Decizia civilă nr. 462/2013. Plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR.462/R/2013
Ședința publică din data de: 28 noiembrie 2013
T. format din: PREȘEDINTE: I. C., judecător JUDECĂTOR: S. I. JUDECĂTOR: N. C.
GREFIER: H. V.
S-au luat în examinare recursurile civile declarate de pârâții C. de A. C., Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a F. P. B. - Năsăud și Ministerul Justiției, împotriva sentinței civile nr. 3306/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă niciuna dintre părți. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care :
Se constată că la dosarul cauzei s-a depus la data de 18 noiembrie 2013, prin serviciul de registratură al instanței, cu adresă, decizia civilă nr.736/R/2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr. 30._ .
S-au analizat actele și lucrările dosarului, după care cauza a rămas în pronunțare.
Deliberând constată că:
T R I B U N A L U L,
Prin sentința civilă nr. 3306/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul cu nr._ s-a respins ca rămasă fără obiect cererea de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului în interesul legii în materie civilă privind aplicarea dispozițiilor art. 1 alin.
(1) - (2) din OUG nr. 71/2009, recursul fiind deja soluționat prin Decizia nr. 1/2012.
S-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea în mod irevocabil a dos. nr. 30_ .
A fost admisă plângerea formulată de petenții L. E. și alții, toți prin mandatar ales SS, în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului judecătoresc M. M., M. E. și F., Ministerul Justiției,, C. de
A. C. și Tribunalul Cluj, și, pe cale de consecință :
A fost obligat intimatul Biroul Executorului Judecătoresc M. M. la continuarea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 506/ex/2011, prin efectuarea tuturor actelor de executare necesare în vederea realizării creanțelor reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele;
În ceea ce privește cererea formulată de debitorul Ministerul Justiției de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului în interesul legii în materie civilă privind aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) - (2) din OUG nr. 71/2009, s-a respins ca rămasă fără obiect, raportat la faptul că până la pronunțarea hotărârii judecătorești în prezenta cauză recursul în interesul legii menționat anterior a fost deja soluționat prin Decizia nr. 1/2012 pronunțată de instanța supremă.
Referitor la cererea de suspendare a prezentei cauze până la soluționarea în mod irevocabil a dos. nr. 30_ ,cerere aparținând aceluiaș debitor s-a respins ca neîntemeiată, întrucât dezlegarea prezentei cauze nu depinde de soluționarea dosarului precizat anterior ce are ca obiect contestație la executare, nefiind incidente prevederile art. 244 pct. 1 C.proc.civ. Astfel, ca natură juridică, plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc trebuie să se cerceteze în ce măsură refuzul executorului judecătoresc de a executa silit debitorul este întemeiat sau nu și este formulată de creditorul ce are interesul de a-și satisface creanța în cel mai scurt timp posibil, în vreme ce contestația la executare reprezintă, de regulă, o cale de atac promovată de debitor împotriva actelor de executare deja întocmite de executorul judecătoresc, în speța dedusă judecății, neputându-se susține că verificarea motivelor refuzului executorului judecătoresc ar depinde în vreun fel de modul de soluționare a contestației formulată de intimatul Ministerul Justiției împotriva actelor de executare întocmite de executorul judecătoresc.
Pe fondul cauzei, s-a admis ca fiind fondată plângerea dedusă judecății în prezenta cauză pentru considerentele ce se succed.
Astfel, prin titlurile executorii în temeiul cărora s-a solicitat executarea silită, respectiv, sentința civilă nr. 1724/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 2342/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, în dosar nr._ definitiva și irevocabilă prin decizia civila nr. 1542/R/2009 pronunțată de C. de A. C. în dosar nr._ ; sentința civilă nr. 780/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1059/R/2009 pronunțată de C. de A. C. în dosar nr._ ; sentința civilă nr. 916/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 667/_ pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă ș irevocabilă prin decizia civilă nr. 1108/R/2009 pronunțată de C. de A. C. în dosar nr._ ; sentința civilă nr. 1132/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și executorie, astfel cum a fost îndreptată eroarea prin încheierea nr. 265/_ ; sentința civilă nr. 937/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și executorie; sentința civilă nr. 398/_ pronunțată de Tribunalul Cluj definitivă ș irevocabilă prin decizia civilă nr. 896/R/2010 pronunțată de C. de A. C. în dosar nr._ ; sentința civilă nr. 916/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1637/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ 7, definitivă și irevocabilă, așa cum aceasta a fost lămurită prin încheierea civilă nr. 19/CC/2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 2402/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 2406/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 295/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și
irevocabilă; sentința civilă nr. 335/_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1135/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă, așa cum a fost lămurită prin încheierea civilă nr. 586/CC/2007, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 109/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 2188/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 673/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj definitivă și irevocabile prin decizia civilă nr. 1528/R/2009 pronunțată de C. de A. C. în dosar nr._ definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 2403/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1240/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă, așa cum aceasta a fost lămurită prin încheierea civilă nr. 594/2007, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ ; sentința civilă nr. 416/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1155/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 782/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1060/R/2009 pronunțată de C. de A. C. în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 415/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 763/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 864/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1529/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă, privind pe creditorii din tabelul anexă. sentința civilă nr. 992/2006 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. 2981/2006, definitivă și irevocabilă, privind pe creditorii din tabelul anexă; sentința civilă nr. 414/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 357/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1121/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 4122/2010 pronunțată de Tribunalul Cluj definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1247/R/2011 pronunțată de C. de A. C. în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 654/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1722/2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 384/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1139/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 225/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 1160/2008 pronunțată de C. de A. C. în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 671/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1077/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2592/R/2009 pronunțată de C. de A. C. în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1265/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1081/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 292/2008 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și
irevocabilă; sentința civilă nr. 2458/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 6/2009 pronunțată de C. de A.
