Decizia civilă nr. 345/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Cod operator de date cu caracter personal 3184
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 345/A/2013
Ședința publică din_ Completul compus din: Președinte: O. R. G. Judecător: Ana-SS Grefier: G. -C. Ț.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâtul apelant S. P. împotriva Sentinței civile nr. 5003/_, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Turda, privind și pe intimata M. S., având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul personal și asistat de avocat Druhora F. și reprezentantul intimatei, avocat Șerban D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 iunie 2013, prin registratura instanței s-a depus la dosar din partea apelantului Răspuns la întâmpinare, prin care solicită înlăturarea apărărilor intimatei
M. S. .
Se comunică un exemplar din Răspunsul la întâmpinare cu reprezentantul intimatei.
Reprezentantul apelantului depune la dosar extras CF nr. 51875 Ciurila, nr. CF vechi 207 S., din care comunică un exemplar cu reprezentantul intimatei.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri.
Nemaifiind alte cereri de formulat în probațiune, instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul pe apel.
Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat în scris, în principal anularea sentinței și trimiterea cauzei pentru o nouă judecată Judecătoriei Turda, iar în subsidiar schimbarea sentinței în tot, în sensul respingerii cererii reclamantei ca efect al admiterii excepției autorității puterii de lucru judecat a hotărârii pronunțate de Judecătoriei Turda, rămasă definitivă prin decizia nr. 540/A/2003 a T. ului C. și irevocabilă prin Decizia nr. 2108/2003, pronunțată de Curtea de Apel. În ipoteza respingerii excepției autorității de lucru judecat, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiate. Solicită de asemenea, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul intimatei solicită respingerea apelului, cu consecința menținerii sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, conform motivelor invocate în cuprinsul întâmpinării, cu cheltuieli de judecată. În ce privește excepția autorității de lucru judecat, arată că în speță nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, după cum a reținut și instanța de fond.
T. UL
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 5003/2012, pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr._,
a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. S., invocată de către pârât prin întâmpinare.
A fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta M. S., împotriva pârâtului S. P., având ca obiect revendicare.
A fost obligat pârâtul să predea reclamantei în posesie terenul în suprafata de teren 9601 mp neafectat de dreptul de superficie din imobilul înscris în CF 207 S., nr. top. 4/2/1.
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 6496 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit extrasului de carte funciară depus la dosar, imobilul în litigiu este înscris în C.F. nr. 207 S., A.1, nr. topo 4/2/1, având destinația "grădină"; în suprafata de 10.201 mp, având ca proprietar tabular pe reclamanta M. S. . Asupra imobilului înscris în CF 207 S., nr. top. 4/2/1 este înscris dreptul de superficie în favoarea pârâtului S. P. .
Prin cererea promovată de reclamanta M. S. s-a solicitat să fie obligat pârâtul S. P. să predea posesia suprafaței de teren înscrisă în
C.F. nr. 207 S., nr. topo 4/2/1, neafectată de dreptul de superficie, în suprafață de 9601 mp, reclamanta întemeindu-și pretențiile pe înscrierile din foaia B+2 și B+9 a C.F. nr. 51875 Ciurila provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 207 S., nr. topo 4/2/1.
Potrivit art. 563 alin.1 din Noul Cod Civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deține fără drept. El are, de asemenea, dreptul la despăgubiri, dacă este cazul.
Deliberând cu prioritate asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive, din perspectiva dispozițiilor art. 137 alin.1 Cod. pr. Civ. instanța reține că, în drept, calitatea procesuala este titlul legal care îndreptățește o persoană sa fie parte intr-un anumit proces, desemnând titularul dreptului de a acționa in judecata si in același timp persoana împotriva căreia se poate exercita acțiunea. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.
Acțiunea în revendicare reprezintă acea acțiune în justiție prin intermediul căreia reclamantul - care se pretinde proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia - solicită instanței să i se recunoască dreptul său exclusiv de proprietate asupra bunului, cu consecința obligării pârâtului - care stăpânește bunul respectiv - la restituirea acestuia.
Raportat la considerentele anterior expuse, instanța constată că excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei M. S. este neîntemeiată, întrucât reclamanta, care se pretinde titularul dreptului de proprietate, justifică pe deplin calitate procesuala activa intr-o actiune in
revendicare, motiv pentru care se va respinge excepția lipsei calității procesuale active invocată de către pârât prin întâmpinare.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că, față de natura juridică și conceptul acțiunii în revendicare, în cadrul judecării acesteia, fiecare dintre părțile implicate va trebui să indice și să depună titlul
(temeiul) în baza căruia pretinde anumite drepturi cu privire la bunul revendicat.
Astfel, reclamantul va indica și va depune la dosar (sau va dovedi cu eventuale alte mijloace de probă) titlul în baza căruia pretinde că are calitatea de proprietar exclusiv al bunului, iar pârâtul, în mod asemănător, va indica și va depune la dosar (sau va dovedi cu eventuale alte mijloace de probă) titlul în baza căruia pretinde că are dreptul de a deține sau poseda bunul respectiv.
În spetă, reclamanta are calitatea de proprietară tabulară asupra imobilului înscris în CF S. nr. 207, nr. top. 4/2/1 în suprafață totală de
10.201 mp., fiind înscrisă sub nr. B 25 și 26 în temeiul sentinței civile nr. 1683/1998 a pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 1423/1997.
Pârâtul nu a contestat faptul că ocupă intreaga suprafață de 10.201 mp a terenului identificat cu nr. top. 4/2/1, invocând drept titlu de proprietate opozabil reclamantei sentința civilă nr. 4967/2002, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul civil nr. 1862/2002.
Contrar susținerilor pârâtului, instanța constată, din examinarea extraselor de carte funciară depuse la dosar, că în favoarea pârâtului S.
P. a fost înscris dreptul de superficie asupra terenului aferent construcției edificate pe terenul identificat cu nr. top. 4/2/1, iar nu asupra întregului teren având destinația "grădină"; în suprafata de 10.201 mp ( file 12, 23). Cât privește suprafața de teren neafectat de dreptul de superficie, instanța consideră relevantă adeverinta nr. 179/_ emisă de către Primăria com. Ciurila, din cuprinsul căreia rezultă că reclamanta s-a înregistrat în evidențele primăriei cu suprafata de 9601 mp( fila 10).
Cu privire la dovada dreptului de proprietate, trebuie reținut că în conformitate cu prevederile art. 56 din Legea nr. 71/2011, prevederile din noul cod civil referitoare la proba dreptului de proprietate cu extrasul de carte funciară pentru imobilele înscrise în cartea funciară si mai ales la caracterul constitutiv al înscrierilor în cartea funciară se aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ- teritorială si deschiderea, la cerere sau din oficiu, a cărților funciare pentru
imobilele respective. Totodată, potrivit art. 77 din Legea nr. 71/2011, înscrierile în cartea funciarã efectuate în temeiul unor acte ori fapte juridice încheiate sau, dupã caz, sãvârsite ori produse anterior intrării în vigoare a noului Cod civil vor produce efectele prevãzute de legea în vigoare la data încheierii acestor acte ori, dupã caz, la data sãvârsirii sau producerii acestor fapte, chiar dacã aceste înscrieri sunt efectuate dupã data intrãrii în vigoare a noului Cod civil.
