Decizia civilă nr. 173/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
Dosar nr._ *
Cod operator de date cu caracter personal 3184
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 173/A/2013
Ședința publică de la 03 Aprilie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE V. G.
Judecător C. -V. B. Grefier C. -G. H.
Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant D. ANA, apelant D. C. și pe intimat R. G., intimat D. A. -A., intimat R. P. C., având ca obiect apelul declarat împotriva Sentinței civile nr. 5680/2011 pronunțată la data de_ în dosarul nr._, dosar având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Dezbaterile au avut loc la data de 20 martie 2013 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la această dată, pronunțarea hotărârii fiind ulterior amânată prin încheierea de amânare a pronunțării hotărârii din data de 27 martie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
Se constată că la data de 26 martie 2013 s-au depus prin registratura instanței concluzii scrise din partea apelantului D. C. .
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5680/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei C. -N., s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor pentru formularea capatului de cerere avand ca obiect rezolutiunea antecontractului de intretinere autentificat sub nr. 267/_ de BNP L. M. din C. -N. .
S-a respins actiunea civila formulata de reclamantii D. Ana și D. C. în contradictoriu cu paratii R. G., D. A. si R. P. C. .
S-a admis cererea reconventionala formulata de paratii R. G. si R. P.
C. .
S-a constatat ca reclamanta R. G. are calitate de mostenitor legal al
defunctei D. M. ca, in calitate de fiica.
S-a dispus evacuarea reclamantului D. C. din imobilul situat in C. -N.
, str. Donath, nr. 42, bl. Turn VIII, ap. 7, jud. C. .
Au fost obligați reclamantii sa achite paratilor R. G. si R. P. C. suma de 3.598,06 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Din contractul de intretinere autentificat sub nr. 267/_ la BNP M. L. rezulta ca numita D. M. ca, in calitate de proprietar al apartamentul nr. 7, situat în Municipiul C. -N., str, Donath BL. Turn VIII jud C., înscris în CF nr 91243 C.
-N., cu nr. topo 21216/S/VII, a instrainat acest imobil pârâtului R. P. C., cu titlu de intretinere, rezervandu-si pentru sine dreptul de uzufruct viager asupra imobilului.
Contractul a fost incheiat in prezenta unui reprezentant delegat de Primaria Municipiului C. -N. si, conform clauzelor stipulate in cuprinsul acestuia, paratul s-a obligat sa asigure intretinerea viagera a numitei D. M. ca, constand din 3 mese zilnice, plata facturilor de curent electric, gaz metan, apa, canalizare, salubritate, telefon, incalzire, asigurarea imbracamintei de sezon si incaltamintei, asigurarea tuturor medicamentelor in caz de boala, prescrise de medicul de familie si de catre medicii specialisti, plata cheltuielilor de spitalizare in caz de nevoie, inmormantarea cu pastrarea traditiilor locului, garantarea intretinutei cu privire la respectarea tuturor drepturilor acesteia asupra imobilului pe perioada intretinerii.
Din extrasul CF de la (f. 13) rezulta ca dreptul de proprietate dobandit de paratul R. P. C. in baza contractului sus-mentionat a fost inscris in cartea funciara cu incheierea CF nr. 1221/2001, iar din certificatul de la (f. 7) rezulta ca numita D. M. ca a decedat la data de_ .
Prin actiunea introductiva de instanta reclamantii au solicitat rezolutiunea contractului de intretinere incheiat de defuncta D. M. ca cu paratul R. P. C.
, motivate de faptul ca paratul nu si-a indeplinit obligatia de intretinere asumata fata de defuncta, iar paratul s-a aparat invocand in principal exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor de a solicita rezolutiunea contractului si solicitand respingerea pe fond a cauzei, ca nefondata.
Analizand exceptia invocate de parat, instanta a dispus respingerea acesteia ca fiind neintemeiata, deoarece numai dreptul la intretinere al titularului de contract este personal, insa actiunea in rezolutiune/reziliere are, asa cum in mod corect au aratat reclamantii, un caracter patrimonial, astfel ca dreptul la actiune se transmite in persoana mostenitorilor.
Pentru a verifica daca paratul si-a indeplinit sau nu obligatia de intretinere asumata contractual fata de defuncta D. M. ca, instanta a incuviintat proba interogatoriului si proba testimoniala.
Prin raspunsurile date la interogatoriile ce le-au fost luate, partile au sustinut pozitiile procesuale exprimate in cauza.
In plus, reclamantul D. C. a recunoscut ca nu a contribuit material cu nimic la cheltuielile de înmormântare pentru D. M. ca si respectiv ca plata efectivă a sumelor de bani reprezentând contravaloarea serviciilor medicale prestate de asistenta Utiu L. în favoarea defunctei a fost făcută de către R. G. .
Martora P. L. M. a aratat ca a aratat ca ii cunoaste pe paratii R. G. si R. P. C. de cca 20 de ani si respectiv ca aproximativ in aceeasi perioada a cunoscut-o si pe defuncta D. M. ca, constatand prin propriile simturi faptul ca defuncta se afla in relatii foarte bune cu paratii (f. 183-184). A mai aratat martora ca a vazut personal, de nenumarate ori, cand, atat R. G., cat si R. P. C. i-au dat defunctei bani pentru mancare si medicamente si chiar sume mai mari, cum ar fi suma de 10.000.000 ROL pentru o lucrare de instalatii.
De asemenea, martora a vazut personal ca paratii R. ii duceau defunctei mancare gatita de cateva ori pe saptamana, in cateva randuri martora insotindu-i pe parati.
A mai aratat martora ca paratii o duceau pe defuncta in mod constant la medic, intr-una din dati mergand si ea cu ei, iar cu alta ocazie martora a intervenit personal pe langa o cunostinta sa o consulte pe defuncta, intrucat era o zi de sarbatoare legala. Un alt aspect observat personal de martora a fost acela ca defuncta a luat masa de foarte multeori la familia R., iar in cadrul discutiilor pe care le-a avut cu defuncta, aceasta i-a comunicat ca este foarte multumita de modul in care este intretinuta de nepotul sau.
