar) din reperul 3 linia de granituire propusa conform deciziei civile nr. nr.391/A/2002 pronunțată de Tribunalul Cluj trecand peste constructiile bucatarie si anexe ale reclamantilor, cum s-a aratat anterior.
Din ansamblul probator astfel administrat in cauza a rezultat ca ceea ce s-a stabilit anterior cu putere de lucru judecat, si anume linia de demarcatie dintre proprietatile din litigiu - linie apreciata ca fiind limita de granituire prezentata in expertiza intocmita de expert B. I. in dosar 1732/2002 al T. ului Cluj - a fost respectata la momentul edificarii gardului despartitor dintre proprietati de catre partile parate din cauza, ba mai mult aceste din urma parti litigante au realizat aceasta
imprejmuire mai in interiorul proprietatii lor tocmai datorita imprejurarii concrete care a rezultat si anume ca parte din imobilele constructii ale reclamantilor sunt edificate pe terenul proprietatea lor, a paratilor.
Vazand cele expuse anterior, nedovedindu-se ca paratii detin, folosesc, poseda din terenul proprietatea reclamantilor, in baza art. 563 si urm cod civil a fost respinsă actiunea in revendicare formulata in prezentul dosar ca neintemeiata; ca o consecinta a acestei solutii procesuale, petitul de obligatie de " a face"; de demolare gard despartitor dintre prorpietatile din litigiu, fiind unul accesoriu aceluia in revendicare, in temeiul art. 1516 si 1528 Cod civil a fost respins de asemenea ca neintemeiat.
In cauza s-a mai retinut ca paratii au formulat pretentii proprii in cauza constand in obligarea reclamanților la plata către pârâți a sumei de 10.000 lei RON cu titlu de despăgubiri pentru abuzul de drept procedural săvârșit, motivat de aceea ca prin prezenta cerere se aduce de fapt din nou in discutie o imprejurare de fapt, granituirea dintre imobilele din litigium aspect lamurit prin hotarari judecatoresti anterioare.
Abuzul de drept procesual comportă două elemente, unul de natură subiectivă, constând în exercitarea dreptului cu rea-credință, fie în scopul de a-l șicana pe adversar, fie deliberat în vederea constrângerii acestuia la anumite concesii sau chiar la abandonarea dreptului său si un altul de natură obiectivă, exprimat în deturnarea dreptului de la finalitatea social-economică pentru care a fost recunoscut și garantat juridicește titularului său.
Aceasta situatie de abuz de drept procesual se poate retine ca existand si atunci când titularul unui drept subiectiv promovează o acțiune în justiție, aparent întemeiată, dar care, prin referire la comportamentul pârâtului, se relevă a fi inutilă.
Potrivit legii, abuzul de drept procesual se sancționează, în principiu, cu obligarea la despăgubiri a celui vinovat de săvârșirea lui; pentru a nu se încălca principiul disponibilității, despăgubirile se acorda numai la cerere, nu și din oficiu.
In speta de fata instanța de rejudecare pe fond a apreciat ca nu se verifica elementul subiectiv necesar retinerii abuzului de drept procesual si aceasta deoarece conform masuratorilor si concluziilor de specialitate formulate in cauza prin expertiza tehnica judiciara a rezultat prezenta unor inadvertente intre masuratorile ce au stat la baza expertizei conform careia s-a delimitat linia de granita dintre proprietatile invecinate din litigiu si starea de fapt reala raportat la amplasamentul constructiilor reclamantilor; asadar, in aceste conditii, se poate aprecia ca reclamantii au fost in prezenta unor dubii serioase cu privire la respectarea liniei de demarcatie dintre proprietatea lor si aceea a paratilor astfel cum a fost dispusa netrior pe cale judecatoreasca, prin edificarea gardului imprejmuitor existent in prezent, de catre parati.
Din aceste considerente s-a apreciat cererea reconventionala formulata in prezentul dosar neintemeiata, fiind respinsă ca atare- art. 15 Cod civil.
Raportat la solutiile procesuale pronunțate cu privire la pretentiile deduse judecatii de catre partile litigante, in baza art. 274 au fost respinse pretentiile de acordare cheltuieli de judecata formulate in cauza.
Împotriva sentinței examinate au promovat recurs atât reclamanții P. A. și soția P. M. cât și pârâții G. S., G. N., G. A. și C. V.
.
Prin recursul promovat, reclamanții P. A. și soția P. M. (f.3)
au solicitat în principal
- constatând incidente dispozițiile art. 304 alin.1 pct. 9 Cod procedura civila să se dispună, în baza art.312 alin.1 teza I Cod procedura civila admiterea recursului, casarea sentinței instanței de fond si trimiterea cauzei spre rejudecare, in vederea complinirii probatiunii, cu obligarea paraților intimați la plata cheltuielilor de judecata, in fata Instanței de fond si recurs.
În motivarea cererii
au arătat că sentința instanței de fond este vădit netemeinica si se impune cu necesitate casarea acesteia si trimiterea cauzei pentru completarea probatoriului, raportat la următoarele aspecte:
Prin cererea introductiva de instanța, au solicitat instanței de fond sa dispună obligarea paraților sa-si demoleze gardul edificat pe terenul proprietatea subsemnaților cu încălcarea liniei de hotar stabilita intre proprietățile noastre prin Sentința Civila nr. 4860/2001 pronunțata de Judecătoria Turda in dos.C.nr.701/2000 si prin Decizia civila 391/A/2002 pronunțata de Tribunalul Cluj in dos C.nr. 1732/2002, pe o lungime de 11,55 ml. pe aliniamentul B-C stabilit de exp.B. loan si pe o lungime de 8,80 ml, pe
aliniamentul A-B stabilit de exp.Balan Viorica, ( si implicit si exp. B. )sau in caz de refuz sa fim autorizați noi sa efectuam aceasta lucrare, pe cheltuiala paraților si sa fie obligați parații sa ne predea in deplina proprietate si posesie suprafața de teren ocupata, in suprafața aproximativa de 10mp. a cărei intandire exacta urma sa se stabilească după efectuarea in cauza a unei lucrări tehnice de specialitate. In dovedirea cererii noastre am solicitat efectuarea unei lucrări de specialitate si o cercetare la fata locului.
Dl.exp.Morar, desemnat expert in cauza a efectuat o lucrare care,in opinia reclamanților denota o lipsa totala de profesionalism si pune sub semnul întrebării obiectivitatea acestuia si implicit corectitudinea si realitatea celor consemnate in expertiza! Astfel, in lucrarea judiciara depusajri concluziile acesteia.la fila 3, pct.6.6 ,al.1
, exp.Morar arata in mod clar si neechivoc faptul ca "gardul existent despărțitor construit de către parați situat la distanta de o.80 ml.de peretele casei reclamanților cu lungimea reala de 11,74 m de la reper 2 - reper 3, nu respecta linia de hotar stabilita- aliniament pct.c-pct.b.prln decizia civila nr.391/A/2002 " pentru ca la alin.3 sa concluzioneze ca "parații ocupa si au in folosința o suprafața de 6,3 mp.din terenul reclamanților".
Având in vedere faptul ca prin cererea introductivă au arătat ca linia de hotar nu este respectata nici pe aliniamentul AB al expertizei efectuata de exp.Balan Viorica, ( ce se suprapune cu aliniamentAB al exp.B. ) am formulat obiectiuni la aceasta expertiza,învederând Instanței ca se impune cu necesitate si verificarea acestui aspect
.Astfel,am depus obiectiunile la raportul de exp. la fila 77 dosar. Dintre aceste obiectiuni, la termenul de judecata din data de_, instanța a apreciat ca întemeiat doar pct..2 din obiectiunile reclamantilor.admitand in totalitate obiectiunile formulate de către parați.