În situația imobilelor evidențiate în regim real de publicitate, acțiunea în revendicare se întemeiază pe înscrierile operate în cartea funciară, titularul dreptului înscris putând opune dreptul său oricărei persoane care pretinde un drept real, indiferent de titlul pe care îl deține, dacă acesta din urmă nu are înscris dreptul în cartea funciară.
Prin urmare, cat timp dreptul de proprietate al reclamantei este înscris in cartea funciara, se prezuma conform art. 30 din Legea nr.7/1996 că dreptul exista în favoarea acesteia, astfel ca, o comparare de titluri nu este posibilă.
Mai trebuie reținut că sentința civila nr. 4967/2002 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 1862/2002 de care se prevalează pârâtul a avut în vedere o situație de carte funciară care s-a modificat ulterior ca urmare a reîntabulării dreptului de proprietate a lui M. V. și M. S.
, prin încheierea 1919/_, astfel încât, în prezent, M. S. este proprietar tabular asupra imobilului înscris în CF S. nr.207, nr.top.4/2/1 în suprafață totală de 10.201 mp.
Față de considerentele de fapt și de drept anterior expuse, instanța a reținut faptul că reclamanta a probat dreptul de proprietate asupra imobilului, a admis acțiunea civilă formulată și a obligat pârâtul să predea reclamantei în posesie terenul în suprafata de 9601 mp neafectat de dreptul de superficie din imobilul înscris în CF 207 S., nr. top. 4/2/1.
În temeiul art. 274 și art. 276 Cod. proc.civ., reținând culpa procesuală a pârâtului instanța a obligat pârâtului la plata sumei de 6496 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, taxă judiciară de timbru, timbru judiciar.
Pârâtul S. P. a formulat apel împotriva Sentinței civile nr. 5003/2012,
pronunțată de Judecătoria Turda în dosar nr._, precum și împotriva încheierii fr. nr. din_ pronunțata de Judecătoria Turda în dosarul civil nr._, în temeiul art. 282 - 298 CPC (1865) .
Prin apelul formulat, pârâtul a solicitat admiterea apelului și, în principal, anularea sentinței civile nr. 5003/2012 si trimiterea cauzei pentru o noua judecată Judecătoriei Turda, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței apelate in sensul, pe excepție: respingerea cererii reclamantei M.
S. ca efect al admiterii excepției autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 4967/2002 pronunțata de Judecătoria Turda in dosarul nr. 1862/2002 rămasa definitiva prin decizia civila nr.540/A/2003 data in dosarul 1687/2003 al T. ului C. Secția Civila si devenita irevocabila prin decizia nr.2108/2003 pronunțata in dosarul nr.5053/2003 a Curții de Apel
C. . Pe fond, a solicitat respingerea cererii reclamantei M. S. ca neîntemeiată, cu cheltuieli de judecată la fond si in apel.
În motivare, apelantul a arătat că hotărârea și încheierea apelate sunt vădit netemeinice, pentru considerentele ce urmează:
În principal - anularea cu trimitere spre rejudecare.
In speța se constata ca prima instanța a refuzat practic sa compare conținutul titlurilor părților - argumentul invocat fiind, daca nu străin de natura si caracterul pricinii, atunci cu certitudine generat de interpretarea si aplicarea greșita a art.30 din Lg.7/1996.
Este unanim statuat in jurisprudența si doctrina ca in materia petitoriului in revendicare imobiliara instanței îi revine obligația sa compare titlurile ce se opun ori de cate ori ambele părți invoca titluri de proprietate - urmând a se da preferința celui mai caracterizat.
Indubitabil ca in speța de fata părțile litigante au invocat fiecare propriul titlu de proprietate ceea ce înseamnă ca cercetarea fondului este obligatoriu si posibil a se realiza numai prin compararea titlurilor.
Argumentul pentru care judecătorul de fond a refuzat compararea titlurilor este discutabil din punct de vedere legal si juridic aici invocându- se art.30 din Legea 7/1990 in varianta anterioara Legii 71/2011.
Argumentele pentru care o atare susținere nu poate fi primita sunt următoarele:
O prima observație: prima instanța a invocat intr-o modalitate vădit superficiala art.30 din legea 7/1906 - fără sa expună textul statuat de legiuitor.
Textul art.30 alin(l) din Lg.7/1996 in forma anterioara Lg.71/2011 este așa: "Daca in cartea funciara s-a înscris un drept real, In condițiile prezentei legi, in folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista in folosul el, daca a fost dobândit sau constituit cu buna credința, cat timp nu se dovedește contrariul";
Legiuitorul nu a statuat aici o prezumție absoluta ceea ce inseamnă ca nici judecătorul nu poate conferi acest caracter peste voința legiuitorului.
per a contrario - ori de cate ori se dovedește contrariul prezumția prevăzuta de art.30 alin (l) din lg.7/1996 nu mai operează.
A doua observație: considerentul judecătorului de fond de la alin 1 pg 5 din sentința apelata cum ca «In situația imobilelor evidențiate in regim de publicitate, acțiunea in revendicare se întemeiază pe înscrierile operate in cartea funciara, titularul dreptului înscris putând opune dreptul sau oricărei persoane care pretinde un drept real, indiferent de titlul pe care-l deține, daca acesta din urma nu are înscris dreptul in cartea funciara este un considerent corect in parte cată vreme nu se încalcă principiul neretroactivității legii civile dar fundamental greșit aplicat in speța de față.
Era si este esențial pentru corecta dezlegare a pricinii a se observa si a se retine ca dreptul de proprietate al paratului S. P., dobândit legal prin contract notarial de vânzare cumpărare ca bun propriu, este si in prezent inscris in CF 207 S. la B+15 prin încheierea de cf nr.6089 din_, opozabil fiind erga omnes - sub acest aspect existând chiar si puterea de lucru judecat a sentinței civile 1821/2006 pronunțata de Judecătoria Turda in dosarul nr.1007/2006 a devenit definitivă si irevocabilă prin eșalonare - putere de lucru judecat statuata irevocabil si explicit prin decizia civila nr._ a Curții de Apel C. .
O comparare a titlurilor era cu atât mai necesare și obligatorie, cu cat ambele părți invoca titluri de proprietate înscrise in cartea funciara.
Refuzul de a examina cauza prin compararea titlurilor opuse echivalează cu necercetarea fondului acțiunii in revendicare, măsura fiind de anulare a hotărârii apelate si trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, sub aspectul autorității de lucru judecat, arată că prin Încheierea fr.nr. din_ (fil.166-167) a fost respinsa excepția autorității de lucru judecat invocata de S. P. .
Pentru a pronunța respingerea excepției prima instanța retine ca in speța exista identitate de părți si de obiect, dar nu exista identitate de cauză. Ssoluția este greșită.
Constant si categoric s-a statuat in jurisprudența si doctrina ca autoritatea de lucru judecat cunoaște doua modalități de manifestare:
Aceea de excepție procesuala conform art. 1201 VCC si art. 166 CPC (1865), aceea de prezumție de mijloc de proba de natura a demonstra ceva in
legătura cu raportul juridic dintre părți conform art.1200 pct.4 VCC, art.1202 alin (2) VCC.