C. în dosar nr._, definitivă și irevocabilă; sentința civilă nr. 1124/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj, definitivă și executorie; sentința civilă nr. 1402/2006 pronunțată de Tribunalul Maramureș, definitivă și irevocabilă, au fost admise cererile de chemare în judecată formulate de petenți, instanța obligând intimații Ministerul Justiției, C. de A. C. și Tribunalul Cluj să plătească petenților din prezenta cauză, diferența actualizată de drepturi salariale cuvenite în funcție de perioada lucrată de fiecare dintre aceștia, iar M. E. și F. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare efectuării plăților.
La data de_, Guvernul României a emis Ordonanța de Urgență nr. 75/_ prin care, în cuprinsul art. III, a stabilit ca plata sumelor prevăzute în titlurile executorii emise până la intrarea în vigoare a ordonanței, având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sistemul justiției, să fie efectuată eșalonat în termen de 18 luni de la data intrării în vigoare a ordonanței, ordonanța de urgență fiind aprobată de parlamentul României prin Legea nr. 76/_ . La data de_, Curtea Constituțională, prin decizia nr. 784/2009, a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. III din OUG 75/2008, declarând neconstituționale dispozițiile legale cuprinse în acel articol.
Raportat la data pronunțării celor mai multe dintre sentințele civile precizate anterior, executorii de la data pronunțării lor, potrivit art. 376 alin. (1) coroborat cu prevederile art. 377 alin. (1) pct. 1 C.proc.civ., și la data intrării în vigoare a ordonanței mai sus menționate -_, majoritatea sentințelor pronunțate în favoarea petenților au intrat în sfera de aplicare a ordonanței menționate.
Anterior expirării termenului de 18 luni stabilit pentru executarea hotărârilor judecătorești de OUG nr. 75/2008, la data de_, Guvernul României a emis ordonanța de urgență nr. 71/2009 prin care a stabilit efectuarea plăților sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, devenite executorii până la data de_, în mod eșalonat, astfel: 34% din valoarea titlului executoriu în anul 2010; 33% din valoarea titlului executoriu în anul 2011 și 33% din valoarea titlului executoriu în anul 2012, în cursul termenului stabilit pentru executarea creanțelor fiind suspendată de drept orice cerere de executare silită, toate hotărârile judecătorești ce stau la baza executării silite ce formează obiectul dos. nr. 506/ex/2011 al B. M. M. intrând în sfera de aplicare a acestei ordonanțe de urgență.
La data de_, Guvernul României a emis ordonanța de urgență nr. 45/2010 prin care a dispus modificarea ordonanței de urgență nr. 71/2009 în sensul că efectuarea plăților sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, se va realiza în următorul mod: 34% din valoarea titlului executoriu în anul 2012; 33% din valoarea titlului executoriu în anul 2013 și 33% din valoarea titlului executoriu în anul 2014.
Ordonanța de urgență nr. 71/2009 emisă de Guvernul României a fost supusă dezbaterii Parlamentului României și aprobată cu modificări prin Legea nr. 230/_
, stabilindu-se eșalonarea plăților sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești în următoarea modalitate: 5% din valoarea titlului executoriu se va plăti în anul 2012;
10% din valoarea titlului executoriu se va plăti în anul 2013; 25% din valoarea titlului executoriu se va plăti în anul 2014; 25% din valoarea titlului executoriu se va plăti în anul 2015 și 35% din valoarea titlului executoriu se va plăti în anul 2016.
La aceeași dată,_, ordonanța de urgență nr. 45/2010 emisă de Guvernul României a fost respinsă.