Martorul Bolos C. Iosif a aratat paratul R. P. C. mergea de cateva ori pe saptamana la bunica sa si ca, in cateva randuri l-a insotit si el, asteptandu-l in masina (f. 185), iar martora M. ceanu M. Ildiko a aratat la randul ei ca este vecina cu parata R. G. si respectiv ca a cunoscut-o pe defuncta D. M. ca mai bine de 20 de ani, deoarece venea des la fiica sa R. G. si de multe ori venea si la
mama martorei, ocazii cu care a auzit-o de multe ori pe defuncta spunand ca este foarte multumita de nepotul sau R. P. C. si de modul cum acesta se ocupa de ea, deoarece ii cumpara alimente si o duce la medic cand are nevoie. Tot de la defuncta mai stie martora ca paratul a dus-o chiar si in satul ei natal, unde nu mai fusese de multa vreme, pentru a-si vedea rudele si ca paratul ii dadea bani pentru a- si plati facturile si chiar o suma mai mare de bani pentru niste lucrari la instalatia de gaz. Martora a precizat ca nu stie despre ce suma e vorba, dar stie ca defuncta s-a plans ca dupa ce a primit banii pentru gaz, acestia i-au disparut din casa si a venit sa ceara din nou, primind o alta suma de la nepotul sau (f. 235).
A mai aratat martora ca defuncta lua de multe ori masa la familia R. si ca aceasta obisnuia sa-i pregateasca pachete cu mancare pentru acasa. De la defuncta, martora stie ca paratul R. P. C. i-a luat combina frigorifica, aragaz i-a pus faianta si i-a schimbat mobile de bucatarie, defuncta spunand ca "acum are o alta casa";.
Martora Utiu L. a aratat ca in ultima luna de viata a defunctei D. M. ca i-a administrat acesteia un tratament injectabil cu calmante, pentru serviciile prestate fiind platita de parata R. G., pe care o vedea de fiecare data acasa la defuncta.
In fine, chiar martora Cruceru Tamara, propusa de reclamanti, a aratat ca stie de la defuncta ca medicamentele mai scumpe i le cumpara parata R. G., pe care a vazut-o venind sa stea cu defuncta, in ultima luna de viata a acesteia si respectiv ca a auzit-o de mai multe ori pe defuncta spunand ca a fost vizitata de nepotul ei (paratul R. P. C., care i-a adus suc si fructe (f. 233-234).
Coroborand declaratiile martorilor propusi de parati si vazand si inscrisurile de la f. 71 care dovedesc achitarea cheltuielilor de inmormantare, precum si pe cele de la f. 72 si urm. care dovedesc faptul ca paratul R. C. realiza venituri in perioada in care o intretinea pe bunica sa, instanta a apreciat ca acestea fac dovada faptului ca paratul R. P. C. si-a indeplinit intocmai obligatia de intretinerea asumata contractual fata de defuncta, atat personal, cat si cu ajutorul mamei sale, parata R.
G. .
Este adevarat ca martorii propusi de reclamant au aratat ca nu i-au vazut pe parati la domiciliul defunctei si respectiv ca aceasta a fost vazuta singura la medic, sau ca defuncta isi facea singura cumparaturile si-si achita facturile si impozitele, insa aceste sustineri nu sunt de natura a dovedi contrariul celor aratate de martorii propusi de parati.
Este, de asemenea, adevarat ca martorii reclamantilor au aratat ca defuncta primea sume de bani si pachete de la reclamanta D. Ana, insa acest fapt nu dovedeste ca paratul nu si-a indeplinit obligatia de intretinere, proband doar faptul ca reclamanta, in calitate de fiica, a inteles sa-si indeplineasca obligatia naturala de a-si ajuta mama, mai ales ca aceasta locuia impreuna cu reclamantul D. C., cu privire la care toti martorii audiati in cauza au aratat ca nu avea nicio sursa de venit.
Asa fiind, instanta a apreciat ca solicitarea reclamantilor de a se dispune rezolutiunea contractului intretinere autentificat sub nr. 267/_ de BNP L. M. din C. -N. este nefondata, motiv pentru care s-a dispus respingerea acesteia, cu consecinta respingerii si a celorlalte capete de cerere subsidiare din actiunea introductiva de instanta.
In ceea ce priveste cererea reconventionala formulate de parati, instanta a retinut ca, atat din declaratiile martorilor audiati in cauza, cat si din raspunsurile date de parti la interogatoriile ce le-au fost luate, a reiesit faptul ca parata R. G. a efectuat acte de acceptare tacita a succesiunii defunctei sale mame, ridicarea ajutoarelor de deces si a unor bunuri apartinand defunctei (altele decat fotografiile de familie) avand, fara doar si poate, aceasta semnificatie, sub acest aspect fiind lipsit de relevanta faptul ca aceste bunuri aveau o valoare mai scazuta. De asemenea, cata vreme aceste bunuri existau in patrimoniul defunctei la data decesului, indiferent de
valoarea lor, nu poate fi primita afirmatia reclamantilor ca patrimoniul defunctei ar fi constat doar din bunul imobil in discutie.
Cat priveste faptul ca reclamantul D. C. locuieste in acest imobil, acesta nu a fost contestat in speta, iar reclamantul nu a facut dovada faptului ca ar detine un titlu locativ care sa-i justifice sederea in locuinta.
Asa fiind, instanta a apreciat ca cererea reconventionala formulată de parati este fondata si in consecinta a dispus admiterea acesteia, conform dispozitivului iar in baza disp. art. 274 alin. 1/C.pr.civ. a obligat reclamantii sa achite paratilor R. G. si R. P. C. suma de 3.598,06 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand taxe judiciare de timbru si onorar avocatial.
Reclamanta D. Ana a declarat apel in termen impotriva sentintei, solicitand schimbarea acesteia in intregime,
în sensul admiterii acțiunii principale așa cum a fost formulată, respingerea ca nefondată a cererii reconvenționale a pârâților R. G. și R. P. C., obligarea pârâților R. G. și R. P. C., în solidar, la plata cheltuielilor de judecată ocazionate în fața instanței de fond și în prezentul apel.