Daca prima manifestare corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură a opri a doua judecată non bis in idem, a doua modalitate presupune un efect pozitiv care demonstrează modul in care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase in raporturile dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferi, res iudicata pro veritate habetur.
O examinare judicioasa si o dezlegare corecta a excepției autorității de lucru judecat impune a se avea in vedere ambele forme de manifestare a ceea ce legiuitorul a legiferat ca fiind autoritatea/puterea de lucru judecat.
Foarte relevanta aici este si jurisprudența CEDO in materie.
Curtea a stabilit ca principiul preeminentei dreptului este un element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale convenției (principiu enumerat in preambulul convenției) iar unul din componentele fundamentale ale preeminentei dreptului este principiul securității raporturilor juridice care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești sa nu mai poată fi contestate, a se vedea SC Pilot Service c/a România 2008; Brumarescu c/a România.
Per a contrario curtea a statuat ca "repunerea in discuție a situației soluționate prin hotărâri judecătorești definitive nu poate fi justificata.
In concret, se arată că în dosarul nr. 1862/2002 al Judecătoriei Turda instanța de judecata a fost investita cu următoarele cereri:
Cu o cerere principala formulata de reclamanții M. V. (in prezent decedat) si M. S., împotriva paraților S. P. si S. I. (tatăl paratului,) cu 3 capete de cerere si anume:
1» "constatarea nulității contractului de vânzare cumpărare nr.593 din 16 aprilie 1996 autentificat la Biroul Notarului Public Mar Ia P., acest contract având o cauza ilicita, fiind încheiat pentru fraudarea noastră",
2- «rectificarea înscrierilor de carte funciara făcute In favoarea paratului S. P. la poziția 15 in baza acestui contract".
3. «obligarea paratului S. P. la recunoașterea dreptului nostru de proprietate asupra asupra imobilului din CF S. nr. 207 nr. top 4/2/1 .
Cu o cerere reconvențională formulata de paratul S. P. împotriva reclamanților M. V. si M. S. cu 2 capete de cerere si anume:
1- obligarea reclamanților-pârâți reconvenționali sa-i recunoască dreptul de proprietate asupra Imobilului înscris In CF S. nr.207 A+3 nr.top.4/2/1 in suprafața totala de 10.201 mp".
2 «.- sa fie obligați reclamanții-pârâții reconvenționali sa-i predea în deplina proprietate si posesie suprafața de 9601 mp din imobilul descris mai sus, pe care-l ocupa fără drept iar pe viitor să se abțină de la orice act tulburător al proprietății si posesiei mele asupra acestui Imobil".
Pe de o parte, în dosarul 1862/2002 pentru prima data o instanța a fost investita cu un petit în revendicare imobiliara in condiții identice cu pricina de fata si in egala măsura pentru prima data instanțele au dezlegat definitiv si irevocabil problema dreptului de proprietate asupra terenului din CF 207 S. cu top nr. 4/2/1.
Pe de alta parte, atât în cererea principala de chemare in judecata cat si în apărare la cererea reconvenționala, reclamanții M. V. si M. S. au invocat aceleași titluri ca si in prezenta cauza;
In al treilea rând, toate litigiile ulterioare dosarului 1862/2002 purtate intre parți pe parcursul timpului nu au mai avut ca obiect petitorii in revendicare imobiliara, ci exclusiv cereri in rectificări de c.f.
Așa fiind, se va retine ca in dosarul nr.1862/2002 al Judecătoriei Turda, respingându-se cererea reclamanților M. si admițându-se cererea reconvenționala a lui S. P., pe fond s-au făcut doua statuari fundamentale si anume:
ca dreptul de proprietate asupra terenului in suprafața de 10.201 mp din CF 207 S. cu top 4/2/1 a fost dobândit de S. P. prin contractul autentic de vânzare cumpărare nr. 593/2006 si ca acest titlu este mai caracterizat in comparație cu titlul reclamanților Mancaciu;
ca notarea de sub B+15 din CF 201 S. este perfect valabila si opozabila erga omnes, fiind operata in CF in temeiul contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 593/2006;
Aceste statuari au rămas definitive si irevocabile prin respingerea apelului si a recursului.
In cazul de fata judecătorul fondului a reținut ca nu este îndeplinita condiția identității de cauza iar argumentul folosit a fost acela ca "acțiunea in revendicare formulata de S. P. a fost admisa prin sentința 4967/2002 ca urmare a înscrierii dreptului de proprietate...in cf sub B15 in baza contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.593/1996" astfel ca "sentința_ a avut in vedere o situație de cf care s-a modificat ulterior ca urmare a reîntabulării dreptului de proprietate a lui M. S. prin încheierea cf 1919/_, astfel ca in prezent sunt proprietari tabulari_ sub B25 si B26".
Respingând autoritatea de lucru judecat pe considerentul precedent prima instanța a comis următoarele erori judiciare ce trebuie sancționate:
In primul rând, intr-o maniera inadmisibila, prima instanța "rescrie" considerentele unei alte hotărâri judecătorești definitive si irevocabile atunci când susține ca "acțiunea a fost admisa prin sentința civila 4967/2002 ca urmare a înscrierii dreptului de proprietate al paratului in cf sub B15".
Cererea reconvenționala formulata de S. P. nu a fost admisa ca urmare a unei "înscrieri" in cf. ci ca urmare a comparării titlurilor de proprietate invocate de părțile litigante si anume contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 593/1996 (S. ) v/s sentința civila 1683/1998 (M. ).
Cererea reconvenționala a lui S. P. a fost admisa in contextul respingerii acțiunii principale a reclamanților M. prin care aceștia au solicitat constatarea nulității contractului autentic de vânzare cumpărare pe motiv ca acesta ar fi fost încheiat in "fraudarea" intereselor lor.
In al doilea rând, prima instanța a confundat conceptul de cauza juridica cu circumstanțe care ține de o anumita situație de carte funciara si care circumstanțe oricum nu paralizează autoritatea de lucru judecat întrucât sunt Înscrieri operate sub imperiul Legii 7/1996 anterior modificării prin Lg.71/2011 ceea ce conferă doar opozabilitate și efect constitutiv.
Prin cauza, din perspectiva autorității de lucru judecat, se înțelege cauza raportului juridic, a dreptului pus in discuție sau fundamentul pretenției afirmate.
Așadar cauza cererii de chemare în judecata este reprezentata de instituția, categoria juridica sau principiul de drept substanțial pe care reclamantul își întemeiază pretenția.
Si daca s-ar admite prin absurd ca efectele de autoritate a sentinței 4967/2002 ar putea depinde de o situație sau alta de carte funciara, soluția de respingere a excepției tot greșita rămâne, pentru ca prima instanța nu a observat ca in realitate situația de carte funciara nu s-a schimbat.
În prezent in CF 207 S. asupra imobilului de sub A+3 cu top 4/2/1 este notat la B+15 dreptul de proprietate a lui S. P. cu titlu de drept cumpărare ca bun propriu prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.593/2005 conform Încheierii cf. nr. 6089 din_ - Încheiere si înscriere care niciodată nu au fost anulate sau radiate.
