Decizia civilă nr. 1025/2013. Actiune in raspundere delictuala
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184 Dosar nr. _
DECIZIA CIV ILĂ NR. 1025/R/2013
Ședința publică de la 23 Octombrie 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE O. -C. T.
Judecător A. -F. D. Judecător O. R. G. Grefier L. M.
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursului promovat de recurent
A. A. -I., recurent C. A., recurent D. M., recurent G. A. E., recurent I. A., recurent P. B., recurent P. A., recurent P. A.
D. împotriva sentinței civile nr. 8946/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., privind și pe intimat M. C. -N. PRIN P. E. B., intimat C. LOCAL AL M. C. -N., având ca obiect actiune in raspundere delictuala.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă nimeni. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, la data de_, recurenții au depus la dosar, prin fax, concluzii scrise.
Se constată că dezbaterea asupra recursului a avut loc în ședința publică din_, când părțile prezente au pus concluzii, conform încheierii de ședință din acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
T. UL
Asupra cauzei de față recursului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 8946/_ instanța a admis exceptia de netimbrare a cererii pentru daune morale.
A anulat ca netimbrata cererea pentru acordarea daunelor morale formulată de reclamanții A. A. -I., dom. în Alba I. str. Doinei nr. 13 A, jud. Alba, C. A.
, dom. în C. -N., str. Donath nr. 80, ap. 21, jud. C., D. M., cu dom. în Brad, sat Țățărel nr. 72, jud. Hunedoara, G. A. E., cu dom. în Alba I., str. Mulenium nr. 16, jud. Alba, I. A., cu dom. în C. -N., str. M. nr. 29, ap. 1A, jud. C., P. B., cu dom. în Alba I., B-dul Transilvaniei nr. 1, ap. 13, jud. Alba, P. A., cu dom. în Târgu Mureș, str. Măgurei nr. 24, ap.1, jud. Mureș,
P. A. D., cu dom. în C. -N., str. Louis Pasteur nr. 36, ap. 13, jud. C., toți cu dom. procesual ales la cab. av. GERDS, cu sediul în O., str. Dimitrie Cantemir nr. 19, bl. C 19, ap. 13, jud. C. în contradictoriu cu pârâtele
M. C. -N. PRIN P., C. LOCAL AL M. C. -N., PRIN P. ambele cu sediul în C. -N., Calea M. nr. 1-3, jud. C. și chematul în garanție REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBL. C. -N., cu sediul în C. -N., Calea Someșeni nr. 2, jud. C., J_, CUI RO 2. .
A admis exceptia autoritatii de lucru judecat invocată de chematul în garanție REGIA AUTONOMĂ A DOMENIULUI PUBL. C. -N. față de pârâții A.
-I., C. A., D. M. G. și în consecință:
A respins cererea de chemare în garanție a REGIEI AUTONOME A DOMENIULUI PUBL. C. -N., formulată de pârât M. C. -N., prin primar, față de reclamanții A. A. I., C. A. ȘI D. M., prin admiterea excepției autorității de lucru judecat.
A respins ca neîntemeiată cererea pentru despagubiri materiale formulată de reclamanții A. A. -I., C. A., D. M. G., A. E., I. A., P.
, P. A., P. A. D. în contradictoriu cu pârâtele M. C. -N. PRIN P., C. LOCAL AL M. C. -N., PRIN P. .
A respins cererea de chemare în garanție a REGIEI AUTONOME A DOMENIULUI PUBL. C. -N., formulată de pârât M. C. -N., prin primar, față de reclamanții A. E., I. A., P. B., P. A., P. A. D. .
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele:
Deliberând asupra excepției de netimbrare a cererii în acordarea despăgubirilor morale, instanța, a constat că reclamanții nu s-au conformat dispozițiilor privind achitarea taxei de timbru și a timbrului judiciar, în cuantum de câte 171 lei și a timbrului judiciar în cuantum de câte 1,5 lei, în temeiul art. 20 Legea nr. 146/1997 a admis și a anulat ca netimbrate cererile reclamanților A. A. -I. D. M. G. A. E., I. A., P. B., P. A., P. A.
D. privind obligarea pârâților M. C. -N. prin primar, C. LOCAL AL M.
C. -N. prin primar, la plata sumei de 20.000 lei, daune morale pentru fiecare.
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale a Judecătoriei C.
-N., instanța a respins-o pentru cele ce urmează:
Potrivit art. 2 pct. 1 lit. d C.pr.civ. civ. tribunalul judecă în primă instanță cererile și procesele în materie de contencios administrativ, în afară de cele date în competența curților de apel.
Reclamanții au solicitat despăgubiri materiale și morale în temeiul răspunderii civile delictuale, iar împrejurarea că fapta considerată de ei ca fiind ilicită este emiterea unor acte normative anulate ulterior nu înlătură caracterul civil al acțiunii. A interpreta altfel, ar însemna că, în situația în care izvorul răspunderii delictuale este o faptă penală, cererea în despăgubiri să fie soluționată exclusiv de instanța penală. Or, legiuitorul recunoaște dreptul persoanei păgubite de o faptă ilicită de natură penală, să se adreseze, după caz instanței civile.
Câtă vreme reclamanții au invocat răspunderea civilă delictuală iar nu una de drept administrativ, cererea își păstrează natura civilă și, raportat la valoarea pretențiilor, cade în competența materială a judecătoriei, potrivit art. 1 pct.1 C.pr.civ.