In răspunsul sau la obiectiuni, dl.expert a stabilit exact contrarul celor arătate in raportul inițial, in sensul ca in ceea ce privește gardul edificat de către parați in sensul ca acesta " respecta linia de hotar stabilita prin Decizia civila nr.391/A/2002 ", dar numai pe lungimea de 11,74 m. mergând mai departe, pe un simplu raționament logic: daca gardul edificat de parați respecta linia de hotar.atunci cum este posibil ca reclamanții sa ocupe o suprafața de 4,45 mp din terenul paraților, asa cum concluzionează expertul ?
Mai mult,in cuprinsul lucrării sale exp. Morar aduce critici raportului de expertiza întocmit de exp.B. loan. În opinia reclamanților, atâta timp cat acest raport de expertiza a intrat in puterea lucrului judecat si se bucura de toate atributele conferite de legiuitor, orice critica este neavenita si de prisos! Daca intradevar ar exista diferente de măsurătoare acestea pot fi circumscrise unor erori materiale dar, atâta timp cat punctele de reper sunt explicit identificate de exp.B. si aceste puncte pot fi identificare si azi (construcțiile nu s-au mutat din loc) obligația expertului era sa stabilească daca intre aceste puncte de reper este sau nu respectata linia de hotar!
Fata de aceste aspecte, au solicitat instanței efectuarea unei contraexpertize,motivat de faptul ca lucrarea exp.Morar nu poate fi reținuta de instanța pentru stabilirea fara putiinta de tăgada a aspectului cu care am înțeles sa sesizam instanța,respectiv a faptului daca proprietatea noastră a fost sau nu încălcata prin edificarea gardului care nu se circumscrie hotărârilor judecătorești irevocabile. ținem sa precizam faptul ca după pronunțarea acestor hotărâri si pana la acest moment, subsemnații reclamanți nu am reușit sa le transpunem in teren, tocmai datorita șicanelor paraților precum si faptul ca noi nu avem nici o posibilitate de a verifica situația peretelui sudic al casei si anexelor gospodărești .gardul edificat de parați închizând practic orice cale de acces. Astfel nici pe departe hotărârile judecătorești nu-si găsesc eficienta, situația rămânând in continuare nerezolvata.
Instanța fondului a respins in mod nefondat solicitarea reclamaților de efectuare a unei contraexpertize, motivând ca raportul de expertiza si completarea acestuia de exp Morar sunt pe deplin edificatoare. De asemenea, Instanța a respins si cererea pentru efectuarea unei cercetări la fata locului,pe aceleași considerente. In atare situație, era previzibila si soluția Instanței
In motivarea sentinței, instanța a imbratisat punctul de vedere exprimat de către exp. Morar in sensul ca lucrarea exp. B. prezintă grave deficiente care practic fac imposibila transpunerea ei in realitate. este evident greșita aceasta motivare, cu atât mai mult cu cat exp. Morar nu are un punct de vedere ferm in ceea ce privește susținerile
sale. De altfel se poate observa faptul ca, imediat după convocarea pârtilor in vederea efectuării expertizei, reclamanții au inregistrat la dosarul cauzei,la data de 10 aug.2010, fila 44, un înscris intitulat "Plângere" prin care aduceau la cunostinta Instanței faptul ca expertul a refuzat categoric sa intre si pe imobilul lor sa constate in mod direct situația din teren, degradările imobilului pe peretele sudic si si sa facă măsurători clare si precise cu privire la imobil, tinand seama ca aceste măsurători se impug a fi făcute dinspre punct A (reper 10 Morar) spre punctual B si C, preferând sa poarte discuții doar cu parații,cu toate ca noi am fost aceia care l-am solicitat si care am achitat costul lucrarii. Inca de atunci reclamanții au avut îndoieli asupra modului in bare expertul va întocmi raportul de expertiza si va efectua lucrarea, fapt care ulterior s-a dovedit a fi real!
Instanța de fond a ignorat si dispozițiile sentinței Judecătoriei Turda nr.4860/2001 care au fost menținute in parte prin decizia 391/a/2012 si care au intrat si ele in puterea lucrului judecat - a se observa astfel modalitatea explicate de Instanța de apel cu privire la traseul liniei de hotar in pag.3,alin.2si 3,al Deciziei 391/A/2009. Astfel,in dispozitivul deciziei 391/A/2002 instanța a admis in parte apelul si stabilește linia de hotar conform expertizei tehnice întocmită de exp. B. I. ca fiind linia care unește punctele B si C, pe o lungime de 14,80 mp. in latura sudica a casei reclamanților si la o distanta de 0,60 ml. de peretele casei si ca menține restul dispozițiilor sentinței apelate( (4860/2001)
În aceste condiții subliniază incă o data faptul ca linia de hotar trasata de cei doi experți s-a făcut având in vedere configurația imobilului cu destinația casa familiala si anexe gospodărești, in întregul sau,aceasta linie ocolind practic pivnița si nu trecând prin ea.
In acest context se impun a se face câteva precizări:
Prin sentința civila nr.4860/2001 Instanța a stabilit linia de hotar dintre proprietatea reclamanților si a paraților,conform raportului de expertiza efectuat de exp. Balan Viorica pe aliniamentul dintre punctele A si B pe o lungime de 34 nepotrivit planului anexa.ca fiind rectilinie. Astfel se poate observa ca potrivit acestui plan punctul de reper A este situat inspre strada F. iar punctul de reper B inspre capătul grădinii,lungimea acestui aliniament in linie dreapta fiind de 34 ml.
Prin decizia 391/A/2002 se stabilește linia de hotar doar pentru un segment din aliniament .respective segmentai BC in lungime de 14,8o conform expertizei efectuata de exp. B. loan si menținând restul dispozițiilor sentinței. In expertiza efectuata de exp. B. punctual A din exp. Balan devine pct D (inspre strada
) iar punctual B din exp. Balan este indicat ca fiind pct.A. Instanța de apel a imbratisat acesta expertiza si a stabilit ca linia de hotar dintre cele doua imobile nu-l reprezintă o linie dreapta (care conform exp. Balan unea capetele împrejmuirilor) ci o linie frântă, formata din mai multe segmente,adică AB, BC si CD. În acest context au fost stabilite inca doua puncte de reper, respectiv B si C, puncte care vizează doar un aliniament de 14,80 ml.
Astfel, in motivarea deciziei 391/A/2002, instanta retine ca edificatoare lucrarea exp. B. si arata in pagina 3,alin.3 faptul ca linia de hotar " se frânge potrivit concluziilor exp. B. loan pornind de la vest inspre est din punctul aflat perpendicular la 21,55 m fata de împrejmuirea dintre reclamanți (P. ) si Pintea A. (pct. A din planul de situație de la fila 132 dosar pe care se pot urmări ușor explicațiile expertului ) mergând spre est,pe langa anexele gospodărești pana la coltul de vest al casei reclamanților,punctul B in același plan ,punct care ar trebui sa se afle la o distanta de doar 12 ml. la colt latura de vest a casei, aflandu-se in realitate la 12,65 ml,De aici,linia de granița se frânge spre sud si merge paralel cu casa pe o lungime de 14,80 m. la o distanta de 0,6 m de casa si la o distanta de 12 m vest .respective 11 m est (a laturilor casei) de împrejmuirea lui Pintea A. ,pana in punctual C din același plan ,de unde se frânge din nou iar linia de demarcație urmărește gardul pe o lungime de 21,55 mp. paralela la 1 m. de casa paraților, pana in punctual D din strada F. ".
