Decizia civilă nr. 51/2013. Succesiune
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ NR. 51/R/2013 Ședința publică din data de 8 februarie 2013
Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE: B. I. S., judecător
JUDECĂTOR | : S. | I. |
JUDECĂTOR | : N. | C. |
GREFIER | : E. | M. -M. |
S-a luat în examinare recursul civil formulat de pârâtul S. | R. | - prin |
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. | P. | B. - |
, împotriva sentinței civile nr. 6067/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ *, având ca obiect succesiune.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat Petra V. pentru reclamanta-intimată B. C. -M., lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care :
Se constată că la data de_, la dosar s-a depus prin serviciul de registratură, dovada citării de către pârâtul-recurent a pârâtei-intimate O. Ana, prin publicitate într-un ziar de largă circulație.
Reprezentantul reclamantei-intimate, avocat Petra V., arată că nu are alte cereri de formulat în cauză.
Nemaifiind alte cereri prealabile soluționării recursului de formulat, tribunalul dispune dezbaterea recursului și acordă cuvântul în susținere reprezentantului reclamantei-intimate, avocat Petra V. .
Reprezentantul reclamantei-intimate, avocat Petra V., solicită admiterea respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 6067/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ *, a fost admisă acțiunea reclamantei B. C. -M., împotriva pârâților Z. M., G. S., T. C., C. D., P. L., G. V., O.
Ana, Comuna Galații B., prin primar și S. R. prin M. De Finanțe.
A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâții- reconvenționali G. S., T. C., C. D., P. L., G. V. și O. Ana, și pe cale de consecință :
s-a dispus rectificarea suprafeței de teren înscrisă în CF nr.275 A. B. nr.top. 206, 207 și 208, în sensul reducerii acesteia, de la 3286 mp, la suprafața reală de 3077 mp, conform măsurătorilor efectuate în cadrul raportului de expertiză,
întocmit de expert Petre Ion, înregistrat la OCPI B. - N. sub nr. 428/_, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre;
s-a constatat că masa succesorală după defunctul G. C., decedat la data de_, se compune din cota de l/2 părți din imobilul teren înscris în CF 275 A.
, în suprafață totală de 3.077 mp.;
s-a constatat că au calitate de moștenitori acceptanți ai succesiunii după defunctul G. C. sen., pârâta G. S., în cotă de l/4 părți, în calitate de soție supraviețuitoare și G. Radu, în cotă de 3/4 părți în calitate de descendent, pârâții T.
, C. D., P. L., G. V. și O. Ana, fiind renunțători prin neacceptarea succesiunii în termen;
s-a constatat că defunctul G. Radu, împreună cu pârâtele Z. M. și G. S.
, au dobândit un drept de proprietate prin edificare, în cote de 1/3 părți fiecare, asupra imobilelor construcții de la nr. administrativ 95 din A. B., compuse din casă de locuit din cărămidă, compusă din trei camere, bucătărie, debara, 2 terase, beci și anexe gospodărești - grajd și șopron, descrisă prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză;
s-a constatat că masa succesorală după defunctul G. Radu, decedat la data de_, se compune din cota de l/3 părți din construcții și cota de 3/4 părți din imobilul teren înscris în CF 275 A. B., în suprafață totală de 3.077 mp., întreaga masă succesorală după acesta, revenind reclamantei B. C. -M., ca unică moștenitoare;
s-a dispus ieșirea din indiviziune față de pârâtele G. S. și Z. M., prin atribuirea imobilelor teren înscris în CF 275 A. B., în suprafață totală de
mp și construcții, în natură, reclamantei B. C. -M., cu obligarea acesteia la plata unei sulte compensatoare de 38.333 lei către pârâta G. S. și 13.333 lei către pârâta Z. M. ;
s-a stabilit pentru plata sultei compensatorii un termen de 5 (cinci) luni de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe;
s-a dispus radierea din evidențele cadastrale a vechi construcții casă de lemn cu 1 chilie situată pe terenul în suprafață de 3.077 m2 categoria curți construcții și grădină situat în intravilanul localității A. B. ;
s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate al reclamantei B. C. -M. în evidențele cadastrale, asupra imobilului teren în suprafață de 3.077 m2 categoria curți construcții și grădină situat în intravilanul localității A. B., precum și asupra construcțiilor aferente situate pe acest teren, respectiv casă de locuit din cărămidă compusă din 3 camere, bucătărie, debara, 2 terase, beci și anexe gospodărești - grajd și șopron, potrivit tabelului de mișcare parcelară din raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 124 din dosarul trimis spre rejudecare);
s-au respins ca neîntemeiate celelalte pretenții ale reclamantei-pârâtă reconvențional, cât și a pârâților-reclamanți reconvențional;
a fost obligată pârâta reclamantă-reconvențional G. S. la plata cheltuielilor de judecată către reclamanta pârâtă-reconvențional în cuantum de 250 lei, reprezentând 1/2 parte din onorariu expert și au fost compensate celelalte cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că:
Terenul în litigiu este înscris în CF 275 A. B., nr. top. 206, 207 și 208, având o suprafață reală măsurată de 3077 mp, astfel cum rezultă din constatările raportului de expertiză întocmit de expertul Petre Ion.
