Decizia civilă nr. 47/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
T. SĂLAJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Operator date 2516
DECIZIA CIVILĂ Nr. 47
Ședința publică din data de 21 Mai 2013 Completul constituit din:
PREȘEDINTE: D. G., președinte secție civilă JUDECĂTOR: K. M., președinte tribunal
H. A., grefier
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta P. G. C. C.
, cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat: Hârza și Asociații, strada Tudor Vladimirescu, bl. Flora, ap. 5, județul Sălaj, împotriva Sentinței civile nr. 596 din 28 februarie 2013, pronunțată de J. Z., în dosarul cu nr. _
, având ca obiect - acțiune în constatare - constatarea nulității absolute -.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentantul recurentei-reclamante - avocat Hîrza Radu-C., și reprezentanta intimatei-pârâte
- avocat Cobzaș V., lipsă fiind P. G. C. C. și P. O. C.
.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut un scurt referat al cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că dosarul se află la al doilea termen de judecată, apelul este motivat și este scutit de taxe.
Constatând că nu mai sunt cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond privind apelul.
Avocat Hîrza Radu-C., arată că soluționarea acestor acțiuni este de competența tribunalelor, privind recuperarea proprietăților. Prezenta cauză a fost judecată pe fond de o instanță necompetentă material.
Solicită admiterea apelului, anularea hotărârii atacate și soluționarea pe fond a prezentei cauze.
Avocat Cobzaș V., arată că judecătorul a analizat fondul și după aceia a stabilit competența, solicită ca instanța să analizeze cererea, aceasta este o problemă de fond și solicită să se judece pe fond.
Solicită respingerea apelului în principal, iar în subsidiar, respingerea pe fond a acțiunii introductive, pentru motivele invocate prin întâmpinare.
Cu cheltuieli de judecată.
Instanța apreciind că la dosarul cauzei există suficiente probe pentru justa soluționare, reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L
Asupra apelului declarat :
Prin sentința civilă nr. 596 din 28 februarie 2013 J. Z., a respins ca nefondată cererea reclamantei P. G. C. C., în contradictoriu cu pârâta P. O. C., privind constatarea nulității absolute sau inexistența titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului de proprietate al Parohiei Ortodoxe C. asupra parcelelor cu nr. top.5,75 și 149/a din C.F. nr.4 C. .
În motivarea hotărârii prima instanță a reținut că, potrivit înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, în privința imobilului notat în CF nr.4 C., nr.top.5,75,149/a, s-au efectuat unele operațiuni de carte funciară în anul 1967 prin Încheierea nr.85/_ . În baza Decretului 177/_ și a Decretului nr. 358/1948 privind regimul general al cultelor, s-a dispus rectificarea numelui Parohiei G. -Catolice în P. O. Română ( f.80). Din conținutul raportului de expertiză efectuat în dosarul nr._ având ca obiect rectificarea aceleiași cărți funciare nr.4 C. nr.top.5,75,149/a, litigiu purtat între aceleași părți, au fost identificate parcela nr.top.5 din CF 4 C. (notat în CF 50017 Cășei) pe care se află o casă parohială și anexele gospodărești și parcela cu nr.top.75 având destinația cimitir (cimitirul vechi), bun care nu este cuprins în legislația specială privind cultele, la fel ca parcela cu nr.top.149/a, care în cartea funciară figurează ca pășune și care nu a putut fi identificată de expert.
Prin prezenta acțiune reclamanta solicită constatarea nulității absolute sau chiar inexistența titlului în baza căruia s-a efectuat înscrierea dreptului de proprietate al Parohiei Ortodoxe C. asupra parcelelor cu nr. top.5,75 și 149/a din CF nr.4 C. .
Aceste mențiuni au fost efectuate în vederea punerii în aplicare a Decretului 358/_ prin care a fost constatată revenirea comunităților locale la cultul ortodox din România.
Prin urmare, pentru înscrierea în CF nr. 4 C. a transferului dreptului de proprietate pentru imobilele de sub nr. top. 5,75 și 149/a în favoarea Parohiei Ortodoxe C., nu era necesară o hotărâre judecătorească de constatare a trecerii benevole a credincioșilor de la un cult la altul, întrucât aceasta nu s-a realizat, ci înscrierea s-a făcut în baza art. 2 din Decretul nr. 358/1947, ca urmare a punerii în aplicare a Decretului nr. 358/1948, prin care a fost constatată revenirea comunităților locale, parohii, ale cultului greco-catolic, la cultul ortodox, încetând să mai existe organizațiile centrale și statutare a acestui cult, conform art. 4 din Decret.
Este de notorietate că, în prezent există o disproporție evidentă între numărul credincioșilor ortodocși și cei catolici, chiar dacă trecerea credincioșilor greco-catolici și odată cu ei a lăcașului de cult la ortodoxism a fost abuzivă, reclamanta nu a făcut dovada că, în prezent majoritatea credincioșilor doresc să revină la cultul inițial și să revendice drepturi ce decurg din calitatea de fost credincios greco-catolic.
Faptul că decretele în baza cărora s-a făcut înscrierea au fost abrogate, nu duce la consecința înlăturării efectelor actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea. Abrogarea Decretului 358/1984 în anul 1989 și recunoașterea cultului greco-catolic prin Decretul nr.126/1990 nu echivalează cu nevalabilitatea titlului ori cu încetarea condițiilor de existență a dreptului înscris și nici nu poate duce la concluzia că de jure bunurile în litigiu nu au ieșit niciodată din proprietatea reclamantei ca structură religioasă, fiind și rămânând singura proprietară conform art. 17 din Decretul-lege nr. 115/1938.