În vederea recuperării drepturilor de natură salarială dobândite prin hotărârile judecătorești mai sus menționate, petenții au demarat procedura executării silite, formându-se dosarul de executare nr. 506/ex/2011 al B. M. M., executarea silită fiind încuviințată prin încheierea civilă nr. 10816/CC/2011 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dos. nr._ .
La data de_, executorul judecătoresc a emis debitorilor M. E. și
F., Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești și C. de A. C., în temeiul art. 387 alin 1 Cod procedură civilă coroborat cu art. 411 Cod procedură civilă, somația de plată a sumelor stabilite prin titlurile executorii reprezentând hotărâri judecătorești în termen de 1 zi de la data comunicării somației, în caz contrar executorul judecătoresc urmând a preceda la continuarea executării silite.
La data de_, prin proces-verbal, executorul judecătoresc a refuzat continuarea executării silite întrucât potrivit art. 1 alin 2 din OUG nr. 71/2009, modificată prin OUG nr. 18/2010, OUG 45/2010 și OUG 113/2010, plata sumelor prevăzute în hotărârile judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi salariale stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, se va realiza în mod eșalonat, în tranșele stabilite de ordonanța de urgență, iar orice cerere de executare silită se suspendă de drept.
Potrivit legislației interne, plata creanțelor cuprinse în titlurile executorii din prezenta cauză a fost eșalonată prin OUG 75/2008 pe o perioadă de 18 luni începând cu data de_, iar ulterior, plata creanțelor cuprinse în toate titlurile executorii ce formează obiectul executării silite în dos. 506/ex/2011 al B. M. M. a fost eșalonată pentru pe perioada 2010-2012 prin OUG 71/2009, pentru perioada 2012- 2014 prin Ordonanța de urgență nr. 45/2010 și pentru perioada 2012-2016 prin Legea de aprobare a OUG 71/2009. Executarea silită a creanțelor cuprinse în hotărârile judecătorești menționate a fost suspendată de drept prin OUG 71/2009 în perioada_, data intrării în vigoare a OUG 71/2009 -_, data modificării dispozițiilor legale privind suspendarea de drept a executării silite cuprinse în OUG 71/2009 prin OUG nr. 45/2010. De asemenea, în temeiul Legii nr. 230/2011 de aprobare a OUG 71/2009, executarea silită a creanțelor cuprinse în hotărâri judecătorești a fost suspendată de drept în perioada 2012-2016. Astfel, raportat la succesiunea în timp a actelor normative menționate, în perioada_ -_, executarea silită a creanțelor cuprinse în hotărâri judecătorești nu a fost suspendată, Ordonanța de urgență nr. 45/2010 modificând dispozițiile OUG 71/2009 care reglementau suspendarea de drept pentru perioada 2010-2012, stabilind suspendarea de drept a executării silite pentru o altă perioadă, respectiv pentru perioada 2012- 2014.
Executorul judecătoresc M. M. a refuzat continuarea executării silite obiect al dosarului nr. 506/ex/2011, la data de_, dată la care executarea silită a hotărârilor judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi salariale stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar nu era suspendată de drept, astfel că
instanța a reținut ca fiind nelegal refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită obiect al dosarului nr. 506/ex/2011.
În ceea ce privește încălcarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocată de petenți, prin suspendarea executării silite a creanțelor stabilite prin hotărârile judecătorești, potrivit art. 20 alin. 2 din Constituție, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, astfel că s-a analizat în ce măsură refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită întemeiat pe dispozițiile OUG 71/2009 reprezintă o încălcare a art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Potrivit art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
Jurisprudența Curții europene a drepturilor omului a fost constatată în a interpreta noțiunea de "proces"; ca incluzând executarea silită a hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile, în caz contrar dreptul la justiție fiind iluzoriu întrucât parcurgerea procedurii judiciare ar rămâne fără efect în defavoarea uneia dintre părți. Astfel, în cauzele Hornsby contra Greciei, Sandor contra României, Abramiuc contra României, Ruianu contra României, Immobiliare Saffi contra Italiei, Burdov împotriva R. iei, C. a statuat că dreptul la justiție garantat de art. 6 din Convenție protejează în egală măsură și punerea în executare a hotărârilor judecătorești definitive și obligatorii, și, prin urmare, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată sau amânată pentru o perioadă lungă de timp. C. a statuat de asemenea că neluarea măsurilor necesare de către autoritățile obligate să acționeze în vederea executării unei hotărâri judecătorești angajează răspunderea statului în temeiul art. 6 alin. 1 din Convenție.
