Decizia civilă nr. 4599/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
ROMÂNIA CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.4599/R/2013
Ședința publică din data de 3 decembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: D. -L. B. - vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
Judecători: A. C.
V. M. - președintele Curții de Apel Cluj
Grefier: S. - D. G.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții G. I., G. M., G.
G. A., G. M. L. împotriva deciziei civile nr. 283/A/_, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._, privind și pe reclamanta I. ANA, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâților recurenți, doamna avocat A. Petrea cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind reclamanta intimată și mandatarul acesteia, domnul Vaida V. și pârâții recurenți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și formulat în termenul legal, a fost comunicat intimatei și este timbrat cu suma de 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamanta intimată prin precizările scrise depuse la dosar prin serviciul de registratură al instanței la data de 27 noiembrie 2013, solicită respingerea recursului ca fiind netemeinic și nelegal cu obligarea recurenților pârâți la plata cheltuielilor de judecată, solicitând judecarea cauzei în lipsa sa de la dezbateri conform prevederilor art. 242, alin.(2), C.pr.civ.
Reprezentanta pârâților recurenți arată că au inițiat demersuri pentru o rezolvare pe cale amiabilă a litigiului, însă fără o finalitate.
Depune la dosar copia cererii înaintate reclamantei intimate în scopul soluționării pe cale amiabilă a litigiului, ( fila 30 din dosar ).
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantei pârâților recurenți în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului, modificarea deciziei recurate pronunțată de Tribunalul Cluj cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanta I. Ana, fără cheltuieli de judecată.
C U R T E A
Deliberând, reține că:
I. Prin sentința civilă nr. 684 din 17 mai 2012 a Judecătoriei D., pronunțată în dosarul nr._
, a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reclamanta I. Ana împotriva pârâtului G. A., având ca obiect desființarea lucrărilor
autonome cu caracter durabil (gard și clădire) edificate pe terenul reclamantei, cu 1093 lei cheltuieli de judecată în favoarea pârâtului.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a avut în vedere, în principal, următoarele:
Prin Titlul de proprietate nr._ s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei P. Dochia pentru parcela de 1055 mp., teren arabil în intravilan
C. .
Prin certificatul de moștenitor nr. 119/2002 s-a constatat că după defuncta
P. Dochia decedată la_ singura moștenitoare este reclamanta, masa succesorală fiind compusă din cota de 5/8 parte din locuința situată în Chiuiești sat. V. C. nr.15, casă cu teren în suprafață de 1000 mp., proprietate extratabulară.
Cu titlul de proprietate nr._ s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitului G. A. pentru parcela de 6610 mp teren intravilan din V.
C. .
La_, pârâtului i s-a eliberat autorizația de construcție nr. 2/615 pentru executarea unei locuințe parter + mansardă amplasată pe terenul înscris în titlul de proprietate nr._ .
Din interogatoriul luat pârâtului rezultă că, acesta nu recunoaște pretențiile reclamantei și consideră că pentru construcția edificată pe terenul înscris în titlul de proprietate a respectat dispozițiile autorizației de construcție eliberate la_ .
Prin Ordonanța nr. 90/P/2006 pronunțată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Dej, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului pentru infracțiunea de tulburare de posesie prevăzută de art. 220 Cod penal.
Având în vedere că atât parcela pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate antecesoarei reclamantei, cât și parcela pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pârâtului nu sunt identificate cu date de C.F., nu este stabilită clar linia de demarcație dintre cele două proprietăți, faptul că părțile nu au fost de acord cu efectuarea unei expertize tehnice pentru a stabili amplasamentul acestor parcele raportat la dispozițiile înscrise în cele două titluri de proprietate, precum și împrejurarea că reclamanta nu a făcut dovada prin nici un mijloc de probă că pârâtul a ocupat o parte din terenul proprietatea antecesoarei sale amplasând pe această parcelă un gard și o clădire, s-a constatat că nu sunt întrunite condițiile art. 480 C.civ. și s-a respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta I. Ana
, admis prin decizia civilă nr. 283/A din 30 mai 2013 cu consecința schimbării sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâților la desființarea lucrărilor autonome cu caracter durabil (gard și clădire) efectuate pe terenul reclamantei.
Au fost obligați intimații, ca succesori ai pârâtului decedat în timpul procesului, la plata sumei de 1960 lei cheltuieli de judecată.
A fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de intimați, precum și excepția nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ emis în favoarea defunctei P. Dochia.
În motivarea deciziei s-au arătat, în principal, următoarele:
Excepția prescripției extinctive a dreptul la acțiune a fost respinsă ca neîntemeiată, deoarece pretenția reclamantei are la bază dreptul său de proprietate asupra terenului ocupat cu gardul și parte din construcție de către pârâtul G. A.