Ca este așa si nu altfel o dovedește tot cu autoritate de lucru judecat sentința civilă nr. 1821/2006 pronunțata de Judecătoria Turda in dosarul nr.1007/2006, devenita definitiva si irevocabila prin neapelare, putere de lucru judecat statuata irevocabil si explicit prin decizia civila nr. 2868/R/2009 a Curții de Apel C., Secția Civila.
Prin sentința 1821/2006 s-a admis doar in parte o acțiune de rectificare de carte funciara a lui S. P., dar s-a statuat ca situația reala de carte funciara este cea corespunzătoare înscrierilor de la B+15, B+17-18 - situație existenta și în prezent.
Câta vreme in dosarul nr.1862/2002 S. P., in contradictoriu cu
M. S. si V. (azi decedat) si asupra aceluiași imobil, si-a aparat dreptul sau de proprietate pe cale reconvenționala cu petit in revendicare imobiliara si care s-a soluționat prin compararea acelorași titluri ce sunt invocate si in pricina de fata, iar o atare apărare a dreptului de proprietate a avut succes prin admiterea cererii reconvenționale, soluția rămânând definitivă si irevocabila in toate gradele de jurisdicție, este categoric ca M.
nu mai poate repune in discuție aceleași chestiuni, vizând același obiect, aceleași părți si aceleași temeiuri de drept.
Așa fiind, exista autoritate de lucru judecat sub ambele modalități de manifestare ale acestei excepții absolute, exista identitate de obiect, părți si cauza juridica intre acțiunile ce au format obiectul dosarului 1862/2002 al Judecătoriei Turda cu acțiunea ce formează obiectul prezentei pricini.
În subsidiar, pe fond, solicită respingerea cererii in revendicare imobiliara formulata de M. S. ca neîntemeiată, pentru următoarele argumente:
Intr-o maniera substanțial greșita judecătorul fondului a înlăturat principiul neretroactivității legii civile.
Rezulta clar din considerentele expuse ca prima instanța a aplicat acestei pricini noul Cod civil sub aspectul efectului înscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate in sensul in care in concepția primei instanțe simpla înscriere in c.f, a reclamantei ar avea caracter constitutiv de drept ceea ce ar înlătura orice alt drept real ai ar paraliza prin simplul efect al Înscrierii compararea titlurilor de proprietate opuse de părțile litigante.
La fila 5, alin 1 si alin 2 judecătorul expune următoarele considerente:
"In situația imobilelor evidențiate in regim real de publicitate, acțiunea In revendicare imobiliara se întemeiază pe înscrierile operate in cartea funciara. titularul dreptului înscris putând opune dreptul sau oricarei persoane care
pretinde un drept real, indiferent de titlul pe care-l deține, daca acesta din urma nu are înscris dreptul in cartea funciara".
Abordarea este fundamental greșita întrucât tempus regit actum. Potrivit reglementarilor tranzitorii ale art.76 si art.77 din Legea
71/2011 dispozițiile NCC cu privire la cazurile, condițiile, efectele si regimul înscrierilor in cartea funciara se aplica numai actelor si faptelor juridice încheiate/săvârșite ori produse după intrarea in vigoare a noului cod civil după cum măsura înscrierile in cartea funciara in temeiul actelor, fapte încheiate, săvârșite produse anterior intrării in vigoare a NCC vor produce efectele prevăzute de legea in vigoare la data încheierii săvărșirii și producerii lor chiar daca înscrierile sunt efectuate după intrarea in vigoare a NCC.
Si in doctrina recenta s-a statuat ca înscrierile efectuate înainte de intrarea in vigoare a noului cod civil vor avea doar efectul de opozabilitate (a se vedea A. A. C. "Publicitatea imobiliara in concepția noului Cod civil" Ed.Hmangiu 2012, pag 13) .
Concluzia este ca pricina de fata nu poate fi supusa unor dispoziții legale care nu erau in vigoare nici la data nașterii drepturilor reale imobiliare opuse de părți sau a titlurilor acestora si nici la data înscrierilor operate in cartea funciara si anume 2001 S. si 2006 M. .
Drept consecința, pe fond nu se poate evita compararea titlurilor pârtilor pe considerentul ca înscrierea in cartea funciara a reclamantului ar avea un caracter constitutiv (absolut) care înlătura orice alt titlu sau drept de proprietate.
Sub aspectul dreptului de proprietate dobândit de apelantul S.
P. :
S. P. a dobândit dreptul sau de proprietate asupra terenului in
suprafața de 10.201 mp din CF 201 S. cu top nr.4/2/1 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 593 din_ de BNP P. M., teren identificat prin schița de plan ce face parte componenta din contractul autentic;
Terenul astfel dobândit a aparținut lui S. Iuliu (autorul/tatăl apelantului) - acesta din urma fiind la rândul sau proprietar tabular înscris in CF 201 S. la B+7 prin Încheierea de c.f. 2197 din_ asupra imobilului de sub A+3 top 4/2/1 cu titlu de drept de proprietate dobândit prin moștenire si ieșire din indiviziune;
Aici trebuie reținut ca ieșirea din indiviziune a autorului S. Iuliu s- a realizat si in contradictoriu cu reclamanta din prezenta cauza M. S. prin sentința civila nr. 32/1994 pronunțata de Judecătoria Turda in dosarul 1056/1992, rămasă irevocabila prin decizia de respingere a recursului declarat de M. S. si V. (azi decedat) prin decizia civila nr. 606/1995 data de Curtea de Apel C. in dosarul nr. 1367/1994.
S. Iuliu a fost pus in posesie cu terenul de 10201 mp in dosarul de executare silita nr.756/199S conform procesului verbal de înfăptuire a executării silite din 08.09. f 995;
Prin Încheierea c.f. nr. 6089 din_ S. P. si-a Înscris dreptul de proprietate in cartea funciara la B+15 in temeiul contractului notarial încheiat cu tatăl sau;
La momentul înscrierii dreptului de proprietate al lui S. P. imobilul era liber de orice sarcini, procese sau interdicții prin efectul direct al încheierii de c.f. nr. 5127 din_ de sub B+13-14 din CF 207 S. ,
încheiere data in temeiul sentinței civile nr. 1B57 din_ pronunțata de Judecătoria Turda rămasa irevocabila prin decizia 361/2001 a Curții de Apel
C. data in dosarul nr.819/2001 - prin aceste sentințe judecătorești ordonâdu-se irevocabil restabilirea situației de carte funciara de la B+7 cu proprietar S. luliu asupra terenului de sub A+3 cu top 4/2/1 cu titlu de moștenire si partaj;
In data de_ in dosarul nr. 1862/2002 al Judecătoriei Turda reclamanții M. S. si M. V. au dat in judecata pe parații S. luliu si S. P. solicitând: 2.anularea contractului notarial nr.593/1996 pentru "cauza ilicita"" si "frauda"; 2.radierea înscrierii de la B+15 privind dreptul de proprietate a lui S. P. ; 3. obligarea lui S. P. sa le recunoască dreptul de proprietate.