Chiar din schița prezentata de parați depusa la dosarul cauzei schița ce evidențiază detaliile gardului construit de aceștia este evident faptul ca lungimea de 14;80 este identificata greșit întrucât măsurătoarea trebuia sa plece din punctul B conform exp.B. înspre strada F. si nu invers, adică dinspre strada F. inspre casa, asa cum este evidențiat in plan. De aici apare neconcordanta lungimii de 11,40
trecuta pe schița cu dimensiunea care trebuia respectata de 14,80. acest gard trebuie sa aibă o direcție oblica conform exp. B. fata de peretele sudic al casei sin u paralel cu casa asa cum a fost construit. Distanta la care trebuie amplasat gardul este de 0,60 ml de peretele sudic, linia gardului trebuind sa înconjoare pivnița si nu sa se oprească in peretele pivniței!
pivnița aferenta imobilului reclamanților a existat intotdeauna iar linia de hotar stabilita de exp. B. o ocolește, fapt de care nu s-a ținut seama. De altfel din exp. B. este evident faptul ca linia de hotar ocolește pivnița care nu se găsește in aliniament cu peretele sudic al casei reclamanților ci fata de acest perete are o ieșire de 1,30 m. De altfel dimensiunile acestei pivnițe sunt clar evidențiate in anexa 4 a exp. B. ca fiind 1x1,30.ln mod clar expertul B. a trasat linia de hotar - cu linie întrerupta - ca ocolind pivnița care este proprietatea reclamanților, face parte integranta din construcție si care se afla amplasata pe terenul reclamanților.
Dl. exp. Morar nu a efectuat măsurătorile tinand seama de toate punctele de reper ale exp. B. . Astfel .acesta trebuia sa se raporteze la punctual de reper A al exp. B. si incepand de la acel reper sa efectueze toate măsurătorile si constatările. Mai mult faptul ca a indicat o serie de repere cărora Ie-a dat p numerotare după voința sa si fara sens in opinia reclamanților nu face altceva decât sa creeze o stare de confuzie! Ne întrebam logic care a fost scopul acestor detalii inutile din punctul nostru de vedere detalii care au creat o stare de confuzie pentru toate părțile in pofida unei expertize clare evidențiata in mod clar in considerentele Deciziei si in schitele anexa ale expertilor, expertize intrate si ele in puterea lucrului judecat
- Instanța motivează soluția data in cauza facand trimitere la considerentele exp. Morar care, fara nici un suport legal, critica lucrarea exp. B., expertiza intrata in puterea lucrului judecat! Mai mult,critica este total nefondata ( chiar si in ipoteza admisibilității ei ) întrucât expertiza dl. B. nici nu a fost lecturata integral. Pentru ca daca ar fi fost lecturata, dl. exp. Morar ar fi observat ca linia de hotar este stabilita pe langa anexele gospodărești ( fila 4 exp. B. - aliniat 3) iar punctele B si C reprezintă strict coltul de vest si respective cel de est al casei reclamanților .Cu privire la construcțiile reclamanților este stabilit irevocabil ca toate aceste construcții sunt amplasate pe terenul proprietatea lor! Atunci cum este posibil ca exp. Morar sa susțină contrariul si Instanța sa aprecieze intemeiate aceste critici si sa si le însușească!
In anexa depusă au încercat reclamanții să înlăture cele doua schite ale imobilului întocmite de cei doi exp. Bal an si exp. B., tocmai pentru ca sa se poată observa in mod clar si direct veridicitatea celor susținute.
În subsidiar
, constatând incidente dispozițiile ari. 304 alin.1 pct. 9 Cod procedura civila solicită instanței să dispună în baza art.312 alin.1 teza I Cod procedura civila admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate si pe cale de consecința, admiterea acțiunii introductive de instanța.
In măsura in care considera probatoriul administrat complet si ca nu se impune trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru complinirea probatoriului, limitandu-se la concluziile expertului care stabilesc pe de o parte ca gardul edificat nu respecta linia de hotar si ca parații ocupa o suprafața de 6,40 mp, solicita admiterea cererii.
Prin recursul promovat, pârâții G. S., G. N., G. A. și C. V.
, fostă G.
au solicitat admiterea recursului, modificarea în parte hotărârea atacată și în consecință:
admiterea cererii reconvenționale, constatând abuzul de drept procedural săvârșit de către reclamanți prin introducerea cererii de chemare în judecată din prezentul dosar, cu consecința obligării acestora la plata sumei de 10.000 lei cu titlu de despăgubiri în favoarea pârâților reclamanți reconvenționali.
să fie obligați reclamanții la plata cheltuielilor de judecată ca și parte căzută în pretenții aferente cererii principale de chemare în judecată precum și, ca urmare a admiterii recursului, aferente cererii reconvenționale, cu cheltuieli de judecată constând in onorariu avocațial aferent recursului, taxa de timbru si timbru judiciar.
În motivarea cererii
au învederat că recursul privește două aspecte, soluționate în opinia pârâților greșit de prima instanță, și anume:
Respingerea cererii reconvenționale formulate de subsemnații pentru constatarea existenței unui abuz de drept procesual săvârșit de reclamanți prin promovarea acestui litigiu și obligarea acestora la plata unor despăgubiri de 10.000 lei
Neacordarea de către prima instanță a cheltuielilor de judecată în favoarea pârâților ca urmare a respingerii acțiunii reclamanților.
Recursul nu privește soluția dată de prima instanță cererii principale de chemare în judecată, în această privință hotărârea fiind temeinică și legală.
In cele ce urmează pârâții analizează cele două aspecte soluționate în mod greșit de prima instanță, motivele noastre de recurs fiind circumscrise prevederilor art. 304 pct. 9 și 304 ind. 1 Cod Proc. Civ.
Respingerea cererii reconvenționale
Prin cererea reconvențională au solicitat instanței de judecată să constate că reclamanții au săvârșit un abuz de drept procedural prin introducerea prezentei cereri de chemare în judecată și să-i oblige la plata unor despăgubiri în favoare noastră în valoare de 30.000 lei.
In motivarea acestei cereri au arătat că sunt îndeplinite condițiile abuzului de drept procesual, deduse din dispozițiile înscrise în art.723 alin.2 Cod proc.civ. și anume:
elementul subiectiv - care constă în exercitarea cu rea-credință a dreptului procesual, în scop de șicană, fără justificarea unui interes special și legitim, ci numai cu intenția de a ne vătăma.;
elementul obiectiv - constând în deturnarea dreptului procesual de la scopul pentru care a fost recunoscut, de la finalitatea sa legală, actul săvârșit neputând fi explicat printr-un motiv legitim.
Au arătat primei instanțe că prezentul proces este ultimul dintr-un lung șir de procese promovate de reclamanți împotriva lor, toate având ca obiect "gardul litigios" din prezentul dosar.