Raportat la prevederile art. 6 alin. 1 din Convenție, la jurisprudența Curții europene a drepturilor omului în ceea ce privește interpretarea noțiunii de "proces"; și la dispozițiile OUG 75/2008, OUG 71/2009, OUG 45/2010 și L 230/2011, s-a reținut existența unei contradicții între dispozițiile convenției, care prevăd dreptul la executarea hotărârilor judecătorești într-un termen rezonabil și obligația statului de a lua măsurile necesare în acest scop, și dispozițiile actelor normative interne menționate anterior, care amână în mod repetat și succesiv executarea hotărârilor judecătorești prin care au fost stabilite drepturile de natură salarială ale petenților. Jurisprudența CEDO recunoaște într-adevăr marja de apreciere a statului asupra măsurilor de interes public sau de utilitate publică reclamate de situații economice complexe, însă s-a reținut faptul că însuși Guvernul României a apreciat ca fiind posibilă executarea hotărârilor judecătorești prin care au fost stabilite drepturi salariale în favoarea personalului din sectorul bugetar, inițial într-un termen de 18 luni (OUG 75/2008), termen care nu a fost respectat, statul nejustificând în concret cauzele care au dus la nerespectarea termenului stabilit de el însuși și motivele pentru care nu au fost prevăzute în buget sumele datorate în temeiul hotărârilor judecătorești, iar în cazul în care aceste sume au fost prevăzute motivul pentru care nu au fost folosite în scopul prevăzut. Ulterior, prin OUG 71/2009, Guvernul României a stabilit
un nou termen pentru executarea hotărârilor judecătorești, respectiv 2010-2012, termen care de asemenea nu a fost respectat, deși a fost stabilit de însuși debitorul obligației, iar prin OUG 45/2010 statul prin guvern a amânat încă o dată executarea hotărârilor judecătorești, stabilind că acestea vor fi executate în perioada 2012-2014. Prin Legea 230/2011 de aprobare a OUG 71/2009, statul, debitor al obligației, fără a indica motivele concrete care au dus la nerespectarea termenelor stabilite de el însuși prin actele normative anterior menționate, a stabilit o nouă eșalonare a executării obligațiilor stabilite prin hotărârile judecătorești în sarcina sa pentru perioada 2012- 2016. Această amânare repetată a executării de către stat a obligațiilor stabilite în sarcina sa și în favoarea petenților prin hotărâri judecătorești definitive și obligatorii și nerespectarea continuă de către stat a propriilor acte normative date în privința executării hotărârilor judecătorești au avut drept consecință nu doar prelungirea excesivă a executării hotărârilor judecătorești, dar și nașterea unei incertitudini în privința executării efective a acestor hotărâri.
Argumentul notorietății faptului că în luna mai 2009 Comisia Europeană a deschis procedura de deficit excesiv pentru România și a faptului că în luna martie 2009 Uniunea Europeană și-a exprimat intenția de a asista România în implementarea unui program amplu de ajustare economică, adus de intimata C. de A. C. în susținerea existenței fundamentului și a suficientei explicitări a dificultăților care au stat la baza actelor normative de eșalonare a plăților sumelor stabilite prin hotărâri judecătorești, este neîntemeiat, criza economică și dificultățile economice și financiare ale statului fiind în măsură să justifice o eșalonare a plății acestor debite sau chiar o amânare a executării acestora, pe un termen rezonabil, însă în speță statul a emis o succesiune de acte normative de amânare a executării hotărârilor, fără a justifica, astfel cum s-a mai reținut, motivele concrete care au dus la nerespectarea propriilor acte normative prin care a stabilit termene de eșalonare a plăților. Pentru aceleași considerente, s-a apreciat ca fiind neîntemeiate și susținerile intimatului Ministerul Justiției formulate în cuprinsul întâmpinării privitoare la buna-credință a debitorului și intenția reală a acestuia de a executa creanțele cuprinse în hotărârile judecătorești.
Instanța a apreciat apărările formulate de intimatul M. F. publice în cuprinsul întâmpinării ca nefiind relevante în prezenta cauză, care are ca obiect plângere împotriva refuzului executorului judecătoresc, instanța fiind învestită a analiza exclusiv legalitatea refuzului executorului judecătoresc de a continua executarea silită, fără a fi învestită a analiza care sunt persoanele sau instituțiile obligate la alocarea fondurilor necesare executării hotărârilor judecătorești.
În ceea ce privește încălcarea art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului, s-a reținut că potrivit acestui articol orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statului de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor.
Drepturile salariale stabilite prin hotărârile judecătorești a căror executare silită formează obiectul dos. 506/ex/2011 al B. M. M. reprezintă un bun în sensul prevăzut în art. 1 din Protocol, iar eșalonarea repetată de către stat, printr-o
succesiune de acte normative, a plății sumelor datorate cu titlu de drepturi salariale și neachitarea până în prezent către petenți a acestor sume câștigate prin hotărâri judecătorești au adus atingere dreptului de proprietate al petenților, fiind încălcat art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția europeană a drepturilor omului.