În motivare, apelanta a sustinut urmatoarele motive de netemeinicie si nlegalitate a sentintei atacate:
Instanta a valorificat inexact elementele probate prin declarațiile martorilor, fără o coroborare a acestora cu conținutul obligației de întreținere astfel cum a fost asumată de pârâtul R. P. C. prin contractul încheiat cu D. M. ca. Deși instanța de fond a reținut aspecte referitoare la asigurarea de hrană, plata facturilor, a unei sume de 10.000.000 lei (vechi) afirmativ pentru o lucrare la instalația de gaz și cumpărarea unor obiecte în gospodărie din partea pârâtului R. P. C., nu s-a analizat conduita acestuia în raport de obligația pe care și-a asumat-o în concret, fată de defunctă (asigurarea întreținerii constând din trei mese zilnice, plata facturilor de curent electric, gaz metan, apă, canalizare, salubritate, telefon, încălzire, asigurarea îmbrăcămintei de sezon și încălțămintei, asigurarea tuturor medicamentelor în caz de boală..., plata cheltuielilor de spitalizare ... înmormântarea cu păstrarea tradițiilor locului). Ori, față de răspunsurile sale la interogatoriu, în care afirmă o îndeplinire riguroasă a acestei obligații, depozițiile martorilor P. M., Bolos C. si Mărinceanu M. Ildiko sunt: în primul rând, indirecte, aceștia prezentând aspecte pe care le cunosc de fapt din relatările pârâtului ("nu am fost niciodată în casa defunctei", "despre încheierea contractului știu de la pârât și tot de la acesta știu că a contribuit cu bani și pentru cheltuielile de întreținere de bloc" "pârâții R. au avut grijă de defunctă și înainte de încheierea contractului întotdeauna când luau miere, caș sau porc spunând că iau și pentru defunctă" - martora P. L. ; "nu am vorbit niciodată cu defuncta despre contractul de întreținere și nu-mi amintesc dacă atunci când se ducea în vizită pârâtul ducea sau nu ceva defunctei" "despre existenta contractului de întreținere pârâtul mi-a zis de cca. 1 an" "de la pârât știu că acesta îi dădea bunicii sale și bani, dar nu știu despre ce sume era vorba și pentru ce erau necesari" - martorul Bolos C. ),
În al doilea rând, vagi și generale în conținut, martorii relatând doar aspecte generale referitoare la pretinsa asigurare a hranei ("defuncta lua masa de foarte multe ori la pârâta R. G. ", "aceasta obișnuia să-l pregătească pachete cu mâncare pentru acasă"- martora Mărinceanu M. Ildiko; "am văzut personal că pârâții R. îi duceau mâncare gătită defunctei de multe ori am fost șl eu cu ei. Precizez că defunctei i se ducea mâncare de câteva ori pe săptămână" - martora P. L.
), a cumpărării unor obiecte ("defuncta mi-a spus că este foarte mulțumită că pârâtul
R. P. C. i-a luat combină frigorifică, aragaz, l-a pus faianță șl i-a schimbat mobila de bucătărie" - martora Mărinceanu) sau a stării de mulțumire a defunctei pentru că a fost dusă în satul său natal. In mod evident afirmațiile martorilor sunt atât de generale încât s-ar putea potrivi oricărei situații si sunt total nespecifice în conținut fată de obiectul obligației de întreținere;
În al treilea rând, ele evidențiază doar o situație echivocă, aceea că se atribuie asigurarea ajutorului necesar lui D. M. ca, prin asigurarea de hrană și/sau medicamente, atât pârâtului R. P. C. cât si pârâtei R. G., fiica defunctei, în pofida faptului că ceea ce trebuia analizat era o obligație contractuală ce revenea exclusiv pârâtului și care, având în vedere natura contractului de întreținere, este și o obligație intuitu personae.
Cu referire specială la depoziția martorei Uțiu L., apelanta arata ca s-a făcut de fapt dovada neechivocă că pârâtul R. P. C. nu și-a îndeplinit obligația de a asigura numitei D. M. ca îngrijirea de care a avut nevoie, potrivit stării de boală în care aceasta se afla. Martora a precizat faptul că în perioada a 3 - 4 săptămâni înainte de moartea acesteia, ea a fost cea care i-a administrat tratamentul injectabil de care a avut nevoie, dar, în tot acest timp a întâlnit la patul bolnavei doar pe D.
și pe R. G. .
Soluția instanței de fond încalcă deci prevederile legale ale art. 969, 970 și 1093 C.civil (1864) raportate la contractul de întreținere, așa cum acestea au fost conturate jurisprudențial și doctrinar, ignorând total faptul că obligația de a face asumată de debitorul obligației de întreținere este strict personală și netransmisibilă.
Se adaugă acestei nelegalității și netemeinicia hotărârii în condițiile în care prin probele reținute nu s-a făcut dovada că ajutorul și întreținerea pretins asigurată de pârâtul R. P. C. au respectat, pe parcursul perioadei 2001 - 2007, exigența caracterului cotidian al întreținerii și au fost, totodată, corespunzătoare și complete față de situația defunctei iar aceste elemente ar fi trebuit analizate cu atât mai riguros, cu cât s-a făcut dovada certă în speță atât a faptului că defuncta avea o pensie, cât, mai ales, a împrejurării că D. Ana a trimis constant defunctei sume de bani și pachete. S-au valorificat părtinitor, printr-o analiză incompletă si prin neglijarea datelor esențiale relevate, depozițiile martorilor propuși de reclamanți.
De fapt, din relatările acestor martori, elementele pe care le reține - aceștia nu i-au văzut pe pârâți, defuncta își achita singură facturile, impozitele, își făcea singură cumpărăturile și a fost văzută tot singură la medic -, instanța de fond le relativizează până la desființare, afirmând că "aceste susțineri nu sunt de natură a dovedi contrariul celor arătate de martorii propuși de pârâți".
Este netemeinică atât aprecierea asupra acestor depoziții, cât și nesocotirea lor în ansamblul materialului probatoriu administrat în dosar.
