Decizia civilă nr. 499/2013. Actiune in regres
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 499/R
Ședința publică din data de 30 octombrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: P. M. B.
J. ecător: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
G. ier: B. M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantul B. I.
, domiciliat în B. S., str. M., nr. 4, județul M., împotriva sentinței civile nr. 12143 din 20. decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în regres.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale au avut loc la data de 23 octombrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 30 octombrie 2013, când a decis următoarele:
T.
Asupra recursului civil de față, deliberând reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 12143 din 20. decembrie 2012, pronunțată de Judecătoria Baia Mare în dosarul nr._ se admite excepția prescripției dreptului la acțiune, excepție invocată din oficiu și în consecință se respinge acțiunea formulată de reclamantul B. I., domiciliat în B. S., str. M., nr. 4, jud. M. în contradictoriu cu pârâtul M. A., domiciliat în B., str. I., nr. 6/9, jud.
M., prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 14.159 lei, cu dobânda legală, calculată de la data introducerii acțiunii, până la plata integrală și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1106 - 1109 cod civil, dispoziții care reglementează subrogația în drepturile creditorului. Subrogația este prin definiție un mod de transmitere a obligației, prin care subrogatul dobândește, în limitele sumei plătite, toate drepturile creditorului plătit. Dobândirea drepturilor înseamnă transmiterea lor în patrimoniul subrogatului, însă cu toate limitările impuse de normele imperative legale. O astfel de limitare o constituie tocmai termenul de prescripție general de 3 ani, prevăzut de art. 3 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 (având în vedere dispozițiile art. 201 din Legea 71/2011 se reține că în ceea ce
privește prescripția extinctivă se aplică dispozițiile Decretului nr. 167/1958). Este vorba despre o normă imperativă, de interes general, de la care nu se poate deroga prin convenția părților.
În cauză, pârâtul M. A. în perioada iulie - septembrie 2008 a încasat necuvenit suma totală de 19.440 lei, prin inducerea în eroare a funcționarilor Trezoreriei B. S., inclusiv a reclamantului.
Potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Termenul de prescripție a început să curgă la data de 12 noiembrie 2008, dată la care Direcția Generală a Finanțelor Publice M., a formulat plângere penală împotriva pârâtului M. A. .
Instanța consideră că prin plata despăgubirii reclamantul a dobândit creanța cu toate drepturile și obligațiile care o grevează, în speță termenul de prescripție. Cererea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de_, deci după expirarea termenului general de prescripție, fără a fi făcută dovada vreunei cauze de întrerupere sau suspendare a cursului acestui termen.
Termenul de prescripție este împlinit și prin raportare la intervalul de timp scurs de la data la care reclamantul a achitat sumele însușite de pârât, respectiv de la data la care ar fi operat subrogația. Se reține astfel, că potrivit chitanțelor și proceselor verbale de la f. 22 - 29, reclamantul a achitat în mai multe tranșe suma de 14.159 lei, pe care o solicită prin cererea ce face obiectul prezentului dosar, respectiv la data de_ ,_ și_ .
Reclamantul a arătat că termenul de prescripție a fost întrerupt în perioada cuprinsă între data plății și până la finalizarea dosarului penal.
Cazurile de întrerupere a prescripției extinctive sunt expres și limitativ prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Astfel, potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe: prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția; prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; printr-un act începător de executare. Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea.
Instanța, apreciază că situația invocată de către reclamant nu se încadrează în cazurile de întrerupere a prescripției extinctive.
În speță, nu a existat o cerere de chemare în judecată, iar pe de altă parte în dosarul penal Direcția Generală a Finanțelor Publice nu s-a constituit parte civilă.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarat recurs reclamantul solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii pronunțate de judecătorie și rejudecând cauza a dispune admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului se susține că în mod greșit instanța de fond a soluționat cauze pe excepție. S-a apreciat greșit că termenul de prescripție curge de
la data de_, deoarece în același dosar penal în care a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de pârât -dosar penal nr. 308/P/2008 - a început urmărirea penală și față de reclamant, măsură confirmată prin rechizitoriul procurorului din_ .
Până la soluționarea acestui dosar penal și scoaterea de sub urmărire a reclamantului, respectiv la data de_ data comunicării rezoluției cu reclamantul, acesta nu avea de unde să cunoască că pârâtul este persoana vinovată de cauzarea prejudiciului, ca atare acesta este termenul de la care începe să curgă prescripția.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate tribunalul îl apreciază nefundat pentru considerentele ce urmează.
Instanța de fond a stabilit o succesiune corectă a stării de fapt, ceea ce corespunde probelor de la dosar.
Față de stare de fapt stabilită, s-a făcut o aplicare corectă și a dispozițiilor legale în materia prescripției.
Astfel potrivit art. 8 din Decretul nr. 167/1958 prescripția dreptului la acțiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât și pe cel care răspunde de ea.
Cazurile de întrerupere a prescripției extinctive sunt expres și limitativ prevăzute de art. 16 din Decretul nr. 167/1958.
Astfel, potrivit art. 16 din Decretul nr. 167/1958 prescripția se întrerupe: prin recunoașterea dreptului a cărui acțiune se prescrie, făcută de cel în folosul căruia curge prescripția; prin introducerea unei cereri de chemare în judecata ori de arbitrare, chiar dacă cererea a fost introdusă la o instanță judecătorească, ori la un organ de arbitraj, necompetent; printr-un act începător de executare. Prescripția nu este întreruptă, dacă s-a pronunțat încetarea procesului, dacă cererea de chemare în judecata sau executare a fost respinsă, anulată sau dacă s-a perimat, ori dacă cel care a făcut-o a renunțat la ea. Față de considerentele de drept reținute, în mod corect instanța de fond nu a reținut susținerea reclamantului în sensul că termenul de prescripție a fost întrerupt în perioada cuprinsă între data plății și până la finalizarea dosarului penal.
Momentul la care reclamantul recurent a luat la cunoștință de cel vinovat de producerea prejudiciului este data de 12 noiembrie 2008, dată la care a fost înregistrată plângerea penală împotriva pârâtului, iar față de această dată, acțiunea introdusă la data de_ este înafara termenului de prescripție de 3 ani.
Față de considerentele reținute, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
RESPINGE ca nefondat recursul declarat de B. I., domiciliat în B. S., str. M., nr. 4, în contra sentinței civile nr. 12143 din_ a Judecătoriei B. Mare, județul M. .
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică de azi_ .
Președinte | J. ecători | G. | ier | |||||||
P. M. B. | , | C. | V. | , | P. G. | , | B. | M. |
Red./T.red C.V./_ Ex. 2
J. ecător fond: S. D. E.
| ← Încheierea civilă nr. 190/2012. Actiune in regres | Decizia civilă nr. 851/2013. Actiune in regres → |
|---|