După stabilirea liniei de hotar prin Decizia civilă nr.391/2 aprilie 2002 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 1732/2002, pârâții au edificat gardul între proprietăți conform celor stabilite în această hotărâre judecătorească,
Dacă pârâții au fi respectat în mod exact traseul liniei de hotar stabilite prin hotărârea judecătorească ar fi trebuit să edifice gardul trecând peste intrarea la pivniță a reclamanților, întrucât prin edificarea acestei intrări la pivniță reclamanții au intrat pe terenul lor, aspect pe care l-au trecut cu vederea tocmai pentru a stinge conflictul între părți. De altfel reclamanții ocupă o suprafață mai mare din terenul pârâților și cu alte edificate, însă tot în considerarea faptului că doreau stingerea litigiului dintre părți au trecut cu vederea și acest aspect.
Pentru a păstra relațiile de bună vecinătate și a nu obliga pe reclamanți la desființarea intrării la pivniță au construit gardul chiar mai în interiorul proprietății pârâților (așadar lăsând reclamanților din nou o parte din terenul lor) și doar până la intrarea în pivnița acestora, pentru a nu le obtura accesul. Aceste aspecte au fost reținute foarte corect și de prima instanță în hotărârea atacată.
Contrar atitudinii conciliante și de bună credință avute de pârâți, reclamanții nu s-au oprit din procesele îndreptate împotriva pârâților pentru acest ,gard litigios", ci dimpotrivă, au manifestat în continuare o atitudine conflictuală și de rea-credință, promovând un șir întreg de procese (toate nefiind altceva decât abuzuri de drept procesual), după cum urmează:
Deși pârâții executaseră de bună-voie hotărârea de grănițuire și construiseră gardul cu respectarea Deciziei civile nr. 391/ 2002, reclamanții au făcut cerere de executare silită pentru a se proceda la punerea în executare a acestei decizii. în procesul-verbal întocmit de către executorul judecătoresc, care a fost la fața locului cu un expert, s-au constatat următoarele: "la fața locului însoțit de expert.., în prezența părților... mejdia existentă nu încalcă proprietatea creditorilor (n.n. reclamanții), prin urmare, executarea silita nu are obiect, în sensul celor solicitate de creditor P. A. . "
în continuarea abuzurilor, reclamanții au făcut o contestație la titlu, având ca obiect stabilirea înțelesului și aplicării Deciziei civile nr. 391/A/2002 a T. ului Cluj, cu privire la stabilirea graniței dintre imobilele vecine. Contestația la titlu a fost respinsă temeinic motivat prin Decizia civilă nr.430/2004 de către Tribunalul Cluj. Împotriva deciziei de mai sus, reclamanții au declarat recurs, care a fost respins ca
nefondat prin Decizia civilă nr.705/R/2005 de către Curtea de Apel Cluj, dosar nr.900/2005, care a reținut: "că tribunalul a constatat în mod corect, că nu există dispoziții contradictorii între sentință și decizie, căci aceasta din urmă a schimbat aliniamentul liniei de hotar dintre imobilele dintre imobilele părților și nu se mai pune problema revendicării de către reclamanți a suprafeței de 15 mp teren ocupată de pârâți. După cum reiese din plănui de situație redat ... traseul liniei despărțitoare, între punctele B și C, nu impune predarea în posesie a vreunei suprafețe de teren ..."
Ulterior acestei decizii, cu toate că dreptul de a cere executarea silită a fost prescris, reclamanții au formulat o noua cerere de executare silită pentru același titlu executor decizia civilă nr.391 /A/2002 a T. ului Cluj pronunțată în dosar nr. 1732/2002. împotriva acestei executări silite pârâții au făcut contestație la executare, care s-a soluționat prin sentința civilă nr.3689/2005 dos.civ.nr.4859/2005 Judecătoria Turda, menținută prin decizia civilă nr.509/_ a T. ului Cluj, dosar nr. 1649/2006, în sensul ca s-a dispus anularea formelor de execuție silită în dosarul execuțional nr. 183/2005 al executorului judecătoresc B. M. .
Reclamanții nefiind mulțumiți de soluțiile date de instanțele de judecată și-au continuat abuzurile procesuale împotriva pârâților, formulând o plângere penală împotriva pârâtului G. A., pentru infracțiunea de nerespectare a hotărârilor judecătorești, respectiv a Deciziei civile nr.391/A/2002 a T. ului Cluj, privind grănițuirea dintre proprietățile lor. In rezoluția de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale față de G. A., sub aspectul infracțiunii de tulburare în posesie, din data de 17 iulie 2006, s-a consemnat și următorul aspect foarte important: "G. A.
, ulterior punerii în posesie, a construit un gard împrejmuitor care delimitează proprietatea lui de cea a petentului, respectând distanțele înscrise în hotărâre. Mai mult, cu ocazia cercetării efectuate de către organele de poliție, a lăsat în favoarea petentului o suprafață mai mare decât cea prevăzută, respectiv 1,60 m în loc de 0,60 m tocmai în dorința de a găsi o cale în vederea stingerii conflicului dintre ei. " în rezoluția de neîncepere â urmăririi penale din data de_ față de subsemnatul G. A., sub aspectul infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești, s-au consemnat următoarele aspecte: "la data de_, organele de cercetare penală, însoțite de un specialist din cadrul Primăriei comunei M. V. s-au deplasat la fața locului și au efectuat măsurători. Cu acea ocazie s-a constatat că limitele de grănițuire stabilite între punctele B și C din planul de situație au fost respectate, gardul constituit de numitul G.
A., situându-se pe această limitații".
Deși încă de la prima cerere de executare silită formulată de reclamanți în anul 2003 s-a stabilit fără urmă de îndoială că gardul edificat de pârâți respectă linia de hotar stabilită prin Dec. Civ nr. 391/A/2002 a T. ului Cluj, reclamanții au continuat procesele și abuzurile, în scop șicanator și deturnând demersul judiciar de la scopul pentru care este recunoscut, respectiv protejarea și apărarea unui drept legitim. Totul a culminat cu procesul ce face obiectul acestui dosar, în care reclamanții pretind desființarea aceluiași gard litigios afirmând că este edificat cu încălcarea liniei de hotar ; stabilită prin Dec. Civ. nr. 319/2002. Acțiunea acestora a fost respinsă, prima instanță reținând, la fel ca și executorul judecătoresc, instanțele de executare, organele de cercetare penală și inginerii topografii din cadrul Primăriei M. V., că gardul a fost executat cu respectarea liniei de hotar stabilită " între proprietăți.
Sunt așadar aproape 10 ani de litigii toate promovate de reclamanți împotriva pârâților pentru exact aceeași problemă - gardul litigios -deși aceasta fusese lămurită pe deplin încă din anul 2003.
Aceste procese nu sunt altceva decât expresia clasică a abuzului de drept reclamanții nefacând altceva decât să caute noi și noi modalități de sesizare a instanțelor pentru a repune în discuție exact aceeași problemă, rezolvată de fiecare dată în defavoarea reclamanților.
În acest mod, dreptul procesual este exercitat dincolo de limitele rezonabil justificate până la care se poate merge cu exercițiul drepturilor civile, constituind un abuz de drept.
Demersul judiciar nu mai reprezintă în astfel de condiții un mijloc de protecție a intereselor reclamanților ci doar un mijloc de șicană a pârâților, fiind târâți prin procese civile și penale, după bunul plac al reclamanților.
Toate aceste procese implică pentru pârâți costuri, deplasări, timp pierdut în instanțe și consum nervos, consecințe care nu se înscriu în categoria "pedepselor" firești pe care ar trebui să le suporte pentru încălcarea unor drepturi ale reclamanților, ci sunt consecințe suportate total nejustificat întrucât nu au adus nici o încălcare drepturilor subiective ale reclamanților.