Prin acest raport de expertiză, înregistrat și vizat de OCPI B. N. sub nr. 438/_, s-a constatat suprafața reală de 3077 mp, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art.33 din Legea nr.7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare, instanța a dispus rectificarea suprafeței de teren, înscrisă, în c.f. 275 A. B., nr. top. 206, 207 și 208, în sensul reducerii acesteia, de la suprafața scriptică de 3286 mp, la suprafața reală rezultată din măsurători, de 3077 mp.
Potrivit mențiunilor din extrasul de c.f. (f.10 din dosarul trimis spre rejudecare) imobilul din litigiu compus din casă de lemn cu o chilie, fiind întabulat pe G. C. și G. S., n. T. (necăsătoriți la acea dată). Imobilul casă de locuit a fost folosit de proprietarii tabulari și fiul lor G. Radu, care s-a căsătorit cu Z. M. . G. C. a decedat la_, iar în imobil a rămas Z. M. și defunctul G. Radu, împreună cu reclamanta, care este fiica lor și soția supraviețuitoare a defunctului G. C., respectiv G. S. .
Reclamanta afirmă că în 2001-2002 G. Radu și G. M., au demolat integral casa veche și au edificat actuala casă și anexele gospodărești și întrucât casa veche era din cărămidă, au adunat toată cărămida, au curățat-o și au folosit-o la zidirea noii case de locuit. Partea din lemn și absolut toate celelalte materiale de la noua casă au fost procurate de părinții reclamantei, fără contribuția lui G. S., care era de peste 70 de ani și locuia la fiica ei în municipiul B. .
Totodată s-a solicitat de reclamantă să se constate că întrucât succesiunea defunctului G. C. nu a fost dezbătută la notariat și nu există nicio declarație expresă de acceptare a succesiunii, iar bunurile din secesiune au fost folosite și administrate doar de fiul G. Radu și soția supraviețuitoare G. S., care au rămas în continuare în casă, să se constatate că pârâții de rândul 3-7 sunt străini de succesiune prin neacceptare în termen legal a acesteia, ei fiind plecați din localitate.
Potrivit dispozițiilor art. 700 Cod Civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii.
O altă reglementare directă cu privire la acceptarea succesiunii sau renunțarea la succesiune este prevăzută de art. 76 alin.3 și 4 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici, unde se arată:
"(3) Pe bază de declarație sau probe administrate în cauză se va stabili dacă succesorii au acceptat succesiunea în termenul legal.
(4) Declarația de renunțare la succesiune și cele de acceptare sub beneficiu de inventar se înscriu într-un registru special.";
În speța de față, instanța a constatat că nu a avut loc o dezbatere a succesiunii defunctului G. C. la notariat, astfel că nu există vreo declarație expresă de acceptare a succesiunii sau de renunțare la succesiune; este vorba de o acceptare tacită care poate fi dovedită pe bază de probe.
Renunțarea nu este un act juridic ce trebuie să fie expres și neechivoc, ci este un fapt negativ care nu poate fi probat direct, ci prin opusul său, respectiv prin dovada acceptării succesiunii. Prin urmare, afirmându-se că pârâții de rândul 3-7 sunt străini de succesiune prin neacceptarea în termen ei trebuiau să probeze că au acceptat succesiunea, ceea ce nu au făcut.