Petitul 1 a fost formulat in contradictoriu cu ambii parați S. (Iuliu si P. ) reclamanții M. invocând "cauza ilicita" si caracterul "fraudulos" al contractului notarial. Petitele 2. si 3. au fost formulate in contradictoriu doar cu paratul S. P., reclamanții M. invocând sentința civila nr. 1683 din_ a Judecătoriei Turda pronunțata in contradictoriu doar cu S. Iuliu, rămasa definitivă prin decizia 2102/2000 a T. ului Bihor si irevocabila prin decizia 981/R/2001.
In același dosar paratul S. P. a formulat cerere reconvențională împotriva reclamanților M. S. si M. V. având ca obiect revendicare imobiliara in temeiul art. 480 VCC pentru terenul din CF 201 Sacel cu top 4/2/1 in suprafața de 10201 mp.
Prin sentința civila nr. 4967 din_ pronunțata in dosarul 1862/2002 s-a respins cererea reclamanților M. si s-a admis in Întregime cererea reconvenționala a paratului S. P. .
Prin decizia civila nr. 540/A din_ pronunțata de Tribunalul Cluj Secția Civila în dosarul nr. 1687/2003 s-a dispus respingerea apelului declarat de M. V. si M. S. Împotriva sentinței civile nr,4967 din
_ a Judecătoriei Turda.
Prin decizia civila nr. 2108 din_ a Curții de Apel C. Secția Civila data in dosarul nr. 5033/2003 s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. V. si M. S. Împotriva deciziei civile nr.540 din_ .
In fine in baza hotărârii judecătorești definitive si irevocabile prin care s-a admis cererea in revendicare imobiliara S. P. a fost pus in posesie prin procesul verbal din_ intocmit de BEJ M. n D. in dosarul execuțional nr. 157/2003.
După admiterea cererii in revendicare imobiliara formulata de S. P. împotriva paraților M. in dosarul nr, 1862/2002, intre părțile litigante s- au purtat mai multe procese toate vizând exclusiv radieri si reânscrieri de carte funciara pendinte la CF 207 S. .
La momentul de fata situația de carte funciara in CF 207 S. asupra
imobilului de sub A+3 cu top 4/2/1 de natura teren in suprafața de 10201 mp se prezintă astfel;
La B+15 conform Încheierii nr. 6089 din_ f asupra imobiulului de si A+3 cu top 4/2/1 este Înscris dreptul de proprietate pe numele lui S.
P. dobândit prin cumpărare ca bun propriu prin contractul de vânzare nr.593 din 16 aprilie 1996 autentificat de BNP P. M. ;
La B+25-26, conform încheierii nr.14044 din 08.09.200b/ asupra imobilului de si A+3 cu top 4/2/1 este Înscris dreptul de proprietate pe numele lui M. V. si soția Mancaciu S. ca bun propriu prin sentința civila 1683 din_ ;
Situația actuala de carte funciara a fost statuata definitiv si irevocabil prin sentința civila 1821/2006 a Judecătoriei furda rămasa definitiva si irevocabila prin neapelare si care a fost ulterior confirmata ca autoritate de lucru judecat prin decizia civila nr. 2868/R/2009 a Curții de Apel C. Secția Civila in dosarul nr._ .
Concluziile care se desprind cu privire la dreptul si titlul aparținând lui S. P. sunt următoarele:
Titlul lui S. P. (contractul de vânzare cumpărare autentificat sun nr. 593 din_ ) este anterior titlului invocat de Muncaclu S. (sentința civila nr. 1603 din_ );
Titlul lui S. P. a fost supus analizei judecătorești si a supraviețuit, fiind preferat titlului reclamantului M. S., prin sentința civ. 4087 din_ pronunțata In dosarul 1862/2002, rămasa definitiva prin decizia civila nr. 540/A din_ pronunțata de Tribunalul Cluj Secția Civila m dosarul nr. 1687/2003 si devenita Irevocabila prin decizia civila nr. 21O8 din_ a Curții de Apel C. Secția Civila data in dosarul nr. 5033/2003;
Dreptul de proprietate a lui S. P. a fost înscris in CF.2O7 S. In data de_ Ia B+15, deci anterior înscrierii reclamanților M. in_ ta B+2S-28;
La momentul înscrierii dreptului de proprietate pe numele lui S. P. Cf 207 S. imobilul era liber de orice sarcini, procese sau interdicții prin efectul direct al încheierii de c.f. nr. 8127 din_ de sub B+13-14 din CF
207 S., încheiere data in temeiul sentinței civile nr. 1857 din_ pronunțata de Judecătoria Turda rămasa irevocabila prin decizia 101/2001 a Curții de Apel C. data in dosarul nr. 819/2001 - prin aceste sentințe judecătorești ordonandu-se irevocabil restabilirea situației de certe funciara de la B+7 cu proprietar S. Iuliu asupra terenului de sub A+3 cu top 4/2/1 cu titlu de moștenire si partaj;
Cu privire la titlul invocat de intimata M. S. :
Sentința civila nr.1683 din_ si in egala măsura "dreptul" pendinte nu au preferința fata de contractul de vânzare cumpărare încheiat in forma autentica nr.593 din_ si dreptul astfel obținut prin acest contract pentru următoarele considerente:
Titlul invocat de M. S. este ulterior contractului autentic de vânzare-cumpărare invocat de S. P. ;
Titlul invocat de M. S. si anume sentința 1663/1998 nu poate fi opus lui S. P. întrucât acesta nu a fast parte in procesul in care s-a pronunțat hotărârea judecătoreasca in discuție;
Totodată sentința 1683/1998 a fost pronunțata, după cum rezulta expresis verbis din considerentele sale, pe o acțiune calificau de Instanța ca fiind in "prestație tabulara" iar temeiul de drept avut in vedere de către judecător a constat in art. 22-24 din DL 115//183B.
Potrivit art. 22-24 din DL 115/1938 instanța dispune doar "înscrierea" dreptului promis iar promitentul cumpărător are la îndemâna si acțiunea in prestație împotriva terțului dobânditor in temeiul art.25 din DL 115/1938 «0
ceea ce In speța de fata reclamantul NU a inițiat deși contractul de vânzare cumpărare încheiat In forma autentica a fost anterior inițierii procesului in care s-a pronunțat sentința 1683/1998;
Titlul invocat de M. S. este căzut in desuetudine fiind lipsit de eficienta juridica prin efectul sentinței civile nr. 4967 din 19.H.2002 pronunțata in dosarul 1862/2002, rămasa definitiva prin decizia civila nr. 540/A/2002 pronunțata de Tribunalul Cluj in dosarul nr. 1687/2003 si devenita Irevocabila prin decizia civila nr. 2108 din_ a Curții de Apei C. Secția Civila data in dosarul nr. 5033/2003;
Dreptul de proprietate pe numele reclamantei M. S. a fost înscris in CF 207 S. ulterior înscrierii operata pe numele lui S. P. ;
Prin cererea introductiva de instanța M. S. mai expune un sir de hotărâri judecătorești in încercarea de a conferi cumva legitimitate cererii domniei sale. Urmează a se retine:
Pe de o parte ca toate sentințele și deciziile invocate sunt hotărâri judecătorești pronunțate exclusiv pe plângeri împotriva unor încheieri de carte fundară - atare hotărâri Judecătorești nefiind cu caracter constitutiv de drepturi reale imobiliare si neparalizând singura sentința judecătoreasca definitiva si irevocabila pronunțata intre părți in revendicare imobiliara si anume sent.civ. 4967/2002;
Pe de alta parte, si S. P. deține un număr aproximativ egal de sentințe judecătorești favorabile pronunțate in același context al unor plângeri la încheieri de carte funciara pendinte la CF 207 S. ;
Iata deci cum "dreptul de proprietate" al reclamantei M. nu isi găsește susținerea in înscrierile operate in cartea funciara in perioada 2003- 2009 întrucat acestora se aplica legea in vigoare la momentul notarilor, adică Legea 7/1996 in varianta anterioara modificării prin Legea 71/2011- inscrierile având exclusiv efectul de opozabilitate.