În altă ordine de idei, eșalonarea creanțelor doar pentru o anumită categorie de creditori, respectiv personalul bugetar ce are de recuperat plata unor drepturi câștigate prin hotărâri judecătorești, reprezintă o discriminare ce nu are o justificare obiectivă, fiind de notorietate faptul că statul are creanțe neachitate și către alte categorii, respectiv către persoane juridice (n.red. așa-numitele arierate bugetare din economie), actele normative de eșalonare a datoriilor statului operând doar pentru bugetari, fără a se explica motivele pentru care debitorul ST. L ROMÂN nu adoptă o poziție similară, respectiv de eșalonare pe mai muți ani, și în cazul unor creanțe datorate societăților comerciale care au de recuperat diverse sume de bani de la debitorul menționat. Altfel spus, este dificil de înțeles de ce statul român a ales să eșaloneze toate creanțele personalului bugetar, fără nici o distincție, fiind cazuri în care cuantumul creanțelor este destul de mic, câteva mii de lei, iar eșalonarea lor pe o perioadă atât de lungă de timp, duce la fragmentarea nejustificată a creanței creditorului, în așa fel încât acesta nu mai beneficiază de o executare corespunzătoare a creanței sale, în vreme ce creanțe în cuantum mult mai mare datorate unor diferite societăți comerciale nu au fost eșalonate pe parcursul mai multor ani, deși situația de criză și deficitul bugetar privește economia națională în ansamblu și toate sectoarele de activitate.
Prin urmare, câtă vreme costurile statului pentru achiziționarea de bunuri, servicii și lucrări cresc pe unitatea de măsură de la un an la altul, fără a se lua măsuri de cheltuire în mod eficient a resurselor bugetare, statul ca debitor nu se poate apăra prin invocarea situației de criză financiară mondială ce ar putea afecta, în lipsa unor măsuri adecvate, stabilitatea economică a țării și, implicit, securitatea națională, întrucât pe această linie de argumentație, mutatis mutandis, ar trebui acceptat că orice debitor persoană fizică ce nu ar mai putea să își achite toate datoriile și-ar putea eșalona în mod unilateral creanțele sale către toți sau către o parte dintre creditori pe mai mulți ani, fără a fi obligat să justifice în vreun fel de ce pentru o parte dintre creditori plătește creanțele integral, iar pentru ceilalți a ales să eșaloneze creanțele. În concluzie, măsurile adecvate luate de stat pentru a consolida stabilitatea economică națională trebuie privite ca un tot unitar, astfel că atunci când debitorul statul român nu demonstrează că masurile sale privesc în egală măsură toate categoriile de cheltuieli bugetare, creditorii acestuia nu mai sunt obligați a suporta fragmentarea sau eșalonarea excesivă a creanțelor lor, această măsură devenind un paliativ ce nu poate eo ipso să conducă la restabilirea echilibrelor bugetare, situația putând să se perpetueze sine die, neexistând niciun fel de garanții că în anul 2014 sau în orice alt an până în 2016 nu se vor reeșalona încă odată creanțele menționate, context în care drepturile petenților ar deveni iluzorii, în lipsa posibilității legale de a-și executa silit debitorul. În acest context, atâta vreme cât între un debitor, fie el și statul român, și creditorii săi nu a intervenit o înțelegere prin care să se eșaloneze creanțele, nu se poate admite ca debitorul din dos. execuțional nr. 506/2011, în mod unilateral și cu ignorarea principiului că în materie civilă părțile se află pe picior de egalitate (n.red. statul în prezenta cauză având doar calitatea de debitor, nefiind incidente principiile
dreptului administrativ sau fiscal), să procedeze la adoptarea unui act normativ prin care să suspende executarea silită a creanțelor creditorilor săi.
Întrucât dispozițiile legale interne privitoare la eșalonarea plății sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi salariale stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar sunt contrare dispozițiilor cuprinse în art. 6 alin. 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și dispozițiilor cuprinse în art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție, instanța, în temeiul art. 20 din Constituție, s-au aplicat prioritar dispozițiile cuprinse în Convenția europeană a drepturilor omului, reținând că refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită a creanțelor stabilite prin hotărârile judecătorești pronunțate în favoarea petenților este nelegal, afectând atât dreptul petenților de a beneficia de un termen rezonabil al procedurii, cât și dreptul de proprietate al acestora asupra sumelor stabilite prin hotărârile judecătorești.