Fața de aceste considerente, soluția dată de prima instanță cererii reconvenționale este nu doar netemeinică și nelegală, dar și imorală în același timp.
Prima instanță arată în considerente că nu se poate retine existenta elementului subiectiv pentru existenta abuzului de drept reclamanții acționând fiind convinși de existenta unor dubii serioase cu privire la respectarea liniei de demarcație dintre proprietăți.
O astfel de concluzie nu poate fi însă primită tocmai având în vedere toate procedurile judiciare existente anterior între părți, atât civile cât si penale, în care s-a stabilit de fiecare dată că gardul este corect construit
Mai mult, prin acest litigiu reclamanții au încercat chiar modificarea liniei de hotar stabilită în mod irevocabil Intre cele două proprietăți, intenție însă sesizată corect de prima instanță și sancționată corespunzător.
Revenind la abuzul de drept procesual, solicită instanței de control judiciar să constate că ne găsim în prezenta unui abuz prin promovarea acestui litigiu de reclamanți. Exercitarea unui drept este considerată abuzivă atunci când dreptul nu este utilizat în vederea realizării finalității sale, ei cu intenția de a vătăma o altă persoană SAU contrar bunei-credințe, într-un mod excesiv, nerezonabil. Caracterul excesiv al exercitării dreptului, are în vedere situația valorificării acestuia de către titular într-un mod exacerbat, cauzându-se altuia un prejudiciu mai oneros decât cel care ar putea fi, în mod obiectiv, creat prin exercitarea acestui drept în mod firesc, în conformitate cu scopul în virtutea căruia a fost recunoscut de legiuitor si în limitele sale. Caracterul excesiv al exercitării dreptului impune, per a contrario, necesitatea existenței unui raport de proporționalitate între exercițiul dreptului de către titular și prejudiciul care ar putea fi cauzat unui terțe persoane pe această cale. Depășirea acestui raport de proporționalitate și implicit, situarea dreptului subiectiv în afara limitelor sale, face ca exercițiul dreptului să fie excesiv și de natură să atragă răspunderea titularului.
Pentru a nu fi în prezența unei exercitări excesive a dreptului, reclamanții trebuiau să se oprească din demersurile judiciare după prima executare silită, în care s-a stabilit că gardul este corect amplasat.
Reclamanții nu au procedat însă așa, ci au promovat o contestație la titlu, apoi o nouă cerere de executare silită, ulterior o plângere penală, iar acum un proces pentru desființarea gardului.
In plus, caracterul nerezonabil al exercitării dreptului întărește imperativul ca dreptul subiectiv să fie valorificat cu respectarea limitelor sale și a scopului în considerarea căruia a fost edictat. Instituirea în mod expres a condiției ca exercițiul dreptului să fie excesiv și nerezonabil pentru a se putea reține existența unui abuz de drept este o reflectare a concepției potrivit căreia dreptul subiectiv nu-și poate produce efectele și nu se poate bucura de ocrotirea legii decât prin raportare la finalitatea pe care o are și la funcțiile pentru care legea îl consacră.
În egală măsură, abuzul de drept în strânsă legătură cu noțiunea de bună- credință, săvârșind un abuz de drept cel care exercită un drept subiectiv într-un mod excesiv și nerezonabil, contrar bunei-credințe.
Reclamanții au promovat acest litigiu cu rea-credinta procesuala deși aveau cunoștința ca anterior le fuseseră respinse: executări silite, contestații la titlu, plângeri penale formulata tot pentru aceleași considerente. In toate aceste proceduri s-a constatat ca gardul a fost construit corect, cu respectarea linie de hotar si a dec. Civ. nr. 391/A/2002.
Consideră că într-o astfel de situație instanța, în calitate nu doar de judecător al unei cauze, dar și de garant al respectării drepturilor civile ale tuturor celor implicați în procedura judiciară, trebuie să intervină și să ia măsuri pentru stoparea abuzului de drept exercitat de titularul demersului judiciar.
În lipsa unei astfel de măsuri, reclamanții vor fi încurajați sa promoveze noi și noi litigii pe aceeași temă, toate cu repercusiuni directe asupra drepturilor civile ale pârâților, ce vor fi afectate prin exercițiul abuziv al drepturilor de către reclamanți.
Tocmai în considerarea acestor considerente și pentru a stopa abuzul reclamanților se impune adoptarea unei măsuri energice împotriva acestora prin obligarea lor la plata unor despăgubiri pentru prejudiciul moral adus pârâților prin promovarea acestui șir nesfârșit de procese pe aceeași temă.
Cheltuielile de judecată.
Prima instanță a respins pretențiile pârâților de acordare a cheltuielilor de judecată, motivându-și soluția pe considerentul că a respins ambele cereri deduse judecății. Consideră pârâții această soluție incorectă și nelegală.
Dacă în ceea ce privește taxa de timbru aferentă cererii reconvenționale, soluția apare a fi corectă raportat la respingerea acesteia, nu la fel se prezintă situația în ceea ce privește cererea principală.
In ceea ce privește cererea ce chemare în judecată formulată de reclamanți, raportat la prevederile ari 274 alin 1 Cod Proc Civ, aceștia trebuiau să fie obligați la plata cheltuielilor noastre de judecată constând în onorariu avocațial, fiind parte căzută în pretenții.
Chiar dacă cererea reconvențională a fost respinsă nu putea opera o compensare în întregime a cheltuielilor de judecată ocazionate pârâților și reclamanților, dat fiind că partea cea mai importantă a litigiului a fost reprezentată de acțiunea principală iar nu de cererea reconvențională.
Aspectele de complexitate ale cauzei au fost date de cererea principală și de probațiunea administrată în cadrul acesteia, astfel că cea mai mare parte a onorariului avocațial plătit de pârâți a fost aferent acestei cereri iar nu acțiunii reconvenționale. La fel se prezintă situația în mod cert și pentru reclamanți.
Pentru a soluționa în mod corect cererile de acordare a cheltuielilor de judecată, prima instanța ar fi trebuit în primul rând să stabilească cât din cheltuielile de judecată ale pârâților și ale reclamanților sunt aferente cererii principale și cât sunt aferente cererii reconvenționale.
După aceea, raportat la soluțiile de respingere a celor două cereri deduse judecății, este cert că fiecare dintre părți își va suporta cheltuielile făcute cu cererea proprie, respectiv reclamantul își va suporta toate cheltuielile cu acțiunea sa (onorar avocat, taxe de timbru, expertiză etc) iar pârâții pe cele cu cererea reconvențională (onorar avocat și taxe de timbru).
Rămân astfel de compensat cheltuielile făcute de reclamant cu cererea reconvențională (onorar avocat) și cheltuielile făcute de pârâți cu cererea principală (onorar avocat), instanța fiind datoare a acorda cheltuielile de judecată pentru care nu operează în întregime compensarea în favoarea părții căreia i se cuvin.
Apreciază în aceste condiții că prima instanță trebuia să le acorde cheltuieli de judecată, litigiul privind cererea principală fiind mult mai complex și pe cale de consecință mai costisitor decât cererea reconvențională.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Prin întâmpinarea formulată (f.27) intimații reclamanți P. A. și soția P.
M.
au solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat de pârâții recurenți și în consecință, să fie menținută sentința instanței de fond ca legală și temeinică în ceea ce privește respingerea cererii reconvenționale, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în recurs. Consideră că recursul declarat de pârâți este neîntemeiat, dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1 C.pr.civ. negăsindu-și aplicabilitate în cauză.