Per a contrario - compararea titlurilor trebuie avuta in vedere la soluționarea prezentei pricini pe fond.
În drept, apelantul a invocat: art. 282-298 CPC (1865), srt. 166 CPC (1865), art. 1200 pct. 4, art. 1201, art, 1202 alin. 2 VCC, art. 76-77 Legea 71/2011, Legea 7/1996, art. 480 si urm. VCC,
Prin întâmpinare, intimata M. S.,
în temeiul art. 115 C.pr.civ., a solicitat respingerea apelul formulat de către S. P., ca neîntemeiat, cu cheltuieli de judecată, pentru următoarele motive:
Apelul formulat pleacă de la două premise fundamental eronate:
Pe întreg cuprinsul apelului se susține, fără temei și fără nici o dovadă actuală în acest sens faptul că pârâtul apelant S. P. ar fi înscris în cartea funciară ca proprietar al terenului sub B+15. Pe lângă faptul că tehnic acest fapt nu ar mai fi posibil, Cartea funciară a imobilului fiind la data introducerii acțiunii, în urma conversiei C.F. nr. 207, cu nr. 51875 Ciurila, cu înscrieri în foaia B de la 1 până la 9, susținerea este vădit contrară probelor de la dosar:
Conform extrasului de Carte funciară imobilul teren, în suprafață de 10201 mp (înscris sub A+l) are ca proprietar exclusiv pe subsemnata M.
, cu înscrierile de sub B+2 și B+9. S. P. nu are înscris în Cartea Funciară nici un drept de proprietate asupra terenului, ci este proprietar al construcției, corp funciar distinct înscris sub A+ll. Acest aspect a fost de altfel tranșat, cu autoritate de lucru judecat între părți, prin prin dec.civ. nr.
163/A/2008 a T. ului C. pag. 6, menținută prin dec. civ. nr. 1714/R/2008 a Curții de Apel C., reținut ca atare și în dec.civ. nr. 127/A/2010 a T. ului C., pag. 7 (depuse la fond).
Întreg apelul este formulat pe ideea că se impune a fi efectuată o comparație a titlurilor celor două părți. Acest argument este contrar dispozițiilor legale, art. 17, 25, 30 și 31 (foste 27, 33 și 34) din Legea nr. 7/1996, forma în vigoare la data efectuării înscrierilor, aplicabilă conform art.56, 76 din Legea nr.71/2011, care stabilesc în materie de imobile înscrise în Cartea funciară că opozabilitatea între dobânditori concurenți se realizează, conform legii, prin prioritatea rangului înscrierii, aspect dealtfel tranșat între părți prin dec. civ. nr. 1205/2003 a Curții de Apel C. prin care a fost menținută dec. civ. nr. 92/2003 a T. ului C. . Prin urmare solicitarea de a compara titlurile este nelegală.
Apelul este nefondat și pentru următoarele considerente:
în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, așa cum corect a reținut și instanța de fond, în speță nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză între cele două procese.
În concret între prezentul litigiu și cel care a fost finalizat prin sentința civilă nr. 4967/2002 a Judecătoriei Turda, față de care s-a invocat autoritatea de lucru judecat există o fundamentală diferență de cauză.
Astfel cererea pârâtului formulată în acel proces a fost admisă pentru considerentul esențial (pag. 2, ultimul aliniat din sentință) că S. P. este proprietarul înscris în Cartea funciară a imobilului. Această situație juridică nu mai există în prezent, proprietar de carte funciară al imobilului fiind subsemnata M. S. . Prin urmare cauza care justifică prezenta acțiune este fundamental diferită de cauza care a justificat litigiul din anul 2002.
Practic, așa cum a arătat și prin acțiunea introductivă, litigiul privitor la opozabilitatea înscrierilor de Carte funciară a parcurs deja trei cicluri procesuale complete, primul, finalizat prin dec. civ. nr. 1205/2003 a Curții de Apel C. prin care a fost menținută dec. civ. nr. 92/2003 a T. ului C., al doilea finalizat prin dec. civ. nr. 2479/2005 a Curții de Apel C., al treilea
finalizat prin rămânerea irevocabilă a sen civ. nr. 1821/2006, irevocabilă prin perimarea apelului, dec. civ. nr. 2868/R/2009 a Curții de Apel C., prin care s-a constatat autoritatea de lucru judecat cu privire la întreaga situație tabulară, dec. civ. nr. 127/A/2010 a T. ului C., rămasă irevocabilă prin nerecurare. Numitorul comun al tuturor acestor hotărâri judecătorești irevocabile îl reprezintă faptul că proprietară de carte funciară a imobilului în litigiu sunt subsemnata M. S., în baza sen. civ. nr. 1683/1998 a Judecătoriei Turda, aspect constatat prin dec. civ. nr. 1205/2003 a Curții de Apel C. prin care a fost menținută dec. civ. nr. 92/2003 (dec. civ. nr. 127/A/2010 a T. ului C., pag. 7, prin care se reține considerentul esențial din civ. nr. 163/A/2008 a T. ului C., pag. 6, etc).
Așa cum s-a arătat și în doctrina de specialitate (I. Deleanu, Tratat de procedură civilă, Ed. 2000, pag. 279), "O hotărâre, oricare ar fi generalitatea termenilor, nu poate produce autoritatea de lucru judecat față de o cerere nouă bazată pe o cauză care a luat naștere după pronunțarea acelei hotărâri. De asemenea, o hotărâre nu poate constitui autoritate de lucru judecat față de o nouă cerere în cazul când starea lucrurilor din momentul pronunțării hotărârii s-a schimbat".
Ori în speță este evident faptul că, pe de o parte cauza invocată de subsemnata reclamantă, dreptul înscris în Cartea Funciară, s-a realizat ulterior finalizării irevocabile a litigiului iar pe de altă parte starea lucrurilor din momentul pronunțării hotărârii s-a modificat radical, astăzi subsemnata fiind proprietara de Carte funciară a imobilului și nu pârâtul.
Așa cum a arătat anterior, este eronată susținerea din apel în sensul că înscrierea efectuată în favoarea lui S. P. sub B+15 ar mai fi activă, astfel încât întreaga critică construită împotriva sentinței de la fond privitoare la cauza acțiunii este străină de probele de la dosar.