Martorii Vizitiu Ionică (f. 179-180 dosar), Păvălaș Viorica (f. 181-182) și Cruceru Tamara (f. 233-234) au cunoscut-o personal pe defunctă în timpul vieții, au stabilit raporturi directe cu ea si au luat personal cunoștință atât de situația ei materială cât si de cea a stării de sănătate. Martorul G. Tiberiu V. (f. 309) a cunoscut-o și el, deși doar în calitate de fost coleg de liceu cu D. C. . Prin urmare, precizările acestora în sensul că nu l-au văzut pe pârâtul R. P. C. acordându-i vreun ajutor, ci acesta a venit doar pentru a se interesa de fondul de rulment ( v. declarația martorului Vizitiu, președintele asociației de proprietari) sau că defuncta se plângea că acesta o vizita doar sporadic și pentru aprox. 5 minute, că acesta nu a vizitat-o când a fost bolnavă, că nu-și făcea niciodată timp să stea de vorbă cu ea (v. declarația martorei Păvălaș), respectiv că defuncta avea depozit la BCR după care primea dobândă, își gătea și își făcea singură curățenie, plătea singură facturile, își făcea singură cumpărăturile și se ducea la medic (v. declarația martorei Păvălaș, a martorei Cruceru, de asemenea a martorului G. care a arătată și el că "pe defuncta D. M. ca am văzut-o de multe ori mergând la cumpărături și precizez că nu am văzut-o niciodată fnsoșită de cineva") sunt esențiale si trebuie luate în considerare.
Nu se pune deci problema ca prin aceste depoziții să se dovedească contrariul a ceea ce au relatat martorii pârâților, ci să se contureze situația reală. Ori, luând în considerare raporturile în care toți acești martori s-au aflat cu defuncta, declarațiile lor sunt cele credibile si pot fi admise ca obiective, ele făcând referire la împrejurări cunoscute de aceștia în mod nemijlocit si cotidian.
Deși s-a trecut cu vederea, din aceste declarații s-a conturat si faptul esențial al contribuției apelantei la întreținerea defunctei, o contribuție substanțială și constantă, despre care unii dintre acești martori au luat cunoștință prin faptul că mandatele poștale erau preluate chiar de aceștia (martora Cruceru).
Cât privește valorificarea depoziției martorei Uțiu L. exclusiv în favoarea pârâților R., dat fiind că această martoră a precizat că i s-au făcut plățile pentru tratamentul administrat defunctei doar de către R. G., conduita primei instanțe este greșită. În primul rând pentru că martora a relatat în egală măsură despre îngrijirea personală asigurată defunctei de reclamantul D. C. în acea ultimă perioadă de viață și, în al doilea rând, pentru că în mod obiectiv această martoră nu a cunoscut raporturile părților sau existența vreunui contract de întreținere. Declarația acestei martore este deci aptă să evidențieze doar raporturile defunctei cu copiii ei (în concret doar cu D. C. si R. G. si nici un fel de raport cu întreținătorul obligat contractual. Așa fiind, pe planul executării sau nu a contractului, această declarație nu prezintă, în realitate, nici un fel de relevanță.
Aprecierea eronată a probatoriului testimonial administrat a condus instanța de fond la o confuzie în ceea ce privește obligația naturală de întreținere și cea contractuală. Soluția instanței de fond este suficient de transparentă pe acest plan și cu atât mai mult de neînțeles.
Considerentele sentinței vorbesc despre faptul că "defuncta primea sume de bani și pachete de la reclamanta D. Ana", lucru care probează însă "doar faptul că reclamanta, în calitate de fiică, a înțeles să-și îndeplinească obligația naturală de a-și ajuta mama".
În condițiile existenței certe și obiective a unui contract de întreținere încheiat de D. M. ca, luarea în considerare a contribuției și ajutorului din partea copiilor acesteia, respectiv din partea reclamantei, rămâne într-adevăr doar ca îndeplinire a obligației naturale. Dar acest lucru trebuie privit și valorificat identic pentru toți copiii lui D. M. ca și nu doar în privința reclamantei.
Ca atare, contribuția, fie aceasta în hrană și plata medicamentelor sau tratamentului injectabil administrat defunctei în ultimele săptămâni de viață, suportate de R. G., la rândul ei fiică a lui D. M. ca, sunt și rămân tot îndeplinirea unei obligații naturale a acesteia și nu pot fi privite ca o executare a prestației contractuale ce-i revenea de fapt lui R. P. C. . Iar acest lucru deoarece: obligația de întreținere asumată prin contractul cu acest obiect este personală și netransmisibilă; chiar admițând posibilitatea îndeplinirii ei prin altcineva, acest lucru, față de caracterul intuitu personae al contractului, ar fi presupus un mandat expres (eventual o gestiune de afaceri în cazul unei împiedicări temporare, cu întregul regim juridic pe care aceasta îl presupune), care să fi fost și dovedit ca atare. Simplele raporturi de familie dintre R. P. C. și R. G. nu fac să se presupună un astfel de mandat; probatoriul administrat și luat în considerare de prima instanță a evidențiat fără echivoc faptul că dacă R. G. a asigurat defunctei hrană sau un alt fel de ajutor, a făcut-o în calitatea sa de fiică. Prin urmare, acest ajutor a fost dat în afara contractului de întreținere și reprezintă doar executarea unei obligații naturale ca și cea a reclamantei.
Neluând însă în considerare natura exactă a obligației contractuale de întreținere și interpretând fundamental eronat raporturile defunctei cu cei trei copii ai ei (pe care nu i-a mai privit în mod egal), instanța de fond a confundat, nepermis, conduita pârâtei R. G. cu obligația pârâtului R. P. C. .
Oprindu-se la soluția de respingere a cererii de chemare în judecată a reclamanților, instanța de fond a omis probe esențiale, aflate la dosarul cauzei. Sunt astfel de probe înscrisurile și, în primul rând, cele referitoare la veniturile din pensie ale defunctei, precum și cele referitoare la plățile facturilor pentru utilități, pentru cheltuieli de bloc sau pentru impozitele pe proprietate. Se adaugă acestora înscrisurile care reflectă modul de asigurare a tratamentului pentru boala defunctei
(cancer) prin Programul Național de Prevenire și Tratament, D. M. ca fiind în evidența Institutului Oncologic din C., așa cum atestă toate actele medicale.