În susținerea poziției procesuale
intimații au arătat că in opinia lor, sentința Instanței de fond este temeinica si legala sub aspectul respingerii cererii reconvenționale, instanța apreciind in mod corect faptul ca nu se poate retine existenta elementului subiectiv pentru existenta abuzului de drept procedural din partea lor, promovarea cererii facandu-se intrucat erau ( si sunt in continuare) convinși de existenta unor dubii serioase cu privire la modul in care parații au edificat gardul si au incalcat astfel linia de demarcație dintre proprietățile noastre.
Recurenții isi motivează cererea lor reconventionala prin trecerea in revista a proceselor civile si penale derulate intre părți, procese insa care au avut cu totul si cu totul un alt obiect.
Instanța de fond este pentru prima data investita cu soluționarea aspectelor legate de faptul ca acest gard edificat de către parați a fost amplasat cu incalcarea liniei de hotar. De altfel, promovarea prezentei cereri a fost determinata de faptul ca parații nu au respectat linia de hotar stabilita prin hotărârile anterioare si au edificat gardul prin incalcarea acesteia. Ori, faptul ca toate procesele care s-au purtat intre noi au fost anterioare momentului la care parații si-au edificat gardul si au avut un cu totul alt obiect, rezulta chiar din expunerea paraților recurenți.
Din punctul de vedere al reclamanților, istoricul derulării proceselor dintre parti nu are nici un fel de relevanta atâta timp cat prezentul proces se datorează culpei paraților care ,prin gardul edificat incalca linia de hotar dintre proprietăți, asa cum a fost stabilita in mod definitiv si irevocabil prin hotărârile Instanțelor.
Considera ca recurenții se afla intr-o grava eroare atunci când motivează cererea lor, intrucat gardul care face obiectul prezentei a fost edificat ulterior finalizării acestor procese,fapt care rezulta incontestabil chiar din actele anexa depuse de parați in fata Instanței de Fond.
Astfel,in mod corect Instanța de fond a apreciat ca nu se poate retine in cauza, in ceea ce îi privește, existenta unui abuz de drept procesual si in consecința a respins cererea reconventionala, soluție pe care solicită instanței de control judiciar sa o mențină in continuare ca fiind temeinica si legala.
Cu privire la cel de al doilea motiv de recurs invocat de către parații recurenți, apreciază ca atâta timp cat cererea principala si cererea reconventionala au fost respinse, amândouă părțile cazând in pretenții,instanța a apreciat ca se impune compensarea acestor cheltuieli, nici una dintre parti ne facand dovada unor cheltuieli strict legate de onorarul avocațial diferențiat cu privire la cele doua cereri deduse judecații.
Prin întâmpinarea formulată (f.31), intimații pârâți
au solicitat instanței să respingă recursul formulat de reclamanți, cu menținerea ca temeinică și legală a hotărârii date de prima instanță asupra cererii de chemare în judecată a reclamanților, cu cheltuieli de judecată constând in onorar avocațial
În susținerea poziției procesuale
au arătat intimații pârâți că doresc să atragă atenția instanței de recurs că reclamanții P. continuă pe aceeași linie de dezinformare pe care au adoptat-o din momentul formulării cererii de chemare în judecată, încercând să inducă în eroare instanțele cu privire Ia linia de hotar ce a fost stabilită prin hotărârile judecătorești pronunțate între părți în dosarul de grănițuire ce s-a judecat la Judecătoria Turda.
Recurenții P. susțin în continuare că există două linii de hotar stabilite în dosarul nr. 701/2000 al Judecătoriei Turda (ceea ce este însă fals), respectiv aliniamentul A-B stabilit de d-na expert Bălan Viorica și aliniamentul B-C stabilit de expert B. loan, motiv pentru care în acțiunea lor solicită ca intimații pârâți să fie obligați să demoleze gardul construit pe cele două aliniamente.
Față de această încercare de inducere în eroare, sunt nevoiți să lămurească încă o dată modul în care a fost stabilită linia de hotar pentru a nu exista nici un dubiu pentru instanța de recurs. De altfel, și instanța fondului reține foarte corect care este linia de hotar stabilită în dosarul de grănițuire din anul 2000. linie care în prezent nu mai poate fi modificată sau ajustată după bunul plac al reclamanților, întrucât cele stabilite prin Dec. Civ. nr. 391/A/2002 au intrat în putere de lucru judecat
Ca atare, foarte pe scurt, subliniază următoarele:
Prin Sentința civ. nr. 4860/2001 pronunțata de Judecătoria Turda în dos, nr. 701/2000 instanța de judecată a stabilit linia de hotar dintre proprietățile învecinate ale părților, pe aliniamentul dintre punctele A - B pe o lungime de 34 mp, conform expertizei efectuată de exp. Bălan Viorica;
raportat la această linie de hotar instanța a obligat pe pârâți să lase în deplină proprietate și pașnică folosință reclamanților P. o suprafață de teren de 15 mp, situată între rândul de viță de vie și aliniamentul stabilit drept linie de hotar între punctele A și B.
împotriva acestei sentințe subsemnații au declarat apel.
Prin Dec. Civ. nr. 391/A/2002 pronunțată de Tribunalul Cluj în apel
instanța a stabilit ca linia de hotar intre cele doua proprietăți este linia care unește punctele B - C pe o lungime de 14,80 ml in latura sudica a casei reclamanților P. si la o distanta de 0,60 ml de peretele casei acestora conform raportului de expertiză tehnică întocmit de către ing. exp.B. Joan, raport care face parte integrantă din Decizie.
instanța de apel a apreciat că expertiza lui B. este cea corectă arătând următoarele: "In sprijinul concluziilor acestui expert (B. ) și (in defavoarea celeilalte expertize -Bălan) vine și un alt vechi plan de situație, neavut în vedere de expert, anume planul de rituație din cuprinsul proiectului nr, 229/1975 întocmii" penîttt elibefitrea uneii aiitorizațîi de construire pentru vechiul proprietar G. V., unde linia despărțitoare apare frântă, de maniera expusă de expertul B. I., iar nicidecum dreaptă "(fila 3 din decizie).
Instanța de judecată este obligată să administreze toate probele necesare în vederea determinării mejdiei reale dintre proprietăți, iar nicidecum să stabilească ea o nouă mejdie, alta decât cea care rezultă din probe că ar fi cea reală, astfel că pretinsul imperativ al stabilirii unei mejdii în linie dreaptă nu se impune instanței.
Modul în care experta Bălan Viorica a ajuns la concluzia ca linia probabilă de mejdie este dreaptă între punctele A si B din planul de situație de la fila 72, unind pur și simplu, fără nici o rațiune, capetele gardurilor existente, apare ca fiind cu toiul neștiințific si fără nici un temei. "
având în vedere aceste considerente, Tribunalul Cluj a admis apelul și a stabilit linia de hotar între cele două proprietăți pe aliniamentul B-C din expertiza d-lui exp. B.
pe o lungime de 14,80 ml in latura sudica a casei reclamanților P. si la o distanta de 0,60 ml de peretele casei
împotriva acestei hotărâri reclamanții P. au formulat recurs
Prin Dec. Civ. nr. 2462/2002 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în recurs
instanța a respins recursul reclamanților P. și a menținut în întregime hotărârea din apel, ca atare și linia de hotar stabilită prin această hotărâre
instanța de recurs reține următoarele (pag.5, paragraf ultim): "pe fondul cauzei soluția T. ului este legală și temeinică întrucât din extrasul cărții funciare a localității
M. V., din planul de situație întocmit cu prilejul eliberării autorizației de reconstruire..., din documentația întocmită cu prilejul ieșirii din indiviziune dintre foștii proprietari ai parcelei inițiale precum și din depoziția martorului, care a declarat că reclamanții au intrat pe terenul pârâților a rezultat că linia despărțitoare între proprietățile părților este frântă, iar instanța de apel nu a făcut altceva decât a determinat mejdia reală dintre proprietăți pe baza unei atente analize a dosarului.