Deliberând asupra excepției lipsei calității calității procesuale pasive a pârâtelor M. C. -N. PRIN P., C. LOCAL AL M. C. -N. ,
PRIN P., instanța a respins-o în considerarea celor ce urmează: în cererea în răspundere civilă delictuală reclamanții consideră că prejudiciul suferit de ei, constând în plata contravalorii taxei de ridicare, este rezultatul faptei ilicite a celor două pârâte, care au emis actele normative în temeiul cărora autovehiculele au fost ridicate. Fapta celor două pârâte este considerată de reclamanți având caracter ilicit deoarece ambele acte normative au fost anulate ca nelegale. Cum competența de legiferare și aplicare a normelor anulate revine pârâtelor, instanța apreciază că au calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Deliberând asupra excepției autorității de lucru judecat în raport de cererea în despăgubiri formulată de reclamanții A. A. I., D. M. și C.
A., instanța a admis-o pentru următoarele considerente:
Așa cum rezultă din sentințele civile nr. 25068/2012, nr. 9604/2012 și 5183/212 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca, au fost respinse, cu putere de lucru judecat, cererile în despăgubiri, formulate de reclamanții A. A. I., D. M. și C. A., în contradictoriu cu RADP și INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI C. . Reclamanții au pretins restituirea taxei auto pe care au fost nevoiți să o achite pentru autovehiculele ridicate în temeiul actelor normative anulate ca nelegale.
Reclamanții au întemeiat acțiunile lor pe dispozițiile art. 992 C. civ. plata nedatorată, instanțele apreciind, pe de-o parte că RADP nu s-a îmbogățit fără drept,
ci, din taxa percepută a acoperit parte din costurile aferente operațiunii de ridicare, transport și depozitare. S-a considerat că, obligarea RADP la restituirea acestor sume presupune cauzarea unui prejudiciu în patrimoniul acesteia din urmă.
Dar, instanțele au mai apreciat că HCL C. -N. nr. 149/2009 au fost anulate prin Decizia Civila nr. 4829/2011 a Curții de Apel C., pronunțată in dosarul nr._ la data de_ . Cu toate astea, conform art. 23 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor.
In speță este vorba de o hotărâre judecătorească irevocabilă prin care s-a anulat in parte un act normativ. Instanțele au constatat ca efectele hotărârii menționate nu se extind asupra cauzelor analizate, neputând sa se producă retroactiv.
Instanța a reținut că autoritatea de lucru judecat poate cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală, conform art.1201 C.civ. si art.166 C.proc.civ. și aceea de prezumție, de mijloc de probă care demonstrează modalitatea în care au fost dezlegate anterior anumite aspecte litigioase, conform art.1200 pct.4 si art.1202 alin.2 C.civ. .
Așa cum s-a reținut și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, efectul pozitiv al lucrului judecat se impune într-un al doilea proces care are legătură cu chestiunea litigioasă dezlegată anterior, fără posibilitatea de a mai fi contrazis. Această reglementare a autorității de lucru judecat în forma prezumției vine să asigure, din nevoia de ordine și stabilitate juridică, evitarea contrazicerilor între considerentele hotărârii judecătorești.
În speță, prin hotărârile judecătorești menționate mai sus, ca urmare a analizării probatoriului, s-a statuat că reclamanții A. A. I., C. A. și D.
M. nu pot pretinde de la RADP taxa de ridicare auto, motiv pentru care cererea lor nu poate fi admisă decât cu încălcarea efectului pozitiv al puterii de lucru judecat. În consecință, a fost respinsă cererea de chemare în garanție a RADP, formulată de pârât M. C. -N., prin primar, față de reclamanții A. A. I., C. A. și
D. M. .
Deliberând în fond asupra cereri în despăgubiri materiale formulate de reclamanții A. A. -I., D. M., G. A. E., I. A., P. B. ,
P. A., P. A. D., instanța a constatat că este neîntemeiată și a respins-o pentru următoarele:
Autovehiculele reclamanților A. A. -I. D. M. G. A. E., I.
A., P. B., P. A., P. A. D. au fost ridicate de către chemata în garanție RADP ca pedeapsă complementară aplicării sancțiunii amenzii pentru parcare nelegală. Sancțiunile au fost aplicate de INSPECTORATUL DE POLITIE AL JUDETULUI C. sau M. C. -N. DRECȚIA POLIȚIA LOCALĂ prin procesele verbale de contravenție depuse de pârâta M. C. -N. la filele 68-83. Procesele verbale de contravenție au fost încheiate în perioada_ -_, iar autovehiculele au fost ridicate în temeiul HCL 149/2009, anulat prin Decizia nr. 4829/2011 a Curții de Apel C. ori în temeiul HCL nr. 438/2011, anulat prin Decizia civilă nr. 3952/2012 a Curții de Apel C. .
Așa cum s-a reținut anterior, efectele hotărârilor menționate nu se extind asupra cauzelor analizate, neputând sa se producă retroactiv. Controlul judecătoresc al actelor administrative cu caracter local reprezintă activitatea prin care se armonizează acest tip de norme cu principiile constituționale și este o garanție a respectării Constituției. Scopul controlului judecătoresc este de a armoniza legislația unităților administrativ teritoriale locale, cu legea fundamentală a statului, iar nu sancționarea celui ce legiferează. Faptul că un act normativ local a fost anulat prin intermediul controlului judecătoresc, nu înlătură prezumția de bună credință ce operează în persoana organului legislativ și nici în persoana celui executiv.