Pentru aceste considerente, s-a admis plângerea formulată de petenți și a fost obligat intimatul Biroul Executorului Judecătoresc M. M. la continuarea executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 506/ex/2011, prin efectuarea tuturor actelor de executare necesare în vederea realizării creanțelor reclamanților.
Împotriva sentinței expuse au declarat recurs,în termen legal,C. de A. C.
,Ministerul Finanțelor Publice, prin Direcția Generală a F. P. B. Năsăud și Ministerul Justiției, prin care au solicitat admiterea acestuia,modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii plângerii introdusă de creditori, cu motivarea, în esență, că în mod greșit prima instanță nu a respectat prevederile OUG 71/2009 modificată prin Legea 230/2011, în vigoare la data pronunțării sentinței, deoarece actul normativ a fost supus controlului Curții Constituționale, care a decis că normele ordonanței sunt în acord cu Constituția României și cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului ; că între Ministerul Finanțelor Publice și celelalte pârâte nu există un raport juridic obligațional, iar atribuțiile stabilite în sarcina acestui minister prin art. 19 din Legea nr.500/2002 nu pot constitui fundamentul unui asemenea raport, și că nu poate fi obligat pe calea aleasă de creditori la alocarea fondurilor bugetare necesare în lipsa parcurgerii procedurii bugetare instituită prin art.1-4 din OG.22/2002.
Recursurile sunt fondate și se vor admite așa cum s-au formulat.
Pe parcursul cercetării cauzei în calea de atac, tribunalul, contrar celei de-a doua dispoziții a sentinței atacate, a dispus suspendare judecății prezentului dosar până la soluționarea recursului declarat în dosarul nr.30._ aflat pe rolul T. ui Bihor ,în baza art.244 pct.1 C.pr.civ.,pentru considerentele ce succed.
Din examinarea sentinței civile nr. 13249/2012 pronunțată de Judecătoria Oradea în dosar nr. 30._ (depusă la filele 162-167), s-a constatat că obiectul litigiului dedus judecății în acest dosar se constituie într-o contestație la executarea silită însăși. În același timp, s-a reținut că în dosarul de fond în care s-a dat sentința atacată cu prezentul recurs s-a contestat numai refuzul executorului judecătoresc de a continua executarea silită a titlurilor executorii constând în sentințele enumerate în considerente, aceleași cu cele înșiruite în prima sentință amintită.
Văzând legătura între obiectele celor două dosare, s-a considerat că soluția ce se va da în dosarul de față depinde în tot de decizia ce se va pronunța asupra legalității demarării executării.
Judecata prezentului recurs s-a reluat la cererea Curții de A. C. și s-au făcut demersuri pentru depunerea la dosar a deciziei civile nr. 736/2013 pronunțată de Tribunalul Bihor în cauza care a prilejuit suspendarea ( f.199-206).
Prin ultima decizie s-a respins ca nefondat recursul civil introdus de recurenții
O. A. B., B. Lidia, B. C., B. E., Blaj an C., B. I., B. F. M., B. F. ( F. S. ), B. C. A., B. M., B. A., B. A. P., B. F., B. A. M., B. N., B. D., C. D. M., C. B., C. L., C. A. L., C. M., C. M., C. L., C. C., C.
E., D. I., D. C., D. M., D. A., D. M., D. A., Dorobantu I.
, D. L., F. O., G. A., G. O. R., G. T., G. G., G.
T. G., G. M., G. N., H. V., H. C., H. T., I. A. ,
J. Eugen, K. M., K. D., L. E. ( Cas. Luca), L. O. R., L. I., M. I., M. D. N., M. Z., M. A. A., M. V., M. G.
, M. L., M. S., M. L., M. C., M. E., M. E., M. R. ,
M. M., M. S., N. A., N. C., O. ( P. ) I., O. P., P. T., P.
Ana, P. G., P. A., P. D., P. E., P. (M. ) A., P. C., R. A. ,
R. I., R. O., R. S. L., Secheîea G., S. N., SS, SS, S. C., SS, S. C., S. L., S. M., SA, S. M. D., S.
A., SS ( Cas. Trestian ), T. D., T. D. loan, T. O., T. G. C.
, T. C., T. A. C., T. A. M., T. M. C., T. C., T.
M., T. C., T. M., T. D., U. L. ( Cas. Coman), U. L., U. P. ,
V. Ana M., V. A., Volosutean S., Z. A., Z. M., U. I. în contradictoriu cu intimatul Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 13249 din_ pronunțată de Judecătoria Oradea pe care o păstrează în totalitate. Pentru a hotărî în această direcție,Tribunalul Bihor a statuat că prin sentința civilă nr. 13249/2012 dată de Judecătoria Oradea s-au desființat actele de executare silită efectuate în dosarul execuțional nr. 506/2011 al Biroului Executorului Judecătoresc
M. M., în contradictoriu cu contestatorul Ministerul Justiției, respectiv încheierea de încuviințare a executării silite,somația din data de_ și raportul de expertiză extrajudiciară.