Raportat la aceste hotărâri judecătorești rezultă, fără a exista posibilitate de interpretare, că unica linie de hotar reglementată între proprietatea subsemnaților si cea a reclamanților este aliniamentul B-C din expertiza d-ului exp. B. loan, pe o lungime de 14,80 ml in latura sudica a casei reclamanților P. si Ia o distanta de 0,60 ml de peretele casei. Nu există aliniamentul A-B din expertiza Bălan Viorica împreună cu aliniamentul B-C din expertiza B. (mejdii care oricum nu sunt compatibile), ci exclusiv aliniamentul B-C din expertiza B. .
Restul hotarului existent între proprietăți nu a suferit nici o ajustare, fiind corect delimitat inclusiv prin semne exterioare, între proprietăți existând construit gard. Singura zonă în care nu exista gard este aliniamentul B-C din expertiza B., prin Dec. nr. 391 /A/2002 fiind stabilită linia de hotar și pe această zonă pe care reclamanții le fac la in raportul-de expertiza al d-nei expert Bălan Viorica (expertiza de la fondul cauzei) nu pot fi luate in calcul, intrucat acea linie de hotar nu a mai rămas in vigoare, urmare a Dec. Civ. nr. 391/A/2002.
Pe cale de consecința, obiectul prezentei cauze nu ii poate constitui decât verificarea edificării gardului de către pârâți pe linia de hotar cuprinsa intre punctele B si C din raportul de expertiza al d-lui B. loan, conform Dec. Civ. 391/A/2002.
:
De altfel, intre punctele A si B din raportul expertului Bălan Viorica nici nu s-a construit vreun gard de pârâți.
Pornind de la aceste considerațiile expuse mai sus, prin care au încercat să aducă lumină asupra liniei de hotar stabilită între proprietăți în anul 2000 precum și asupra obiectului cauzei, recursul formulat de reclamanții P. apare ca fiind total nefondat și neîntemeiat, având în vedere următoarele:
Majoritatea argumentele invocate de recurenți depășesc obiectul verificărilor pe care instanța le putea face în prezentul dosar, întrucât astfel cum au arătat mai sus, ceea ce instanța putea cerceta era exclusiv edificarea corectă a gardului de către pârâți pe aliniamentul B-C din expertiza B. loan.
In cadrul acestui litigiu nu se poate modifica linia de hotar stabilită cu putere de lucru judecat între părți, astfel că verificarea respectării aliniamentului A-B din expertiza Bălan Viorica nu putea fi realizată de instanță decât cu încălcarea caracterului irevocabil și executoriu al Dec. Civ. nr. 391 /A/2002, care elimină expertiza Bălan și acest aliniament A-B.
Pe cale de consecință, prima instanță a respins în mod corect obiecțiunile reclamanților care se refereau la verificarea aliniamentului A-B din expertiza Bălan, precum și cererea de contraexpertiză și cercetarea la fața locului solicitate de reclamanți, expertiza realizată de d-nul expert Morar fîind suficient de edificatoare pentru soluționarea obiectului cauzei - edificarea gardului de subsemnații pe aliniamentul B-C din expertiza B. .
Sub acest aspect, expertiza d-lui Morar precizează fără posibilitate de interpretare că gardul executat respecta linia de hotar stabilita prin Dec. Civ nr. 391/A/2002, chiar mai mult decât atât pârâții au lăsat reclamanților din terenul lor incă 20 de cm pe linia stabilita prin aceasta hotărâre. De asemenea, au ocolit pe terenul lor intrarea la pivnița construita in mod nelegal de reclamanți, tocmai pentru a nu o demola și a crea reclamanților o pagubă.
Aceste aspecte reținute de d-nul expert reflectă realitatea de la fața locului, pârâții preferând în momentul edificării gardului să mai lase din terenul lor în favoarea reclamanților tocmai pentru a evita în viitor alte procese pe această temă (din păcate fără succes).
Expertiza domnului Morar conține într-adevăr și câteva concluzii criticabile și care depășesc obiectul cauzei ~ d-nul expert propune el însuși o nouă linie de hotar între părți precizând că ar exista erori în expertiza d-nului B. - însă aceste concluzii nu au fost reținute de prima instanța la pronunțarea hotărârii, neavând nici o legătură cu obiectul cauzei.
Singurele concluzii din expertiza d-nului Morar care au fost avute în vedere la soluționarea cauzei au fost cele referitoare la executarea gardului cu respectarea amplasamentului B-C din expertiza B., aspect cu privire la care d-nul expert Morar a concluzionat în sensul corectei executări a gardului.
Pe cale de consecință, față de toate argumentele expuse mai sus, solicită instanței de control judiciar să respingă recursul formulat de reclamanți și să mențină hotărârea atacată în ceea ce privește soluția dată acțiunii reclamanților.
Analizând recursul reclamanților, prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., îl va respinge pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea introductivă, reclamanții au solicitat, așa cum s-a arătat, obligarea pârâților să își demoleze gardul edificat pe terenul lor cu încălcarea liniei de hotar stabilită între proprietățile lor, prin Sentința civilă nr. 4860/2001 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 701/2000 și prin Decizia civilă nr. 391/A/2002 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. 1732/2002, pe o lungime de 11,55 ml, pe aliniamentul BC stabilit de expertul B. I. și pe o lungime de 8,80 ml, pe aliniamentul AB stabilit de experta Bălan Viorica, în caz de refuz solicitând autorizarea lor de a efectua această lucrare, pe cheltuiala pârâților.
În motivarea cererii au arătat că pe latura sudică a casei lor, pe aliniamentul BC, deși este stabilită o distanță de 0,60 ml de peretele casei, pârâții au edificat gardul, ignorând această dispoziție, mai mult, gardul se oprește în peretele pivniței, parte integrantă a imobilului cu destinația de casă, ceea ce le produce grave prejudicii prin infiltrarea apei în fundație și slăbirea structurii de rezistență a casei.
Cercetând cuprinsul Deciziei civile nr. 391/A/2002 a T. ului Cluj, cu privire la stabilirea graniței dintre imobilele vecine, prin care s-a schimbat sentința judecătoriei în sensul că s-a stabilit linia de hotar dintre cele două imobile conform raportului de expertiză tehnică întocmit de expert B. I. care face parte integrantă din decizia respectivă, ca fiind linia care unește punctele B și C pe o lungime de 14,8 ml în latura sudică a casei reclamanților și la o distanță de 0,60 ml de peretele casei reclamanților, T. ul constată că instanța de apel a avut în vedere în stabilirea graniței harta de carte funciară, planurile de situație ale parcelelor care reflectă configurația acestora în perioada anilor 70 și celelalte probe administrate în cauză, care demonstrează că această delimitare nu este dreaptă ci frântă, fiind foarte vizibilă și evidentă în planul de situație, dar aproape imperceptibilă în teren, fiind înlăturate astfel concluziile celeilalte experte, Bălan Viorica, care a apreciat că linia probabilă este dreaptă.