Pentru a aprecia că fapta pârâtelor M. C. -N. PRIN P., C. LOCAL AL M. C. -N., PRIN P. de legiferare și aplicare a celor două hotărâri are caracter ilicit, este necesar ca reclamanții să răstoarne prezumția bunei
credințe și să dovedească reaua credință în actul de legiferare și, respectiv de aplicare a actului normativ local.
Față de cele ce preced, instanța a apreciat cererea reclamanților, pentru despăgubiri materiale, ca neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanții A. A. -I., cu domiciliul în jud. Alba, Mun. Alba-I., str. Doinei, nr. 13A, C. A., cu domiciliul în jud. C., Mun. C. -N., str. Donath, nr. 80, ap. 21, D. Minai, cu domiciliul în jud. Hunedoara, Mun. Brad, sat. Țărățel, nr. 72, G. A. E., cu domiciliul în jud. Alba, Mun. Alba I., str. Milenium nr. 16, I. A., cu domiciliul în jud.
, Mun. C. -N., str. M., nr. 29, ap. IA, P. B., cu domiciliul în jud. Alba, Mun. Alba-lulia, str. B-dul Transilvaniei, nr. 1, ap. 13, P. A., cu domiciliul în jud. Mureș, Mun. Târgu-Mureș, str. Măgurei, nr. 24, ap. 1, P. A.
, cu domiciliul în jud. C., Mun. C. -N., str. Dr. Louis Pasteur, nr. 36, ap. 13, cu toții având domiciliu procesual ales la Avocat Gherdan S., situat în jud. Bihor, Mun. O., str. D. Cantemir, nr. 19, bl. C19, ap. 13, solicitând în principal, admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 5 și a art. 3041 C. pr. civ. raportat la art. 312, alin. (3) și (5) C. pr. civ., casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei înspre rejudecare primei instanțe, cu cheltuieli de judecată în ambele grade de jurisdicție [art. 274 C. pr. civ.].
În motivarea cererii arată instanței:
Starea de fapt ce a determinat formularea acțiunii introductive de instanță
în fapt, prin H.C.L. C. -N. nr. 149/2009, C. Local C. -N. a adoptat o serie de măsuri referitoare la oprirea, staționarea, și parcarea neregulamentară pe domeniul public sau privat al M. i C. -N. . Având în vedere faptul că anumite dispoziții au fost adoptate nerespectând prevederile legale, instanța competentă, căreia i-a fost solicitat să verifice legalitatea acestor dispoziții, și anume Curtea de Apel C., a pronunțat o hotărâre irevocabilă (decizia civilă nr. 4821 pronunțată la data de_ în dosarul nr._ ), prin care a constatat caracterul ilicit și nelegal al dispozițiilor H.C.L. C. -N. nr. 149/2009 și, în consecință, a dispus anularea prevederilor respective.
În baza acestui act normativ (H.C.L. C. -N. nr. 149/2009) au suferit prejudicii (constând în contravaloarea taxelor de blocare/ridicare a autoturismului) următorii reclamanți: A. A. -I. ; C. A., D. M., G. A. E. și P. A.
D. .
Ulterior constatării nulității acestei hotărâri, C. Local C. - N. a adoptat o nouă hotărâre cu conținut similar, nesocotind hotărârea instanței de judecată prin care s-a constatat caracterul ilicit al prevederilor.
Ca o consecință directă a acestui lucru, în dosarele nr._ și_, instanțele de judecată au dispus anularea H.C.L. C. -N. nr. 438/2011, prin sentințele pronunțate la data de_ de către Tribunalul Cluj ce au rămas irevocabile ca urmare a nerecurării lor de către pârâtele din respectivul dosar.
În baza acestui act normativ (H.C.L. C. -N. nr. 438/2011) au fost sancționați următorii reclamanți: I. A., P. A. și P. B. L. .
Ca urmare a constatării nelegalității acestor două acte normative reclamanților li s-a cauzat un prejudiciu însemnat atât material (aplicarea măsurii contravenționale complementare nelegale), cât și moral. Pentru aceste considerente aceștia au introdus la instanța competentă (Judecătoria C. N., Secția Civilă) o acțiune în răspundere civilă delictuală, prin care am cerut repararea acestui prejudiciu, acțiune întemeiată pe dispozițiile
art. 998-999 C. civ. 1864, considerând că sunt îndeplinite toate condițiile angajării acestei răspunderi în sarcina reclamanților, după cum urmează:
prejudiciul - constând în perceperea taxelor de "ridicare/blocare", percepe dovedită prin actele depuse la dosarul cauzei, absolut toate aceste prejudicii fiind produse ca urmare a existenței H.C.L. C. -N. nr. 149/2009 și a H.C.L. C. -N. nr. 438/2011
fapta ilicită - constatată deja prin hotărâri judecătorești care se bucură de putere de lucru judecat asupra acestei chestiuni (adoptarea unei hotărâri de
consiliu local cu încălcarea unei dispoziții a unui act normativ cu forță superioară, respectiv art. 5, alin. 4 din O.G. 2/2001)
raportul de cauzalitate - între prejudiciu și fapta ilicită putând fi identificat un vădit raport de cauzalitate, neexistând nici un caz străin exonerator de răspundere
culpa (vinovăția) -faptul ilicit fiind imputabil cel puțin cu titlu de culpă emitentului actului (dacă nu cel puțin cu titlu de intenție indirectă, căci pârâții au menținut H.C.L. C. -N. nr. 149/2009, cu toate că reclamanta din dosarul nr._ a învederat motivele de nelegalitate prin plângerea prealabilă formulată către respectiva petentă în data de_ și înregistrată la registratura M. i C. -N. sub nr. 210307/3, moment la care cei mai mulți dintre prezenți reclamanți nu suferiseră nici un prejudiciu; această intenție potențial indirectă transformându-se într-o vădită intenție directă - dolus malus - prin promovarea ulterior anulării HCL 149/2009 a unei hotărâri de consiliu local vădit nelegale, cu un conținut identic cu cea anterior anulată de către instanța de judecată, respectiv prin adoptarea HCL 438/2011).