Fundamental greșită este susținerea din cuprinsul apelului privitoare la o pretinsă aplicare retroactivă a legii. Instanța de fond a soluționat o acțiune în revendicare și nu una de rectificare de Carte Funciară, conform legii noi, în vigoare la momentul formulării acțiunii, și având în vedere și o înscriere în Cartea Funciară făcută sub imperiul Noului Cod civil, înscrierea de sub B+9. Nu se poate susține că Instanța de fond ar fi dat un caracter constitutiv înscrierii de Carte Funciară, ci doar a constatat că nu a fost administrată nici o probă care să înlăture prezumția de proprietate care rezultă din calitatea de proprietar de Carte funciară.
Situația reală a raporturilor dintre părți în ceea ce privește proprietatea asupra terenurilor este următoarea:
Prin sen.civ. nr. 1683/1998 a Judecătoriei Turda S. Iuliu, antecesorul pârâtului, a fost obligat să recunoască dreptul nostru de proprietate asupra imobilului înscris în C.F. nr. 207 S. și s-a dispus înscrierea dreptului nostru de proprietate în Cartea Funciară. Această sentință a fonst înscrisă în C.F. nr. 207 S., sub B+9,10,cu titlu de înscriere provizorie, cu efect de opozabilitate față de orice înscrieri ulterioare.
Ulterior pârâtul S. P. a înscris în C.F. 207 S., sub B+15,dreptul său de proprietate în temeiul unui contract autentic de vânzare-cumpărare încheiat cu același autor ca și al nostru, S. Iuliu.
Înscrierile provizorii de sub B+9, 10 au devenit definitive prin dec.civ. nr. 981/2001 a Curții de Apel Oradea și au fost intabulate definitiv sub B17, 18. Prin sent . civ. nr. 5183/2001 a Judecătoriei Turda, rămasă
irevocabilă, s-a dispus radierea acestei întabulări datorită nesemnării încheierii de către judecătorul delegat, și restabilirea situației anterioare de sub B+15. în acest context de Carte funciară s-a pronunțat sen. civ. nr. 4967/2002 a Judecătoriei Turda prin care a fost respinsă cererea subsemnatei și a defunctului meu soț de constatare a nulității contractului de vânzare-cumpărare încheiat de către S. Iuliu cu pârâtul, fiind admisă cererea reconvențională a acestuia privind obligarea subsemnaților la predarea suprafeței de 9601 mp de teren. Grăitoare în acest sens sunt considerentele din pag. 2 ultimul aliniat al sentinței respective, prin care se reține că "în virtutea înscrierilor din foaia B a C.F. nr. 207 S., pârâtul S.
P. are calitatea de a pretinde să-i fie respectate atributele dreptului de proprietate.
Ulterior asupra opozabilității înscrierii dreptului de proprietate în Cartea funciară ca și problemă de fond în litigiul dintre părți s-au pronunțat instanțele, irevocabil între părți, prin dec. civ. nr. 1205/2003 a Curții de Apel C. prin care a fost menținută dec. civ. nr. 92/2003 a T. ului C. . Aceste hotărâri au constatat prioritatea înscrierii dreptului subsemnatei față de cel al pârâtului datorită rangului prioritar al înscrierii în C.F.. în aceste
condiții dacă titlul subsemnatei, sen. civ. nr. 1683/1998 a Judecătoriei Turda este valabil iar înscrierea are rang prioritar, dreptul de proprietate al subsemnatei dobândit de la S. Iuliu este opozabil celui al pârâtului dobândit de la același autor. în baza acestei decizii au fost radiate înscrierile făcute în Cartea funciară 207 S. în favoarea pârâtului sub B+15 și B+23 și s-a dispus înscrierea dreptului nostru de proprietate, stabilit prin sen civ. nr.1683/1998, sub B+25,26.
Ulterior pârâtul a încercat, prin intermediul mai multor acțiuni să obțină radierea înscrierii dreptului subsemnatei și al defunctului meu soț, în final toate aceste acțiuni fiind respinse, în baza unor hotărâri judecătorești irevocabile, prin dec.civ. nr. 2479/2005 a Curții de Apel C., dec. civ. nr. 163/A/2008 a T. ului C., menținută prin dec. civ. nr. 1714/R/2008 a Curții de Apel C., sen. civ. nr. 1826/2001 a Judecătoriei Turda, dec. civ. nr. 2868/R/2009 a Curții de Apel C., prin care s-a constatat autoritatea de lucru judecat cu privire la întreaga situație tabulară, dec. civ. nr. 127/A/2010 a T. ului C., rămasă irevocabilă prin nerecurare. Numitorul comun al tuturor acestor hotărâri judecătorești irevocabile îl reprezintă faptul că proprietară de carte funciară a imobilului în litigiu sunt subsemnata M. S., în baza sen. civ. nr. 1683/1998 a Judecătoriei Turda, aspect constatat prin dec. civ. nr.1205/2003 a Curții de Apel C. prin care a fost menținută dec. civ. nr. 92/2003 (dec.civ. nr. 127/A/2010 a
T. ului C., pag. 7, prin care se reține considerentul esențial din . civ. nr. 163/A/2008 a T. ului C., pag. 6, etc).
În concluzie, ca rezultat al lungului șir de procese derulat între părți, în prezent subscrisa sunt proprietară de Carte funciară a imobilului teren înscris în C.F. nr. 51875 Ciurila provenită din conversia pe hârtie a C.F. nr. 207 S., nr. topo 4/2/1, sub B+2 și B+9, în baza sen.civ. nr. 1638/1998 a Judecătoriei Turda, și a suplimentului de certificat de moștenitor nr. 63 din_, fiind respinse irevocabil și cu autoritate de lucru judecat toate cererile repetate ale pârâtului referitoare la rectificarea acestor înscrieri. Starea juridică luată în considerare la pronunțarea sent. civ. nr. 4967/2002 a Judecătoriei Turda, prin care s-a dispus predarea posesiei asupra acestui teren în favoarea pârâtului și anume faptul că dreptul pârâtului era înscris în Cartea funciară, nu mai subzistă ulterior anului 2003. In consecință se impune aducerea situației de fapt în concordanță cu situația juridică reală și de Carte Funciară a imobilului în litigiu, motiv pentru care am formulat prezenta acțiune în revendicare.
Așa cum a arătat, pârâtul nu are în prezent nici un drept de proprietate înscris în Cartea Funciară, cum nereal susține în apelul, ci intimata este proprietara exclusivă de Carte Funciară a imobilului, iar conform legii, în materie de imobile înscrise în Cartea funciară, opozabilitatea între dobânditori concurenți se realizează, prin prioritatea rangului înscrierii, astfel că toate susținerile din cuprinsul apelului sunt nelegale și netemeinice.
În drept: art. 563, 565, 566, 555 și urm. 900 C.civ., art. 25, 30, 31 din Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare anterior abrogării raportat la art.56, 76 din Legea nr. 71/2011.
Analizând apelul, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul reține următoarele:
Solicitarea apelantului de anulare a hotărârii și trimitere a cauzei spre rejudecare, pe motiv că prima instanță nu a efectuat compararea de titluri și astfel nu ar fi fost cercetat fondul, nu poate fi primită.