. Prin cererea sa reclamanta urmărește tot apărarea dreptului de proprietate, cerere care este imprescriptibilă.
A fost respinsă și excepția nulității absolute a titlului de proprietate nr._ emis în favoarea defunctei P. Dochia, nefiind o excepție în sensul dispozițiilor art. 137 C.pr.civ. Această excepție îmbracă forma unei veritabile acțiuni care presupune
o anumită procedură de judecată și nu poate fi soluționată pentru prima dată în calea de atac a apelului.
Reclamanta-apelantă I. Ana a solicitat instanței obligarea pârâtului-intimat
G. A. la desființarea lucrărilor autonome cu caracter durabil, respectiv gard și clădire, efectuate pe terenul proprietatea sa.
În cursul procesului, la data de_, pârâtul G. A. a decedat, iar la solicitarea reclamantei au fost introduși în cauză moștenitorii G. M., G. I. ,
G. G. A. și G. M. L. .
Pentru determinarea terenurilor, proprietatea părților s-a dispus de către tribunal efectuarea unei expertize tehnice de către expert B. Aurel.
Constatările expertului au fost în sensul că, imobilul reclamantei este înscris în TP nr. 3167/892/_ cu parcela 20/1 din tarla 1 în suprafață de 1055 mp și care se identifică în CF nr. 503 Chiuești cu nr. top 2899/1/1 în suprafață de 1122 stj.p. (4036 mp.), având ca proprietari tabulari Zsorzs Domnika, căsătorită Zsorzs I. și Zsorzs Athanasz, minor.
Din punct de vedere administrativ, terenul reclamantei este situat în com. Chiuești, sat V. C. nr.15. În urma măsurătorilor a rezultat o suprafață de 1271 mp din care 1216 mp este suprafață liberă și 55 mp reprezintă zona de suprapunere cu parcela pârâtului G. Alexandru.
Imobilul pârâtului este înscris în TP nr. 3167/898/_ cu parcelele 17, 17/1, 17,2 din tarla 1 în suprafață de 6610 mp și care se identifică în CF nr. 503 Chiuești cu nr. top 2899/1/1 în suprafață de 1122 stj.p. (4036 mp.), având ca proprietari tabulari Zsorzs Domnikafey, Zsorzs Hlerne și Zsorzs Athanasz, minor.
Din punct de vedere administrativ, terenul reclamantei este situat în com. Chiuești sat V. C. nr.17. În urma măsurătorilor a rezultat o suprafață de 6896 mp. din care 6841 mp. este suprafață liberă și 55 mp. reprezintă zona de suprapunere cu parcela reclamantei I. Ana.
Având în vedere că cele două terenuri care se învecinează nu sunt cadastrate, nu sunt în totalitate îngrădite și nu au fost scoase din punct de vedere topografic din indiviziune, având o parte din strămoși comuni, expertul a analizat folosința și punerea în posesie în baza Legii nr.18/1991. Un alt indiciu important, spune expertul este gardul vechi, de zeci de ani, care a existat între cele două proprietăți și care trecea prin spatele casei vechi, unde se mai păstrează câțiva stâlpi de lemn, chiar și în zona unde s-a construit.
Expertul a stabilit că gardul nou edificat de pârât nu respectă vechiul aliniament.
Concluziile raportului de expertiză tehnică sunt în sensul că linia de hotar dintre cele două parcele determinate de punctele 731, 17, 18, 19, 22, 23, 79, 30 a fost stabilită în planul de punere în posesie (anexa nr.5) unde gardul vechi din sârmă ghimpată (17, 18, 19, 22, 2, 79, 30) coincide cu linia de hotar desenată în planul de punere în posesie.
În final expertul a stabilit că suprafața de teren ocupată de pârât din proprietatea reclamantei este de 55 mp. și suprafața de teren ocupată din proprietatea reclamantei de construcția edificată de pârât este de 4 mp.
Din întreg probatoriul administrat rezultă cu certitudine că pe o porțiune din terenul, proprietatea reclamantei, se află amplasate gardul și clădirea edificate de pârâtul G. A. . Obligația pârâtului de a-și ridica construcțiile de pe terenul reclamantei derivă din caracterele dreptului de proprietate. În condițiile art. 480 C.civ., reclamanta are dreptul de a dispune juridic de bunul său și de a-l folosi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâții G. I., G. M., G.
A., G. M. L.
, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii reclamantei, deoarece:
Acțiunea reclamantei este prescrisă conform prevederilor art. 3 și 7 din Decretul nr. 167/1958, în condițiile în care gardul a cărui demolare se solicită a fost edificat în anul 2006. În lipsa unei cereri în revendicare cu privire la suprafața de teren ocupată, cererea privind desființarea gardului nu poate fi considerată imprescriptibilă.
Excepția nulității absolute parțiale a titlului de proprietate emis în favoarea reclamantei trebuia cercetată pe fondul ei, în temeiul prevederilor art. 2 din Decretul nr. 167/1958, astfel că instanța de apel a greșit atunci când a refuzat analizarea ei.
Deși în cauză au fost invocate și dispozițiile art. 494 C.civ. 1865, instanța de apel nu a analizat și aceste apărări. T. ul era dator să verifice îndeplinirea condițiilor cerute de art. 494 C.civ. cu privire la desființarea construcțiilor edificate pe terenul altuia.
Intimații au disponibilitatea de a despăgubi pe reclamantă, plătindu-i contravaloarea suprafeței de 55 mp teren, fiind de văzut și că edificarea construcțiilor de către antecesorul recurenților s-a făcut cu bună-credință, în baza unei autorizații de construire legal emise.
Reclamanta intimată a formulat întâmpinare
, solicitând respingerea recursului ca nefondat (f. 14).
Cu privire la recursul declarat, Curtea are în vedere următoarele
:
Contrar celor arătate de recurenți, excepția dreptului la acțiune a fost în mod legal respinsă de către instanța de apel.
Prin acțiunea sa, reclamanta tinde la a-și apăra însuși dreptul de proprietate pe care și-l afirmă cu privire la terenul pe care antecesorul recurenților a edificat construcțiile litigioase. Așa fiind, nu era necesar ca reclamanta să fi solicitat inclusiv revendicarea suprafeței de teren pe care s-a construit, neexistând nicio îndoială asupra faptului că în măsura în care ar obține desființarea construcțiilor, reclamanta ar putea fi pusă în situații de a-și exercita în mod integral prerogativele specifice calității de proprietar al terenului.
Or, acțiunea în revendicare imobiliară este, ca regulă, imprescriptibilă.
Recurentul este însă întemeiat în ce privește critica îndreptată contra refuzului instanței de apel de a analiza excepția nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._ emis în favoarea numitei P. Dochia, antecesoarea reclamantei.
Deși T. ul, împrumutând limbajul întrebuințat în cuprinsul art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privind prescripția extinctivă, califică susținerile pârâților ca fiind o excepție, este just a observa că aserțiunile privitoare la nulitatea absolută a unui act juridic îmbracă forma unei apărări de fond atunci când autorul lor nu a înțeles să deducă judecății ca pe o veritabilă pretenție - înțeleasă ca cerere în justiție
- asupra căreia instanța să fie datoare a se pronunța.
Chiar și astfel, apărarea de fond invocată, integrată fiind ansamblului de mijloace de apărare pus la dispoziția pârâtului din proces, se impune a fi examinată de către instanța înaintea căreia a fost, în condițiile legii, invocată, dezlegarea ei urmând a se face însă nu prin dispozitivului hotărârii (precum în cazul cererilor deduse judecății), ci în cuprinsul considerentelor. Aceasta nu exclude obligația instanței de a verifica, prin administrarea tuturor probelor necesare, temeinicia apărării formulate.
Întrucât instanța de apel nu a procedat astfel, preferând a lăsa apărarea necercetată sub motivul că ar trebui pornită o veritabilă - și distinctă - acțiune civilă, rămâne că un important aspect al cauzei a rămas necercetat.
Se impune, așadar, admiterea pentru acest motiv a recursului în baza art. 312 alin. 5 C.pr.civ., casarea deciziei și trimiterea cauzei spre rejudecare în apel la Tribunalul Cluj spre a se cerceta pe fondul ei apărarea pârâților privitoare la
nulitatea absolută parțială a titlului de proprietate emis în beneficiul antecesoarei reclamantei.
În funcție de rezultatul acestor verificări, instanța de apel va analiza, după caz, și incidența în cauză a prevederilor art. 494 C.civ. de la 1865.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de pârâții G. I., G. | M., G. | G. A., G. | |
M. | L. împotriva deciziei civile nr. 283/A din _ | a T. | ului Cluj, |
pronunțată în dosar nr._, pe care o casează, dispunând trimiterea cauzei pentru rejudecare în apel la același tribunal.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 03 decembrie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. -L. B. A. C. V. M.
GREFIER
S. -D. G.
Red.VM/dact.MS 3 ex./_
Jud.apel: C.A.Cimbrudean/ C.V.Balint Jud.fond: C.I.Mînzat
| ← Decizia civilă nr. 74/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 195/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