Este adevărat că prin sentințele civile puse în executare în dosarul execuțional amintit contestatorul a fost obligat să aloce fondurile necesare plății către recurenți a unor drepturi salaríale, sume ce urmau a fi actualizate cu indicele de inflație de la scadență până la plata efectivă.
Însă, prin O.U.G. nr. 71/2009 s-a prevăzut plata eșalonată a acestor categorii de creanțe stabilite în sarcina instituțiilor publice, până la sfârșitul anului 2012 (în prezent până la sfârșitul anului 2014, conform Ordonanței de urgență a Guvernului nr, 18/2010 și nr. 45/2010), cu suspendarea de drept a oricăror proceduri de executare silită.
De aceea, executarea silită declanșată de Biroul Executorilor Judecătorești M.
se dovedește a fi nelegală.
Nelegalitatea executării este susținută de împrejurarea că actele normative menționate au fost verificate de către Curtea Constituțională, iar aceasta, prin mai multe decizii, respectiv Decizia nr. 188 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 14 aprilie 2010, Decizia nr. 190 din 2 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 224 din 9 aprilie 2010, Decizia nr. 712 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 416 din 22 iunie 2010, Decizia nr. 713 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, Decizia nr. 714 din 25 mai 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 422 din 24 iunie 2010, Decizia nr. 823 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 611 din 30 august 2010, a constatat caracterul lor constituțional.
Nu se poate reține că prin neexecutarea hotărârii judecătorești s-ar încălca prevederile art. 6 și art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, după cum s-a statuat în cauzele Șandor ori Sabin P. escu împotriva României.
Într-adevăr, executarea unei hotărâri judecătorești nu poate fi împiedicată, anulată ori întârziată în mod excesiv, întrucât, potrivit cerințelor impuse de art. 21 din Constituție și de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, autoritatea publică este ținută a constitui un arsenal de mijloace care să permită executarea hotărârilor judecătorești, executare văzută ca parte integrantă a procesului civil, fără a cărei finalizare dreptul de acces la justiție nu poate fi calificat ca real și efectiv.
De asemenea, prin aceasta s-ar aduce atingere dreptului de proprietate reglementat de art. 1 din Protocolul nr. 1 care dispune; "orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
Dispozițiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosința bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții sau a amenzilor ".
În cauză, se reține că intimatul are un bun, în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Neexecutarea hotărârii judecătorești constituie, fără îndoială, o ingerință în dreptul său de proprietate.
Rămâne de analizat dacă ingerința constatată încalcă sau nu art. 1 din Protocolul nr. 1.
Sub acest aspect se observă că textul analizat cere, înainte de toate ca ingerința autorității publice în dreptul de proprietate asupra bunurilor să fie legală.
Principiul legalității înseamnă existența unor norme de drept intern suficient de accesibile și previzibile. Or, O.U.G. nr. 71/2009 răspunde exigențelor de previzibilitate și de precizie, fiind adoptată de organismul abilitat și publicată în Monitorul Oficial al României.
In ceea ce privește scopul ingerinței, consider că ingerința vizează un scop legitim, astfel cum acesta este și prezentat în ordonanță: "...dificultățile întâmpinate până în prezent în ceea ce privește executarea hotărârilor judecătorești având ca obiect drepturi de natură salarială stabilite în favoarea personalului din sectorul bugetar, ... influența substanțială asupra bugetului de stat pe anul 2009 pe care o are executarea, în condițiile dreptului comun, a titlurilor executorii emise anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, ... necesitatea instituirii unor reglementări speciale, cu aplicabilitate limitată în timp, privind executarea silită a hotărârilor judecătorești prin care au fost acordate anumite drepturi salariale pentru personalul din sectorul bugetar, ... faptul că nepromovarea prezentei ordonanțe de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrelor bugetare și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de
Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar, respectiv
.... în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public si constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată ".
Proporționalitatea ingerinței
O măsură care reprezintă o ingerință în dreptul de proprietate trebuie să asigure un just echilibru între cerințele de interes general ale comunității și imperativele protejării drepturilor fundamentale ale individului. în special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat de orice măsură care privează o persoană de dreptul său.
Pentru a determina dacă măsura litigioasă, respectiv adoptarea O.U.G. nr. 71/2009, prin care se eșalonează plata drepturilor salariale rezultate din hotărâri judecătorești, respectă justul echilibru necesar și, în special, dacă nu obligă creditorul la a suporta o sarcină disproporționată, trebuie a fi analizate garanțiile ce însoțesc emiterea actului normativ în discuție.