Soluția instanței de judecată și critica acesteia - o hotărâre tipică "marca" doamnei judecător C. C.
Raportat la aceste aspecte învederate instanței de fond de către recurenții- reclamanți, arată că sunt nevoiți să remarce faptul că din păcate judecătorul cauzei nu a priceput realmente nimic din aspectele supuse atenției sale.
Cu privire la solicitarea principală - admiterea recursului, în temeiul art. 304 pct. 5 și a art. 3041 C. pr. civ. raportat la art. 312, alin. (3) și (5) C. pr. civ., casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei înspre rejudecare primei instanțe
A.l.) Cu privire la greșita respingere a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru cu privire la petitul de cerere vizând pretențiile morale și cu privire la greșita analiză a fondului pretențiilor morale solicitate cu ocazia pronunțării instanței asupra cererii de reexaminare formulată de către recurenți (în condițiile în care nu era învestită cu o astfel de cerere)
Astfel, cu privire la daunele morale solicitate, arată că instanța de judecată le-a pus în vedere să achite taxă judiciară de timbru raportat la acest petit al cererii introductive de instanță. Deși au învederat faptul că raportat la dispozițiile art. 15, lit. f1) din Legea 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, se prevede expressis verbis că "stabilirea și acordarea de despăgubiri pentru daunele morale aduse onoarei, demnității sau reputației unei persoane fizice" sunt scutite de la plata taxei judiciare de timbru; după cum au învederat că, deși aceste dispoziții au fost abrogate, prin decizia nr. 778 din_ s-a statuat că abrogarea dispozițiilor art. 15, lit. f1) din Legea 146/1997 este neconstituțională, astfel încât actualmente acest capăt de cerere este scutit de taxa judiciară de timbru.
Precizează că în această ambianță mai merită se remarcăm motivația aparte pentru care s-a respins cererea de reexaminare; în loc să se aprecieze cererea de reexaminare și motivele acolo apărute, instanța de judecată a analizat, în încheierea ce avea drept obiect pronunțarea pe cererea de reexaminare, fondul pretențiilor morale deduse judecății, apreciind că aceste pretenții morale sunt neprobate și inexistente...
Prin urmare, având în vedere că instanța de judecată (1) în mod greșit a analizat fondul pretențiilor morale deduse judecății, în condițiile în care prin încheierea respectivă fusese investită a se pronunța doar asupra fondului cererii de reexaminare; precum și pentru faptul că (2) în mod greșit instanța de judecată a respins cererea de reexaminare în condițiile în care se impune reținerea dispozițiilor art. 15, lit. f1) din Legea 146/1997 care prevedeau caracterul scutit de taxă judiciară de timbru a petitului de cerere privind daunele morale, învederează că aceste aspecte nelegale în soluționarea cererii de reexaminare sunt de natură să atragă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304, pct. 5 C. pr. civ. și a art. 3041 C. pr. civ. raportat la dispozițiile art. 312, alin. (3) și (5) C. pr. civ. referitoare la greșita necercetare a fondului acestor pretenții (cercetare ce se impunea a se efectua odată cu judecarea pe fond a cauzei, în ședință publică, în condiții de contradictorialitate; iar nu în mod nelegal, în cameră de consiliu cu ocazia judecării
unei cereri ce viza nu fondul pretențiilor morale ci reexaminarea taxei judiciare de timbru formulate de către recurenții-reclamanți), impunându-se casarea încheierii pronunțate cu ocazia judecării cererii de reexaminare, precum și a sentinței astfel pronunțate, și transmiterea cauzei înspre competentă judecare primei instanțe.
A.2.) Cu privire la flagranta reținere eronată a autorității de lucru judecat în speță referitor la reclamanții A. A. I., C. A. și D. M. ; cu privire la greșita neaplicare a principiului contradictorialității vizând excepția autorității de lucru judecat reținută de către instanța de judecată
) Cu privire la flagranta reținere eronată a autorității de lucru judecat în speță referitor la reclamanții A. A. I., C. A. și D. M.
Cu privire la excepția autorității de lucru judecat invocată de către chemata în garanție (cererea de chemare în garanție aparținând pârâtei M. C.
-N. ) la termenul de judecată din data de_, instanța de judecată s-a pronunțat în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat invocate în speță.
Subliniază că soluția instanței de judecată apare mai degrabă desprinsă dintr-un serial prost de science-fiction, întrucât în prezenta cauză nu există autoritate de lucru judecat (care, cel puțin unii dintre noi, am fost școliți că ar presupune o triplă identitate: părți, obiect și cauză); în hotărârile invocate ca având autoritate de lucru judecat s-a solicitat I.P.J. C. și R.A.D.P. C. -N. să restituie în baza art. 992 C. civ. o plată nedatorată efectuată de către reclamanții A. A. I.
, C. A. și D. M. .
