Decizia civilă nr. 286/2013. Revendicare imobiliară
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
cod operator 4204
DECIZIE CIVILĂ Nr.286/R
Ședința publică din 28 Mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE A. S. T.
J. ecător D. T.
J. ecător D. W.
G. ier A. S.
Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenții R. I. și R.
M. cu dom. în G. nr. 481, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3981/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare, având ca obiect revendicare imobiliară.
Se constată că dezbaterea recursului a avut loc în ședința publică din data de_, concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu prevederile art. 260 și art. 146 Cod procedură civilă, coroborate cu art. 316, 298 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de_, când a pronunțat prezenta hotărâre.
T.
Prin sentința civilă nr. 3981/_ pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanții R. I. și R. M. în contradictoriu cu pârâții S. V. și L. M. .
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele: La data de 13 mai 1997, reclamanții R. I. și R. M. au cumpărat de la Tătăran I., potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3456-1450 de BNP M. Firizan (f.6), imobilul situat în G. nr. 481 înscris în CF 806 G. nr. top 155/b/19 și 501/b/2 cu prețul de 5.000.000 lei.
La data de_, reclamanții R. I. și R. M. au încheiat contractul de împrumut cu garanție imobiliară, înscris autentificat sub nr. 3111 de BNP Căpușan Niculina, potrivit căruia, reclamanții au împrumutat suma de 5900 USD și suma de 6400 Euro, urmând ca până la data de 4 septembrie 2004, sumele de bani să fie restituite. Garanția pentru împrumutul primit a constat în
imobilul situat în G. nr. 481 înscris în CF 806 G. nr. top 155/b/19 și 501/b/2.
În data de 15 noiembrie 2004, pârâții S. V. și L. e M. au dat o declarație notarială, potrivit căreia au recunoscut că din sumele menționate în cuprinsul contractului de împrumut, o parte reprezenta sumele împrumutate de aceștia, în cuprinsul declarației aflate la fila 8 fiind menționat faptul că pârâții sunt debitori solidari cu R. I. și R. M. .
Deoarece suma de bani nu a fost restituită la termen s-a constituit dosarul de executare nr. 7/2005 al BEJ B. Robert M., imobilul care a făcut obiectul garanției fiind adjudecat de Coman I. . Actul e adjudecare a fost depus în copie la fila 10.
La data de 5 iulie 2006, adjudecatarul Coman I. și Coman I. na au înstrăinat imobilul respectiv pârâtei S. V. (f.11).
Având în vedere cele de mai sus, instanța a reținut că imobilul deținut de reclamanții R. I. și R. M. nu se află în proprietatea acestora. Faptul că imobilul este folosit de aceștia, în temeiul dreptului de retenție recunoscut de instanța de judecată în baza Sentinței civile nr. 6452 din data de 20 noiembrie 2008 a Judecătoriei B. M. din dosarul nr._, nu a putut duce la o altă concluzie.
La momentul promovării acțiunii imobilul a trecut în proprietatea pârâtei
S. V. aceasta achiziționând imobilul de la Coman I. care a dobândit respectivul bun urmare a adjudecării acestuia în cadrul executării silite.
Actele de executare și contractul de vânzare cumpărare nu au fost desființate, astfel că acestea sunt în vigoare la acest moment. Reclamanții nu mai dețin în patrimoniu dreptul de proprietate la momentul la care s-a formulat cererea.
Potrivit art. 480 C.civ., dreptul de proprietate este "dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege";. Acest text de lege reglementează și acțiunea în revendicare, aceasta permițând proprietarului care a pierdut posesia asupra bunului să solicite restituirea bunului de la persoana care nu este proprietar însă folosește bunul.
S-a constatat că reclamanții nu sunt proprietarii bunului revendicat deși folosesc bunul. Temeiul în baza căruia folosesc acest bun nu l-a constituit dreptul de proprietate ci un drept de retenție. S-a constatat așadar faptul că reclamanții nu sunt proprietari, însă folosesc acest bun.
Având în vedere aspectele reținute mai sus, instanța a reținut că cererea formulată de reclamanții R. I. și R. M. nu este întemeiată, astfel că aceasta a fost respinsă.