In acest sens, se observă că ordonanța stabilește perioada în care va fi realizată executarea totală a titlurilor, precizează nivelul și termenele de efectuare a plăților intermediare, iar, pentru a evita devalorizarea sumelor ce fac obiectul-titlurilor executorii, prevede că acestea se actualizează cu indicele prețurilor de consum.
Toate aceste mecanisme asigură așadar executarea integrală a titlului, fără a aduce atingere substanței înseși a drepturilor recunoscute, acordând totodată statului posibilitatea să identifice resursele financiare necesare achitării acestor sume, în contextul circumstanțelor excepționale, reprezentate de condițiile economice generale extrem de dificile, gravul deficit bugetar actual, acuta criză economică națională și internațională.
În concluzie, Guvernul, prin adoptarea ordonanței de urgență criticate, nu neagă existența și întinderea despăgubirilor constatate prin hotărâri judecătorești și nu refuză punerea în aplicare a acestora. Măsura este mai degrabă una de garantare a dreptului de proprietate asupra bunului dobândit în sensul Convenției, fiind, deci, o aplicare a art. 44 alin. (2) din Constituție, după cum a reținut și Curtea Constituțională în Decizia nr. 188/_ .
Pentru aceste argumente, s-a considerat că în mod nelegal s-a început executarea silită a unor drepturi a căror plată a fost eșalonată în timp, în dosarul execuțional nr. 506/2011 al B. M. Marvin, într-o perioadă în care chiar procedurile de executare sunt suspendate de drept.
În situația astfel creată, de anulare a încheierii prin care s-a încuviințat executarea silită, prezentul tribunal constată că executarea nu mai este în ființă și nici un act cu această natură nu se mai poate înfăptui, lipsindu-i orice temei legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursurile declarate de C. de A. C. cu sediul în C. -N., Piața Ș. cel M., nr.1-3, Județul C., Ministerul Finanțelor Publice - prin Direcția Generală a F. P. B. -Năsăud cu sediul în B., str.1 Decembrie 1918,
nr.6-8, Județul B. -Năsăud și Ministerul Justiției cu sediul în B., str.A., nr.17, Sector 5, împotriva sentinței civile nr.3306 din 20 martie 2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr.12._, pe care o modifică în sensul că respinge plângerea formulată de petenții L. E., SS, C. B., Ș. A., G. M.
, M.
E., T.
M., B.
C.
, M.
A.
A.
F.
M., B.
A. M., G.
O. R.
, Ț.
A. C.
C.
, R.
A. I., D. A., B. (S. ) F., M.
L.
I. M.
, B. I., J. I., SS, C. L., T
, SS, T. D. I., B.
, D. I., U. P., P.
R., I. A., P. E. ,
. O., R. I. G. G., B. E., R. S. L., M. (F. ) L., M. I. R., B. N., O. A.
B., C. M., T. C., S. C., D. M., C. L., T. M., F.
O., C. A. L., O. (F. P. ) I., D. C., G. A., K. D., SS
, S. C., T. G. C., B. A. P., P. G., H. C., C. E.
, C. D.
M.
, B.
C.
, B.
L. ,
I., M.
C.
, D.
M.
(M.
), S.
, V. ANA M., M. G., C. C.
S.
L.
, H.
M.
D.
, B.
T., G. T. G., D.
A., T. M. C., T. A. M., G. N., T. D., V.
S., M. D. N., P. A., D. L., Z. M., T. C., P. T., M.
Z., S. G., R. O., U. I., L. O. R., B. C. A., D. A. ,
M. E., H. V., M. V., K. M., M. L., M. S., T. C. ,
T.
, B.
F.
, M.
S.
C.
A.
, T.
D.
și S.
P. (M. ) A., U. L., B. D., S. M., O. P., B. (T. ) M., C. M., SA, N. A., V. A., Z. A., G.
, P. D., U. L., M. M., P. ANA, N.
, prin mandatar ales SS, în contradictoriu cu intimații Biroul Executorului Judecătoresc M. M. Ministerul Finanțelor Publice
,reprezentat de Direcția Generala a F. P. B. Năsăud,Ministerul Justiției,C. de A. C. și Tribunalul Cluj ,
având ca obiect obligarea biroului executorului judecătoresc la continuarea executării silite din dosar nr.506/ex/2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 28 noiembrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | |||
I. C. S. | I. | N. | C. H. | V. |
Red.jud.I.C.-_
Dac.R.A.2ex./_
| ← Decizia civilă nr. 428/2013. Plângere împotriva refuzului... | Decizia civilă nr. 1226/2013. Plângere împotriva refuzului... → |
|---|