Precizează că în prezenta speță, merită remarcat faptul că în prezenta cererea de chemare în judecată formulată de către recurenții-reclamanți, nici IPJ C. și nici RADP C. -N. nu sunt părți (faptul că RADP C. -N. este chemată în garanție de către M. C. -N. nu o determină pe aceasta să fie considerată parte în acțiunea introductivă de instanță formulată de către recurenți, care nu au în prezenta acțiune nicio pretenție de la RADP C. -N. ; în această ambianță, învederează că natura juridică a cererii de chemare în garanție reprezintă o veritabilă cerere de chemare în judecată aparținând celui care o formulează - în speță M. C. -N. - față de R.A.D.P. C. -N., efectele cererii de chemare în garanție fiind strict limitate la aceste entități). Prin urmare, raportat la acest aspect, nu este îndeplinită cerința identității de părți pentru a putea fi reținută incidența autorității de lucru judecat.
De asemenea, arată că merită remarcat și faptul că în prezenta acțiune introductivă de instanță formulată de către reclamanți, cauza cererii de chemare în judecată nu este restituirea plății nedatorate de către accipens, ci angajarea răspunderii delictuale pentru faptă proprie a M. i C. -N. și a C. ui Local
C. -N., pentru fapta ilicită de a emite un act normativ ilicit (afectat de nulitate, nulitate constatată irevocabil de către instanțele de judecată); astfel încât nu este îndeplinită nici cerința identității de cauză pentru a putea fi reținută incidența autorității de lucru judecat.
Raportat la aceste aspecte, doar din rea-credință sau neștiință se poate afirma incidența autorității de lucru judecat cu privire la reclamanții A. A. I. ,
C. A. și D. M. .
Prin urmare, întrucât admițând în mod greșit excepția autorității de lucru judecat, instanța de judecată nu a pășit la corespunzătoarea cercetare a fondului pretențiilor A. A. I., C. A. și D. M., aceste aspecte fiind de natură să atragă incidența art. 304, pct. 5 și a art. 3041 C. pr. civ. cu aplicarea art. 312, alin.
(3) și (5) C. pr. civ., învederează că se impune casarea sentinței primei instanțe și transmiterea cauzei înspre competentă rejudecare primei instanțe.
) Cu privire la greșita neaplicare a principiului contradictorialității vizând excepția autorității de lucru judecat reținută de către instanța de judecată
Totodată, cu privire la excepția autorității de lucru judecat, deși această excepția a fost invocată de către chemata în garanție RADP la termenul de judecată din data de_, instanța de judecată cu deplin respect față de principiul contradictorialității, a înțeles să nu permită părților să pună concluzii asupra acestei excepții ridicate la acel termen de judecată, pronunțându-se în
sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat invocate în speță fără a o pune în discuția părților.
De altfel, arată că merită remarcat faptul că și din practicaua sentinței primei instanțe se poate remarca că instanța nu a pus în discuția părților excepția autorității de lucru judecat.
Prin urmare, arată că sunt nevoiți a sublinia scolastic faptul că principiul guvernant al dreptului civil este principiul contradictorialității. Acest principiu presupune faptul că "fiecărei părți trebuie să i se ofere posibilitatea să-și exprime punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt sau de drept invocate de către instanță din oficiu în scopul aflării adevărului și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice [...] Instanța este obligată să dea cuvântul părților asupra oricărei cereri și să-și întemeieze hotărârea numai pe acele elemente care au format obiectul dezbaterilor contradictorii".
Exigența fundamentală a contradictorialității impune cerința ca "nicio măsură să nu fie dispusă de instanță înainte ca aceasta să fie pusă în discuția părților".
De asemenea, după cum jurisprudența fostei Curți Supreme de justiție relevă, "instanța nu se poate pronunța asupra unei excepții procesuale sau de fond înainte dea o pune în discuția părților".
În egală măsură, după cum reputați doctrinari arată că "atunci, când în baza rolului activ, instanța de judecată [...] invocă excepții procesuală absolute sau ridică din oficiu motive de ordine publică [...] ia orice măsuri ce reprezintă concretizări are rolului activ, trebuie să acorde tuturor părților din proces posibilitatea de a discuta în contradictoriu toate aceste aspecte. Se poate spune deci că principiul contradictorialității primează față de rolul activ al judecătorului", aspecte confirmate și de alți autori din literatura de specialitate.
De altfel, aceste aspecte sunt consacrate legislativ și în Noul Cod de Procedură civilă, alin. (5), respectiv alin. (6) ale art. 14 arătând faptul că "instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate" [art. 14, alin. (5) N.C.P.C.] respectiv faptul că "instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii" [art. 14, alin. (6) N.C.P.C.]. Aceste norme juridice, deși nu sunt aplicabile în cauză datorită faptului că Noul Cod de procedură civilă nu a fost în vigoare la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, arată că înțeleg să le invoce în prezenta critică adusă instanței de fond, căci aceste texte legale ale
N.C.P.C. nu reprezintă decât să consacre legal expres aceste reguli generale și unanim acceptate și anterior intrării în vigoare a N.C.P.C.
Astfel, în prezenta cauză, arătă faptul că instanța de judecată nu a procedat astfel, încălcând principiul contradictorialității. În ceea ce îi privește, învederează că instanța de fond a procedat în mod flagrant nelegal, după cum rezultă și din aspectele arătate supra, la pct. 11-12, procedeul instanței contravenind doctrinei de drept procesual civil care tratează problematica principiului contradictorialității, precum și jurisprudenței în materie.