Omițând să ia în considerare proba cu înscrisuri prin prisma conținutului concret și obiectiv al acestora, instanța de fond nu a făcut nici operațiunea de coroborare a lor cu celelalte probe. Ori, faptul efectuării tuturor plăților de cheltuieli necesare pentru întreținerea sa doar de către D. M. ca, așa cum rezultă din înscrisuri, este în concordanță cu tot ceea ce au relatat martorii Vizitiu, Cruceru și Păvălaș.
S-a dat însă relevanță, în absența oricărei confirmări a conținutului lor concret din coroborarea cu alte probe, depozițiilor martorilor P. L. M. ("știu că pârâtul muncea foarte mult la firma de proiectare în construcții pe care o are și că se descurcă foarte tine") și Mărinceanu M. Ildiko ("de Ia defunctă știu că primea bani de la nepotul său pentru a-și plăti facturile..."), iar aceasta în condițiile în care prima instanță a evitat să observe și să dea importanța cuvenită unui aspect evident al stării de fapt: acela că pârâtul R. P. C. a încheiat contractul de întreținere în timpul cât el era student și nu a făcut în nici un fel dovada că ar fi obținut în toată perioada studenției, vreun venit care să îi fi permis executarea obligației contractuale asumate.
Deși aparent nu a dat importanță Adresei nr._ obținută de pârâți în timpul procesului de la S. de Autoritate Tutelară, act care atestă că la acest serviciu nu a existat vreo sesizare referitoare la executarea defectuoasă sau neexecutarea obligației de întreținere asumată de pârâtul R. P. C., prima instanță a evitat de fapt să abordeze aspectele esențiale care se leagă de conținutul acestei adeverințe: pe de o parte faptul că, în realitate, însăși absența unei astfel de sesizări confirmă ceea ce reclamanții au arătat în mod constant, respectiv împrejurarea că în tot timpul cât a trăit D. M. ca, aceștia nu au cunoscut încheierea contractului de întreținere. Iar prezența la notar a lui D. C. nu a însemnat cunoașterea acestui contract, dat fiind că acesta nu a participat în nici un fel la negocierea și încheierea actului. Orice participare a sa ar fi fost, de altfel, necesar să fie menționată de notarul public în încheierea de autentificare. Pe de altă parte, faptul că acel serviciu administrativ nici nu putea să fie în vreun fel sesizat cu privire la modul de executare a contractului, nefiind în atribuția sa verificarea acestor aspecte. Exclusiv instanțele judecătorești aveau și au competență în această privință.
În sfârșit, faptul că pentru a admite ca relevant în speță conținutul acestei adrese era necesar să se facă dovada neechivocă a împrejurării că D. M. ca a înțeles ea însăși corect și exact ce fel de act a încheiat cu pârâtul R. P. C. . Ori, din conduita sa, aceea că a continuat să-și achite singură toate cheltuielile, să se preocupe de tratamentul său medical, rezultă categoric contrariul, adică în nici un caz nu a înțeles că astfel urma să i se asigure de fapt întreținerea de care avea nevoie iar pârâtul era obligat la aceasta.
Este greșită, atât în sens de nelegalitate cât și de netemeinicie, și soluția pe care instanța de fond a adoptat-o în ceea ce privește cererea reconvențională înaintată de pârâții R. . Instanța de fond a admis ca fiind acte de acceptare tacită a moștenirii, făcute de pârâta R. G., faptul preluării unor bunuri și pe acela al încasării ajutorului de deces.
Și unele și celelalte nu pot fi reținute cu relevanta unor acte de asumare a însăși calității de moștenitoare, ele neavând semnificația unor acte de dispoziție sau de administrare a patrimoniului defunctei.
Cât privește încasarea ajutorului de deces și/sau a celui de înmormântare, acest act nu poate fi valorificat ca act de acceptare tacită a moștenirii întrucât: sumele reprezentând ajutorul de înmormântare nu aparțin de fapt patrimoniului defunctei ci sunt un ajutor dat de stat (sau de fostul angajator) doar familiei celui decedat sau celui care a arătat că s-a ocupat de înhumare și a făcut cheltuieli cu acest titlu. Însuși dreptul la obținerea unor astfel de sume se naște după decesul
persoanei, deci se naște în patrimoniul celor rămași din familie sau a persoanelor care s-au ocupat de înmormântare (statul sau angajatorul au de fapt o obligație asumată față de aceștia). Având destinația strictă de a compensa cheltuielile pentru înmormântare, acest ajutor primește caracterul actului pentru care sunt prevăzute. Ori, înmormântarea reprezintă un act cu caracter urgent și îndeplinit cu privire la persoana defunctului și nicidecum cu privire la patrimoniul acestuia.
Cu referire la obiectele pretins preluate de pârâta R. G. din patrimoniul def. D. M. ca, instanța de fond a greșit total deoarece:în primul rând, pentru că bunurile înșirate de pârâta R. G. că le-ar fi preluat din casa lui D. M. ca nu s-a dovedit că acestea ar fi avut o valoare patrimonială semnificativă, astfel încât prin aceasta să poată fi admise ca bunuri importante, a căror preluare să fie realizată exclusiv în calitate de moștenitor și nu pentru a elibera apartamentul în privința căruia urma să se exercita dreptul de proprietate al pârâtului R. P. C. ori ca simple amintiri. În al doilea rând, despre unele dintre aceste bunuri a arătat clar că, fie erau de fapt chiar ale pârâtei (de ex. blana, și aceasta de fapt un obiect de îmbrăcăminte vechi și deteriorat) și nu a făcut decât să le preia înapoi, fie erau amintire de la fratele lor decedat (serviciul de porțelan) și aveau pentru toți din familie exclusiv valoare sentimentală. În al treilea rând, însăși prin natura lor aceste bunuri, așa cum le-a indicat pârâta, erau bunuri prin nimic semnificative ci lipsite de orice importantă nu doar pentru patrimoniul defunctei ( de ex. o plapumă, bibelouri, un serviciu de masă de porțelan, o mașină de cusut Singer, un robot de bucătărie) ci pentru patrimoniul oricărei persoane. Iar dincolo de simpla lor înșiruire, pârâta nu a mai dovedit nimic referitor la aceste bunuri. Ca atare, preluarea lor rămâne cel mult în limitele unui act de simplă amintire, așa cum, de altfel, a și arătat martora Mărinceanu M. Ildiko - " după decesul defunctei am văzut-o personal pe pârâta R. G. aducând o blană, o mașină de cusut și 2 cutii, spunând că sunt amintiri de la mama ei".