Împotriva sentinței civile nr. 3981/_, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă au formulat recurs recurenții-reclamanți R. I. și R.
M., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, recurenții au arătat că, în opinia acestora, sentința recurată este nelegală.
Recurenții au arătat în motivele de recurs că la dosarul cauzei au fost depuse suficiente înscrisuri din care a rezultat cu certitudine reaua-credință a pârâților S. V. și L. M. .
Încă de la încheierea contractului notarial de împrumut cu garanție imobiliară cei doi pârâți au lucrat cu viclenie așa cum s-a arătat în cererea de chemare în judecată.
Din înscrisurile depuse s-a observat înțelegerea secretă și cu intenție de inducere în eroare prin faptul că în prezent proprietar tabular al imobilelor din
G. este S. V. . Aceasta după ce a ajuns proprietar a depus în garanție imobilele la BRD sucursala M. . Din toate înscrisurile a rezultat reaua- intenție în vederea îmbogățirii fără justă cauză.
Recurenții au depus în garanție casa mare întabulată și la executare silită a fost cuprinsă și casa mică din curte proprietate extratabulară.
S. V. este cunoscută în județ ca o persoană care are la activ o mulțime de acte de înșelăciune. Aceasta și L. e M. au recunoscut prin act notarial că o parte din împrumutul luat de la Coman I. l-au folosit în interes propriu. În consecință S. V. trebuie să răspundă în solidar pentru rambursarea creditului și din acest motiv rezultă că a lucrat cu totală rea- credință, urmărind o îmbogățire fără justă cauză.
Recurenții solicită instanței să aprobe, pe baza actelor existente la dosar plata eșalonată a taxei de timbru, având în vedere că sunt pensionari cu pensii mici.
Recurenții solicită a se lua în considerare dreptul de retenție asupra imobilelor în discuție, drept acordat de instanța judecătorească. Mai solicită anularea contractului de garanție și împrumut ca fiind rezultatul unui consimțământ viciat cu intenție din partea pârâților de a-i induce în eroare și obținerea unui avantaj material injust.
Intimatul-pârât L. e M. a depus întâmpinare la cererea de recurs, din cuprinsul căreia rezultă că nu se opune admiterii recursului.
Intimata-pârâtă S. V. nu a depus întâmpinare la cererea de recurs. Recurenții au depus la dosar și concluzii scrise.
Analizând sentința civilă nr. 3981/_ pe baza motivelor de recurs formulate și în considerarea dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă tribunalul constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 129 pct. 6 Cod procedură civilă, în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
În conformitate cu art. 129 pct. 4 Cod procedură civilă cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă în susținerea pretențiilor și apărărilor lor, judecătorul este în drept să le ceară acestora să prezinte explicații orale sau în scris, precum și să pună în dezbaterea lor orice
împrejurare de fapt ori de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare.
Art. 129 pct. 5 Cod procedură civilă, arată că judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.
Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată pe rolul Judecătoriei B. M. la data de_, reclamanții R. I. și R. M., după o amplă expunere a stării de fapt, respectiv a istoricului raporturilor litigioase existente între părți, solicită anularea contractului de vânzare-cumpărare a imobilelor, contract încheiat între numitul Coman I. și pârâta S. V. și repunerea părților în situația anterioară împrumutului de la Coman I., respectiv restituirea casei recurenților-reclamanți.
Prin urmare, restituirea casei se solicită cu titlu de restabilire a situației anterioare, urmare anulării contractului încheiat între Coman I. și S. V. .
Din motivarea în fapt a cererii de chemare în judecată rezultă în mod cert că acesta era obiectul cererii de chemare în judecată.
Prima instanță, fără a pune în discuție necesitatea indicării motivării în drept, a temeiului juridic al acțiunii, care fiind redactată de reclamanți fără ca aceștia să fi fost asistați de avocat, nu cuprinde nicio mențiunea despre temeiul de drept, cu încălcarea principiului contradictorialității, precum și al dreptului la apărare, arată doar în motivarea sentinței că a respins acțiunea pentru că a considerat că este o acțiune în revendicare și că dispozițiile art.480 cod civil (1864), pe care nu le-a pus în discuția părților, nu sunt îndeplinite în cauză.