În primul rând trebuie făcută distincție între acceptarea succesiunii defunctului
G. C. și cea a lui G. Radu, iar pe de altă parte cu privire la compunerea moștenirii defunctului G. C., din probele de la dosar reiese că noua construcție este edificată după decesul lui G. C. .
Chiar prin întâmpinarea depusă la dosar de către pârâți se arată că: "cota parte din moștenire după defunctul meu soț atât pentru mine cât și pentru fii mei se materializează într-un drept de creanță raportat la valoarea noi construcții". Prin urmare chiar pârâții recunosc că ei nu au acceptat succesiunea și au doar un drept de creanță, din noua construcție edificată de părinții reclamantei, respectiv G. Radu și
Z. M., fost căsătorită G. .
În cauză, fiind vorba despre o acceptare tacită a succesiunii prin preluarea de bunuri și administrarea acestora în calitate de succesori întregul material probator confirmă că doar G. S. și G. Radu au rămas în vechea construcție și au folosit bunuri din succesiune, respectiv doar ei sunt acceptând ai succesiunii.
De asemenea, prin răspunsurile la întrebările 2 și 3 din interogatoriul luat pârâtei G. S. (f.42 din dosarul trimis spre rejudecare) de reclamantă, se recunoaște că imobilele vechi au fost folosite doar de G. S. și G. Radu cu familia lui, iar edificarea noii case și a anexelor gospodărești au fost făcute de G. Radu și soția, G.
S. spunând însă că fară acordul ei și cu materiale din casa veche.
Toți martorii audiați în cauză relatează despre o folosință o imobilelor ce intră în succesiunea defunctului G. C., doar de către G. S. și G. Radu cu familia lui, astfel că nefiind dovedite acte de acceptare tacită a succesiunii de către ceilalți moștenitori, instanța urmează să constate că aceștia sunt străini de succesiune prin neacceptarea ei în termenul legal.
În rejudecarea cauzei, instanța a citat pârâții cu mențiunea prezentării la interogator însă aceștia nu s-au prezentat; față de această situație reclamanta invocând dispozițiile art.225 Cod procedură civilă. Dând eficiență acestui text de lege, instanța a socotit această împrejurare ca un început de dovadă scrisă în folosul reclamantei, cu privire la recunoașterea neacceptării succesiunii în termen legal, întrucât pârâții nu au depus niciun act din care să rezulte că au acceptat expres moștenirea și nici nu au făcut dovada unor acte materiale de acceptare tacită.
Analizând probatoriul administrat în cauză atât în rejudecare cât și în primul ciclu procesual, cu privire la compunerea masei succesorale și dreptul părților din proces, instanța a apreciat că în masa succesorală a defunctului G. C. intră doar cota de l/2 părți din teren și l/3 părți din materialele vechi folosite la noua construcție, iar la G. Radu pe care îl moștenește doar reclamanta, intră cota de 3/4 părți din terenul și materialele vechi moștenite de la tatăl său și dreptul propriu din noua construcție având în vedere că edificarea s-a făcut în timpul căsătoriei cu Z. M., care are și ea o cotă din această construcție. Valoarea terenului și a construcției fiind stabilită la câte 40.000 lei pentru fiecare.
În ce privește noua construcție edificată în anii 2001-2002, instanța a reținut că la data edificării acestui imobil, G. S. avea peste 70 de ani, acestea s-au făcut fără acordul ei fiind și bolnavă, după cum declară unul din martori, aceasta având un picior rupt.
Cu privire la edificarea noii construcții au fost audiați un număr de 8 martori din a căror declarații a rezultat cu certitudine că noile construcții au fost edificate de
G. Radu și Z. M., respectiv familia sa. Unii martori au afirmat faptul că G.
Radu nu a contribuit decât puțin cu muncă fizică, el venind doar după amiaza, după serviciu. Acest aspect însă nu va fi interpretat ca un fapt negativ, pentru el, ci chiar în favoarea lui deoarece era singura persoană din familie care era angajată și realiza venituri cu caracter permanent, respectiv bani cu care să poată fi plătiți meseriașii și materialele noi folosite la construcție.
Nici reclamanții reconvenționali nu susțin că ei au contribuit în vreun fel cu privire la edificarea noilor construcții, ci doar că una din fiice ar fi ajutat-o pe mama ei cu ceva bani.