În analiza acestei pretinse preluări de bunuri instanța de fond a greșit și prin aceea că a evitat să o analizeze în contextul în care pârâta R. G. era de fapt singura care avea cunoștință despre încheierea contractului de întreținere dintre fiul ei și D. M. ca. Ori, cum prin acel contract defuncta și-a transmis dreptul asupra singurului bun de valoare pe care îl deținea, pentru pârâtă nu a mai prezentat nici un fel de interes să facă vreun act de acceptare a succesiunii. Acea preluare de bunuri, imediat după data decesului, așa cum este afirmată, este un act căruia îi lipsește cauza (în sensul juridic al termenului, prevăzut în art. 966 C.civil), deci nici din acest punct de vedere nu poate fi privit ca un act valabil de acceptare a moștenirii.
Soluția corectă în privința cererii reconvenționale era astfel aceea de respingere atât a capătului privitor la constatarea calității de moștenitoare a pârâtei R. G., cât și a celui de evacuare a reclamantului D. C. din apartamentul nr. 7 din str. Donath bloc Turn VIII, capăt de cerere în egală măsură nefondat în condițiile în care reclamantul are calitatea de moștenitor al defunctei D. M. ca (declarația sa de acceptare fiind făcută în termenul legal și în formă autentică) iar bunul fiindu-i transmis acestuia, în cotă parte, prin efectul moștenirii legale. Deținerea exercitată de acesta este realizată deci pe baza unui titlu valabil.
În drep, s-au invocat: art. 282 și urm. C.pr.civ., art._ C.civil (1864), respectiv art. 700 și 966 C.civil (1864), art. 274 C.pr.civilă.
Împotriva aceleiași sentințe, a declarat apel și reclamantul D. C.,
solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate, rejudecarea cauzei pe fond cu consecința admiterii cererii de chemare în judecată și respingerea cererii reconvenționale a pârâților R. P. C. și R. G. .
În motivare, s-a arătat că hotărârea instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât nu a stabilit corect starea de fapt, a dat o apreciere trunchiată și limitată probațiunii administrate, a omis să analizeze probele în toată complexitatea lor, s-a limitat la aprecierea doar a unor anumite aspecte din
declarațiile martorilor propuși de pârâții reclamanți-reconvenționali și a aplicat greșit prevederile legale aplicabile în speță.
Obiectul acțiunii l-a constituit cererea privind rezoluțiunea contractului de întreținere pentru neexecutarea obligațiilor asumate de debitor din culpa acestuia, cu restabilirea situației anterioare de CF, precum și petite privind constatarea masei succesorale după defuncta D. M. ca și calitatea reclamanților de moștenitori după aceasta.
Temeiul de drept l-au constituit prevederile art. 1020 - 1021 Cod Civil, precum și prevederile art. 650 și urm. Cod Civil.
In dezvoltarea motivelor de apel, reclamantul D. C. s-a referit la aspecte similare celor expuse in apelul reclamantei.
Prin întâmpinarea depusă de intimații R. P. C. și R. G., au solicitat
respingerea ambelor apeluri ca nefondate, menținând în totalitate sentința atacată ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
In sustinerea pozitiei lor procesuale, intimatii au reierat apararile invocate in celelalte etape procesuale.
Prin decizia nr. 197/A/_ 2, Tribunalul Cluj a respins apelurile declarate de reclamanti. Decizia a fost atacata cu recurs.
Prin Decizia civilă nr. 4560/R/_ pronunțată în dosar nr._, Curtea de Apel C.
a admis în parte recursurile declarate de reclamantul D. C.
ANA împotriva deciziei civile nr. 197/A din_ T. ului C. pronunțată în dosarul nr._, pe care a casat-o în întregime și a trimis cauza pentru rejudecarea pe fond a apelurilor la aceeași instanță, Tribunalul Cluj.
A obligat pe reclamantul D. C. să plătească suma de 2.698,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru restantă pentru apel și suma de 6,2 lei, reprezentând timbru judiciar restant pentru apel.
A obligat pe reclamanta D. ANA, să plătească suma de 1.798,5 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și suma de 6,05 lei, reprezentând timbru judiciar, restante pentru apel.
In decizia de casare, nstanta de recurs a impus instantei de apel sa solutioneze apelurile reclamantilor in limita cererilor de apel, verificand hotararea primei instante prin prisma tuturor motivelor de apel,prin stabilirea corecta a situatiei de fapt si prin aplicarea legii,in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale.
Analizand sentinta atacata prin prisma motivelor si aparararilor invocate,a probatoriului administrat in cauza si a dispozitiilor legale incidente tribunalul conostata temeinicia apelurilor declarate in cauza avand in vedere urmatoarele considerente:
Prima instanta a evaluat eronat probatoriul administrat in cauza, retinand exclusiv declaratiile martorilor audiati la propunerea paratilor si ignorand declaratile martorilor audiati la propunerea reclamantilor, in considerarea faptului ca aceste din urma declaratii,in opinia instantei, nu sunt de natura sa releve o alta stare de fapt decat cea rezultata din declaratiile martorilor propusi de parati.
Martorii M. cean M. Ildiko si P. M., vecine ori prietene ale paratei R. G. au aratat in declaratia lor ca au intalnit-o de multe ori pe defuncta in casa fiicei sale
R. G., unde aceasta lua masa adeseori, ca fiica sa R. G. ii mai punea si pachete cu alimente pentru acasa, ca au vazut in multe randuri cand R. G. sau paratul R. P. C. ii dadeau defunctei bani pentru alimente sau plata facturilor.