Arată că, încălcând astfel principiul contradictorialității, instanța a
"neobservat formele legale" în sensul art. 105, alin. (2) C. pr. civ., cauzând recurenților totodată prin acest procedeu o vătămare care nu poate fi remediată decât prin anularea actului, în consecință învederează faptul că este fondat motivul de recurs prevăzut de art. 304, pct. 5 C. pr. civ., impunându-se casarea sentinței pronunțate în fondul cauzei și transmiterea cauzei înspre competentă rejudecare primei instanțe pentru a permite părților a expune concluziile asupra excepției autorității de lucru judecat în primă instanță, evitând astfel privarea părții de un grad de jurisdicție.
A.3.) Cu privire la respingerea ca nefondată a acțiunii reclamanților - instanța a reținut motive străine pricinii în motivarea sentinței astfel pronunțate [art. 304, pct. 7 și art. 3041 C. pr. civ.], în mod greșit neintrând în cercetarea fondului motivelor invocate de către reclamanți [art. 312, alin. (3) și (5) C. pr. civ.]
Astfel, deși reclamanții au investit instanța cu o acțiune vizând angajarea răspunderii delictuale pentru faptă proprie a pârâtelor M. C. -N. și C. Local C. -N., acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 998-999 C. civ. pentru fapta ilicită și culpabilă de a emite un act normativ ilegal care a produs recurenților un prejudiciu material și moral, între aceste elemente ale răspunderii existând un raport de cauzalitate, instanța de judecată nu a înțeles obiectul acțiunii formulate de către reclamanți și nu a analizat aceste pretenții în lumina dispozițiilor art. 998-999 C. civ. 1864.
Din motivarea instanței, aceasta se rezumă să rețină aspecte străine acestui litigiu (că procesele verbale de contravenție au fost încheiate față de reclamanți - deși în prezentul litigiu nu se contestă aceste aspecte - ci se învederează fapta ilicită a administrației de a emite un act administrativ cu caracter normativ nelegal; că efectele hotărârilor menționate de anulare a H.C.L. respective nu pot produce efecte retroactive - în condițiile în care reclamanții nu invocă vreo pretenție față de vreun act juridic, ci își întemeiază acțiunea pe un fapt juridic, susținând că un fapt juridic ilicit le-a produs un prejudiciu).
Trecând peste aceste aspecte, arată că hotărârea nu tratează îndeplinirea sau neîndeplinirea condițiilor răspunderii civile delictuale invocate de către recurenți, ci se mărginește să exprime obscur și fără nicio legătură cu prezenta cauză faptul că "controlul judecătoresc al actelor administrative (nota bene - recurenții nu au invocat nici un control al unui act administrativ; ci și-au întemeiat acțiunea pe săvârșirea unui fapt juridic ilicit) reprezintă activitatea prin care se armonizează acest tip de norme cu principiile constituționale și este o garanție a respectării Constituției [sic!] (nota bene; motivarea nu are de fel nicio legătură cu obiectul prezentei acțiuni; trecând peste faptul că instanța de judecată înțelegând în mod eronat că în speță ar fi vorba de vreun act administrativ contestat de către recurenți - reiterează că în speță invocă un fapt juridic ilicit - oricum actele administrative nu se apreciază ca fiind conforme numai cu Constituția României, ci și cu actele cu putere de lege subsecvente legii fundamentale, aspect care apare ca fiind nepriceput de către instanța de fond, în armonie cu restul aspectelor înșirate fără nici un fel de logică elementară în cuprinsul sentinței astfel pronunțate). Scopul controlului judecătoresc este de a armoniza legislația unităților administrativ teritoriale locale, cu legea fundamentală a statului, iar nu sancționarea celui ce legiferează.
Raportat la aceste aspecte, întrucât în hotărârea astfel pronunțată nu se respectă în mod corespunzător dispozițiile art. 261, alin. (1), pct. 5 C. pr. civ. respectiv motivele de fapt și drept care au făcut convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, cele reținute de către instanța de judecată fiind străine obiectului prezentului litigiu, în temeiul art. 304, pct. 7 și a art. 3041 C. pr. civ., raportat la art. 312, alin. (3) și (5) C. pr. civ. referitor la necercetarea fondului acțiunii în răspundere delictuală pentru faptă proprie a pârâtelor, consideră că se impune cu forța evidenței admiterea recursului astfel formulat, casarea hotărârii primei instanțe și transmiterea cauzei înspre (o atentă) rejudecare a fondului cauzei.
Arată, cu privire la singurul aspect în legătură cu fondul cauzei reținut de către prima instanță, respectiv faptul că pentru a putea a se admite acțiunea reclamanților ar fi necesar să "răsturnăm prezumția bunei-credințe și să dovedim reaua-credință în actul de legiferare" acest aspect reprezintă tot o greșită înțelegere din partea judecătorului cauzei, de data aceasta manifestată față de instituția răspunderii civile delictuale pentru faptă proprie. În realitate, instanța de judecată pare a reține lipsa culpei pârâtelor M. C. -N. și C. Local al M. i C. -N., însă acest aspecte este imposibil de digerat sau explicat cât timp este deja stabilit printr-o hotărâre care beneficiază de autoritate și putere de lucru judecat asupra acestui aspect (respectiv decizia nr. 4821/2011 a Curții de Apel C. ) că pârâtele au adoptat o hotărâre de consiliu local cu prevederi ilicite, care au încălcat dispozițiile unei legi (respectiv ale art. 5, alin. 4 din O.G. 2/2001), actul administrativ cu caracter normativ fiind anulat de către instanța de judecată. Or, în măsura în care un subiect de drept încalcă dispozițiile unei legi, în nicio situație nu
poate invoca lipsa sa de culpă în această transgresare a ordinii juridice (lipsă de culpă derivând din necunoașterea legii, proasta ei înțelegere sau greșita ei interpretare etc.) deoarece - dacă mai este necesar să subliniem - nemo censetur ignorare legem7.