În interogatoriul luat reclamantei (f.43 din dosarul trimis spre rejudecare) este întrebată dacă la edificarea noi construcții au participat și niște verișori ai reclamantei și nu că și pârâții ar fi participat în vreun fel. Participarea unor rude la anumite faze de lucrări nu le conferă acestora vreun drept bănesc.
Martorii audiați, aproape în unanimitate confirmă că edificarea noilor construcții s-a făcut de G. Radu și G. M. .
Prin urmare la succesiunea defunctului G. C. compusă din cota de l/2 părți din teren vine soția supraviețuitoare G. S. asupra cotei de l/4 părți și G. Radu, fiul acestuia, asupra cotei de 3/4 părți în calitate de descendent.
În ce privește noua construcție, urmare a faptului că la aceasta s-au folosit și materiale din casa veche, s-a apreciat (în lipsa unei evaluări distincte a acestora), că are o contribuție egală și G. S. alături de G. Radu și G. M. (după divorț Z. ), adică câte l/3 părți fiecare, iar întrucât la data decesului lui G. Radu, Z. M. era divorțată, întreaga succesiune revenind reclamantei în calitate de descendentă.
Prin urmare, pârâtei G. S. i-ar reveni 5/8 părți din terenul în valoare de
40.000 lei, respectiv 25.000 lei și l/3 părți din construcții, respectiv 13.333 lei, adică în total 38.333 lei, ceea ce reprezintă mai puțin decât partea revenită reclamantei de 41.667 lei, adevărat cu obligarea la plata unei sulte compensatoare și către Z. M. de 13.333 lei.
Față de această împrejurare și având în vedere că reclamanta nu are altă locuință, iar pârâta G. S. locuiește la o fiică a sa, instanța a atribuit imobilul reclamantei, cu obligarea acesteia la achitarea unei sulte compensatoare.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. B. -N.,
solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea ei spre rejudecare instanței de fond.
Recurentul a criticat soluția instanței de fond, motivând în acest sens faptul că bunurile proprietate publică aparținând S. ui R. sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, actele juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziții fiind lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor art. 11, alin 2 din Legea 213/1998.
Recurentul arată că instanța de fond în mod greșit a apreciat faptul că terenurile din litigiu se află în circuitul civil și că sunt supuse regulilor de drept comun.
Potrivit art. 136 alin.(2) din Constituție, republicata, precum si de art.l si 2 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, unde se precizează ca proprietatea publică aparține statului si unităților administrativ- teritoriale, precum și că aceste persoane juridice de drept public exercită posesia, folosința și dispoziția asupra bunurilor care alcătuiesc domeniul public. Deci, titulari ai domeniului public sunt titularii dreptului de proprietate publica: statul, județul, municipiul, orașul si comuna. Sfera proprietății publice potrivit Legii nr.213/1998
privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, potrivit art.3 alin.(I) din Legea nr.213/1998, domeniul public este alcătuit, în afara de bunurile prevăzute la art. 136 alin.(3) din Constituție, republicată, din bunurile enumerate în anexa acestei legi, respectiv: bogățiile de orice natura ale subsolului, in stare de zăcământ; spațiul aerian; apele de suprafața, cu albiile lor minore, malurile si cuvetele lacurilor, apele subterane, apele maritime interioare, faleza si plaja marii, cu bogățiile lor naturale si cu potențialul energetic valorificabil, marea teritoriala si fundul apelor maritime, căile navigabile interioare; pădurile si terenurile destinate împăduririi, cele care servesc nevoilor de cultură, de producție ori de administrație silvică, iazurile, albiile pâraielor, precum și terenurile neproductive incluse în amenajamentele silvice, care fac parte din fondul forestier național si nu 141c27b sunt proprietate privată.
De asemenea, terenurile care au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945; terenurile obținute prin lucrări de indiguiri, de desecări si de combatere a eroziunii solului; terenurile institutelor si stațiunilor de cercetări științifice si ale unităților de învățământ agricol si silvic, destinate cercetării si producerii de semințe si de material săditor din categoriile biologice si de animale de rasă;_
Mai arată recurentul că în CF nr. 25495 Șant, în înscrierile privitoare la proprietate apare ca fiind proprietar asupra terenului în intravilan S. R. cu drept de administrare pentru Consiliul Local al comunei Șanț. Ca urmare, apreciază că în speță se impunea citarea în cauză, în calitate de pârât, în numele S. ui R. a Consiliului Local al comunei Galații B., raportat la dreptul de administrare pe care acesta îl are cu privire la suprafața de teren aflată în litigiu.