Contrar susținerilor apelantului, din lecturarea sentinței atacate rezultă că prima instanță a arătat ce titlu invocă fiecare dintre părți și care este motivul pentru care consideră că titlul reclamantei are prevalență față de titlul pârâtului.
S-a realizat, astfel, analizarea titlurilor invocate de părți și cercetarea pe fond a cauzei.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, T. ul constată că prima instanță a respins în mod corect această excepție, reținând că nu există identitate de cauză între prezenta acțiune și cea soluționată prin Sentința civilă nr. 4967/2002, pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr. 1862/2002.
Prima instanță a reținut în mod corect, în Încheierea din_ (f, 166), că referitor la cauză, în verificarea subzistenței condițiilor autorității de lucru judecat, ceea ce trebuie verificat este nu cauza acțiunii civile, care este scopul urmărit de părți, ci cauza cererii de chemare în judecată, care este titlul pe care reclamantul își fundamentează pretențiile.
Așadar, nu prezintă relevanță faptul că în ambele dosare instanța a fost investită cu petit în revendicare, ci prezintă relevanță pe ce anume a fost fundamentat petitul de revendicare, pentru a se observa dacă la petitul de revendicare din acel dosar au fost invocate aceleași împrejurări cu cele invocate în prezentul dosar. Astfel cum se arată în literatura de specialitate (Boroi - Rădescu, Codul de procedură comentat și adnotat), cum soluția se pronunță într-un caz determinat, nu interesează numai regula de drept substanțial aplicabilă în speță, ci și situația de fapt, datorită căreia regula respectivă se aplică în acea speță.
Ori, așa cum corect a reținut prima instanță, în dosarul nr. 1862/2002, cererea în revendicare formulată de S. P. în contradictoriu cu M. S. și M. V. a fost admisă ca urmare a înscrierii pârâtului
în cartea funciară, sub B+15.
Cât timp situația de carte funciară s-a schimbat, iar în prezentul dosar reclamanta invocă că este proprietară tabulară, fiind înscrisă în cartea
funciară, nu se poate reține existența autorității de lucru judecat, fiind supuse analizei instanței situații diferite. Situația actuală de carte funciară nu a făcut obiectul judecății anterioare, deci în privința acesteia nu a fost pronunțată, până la prezentul dosar, o soluție ce se impune cu putere de lucru judecat.
În ceea ce privește soluția pronunțată pe fondul cauzei, T. ul reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
Contrar susținerilor apelantului, nu a fost încălcat principiul tempus regit actum și nu au fost aplicate prevederi legale ce nu erau în vigoare.
Prima instanță nu a dat înscrierii reclamantei în cartea funciară efect constitutiv, astfel cum se susține în apel, ci a arătat că prin înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, se prezumă că dreptul există în favoarea acesteia, conform art. 30 din Legea nr. 7/1996. Această prezumție este în acord cu cele statuate în doctrină, în privința înscrierilor de carte funciară anterioare intrării în vigoare a Noului Cod Civil, și anume că nu au efect constitutiv, ci doar de opozabilitate.
În privința formei Legii nr. 7/1996, T. ul reține că dreptul de proprietate al reclamantei a fost înscris sub B+26 prin Încheierea de carte funciară nr. 14044/_ . La acel moment, Legea 7/1996, prevedea la art. 33: "Dacă în cartea funciară s-a înscris un drept real, în condițiile prezentei legi, în folosul unei persoane, se prezuma ca dreptul exista în folosul ei, dacă a fost dobîndit sau constituit cu buna-credința, cît timp nu se dovedește contrariul. Dacă un drept s-a radiat din cartea funciară, se prezuma că acel drept nu există."; Acest text a fost cuprins în Legea nr. 7/1996 și în forma sa inițială și apare în lege sub o nouă numerotare, la art. 30, în urma republicării și renumerotării în temeiul art. II al titlului XII din Legea nr. 247/200.
Acest text de lege, reținut de prima instanță în motivare, este aplicabil în speță, astfel că sunt nefondate susținerile apelantei că s-ar fi aplicat texte de lege care nu erau în vigoare la data constituirii titlurilor părților ori la data înscrierii acestora în cartea funciară.
În aplicarea prevederilor Legii nr. 7/1996 (art. 20 alin. 3 și art. 22 alin. 1), T. ul reține că susținerea apelantului că în prezent dreptul său de proprietate este înscris în cartea funciară sub B+15, nu este întemeiată. Astfel, din cuprinsul cărții funciare rezultă că înscrierea de sub B+15 nu mai este actuală, fiind realizate înscrieri noi.
Din extrasul eliberat în_, a CF 51875 Ciurila, provenită din conversia de pe hârtie a CF nr. 207 S., depus la f. 70 din apel, rezultă că
S. P. a fost întabulat sub B+1, la data de_, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 593/1996. Ulterior, sub B+2, la data de_, a fost întabulat dreptul de proprietate al reclamantei M.
S., asupra cotei de ½, în baza Sentinței civile nr. 1683/1998 a Judecătoriei Turda, a Deciziei civile nr. 92/A/2003 a T. ului C. și a Deciziei civile nr. 1205/2003 a Curții de Apel C., precum și sub B+9, asupra cotei de ½, în baza succesiunii. De asemenea, din notările efectuate în cartea funciară, rezultă că cererile de rectificare au fost respinse.
În privința anteriorității titlului pârâtului, contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 593/1996, față de titlul reclamantei, Sentința civilă nr. 1683/1998 și a neopozabilității acestei sentințe față de pârât, care nu a fost parte, s-au pronunțat hotărâri judecătorești irevocabile. Astfel, în Decizia civilă nr. 92/2003 a T. ului C., rămasă irevocabilă prin respingerea recursului, prin Decizia Civilă nr. 1205/2003 a Curții de Apel C.
, s-a reținut că Sentința civilă nr. 1683/1998, în condițiile notării procesului, este opozabilă dobânditorului ulterior, care este S. P., în timp ce titlul acestuia, chiar dacă a fost întocmit anterior, întrucât nu a fost
întabulat decât ulterior notării procesului, nu le este opozabil petiționarilor
M. . Aceste aspecte au fost reținute și în Decizia civilă nr. 163/A/2008 a
T. ului C., menținută prin Decizia nr. 1714/R/2008 a Curții de Apel C.
.
În concluzie, tribunalul reține că susținerile apelantului sunt nefondate și că prima instanță a făcut o corectă aplicare a legii la starea de fapt ce a rezultat din actele depuse la dosar.
Față de toate aceste considerente și în baza art. 296 C.pr.civ., T. ul va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul apelant S. P. împotriva Sentinței civile nr. 5003/_ pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Turda, pe care o va menține în totul.
În baza art. 274 C.pr.civ., apelantul va fi obligat să plătească intimatei
M. S., suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul apelant S. P. împotriva Sentinței civile nr. 5003/_ pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Turda, pe care o menține în totul.
Obligă apelantul să plătească intimatei M. S., suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunțată în ședința publică de la 28 Iunie 2013.
Președinte,
O. R. G.
Judecător, Ana-SS
Grefier,
G. -C. Ț.
G.Ț. 01 Iulie 2013
O.R.G. _
Jud. fond: F. C. J.
| ← Decizia civilă nr. 288/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 3071/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