Pe de altă parte, în materia răspunderii delictuale pentru faptă proprie, nu este necesar a dovedi "reaua-credință" (respectiv elementul psihologic al intenției) ci este suficient a se reține o culpă, indiferent de gradul acesteia (inclusiv culpa levissimd).
Arată că a susține - astfel cum o face instanța de fond - că pârâta nu se află în culpă raportat la aspectele aici invocate reprezintă din punct de vedere logic un plonjon în absurd.
Trecând peste faptul că acest unic paragraf din cuprinsul sentinței pronunțate de către Judecătoria Cluj-Napoca nu poate fi reținut ca o corespunzătoare cercetare în fond a prezentei cauze, per ansamblu raportat la motivarea instanței fiind aplicabile dispozițiile art. 304 pct. 5 și art. 3041 C. pr. civ. raportat la art. 312, alin. (3) și (5) C. pr. civ. (impunându-se deci casarea hotărârii astfel pronunțate și transmiterea acesteia înspre corespunzătoare rejudecare primei instanțe) învederează că per absurdum în speță sunt oricum incidente dispozițiile art. 312, alin. (3) alineat ultim C. pr. civ. conform căruia "dacă sunt găsite întemeiate mai multe motive, dintre care unele atrag modificarea, iar altele casarea, instanța de recurs va casa în întregime hotărârea atacată pentru a se asigura o judecată unitară".
B. Cheltuieli de judecată
În temeiul art. 274, alin. (1) C. pr. civ., solicită obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată efectuate în ambele grade de jurisdicție.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât M. C. -N. solicită
respingerea recursului formulat de recurenții A. A. I., C. A., DA VID M. ,
G. A. E., I. A., P. B., P. A., P. A. D., toți cu domiciliul procesual ales la Avocat Gherdan S., cu sediul în jud. Bihor, mun. O.
, str. D. Cantemir nr. 19, bloc CI9, ap. 13, jud. Bihor, împotriva sentinței civile nr. 8946 din data de_ în dosarul Judecătoriei C. -N. nr._ și menținerea sentinței civile atacate ca temeinică și legală.
În motivare arată că: prin sentința civilă nr. 8946 din_, pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca în dosarul cu numărul sus-menționat, instanța de fond în mod legal și temeinic, după o justă apreciere a probatoriului administrat în cauză, a anulat ca netimbrată cererea pentru acordarea daunelor morale, a admis excepția autorității de lucru judecat și a respins cererea pentru despăgubiri materiale formulată de către toți reclamanții ca neîntemeiată.
Consideră că susținerile recurenților nu sunt de natură a conduce la o altă soluție decât cea pronunțată de instanța de fond.
Astfel prin motivele de recurs, recurenții nu invocă alte motive cu privire la procesele verbale de contravenției încheiate de către M. C. -N., decât cele prezentate în fata instanței de fond cu privire la anularea HCL 149/2009 respectiv HCL 438/2011.
Precizează că, așa cum a arătat și în fata instanței de fond și așa cum în mod temeinic a reținut și aceasta potrivit art. 23 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătorești definitive si irevocabile prin care s-a anulat un act administrativ cu caracter normativ, sunt general valabile si au putere numai pentru viitor.
În lumina acestui text de lege, raportat la data constatării contravenției, _
,_ ,_ pentru procesele verbale prin care măsura de ridicare a fost dispusa de către un agent constatator din cadrul politiei Locale si data rămânerii irevocabile a sentinței civile nr. 1237/_ (prin care s-a anulat art.4 și anexele 1- 5 din regulamentul prevăzut în HCL 149/2009),_, hotarearea era valabila.
De asemenea pentru procesul verbal de ridicare seria PL nr. 00520 din data de_ ora 10.50, măsura a fost dispusa în baza HCL 438/2011, hotărâre care de asemenea era în vigoare, fiind dispusa suspendarea HCL 438/2011 la data de_ .
Faptul că un act normativ local a fost anulat prin intermediul controlului judecătoresc nu înlătura prezumția bună credința ce operează în persoana organului legislativ și nici în persoana celui executiv.
Astfel în mod corect a reținut instanța de fond ca pentru a aprecia ca fapta pârâtelor M. C. -N. prin P. și C. Local al municipiului C. -N., prin primar de legiferare și aplicare a celor două hotărâri are caracter ilicit, este necesar ca recurenții să răstoarne buna-credinta și să dovedească reaua credința în actul de legiferare și, respectiv de aplicare a actului normativ local, motiv pentru care a respins ca neîntemeiata cererea pentru acordarea de despăgubiri materiale
Din aceste motive, solicită respingerea recursului formulat de recurenții A. A. I., C. A., D. M., G. A. E., I. A., P. B., P. A. ,
P. A. D., toți cu domiciliul procesual ales la Avocat Gherdan S., cu sediul în jud. Bihor, muri. O., str. D.Cantemir nr. 19, bloc C19, ap.13, jud. Bihor și menținerea sentinței civile nr. 8946 din data de_ în dosarul Judecătoriei C. -