Din declaratiile martorilor Pavalas Viorica si Cruceru Tamara, vecine si prietene ale defunctei,care se vedeau cu defuncta o data la doua zile cea dintai si zilnic cea din urma, reiese ca defuncta isi platea singura cheltuielile de bloc din pensie, martora Cruceru cunoscand acest aspect intrucat in cateva randuri i-a achitat defunctei cheltuielile de bloc iar aceasta i-a dat de inteles ca banii provin din pensie .
De asemenea, martorele au aratat ca nepotul defunctei, R. P. C. o vizita pe aceasta o data la o saptamana sau alteori o data la doua saptamani,ca ii aducea
suc si fructe. Martorele au aratat ca defuncta se plangea ca ii este greu sa se descurce iar daca nu ar fi fiica sa Mioara,respectiv reclamanta D. M. nu stie ce s-ar face. Martora Pavalas a aratat ca defuncta ii starnea mila astfel incat ea insasi o ajuta cum putea, dandu-i ulei, zahar ,muraturi gratis sau alte asemenea produse in functie de ce avea .
Martorele au mai aratat ca in ultimii ani ai vietii sale nu au vazut-o pe defuncta D. Mihalca avand obiecte noi de imbracaminte sau incaltaminte.
Coroborand sustinerile celor doua categorii de martori, concluzionam ca observatia primei instante este corecta partial, in sensul ca declaratiile martorilor propusi de reclamanti nu contrazic faptele relatate de martorii propusi de parati,caci pot sa corespunda realitatii si unele si altele, insa concluzia ce se desprinde din toate declaratiile martorilor coroborate este alta decat cea retinuta de prima instanta.
Potrivit clauzelor contractuale,intretinerea la care s-a obligat paratul R. P.
C. fata de defuncta D. M. ca consta in asigurarea a trei mese zilnice,plata facturilor de apa,gaz,electricitate,telefon,cheltuieli de bloc,plata medicamentelor si a cheltuielilor de spitalizare,achizitionarea de imbracaminte si incaltaminte.
Asadar, paratul trebuia sa asigure bunicii sale trei mese zilnice. Astfel fiind, daca sustinerile martorilor propusi de parati sunt conforme cu realitatea,iar defuncta lua adeseori masa la fiica sa R. G. acasa,de circa doua trei ori pe saptamana, dupa cum se deduce din declaratia martorei M. cean,avand in vedere ca o saptamana are 7 zile iar intretinatorul ar fi trebuit sa asigure defunctei 21 de mese intr-o saptamana, acele doua trei mese luate in casa fiicei sale R. G. nu acopera integral obligatia de alimente asumata de intretinator.
Martorele audiate la solicitarea paratilor au sustinut ca defunctei i se ducea mancare acasa,insa apreciem nedovedit acest fapt intrucat relatarile martorilor au sub acest aspect sursa de informatie sustinerile paratiilor,fiind astfel o proba indirecta.
Ca alimentele oferite defunctei in casa fiicei sale erau neindestulatoare pentru defuncta ,rezulta din faptul ca aceasta se plangea prietenelor sale ca se descurca greu si accepta ajutorul acestora in alimente.
Despre defuncta martorii audiati in cauza, atat cei propusi de reclamanti cat si cei propusi de parati au vorbit ca despre o femeie discreta,astfel incat concluzionam ca genul acesta de persoana nu ar fi acceptat ajutorul de maniera celui oferit de martora Pavalas daca nu ar fi fost nevoita.
Desi potrivit clauzelor contractuale, paratului R. P. C. ii revenea obligatia de a suporta plata cheltuielilor de bloc, din declaratia martorei Cruceru Tamara rezulta ca acestea erau achitate de catre defuncta din pensie, nefiind suportate asadar de catre intretinator.
Obligatia de intretinere este una continua care trebuie executata permanent,constant,in ritmul nevoii intretinutului.
Data fiind natura speciala a prestatiei, aceasta trebuie sa fie executata complet pentru a fii socotita corespunzatoare. In speta, probatoriul testimonial administrat in cauza duce la concluzia ca paratul R. P. C. nu a facut dovada ca a executat complet prestatia de intretinere asumata fata de defuncta, caci prestatia in alimente nu a fost completa, nu a asigurat defunctei imbracaminte si incaltamite, or este exclus ca in cei sapte ani in care sa derulat contractul, defuncta sa nu fi avut nevoie sa astfel de articole;nu a asigurat defunctei plata cheltuielilor de bloc pe care aceasta le-a platit singura din pensie.
Nici in ceea ce priveste obligatia in alimente, nu este dovedit fara echivoc ca aceasta a fost asigurata de intretinator, caci probatoriul administrat in cauza a dovedit ca mesele oferite defunctei erau servite de fiica sa R. G. .
Imprejurarea ca in fata unor persoane straine, de fata fiind si fiica si nepotul sau, defuncta a sustinut ca este foarte multumita de grija ce i-o arata nepotul sau, nu are nici o valoare,caci nu ar fi fost de asteptat ca defuncta sa se planga de rudele
sale in fata unor straini si mai putin probabil sa le aduca critici acestora cu ei de fata.
Defuncta s-a plans insa de conduita nepotului sau in fata prietenelor sale apropiate, reprosandu-i acestuia ca nu-i da nimic,ca de cand s-a insurat a fost in vizita le ea de doua ori cate 5 minute,ca nu-si face niciodata timp de ea.Iata deci ca defuncta era nemultumita profund de nepotul sau, insa a fost discreta in manifestare acestei nemultumiri.
Obligatia de intretinere este in esenta intuitu personae si netransmisibila.Desigur ca partile contractante pot conveni ca obligatia de intretinere sa fie executata si prin intermediul unui tert, nefiind ilicita o astfel de intelegere,insa o intelegere de aceasta natura fiind nespecifica conventiei, trebuie sa fie neechivoca. Or, in speta nu s-a dovedit existenta unei intelegeri existenta intre intretinuta si intretinator in sensul ca in parte prestatia intretinatorului sa fie asigurata prin intermediul mamei sale R. G. .In aceste conditii tot ajutorul dat de parata R. G. mamei sale nu poate fii contabilizat in contul obligatiei contractuale de de intretinere asumata de R. P. C. fata de bunica sa,ci doar in contul obligatiei naturale de intretinere a parintelui aflat in nevoie, pe care o avea fiica R. G. fata de mama sa.