În aceste circumstanțe, rezolvarea dată cauzei afectează în mod esențial dreptul de acces al părții la un tribunal, principiu consacrat prin art. 6 alin. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prima instanță având în vedere modul de formulare a cererii de chemare în judecată și neindicarea temeiului de drept al acțiunii, se impunea ca, în baza art. 129 pct. 4 Cod procedură civilă, să solicite reclamanților, care nu au fost asistați de un avocat, toate explicațiile necesare pentru a lămuri cadrul procesual și obiectul acțiunii, cu respectarea principiului disponibilității și al contradictorialității, precum și a principiului respectării dreptului la apărare.
Instanța nu are dreptul să schimbe obiectul acțiunii. Instanța nu are dreptul să depășească obiectul acțiunii. Instanța trebuie să rezolve toate capetele de cerere.
Obiectul cauzei, asupra căruia instanța trebuie să se pronunțe, este stabilit prin cererea de chemare în judecată și, în speță, este anularea contractului încheiat între Coman I. și S. V. .
În baza art. 129 pct. 5, pct. 4 Cod procedură civilă, prima instanță trebuia să pună în discuție dacă reclamanții înțeleg să-l cheme în judecată și pe Coman I., având în vedere că reclamanții solicită anularea contractului încheiat între Coman I. și S. V. .
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 129 pct. 6 Cod procedură civilă, instanța avea a se pronunța asupra cererii de anulare a contractului încheiat între Coman I. și S. V. .
Prima instanță nu a pus în discuția părților calificarea juridică pe care a menționat-o doar în motivarea soluției de respingere a acțiunii, căreia i-a schimbat obiectul.
Spre deosebire de obiectul acțiunii, care nu poate fi schimbat și nici depășit, temeiul juridic indicat de parte nu leagă instanța, care este îndreptățită și chiar obligată, în exercitarea rolului activ să dea acțiunii calificarea juridică exactă, însă numai după punerea în discuție a acestei calificări, cu respectarea principiului contradictorialității și al respectării dreptului la apărare.
În speță, reclamanții, care nu au fost asistați de avocat, nu au indicat temeiul juridic.
Prima instanță trebuia să pună în discuție calificarea juridică exactă, cu respectarea principiului contradictorialității.
În speță, prima instanță menționează doar în considerente calificarea juridică pe care aceasta a dat-o acțiunii, fără să o fi pus în discuția părților și fără a ține seama de conținutul cererii de chemare în judecată, prin care se solicită anularea contractului încheiat între Coman I. și S. V. și repunerea în situația anterioară. Restituirea imobilelor reprezintă repunerea în situația anterioară.
Instanța este obligată să se pronunțe asupra celor solicitate de părți, iar nu să interpreteze obiectul acțiunii de așa natură încât să evite a se pronunța asupra capetelor de cerere formulate.
În speță prima instanță a schimbat obiectul acțiunii, a încălcat principiul contradictorialității, disponibilității și al dreptului la apărare, a soluționat acțiunea în baza unui temei juridic ce nu a făcut obiectul dezbaterilor, ceea ce atrage casarea hotărârii în temeiul art. 312 alin. 3 și 5 raportat la art. 304 pct. 5, 6, 8 și 9 Cod procedură civilă.
Așa fiind, în baza art. 312 alin. 3 și 5 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de către recurenții R. I. și R. M. împotriva sentinței civile nr. 3981/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite recursul declarat de către recurenții R. I. și R. M. domiciliați în com. G. nr. 481 jud. M., împotriva sentinței civile nr. 3981/_, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 28 mai 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
S. | T. A. Ț. | D. | W. D. | A. | S. |
Red.DȚ/_
Tred. A.S./_ - 2 ex
J. ecător la fond: P. M. B.
| ← Decizia civilă nr. 116/2013. Revendicare imobiliară | Decizia civilă nr. 83/2013. Revendicare imobiliară → |
|---|