N. nr._ ca temeinică și legală.
Analizând recursul prin prisma motivelor de fapt și de drept invocate, tribunalul, a probațiunii administrate și a dispozițiilor legale incidente în materie tribunalul constată următoarele:
Prima critică adusă sentinței recurate, circumscrisă punctului A.1 al memoriului de recurs, cu privire la greșita respingere a cererii de reexaminare a taxei judiciare de timbru cu privire la petitul de cerere vizând pretențiile morale și cu privire la greșita analiză a fondului pretențiilor morale solicitate cu ocazia pronunțării instanței asupra cererii de reexaminare formulată de către reclamanți, tribunalul o găsește ca fiind nefondată pentru argumentele ce vor fi expuse în continuare:
Astfel, prin Încheierea civilă nr.3680/CC/2013 pronunțată de către Judecătoria Cluj-Napoca la data de 09 aprilie 2013 în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect daune morale, astfel cum a fost formulat de către reclamanții-recurenți s-a statuat, în mod irevocabil, că în speță nu sunt incidente dispozițiile art.15 lit.f ind 1 din Legea 146/1997, respingându-se astfel cererea de reexaminare.
Din motivarea încheierii anterior menționate, contrar opinie recurenților, nu se poate desprinde concluzia că instanța învestită cu soluționarea cererii de reexaminare a analizat fondul pretențiilor morale.
În aceste condiții, în mod corect prima instanță a făcut aplicarea art.20 alin 3 din Legea nr.146/1997, în momentul în care a admis excepția netimbrării cererii pentru petitul privind daunele morale.
În ceea ce privește a doua critică formulată de către recurenți, respectiv flagranta reținere eronată a autorității de lucru judecat în speță referitor la reclamanții A. A. I., C. A. și D. M. de asemenea tribunalul o găsește neîntemeiată având în vedere următoarele aspecte:
Astfel, deși în dispozitivul sentinței recurate se precizează că se admite excepția autorității de lucru judecat invocată de chematul în garanție Regia Autonomă a Domeniului Public C. -N. fată de pârâții A. A. I., C. A., D.
M. G. din considerente se desprinde fără echivoc concluzia că prima instanță a avut în vedere prezumția autorității de lucru judecat.
Or, principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute printr-o hotărâre irevocabilă printr-o altă hotărâre posterioară dată în alt proces.
Pornind de la acest principiu se impune a se sublinia distincția clară între excepția autorității de lucru judecat și prezumția de lucru judecat. Astfel, pe când condiția de aplicare a excepției autorității de lucru judecat presupune o identitate de acțiuni, ce oprește repetarea judecății, prezumția de lucru judecat impune consecvența în judecată, și anume:ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre nu trebuie să fie contrazis printr-o alta.
În aceste condiții, tribunalul conchide că recurenții, prin modalitatea în care au criticat sentința primei instanțe nu au reușit să facă distincție între excepția autorității de lucru judecat și prezumția de lucru judecat, așa cum în mod corect s- a reținut în considerentele sentinței atacate.
În ceea ce privește critica existentă la punctul A.2.2, respectiv greșita aplicare a principiului contradictorialității vizând excepția autorității de lucru judecat tribunalul o apreciază ca nefiind pertinentă pentru următoarele considerente:
Verificând această critică tribunalul constată că în practicaua sentinței recurate s-a consemnat în mod expres punerea în discuție a excepției autorității de lucru judecat referitor la reclamanții A. A. I., C. A. și D. M., în condițiile în care părțile au fost legal citate, în speță neexistând o încălcare a dreptului la apărare al recurenților, neproducându-se acestora o vătămare, în sensul prevăzut de art.105 alin 2 C pr civ.
În ceea ce privește critica circumscrisă punctului A.3 tribunalul o găsește nefondată pentru următoarele considerente:
Contrar opiniei recurenților, verificându-se sentința recurată, tribunalul statuează că prima instanță a arătat în cuprinsul hotărârii motivele de fapt și de drept în temeiul cărora și-a format convingerea, precum și cele pentru care a înlăturat cererile reclamanților, astfel că în speță nu se poate vorbi despre o nesocotire a dispozițiilor art.261 alin 1 pct.5 C pr civ.
Astfel, tribunalul conchide că în mod pertinent prima instanță a reținut, din perspectiva existenței condițiilor răspunderii civile delictuale, faptul că un act normativ local a fost anulat prin intermediul controlului judecătoresc, nu înlătură prezumția de bună-credință ce operează în persoana organului legislativ și nici în persoana celui executiv.
În speță, în mod corect prima instanță a reținut că nu se poate reține o culpă a pârâților M. C. -N. și C. local al mun. C. -N., în condițiile în care, în considerente, s-a menționat că hotărârile irevocabile prin care s-a anulat HCL C.
-N. nr.149/2009, nu-și extind efectele asupra cauzelor analizate în care s-au pronunțat sentințele civile nr. 25068/2012, nr. 9604/2012 și 5183/212 pronunțate de Judecătoria Cluj-Napoca.
PENTRU ACESTE M. IVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții A. A. -I., C. A.
, D. M., G. A. E., recurent I. A., P. B., P. A., P. A.
D. împotriva sentinței civile nr. 8946/_, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei C. -N., pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 23 Octombrie 2013.
Președinte, O. -C. T. | Judecător, A. -F. D. | Judecător, O. R. G. |
Grefier, L. M. |
L.M. 24 Octombrie 2013 Red AD/tehn ID
_
| ← Decizia civilă nr. 972/2013. Actiune in raspundere delictuala | Sentința civilă nr. 2645/2013. Actiune in raspundere delictuala → |
|---|