Prin raportare la dispozitiile art.1020-1021 Cod.Civ, neindeplinirea completa a intretinerii de catre paratul R. P. calin face intemeiata actiunea reclamantilor in rezolutiunea contractului de intertinere incheiat intre paraul R. P. C. si defuncta R. M. ca.
Astfel criticile referitoare la solutia data de instanta actiunii principale este intemeiata.
Sunt intemeiate si criticile aduse solutiei date de prima instanta cererii reconventionale.
De altfel din cuprinsul deciziei de casare rezulta ca instanta de recurs a dezlegat aceasta chestiune, statuand in considerente ca insusirea de catre parata R.
G. a bunurilor enumerate in motivare cererii reconventionale nu reprezinta acte de acceptare tacita a mostenirii defunctei D. M. ca, deoarece nu s-a dovedit ca acele bunuri faceau parte din patrimoniul defunctei,nu s-a dovedit ca referitor la acele bunuri a facut acte de folosinta sau administrare definitiva,ori acte de dispozitie,acele bunuri aveau o valoare neinsemnata atat pentru patromoniul defunctei,cat pentru orice alt patrimoniu astfel incat insusirea lor se poate socoti ca fiind facuta in ideea acceptarii succesiunii si nu ca simple amintiri.
Dezlegarile date de instanta de recurs fiind in drept sunt obligatorii pentru instanta de rejudecare, dupa cum prevede art.315 Cod.Pr.Civ.
In rejudecare nu au survenit elemente probatorii noi sub aspectele sesizate mai sus, astfel incat cele statuate de instanta de recurs sunt valabile in continuare.
Astfel singura concluzie temeinica si legala este aceea ca parata R. G. nu a dovedit acceptarea succesiunii mamei sale si prin urmare a ramas straina de mostenirea acesteia.
Prin prisma considerentelor retinute, vazand dispoztitiile art 294-296 Cod.Pr.Civ. instanta va admite apelul declarat de reclamanti împotriva Sentinței civile nr. 5680/2011 pronunțată la data de_ în dosarul nr._, pe care o va schimba, astfel:
Va admite acțiunea formulată de reclamanții D. ANA și D. C. împotriva pârâților R. G., P. ADNREI, R. P. C. și, în consecință:
In temeiul art. 669 cod civil va constata calitatea reclamantelor de succesori ai defunctei D. M. CA, decedată la data de_ .
In temeiul disp. art. 700 si 689 Cod civil va constata că pârâții D. A. și
R. G. sunt străini de moștenirea defunctei prin neacceptarea în termen a moștenirii.
In temeiul art. 1020-1021 Cod civil va dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 267/_ de BNP M. L. încheiat între
defunctă și pârâtul R. P. C., având ca obiect apartamentul nr. 7, situat în C. -
N., str. Donath, Bloc Turn VIII, înscris în CF nr. 91243 C. -N., nr. topo 21216/S/VII din culpa debitorului obligației de întreținere.
In temeiul art. 36 din Legea 7/1996 se va dispune radierea din CF a dreptului de proprietate al întreținătorului și reînscrierea dreptului de proprietate al defunctei.
In temeiul art. 650 Cod civil se va constata că masa succesorală rămasă după defuncta D. M. CA este alcătuită din imobilul de mai sus si va obliga paratii sa predea reclamantilor succesiunea.
In temeiul art. 22 din Legea 7/1996 se va dipune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților în cote de 1/2 parte fiecare, cu titlul de moștenire.
Va fi respins cererea reconventionala.
In temeiul disp. art. 274 Cod pr.civ. va obliga pârâții R. G. și R. P. C. să plătească apelantei D. ANA suma de 3743,2 lei cheltuieli de judecată la fond- primă instanță.
Va fi meninuta solutia soluția dată excepției lipsei calității procesuale active.
In temeiul art. 274 Cod pr.civ. va obliga intimații R. G. și R. P. C. să plătească apelanților cheltuieli de judecata in apel in suma de 4959 lei apelantului D. C. si 7208 lei apelantei D. ANA.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții D. ANA și D. C. împotriva Sentinței civile nr. 5680/2011 pronunțată la data de_ în dosarul nr._, pe care o schimbă, astfel:
admite acțiunea formulată de reclamanții D. ANA și D. C. împotriva pârâților R. G., P. ADNREI, R. P. C. și, în consecință:
Constată calitatea reclamantelor de succesori ai defunctei D. M. CA, decedată la data de_ .
Constată că pârâții D. A. și R. G. sunt străini de moștenirea defunctei prin neacceptarea în termen a moștenirii.
Dispune rezoluțiunea contractului de întreținere autentificat sub nr. 267/_ de BNP M. L. încheiat între defunctă și pârâtul R. P. C., având ca obiect apartamentul nr. 7, situat în C. -N., str. Donath, Bloc Turn VIII, înscris în CF nr. 91243 C. -N., nr. topo 21216/S/VII din culpa debitorului obligației de întreținere.
Dispune radierea din CF a dreptului de proprietate al întreținătorului și reînscrierea dreptului de proprietate al defunctei.
constată că masa succesorală rămasă după defuncta D. M. CA este alcătuită din imobilul de mai sus.
Obligă pârâții să predea reclamanților succesiunea.
dispune înscrierea în CF a dreptului de proprietate al reclamanților în cote de 1/2 parte fiecare, cu titlul de moștenire.
respinge cererea reconvențională .
Obligă pârâții R. G. și R. P. C. să plătească apelantei D. ANA suma de 3743,2 lei cheltuieli de judecată la fond-primă instanță.
Menține soluția dată excepției lipsei calității procesuale active.
Obligă intimații R. G. și R. P. C. să plătească apelanților suma de 4959 lei apelantului D. C. iar 7208 lei apelantei D. ANA.
Obligă intimații să plătească Statului suma de 3598 lei reprezentând taxa de timbru în recurs de plata căreia a fost scutit recurentul D. .
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică din data de_ .
Președinte,
V. G.
Judecător,
C. -V. B.
Grefier,
C. -G. H.
| ← Decizia civilă nr. 373/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 435/2013. succesiune → |
|---|