Coroborând acest dispozitiv foarte clar din perspectiva poziționării liniei de mejdie în sensul că este la 0,60 ml față de peretele casei reclamanților cu planul de situație anexă a raportului de expertiză, parte integrantă din decizia menționată, T. ul constată că lipit într-adevăr de peretele casei este marcată o pivniță cu dimensiunile de 1x1,30 m care însă, raportat la limita de graniță conform celor statornicite de instanța de apel, s-ar afla parțial pe proprietatea reclamanților, parțial pe proprietatea pârâților.
Această concluzie se desprinde și dintr-un simplu calcul aritmetic, având în vedere dimensiunile pivniței care pe toate laturile depășesc 1 ml, în timp ce limita stabilită de instanța judecătorească este sub 1 ml, adică 0,60 ml.
Cu toate acestea, deși hotărârea judecătorească a rămas în puterea lucrului judecat, reclamanții se prevalează de faptul că gardul se oprește în peretele pivniței lor.
Din raportul de expertiză efectuat în prezenta cauză de către expertul Morar I., rezultă însă că în prezent gardul de lemn ridicat de către pârâți este amplasat la o distanță de 0,80 ml de peretele casei reclamanților, iar fundația de beton a gardului este amplasată la 0,63 ml de fundația aceleași case, deși, așa cum s-a precizat mejdia era stabilită la 0,60 ml (fila 94 dosar fond). A mai precizat expertul că în dreptul pivniței reclamanților acesta prezintă o deviație, ocolind-o, la fel, și în ceea ce privește peretele bucătăriei, ceea ce face ca evident linia de mejdie să nu fie dreaptă față de peretele casei reclamanților, așa cum s-a stabilit anterior de către instanța de judecată.
Concluzia expertului în sensul că nu poate fi transpusă în teren lungimea de 14,8 ml raportat la peretele casei reclamanților pentru că în realitate este mai mare nu poate justifica stabilirea unei noi linii de hotar, chiar dacă s-a produs o eroare de măsurare la momentul realizării expertizei de către d-nul B. I., raportat la dispozitivul clar al deciziei pe care în mod repetat tribunalul îl are în vedere, prin care s-a stabilit granița la 0,60 ml față de peretele casei reclamanților.
Drept urmare, T. ul apreciază că prin edificarea gardului de către pârâți, aceștia nu i-au prejudiciat pe reclamanți, dimpotrivă, i-au favorizat din perspectiva pivniței și a copertinei aferente bucătăriei în sensul că le ocolește deși în mod normal ar fi trebuit ca linia de hotar să treacă prin ele, situație în care recursul reclamanților va fi respins.
Analizând recursul formulat de către pârâți prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul în baza art. 312 alin.3 C.pr.civ. coroborat cu art. 3041C.pr.civ., îl va admite pentru următoarele considerente:
Acest recurs cuprinde două critici, respectiv cea privind respingerea cererii reconvenționale și cea de a doua privind cheltuielile de judecată stabilite de către judecătorie.
Cu privire la cererea reconvențională, T. ul apreciază că aceasta este întemeiată doar în parte, având în vedere faptul că prin introducerea acțiunii de către reclamanți și în contextul demersurilor procedurale anterioare inițiate de către aceștia, reclamanții și-au exercitat drepturile procedurale în contradicție cu prevederile art. 723 alin. 1 C.pr.civ., respectiv cu rea credință și nu potrivit scopului în vederea căruia au fost recunoscute de lege cu toate că așa cum s-a arătat anterior linia de graniță era clar stabilită de către instanța de judecată.
La această concluzie a ajuns T. ul analizând dosarele acvirate prezentei cauze, respectiv contestația la executare prin care au solicitat stabilirea înțelesului, întinderii și aplicării deciziei prin care s-a fixat linia de mejdie în sensul stabilirii unui nou
aliniament care să respecte poziționarea graniței între cele două proprietăți, ținând cont de respectarea distanței față de casa proprietatea lor și față de anexele gospodărești, soluționată irevocabil prin Decizia civilă nr. 430/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 9101/2004 în sensul respingerii, soluție menținută prin Decizia Curții de Apel Cluj nr. 705/R/_ în dosar nr. 900/2005.
De asemenea, reclamanții au înțeles să continue executarea silită a deciziei de grănițuire, deși aceasta fusese finalizată anterior constatându-se că mejdia existentă pe teren respectă linia stabilita de instanță, prin Sentința civilă nr. 3689/_ pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr. 4859/2005 admițându-se contestația la executare formulată de către prezenții pârâți împotriva prezenților reclamanți, anulându-se formele de executare silită ulterioare.
Reclamanții au înțeles să formuleze și o plângere penală împotriva pârâtului G.
A. pentru tulburare în posesie ca urmare a nerespectării mejdiei, parchetul de pe lângă Judecătoria Turda pronunțând o soluție de neîncepere a urmăririi penale pe considerentul că acesta a lăsat o suprafață mai mare decât cea prevăzută în titlul executoriu tocmai pentru stingerea conflictului dintre părți.
Punând la socoteală și acest demers, T. ul apreciază că sunt întrunite condițiile exercitării abuzive ale drepturilor procesuale, fiind evident chiar fără intervenția unui expert că limita de graniță trecea prin peretele pivniței, atâta timp cât s-a stabilit la 0,60 ml de peretele casei. Aceasta, cu atât mai mult cu cât pârâții au înțeles să construiască gardul în așa fel încât atât pivnița cât și copertina bucătăriei să rămână în lotul reclamanților.
Față de cele ce preced, T. ul va obliga reclamanții la plata în favoarea pârâților a sumei de 1500 lei cu titlu de despăgubiri, socotind că această sumă acoperă prejudiciile create pârâților prin această faptă ilicită fiind atrași într-o serie de procese, reprezentând o sumă rezonabilă.
În baza art. 274 C.pr.civ. reținând culpa procesuală a reclamanților îi va obliga să plătească pârâților 4200 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale ca urmare a respingerii acțiunii principale și având în vedere procentul de 70 % aferent întâmpinării din onorariile avocațiale achitate de-a lungul procesului și în baza art. 276 C.pr.civ., vor fi obligați reclamanții să plătească pârâților 458,5 lei cu același titlu, cheltuieli reprezentând taxe timbru aferente cererii reconvenționale, compensând onorariile avocațiale achitate pentru această cerere în toate fazele procesuale.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul promovat de către pârâții G. S., G. N., G. A. și C.
V., fostă G. în contra Sentinței civile nr. 4262 din 22 octombrie 2012 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Turda, pe care o modifică parțial în sensul admiterii în parte a cererii reconvenționale formulate de pârâți cu consecința obligării reclamanților P. A. și P. M. la plata în favoarea pârâților a sumei de 1500 lei cu titlu de despăgubiri.
Obligă reclamanții să achite pârâților 4200 lei cheltuieli de judecată în toate fazele procesuale ca urmare a respingerii acțiunii principale și 458,5 lei cu același titlu aferente cererii reconvenționale, compensând onorariile avocațiale achitate pentru această cerere.
Menține restul dispozițiilor sentinței privind respingerea cererii principale. Respinge recursul formulat de către reclamanți în contra aceleiași sentințe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Aprilie 2013.
Președinte,
O. -C. T.
Judecător,
O. R. G.
Judecător,
A. -F. D.
Grefier,
G. P.
G.P. 03/24 Aprilie 2013 OT/GP 25 Aprilie 2013
Judecător fond C. C. -Judecătoria Turda
| ← Decizia civilă nr. 4274/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 4272/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