Reclamanta a predat proprietatea prin efectul legii, iar pârâta a dobândit proprietatea asupra imobilelor în litigiu, tot prin efectul legii, urmată de exercitarea dreptului de proprietate de către P. O. C. . Mai mult, din menținile cuprinse în extrasul de carte funciară rezultă că prin titlul de proprietate nr._, pârâtei Parohiei Ortodoxe C. i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra imobilului de sub A+1, din CF 4 C., nr.top.5. Acest imobil a fost identificat prin expertiza tehnică efectuată în dosar nr._ al T. ui Sălaj, litigiu purtat între aceleași părți, ca având o suprafață de 5751 mp pe care este edificată o casă parohială și anexe gospodărești. Cu privire la acest teren, reconstituit prin titlul de proprietate, pârâta P. O. C. este întabulată cu încheierea nr. 23520/_
, imobilul de sub A+1 fiind apoi transcris în CF nr.50017 Coșeiu, în favoarea pârâtei, totodată făcându-se mențiune despre radierea construcțiilor de sub A+1. Reclamanta nu a solicitat anularea acestei încheieri.
Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel reclamanta P.
-C. C. solicitând admiterea acestuia și anularea hotărârii atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond instanței competente - Tribunalul Sălaj.
În motivul de apel invocat reclamanta arată că, situația juridică a lăcașelor de cult a fost reglementată prin Decretul Lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma G. -C. . Astfel, potrivit art. 3 din acest act normativ în vechea formă, reprezentanții bisericii catolice și cei ai bisericii ortodoxe urmau să ia decizii referitoare la lăcașele de cult aflate în proprietatea sau deținerea Bisericii Ortodoxe. De asemenea, potrivit art. 1 din Decretul Lege nr. 126/1990, Biserica G. -C., ca urmare a abrogării Decretului 358/1948 prin Decretul Lege nr. 9 /_ a fost recunoscut oficial organizându-se și funcționând în conformitate cu regimul general al cultelor religioase din România, Decretul 177/1948 neaplicabil până la data intrării în vigoare a Legii nr. 489/2006.
În ceea ce privește bunurile preluate de la cultul greco-catolic, Decretul Lege nr. 126/1990 prevede un regim aparte pentru bunurile preluate de către Statul Român și un alt regim pentru cele preluate de Biserica O. . Situația juridică a lăcașelor de cult și a caselor parohiale care au aparținut Bisericii G.
-Catolice și care au fost preluate de Biserica O. Română, urma a se stabili potrivit art. 3 de către o comisie mixtă formată din reprezentanți clericali ai celor două culte religioase, ținând seama de dorința credincioșilor din comunitățile care dețin aceste bunuri.
Prin O.G. nr. 64/2004 pentru completarea art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990 intrat în vigoare conform art. 2, la 3 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României Partea I și anume_, art.3 din Decretul Lege
nr. 126/1990 a fost completat cu un nou alineat - alineatul 2 având următorul cuprins: " în cazul în care reprezentanții clericali ai celor două culte religioase nu ajung la un acord în cadrul comisiei mixte prevăzute la alin. 1 partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție potrivit dreptului comun";.
ul reclamantei P. G. -C. C. este întemeiat.
Potrivit Ordonanței nr. 64 / 13 august 2004, pentru completarea art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma, art. 1, se prevede că: La art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990 se introduc trei aliniate noi, aliniatele 2 - 4, cu următorul cuprins :
" Partea interesată va convoca cealaltă parte, comunicându-i în scris pretențiile sale și punându-i la dispoziție dovezile pe care se sprijină aceste pretenții. Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin înmânarea scrisorilor sub semnătură de primire. Data convocării comisiei mixte nu se va fixa mai devreme de 30 de zile de la data primirii actelor. Comisia va fi constituită din câte trei reprezentanți ai fiecărui cult. Dacă la termenul stabilit pentru convocarea comisiei aceasta nu se întrunește sau dacă nu se ajunge la nici un rezultat în cadrul comisiei ori decizia nemulțumește una dintre părți, partea interesată are deschisă calea acțiunii în justiție, potrivit dreptului comun.
Soluționarea acestor acțiuni este de competența tribunalelor. Acțiunile sunt scutite de taxa de timbru";.
De asemenea prin Legea nr. 182/13 iunie 2005 s-a aprobat Ordonanța Guvernului nr. 64/2004 pentru completarea art. 3 din Decretul Lege nr. 126/1990 cu cele trei aliniate noi, respectiv aliniatele 2 - 4 în care la alin. 3 se prevede că, soluționarea acțiunilor cum este cauza în speță este de competența tribunalelor.
Potrivit art. 297 alin. 2, Cod procedură civilă,";dacă prima instanță s-a declarat competentă și instanța de apel stabilește că a fost necompetentă, anulând hotărârea atacată, va trimite cauza spre judecare instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent, afară de cazul când constată propria sa competență.
În consecință în baza art. 297 alin. 2 Cod procedură civilă, se va admite apelul declarat de reclamanta P. G. -C. C., împotriva Sentinței civile nr. 596 din 28 februarie 2013 a Judecătoriei Z., pe care o anulează stabilind competența de soluționare a cauzei în prima instanță a T. ui Sălaj.
Pentru aceste motive,
În numele L E G I I, D E C I D E :
Admite apelul declarat de reclamanta P. G. -C. C. , împotriva Sentinței civile nr. 596 din 28 februarie 2013 a Judecătoriei Z., pe care o anulează stabilind competența de soluționare a cauzei în prima instanță a T. ui Sălaj.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
D. G. K. M. H. A.
Red. D.G. / _
Dact. H.A./_ / 4 ex. Jud. fond: D. -M. L.
| ← Decizia civilă nr. 427/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 84/2013. Actiune in constatare → |
|---|