Instanța de fond a citat, în mod greșit S. R. prin MFP prin DGFP BN în calitate de pârât, dar și Comuna Galații B., în calitate de pârât în nume propriu.
În consecință, recurentul apreciază ca fiind greșită interpretarea instanței de fond privind terenul în litigiu, ca nefăcând parte din domeniul public al statului sau al unităților sale administrativ teritoriale.
Reclamanta B. C. M. a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat
, fără cheltuieli de judecată, cu motivarea că prin recursul declarat în cauză practic se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a S. ui
R., având în vedere mențiunile din extrasul de carte funciară.
Reclamanta intimată a apreciat, la rândul său, că în cauză are calitate de pârâtă Comuna Galații B., fapt pentru care a și citat în cauză acest pârât.
Citarea în cauză și a S. ui R. s-a făcut la sugestia instanței de control judiciar, făcută prin Decizia nr. 341/R/2010, pronunțată în dosarul_ .
Reclamanta arată că oricum, prin sentința pronunțată, S. R. nu a fost păgubit în niciun fel, terenul proprietatea sa ramând în continuare pe S. R. .
Tribunalul, examinând în baza prev.art.304 și 3041 Cod procedură civilă
hotărârea atacată atât prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.
Tribunalul apreciază că instanța de fond a stabilit starea de fapt prin interpretarea corectă a mijloacelor de probă administrate în cauză, motiv pentru care nu vor mai fi reluate aceste statuări, ci se va proceda la analizarea hotărârii atacate din prisma criticilor formulate în cererea de recurs.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual-pasive a S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice, tribunalul reține că acest aspect a fost deja tranșat de
către Tribunalul B. - N. în primul ciclu procesual prin decizia civilă nr. 341/R/2010. S-a stabilit că se impunea citarea S. ui R. în cauză raportat la aspectul că asupra cotei de 2066/3286 părți din teren coindivizar este S. R., iar instanța de fond din primul ciclu procesual a omis citarea, acesta fiind unul din motivele pentru care s-a casat hotărârea și cauza a fost trimisă pentru rejudecare.
Raportat la dispozițiile art. 315 Cod procedură civilă aceste statuări ale instanței de casare sunt obligatorii, astfel încât instanța de fond în mod corect a reținut calitatea de pârât a S. ui R. și calitatea de reprezentant a M. ui F.
P. .
D. G. a F. P. B. -N., în numele pârâtului S. ui R. prin Ministerul Finanțelor Publice a mai invocat prin recursul formulat că bunurile imobile, obiectul dosarului de față, aparțin domeniului public, fiind imprescriptibile, inalienabile și insesizabile, astfel încât actele juridice încheiate cu încălcarea acestor dispoziții sunt lovite de nulitate absolută potrivit dispozițiilor art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1996. În sprijinirea acestor susțineri, se arată că terenurile care au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945 conform anexei 1 la Legea nr. 213/1998 fac parte din domeniul public al statului.
Din cuprinsul Legii nr. 213/1998 rezultă că atât statul, cât și unitățile administrativ-teritoriale (adică orașul, comuna, municipiul) pot avea drept de proprietate fie publică, fie privată. Conform art. 3 alin. 2 din Legea nr. 213/1998 domeniul public al statului este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituție, din cele prevăzute la pct. I din anexă, precum și din alte bunuri de uz sau de interes public național, declarate ca atare prin lege. În anexa I la acest act normativ sunt enumerate aceste bunuri și la punctul 5 din această înșiruire se regăsesc și cele invocate prin cererea de recurs, respectiv terenurile care au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945.
În cazul de față din extrasul de CF nr. 275 Albești se poate observa că terenul top 206, 207, 208 are o suprafață totală de 3286 mp, S. R. este intabulat în baza adresei nr. 1847-340 XIV/1959 al Sfatului popular al raionului B. începând cu anul 1963. Cota de 1220/3286 din acest teren se vinde prin contractul de vânzare- cumpărare nr. 1406/_ lui G. C. și T. S., ceea ce denotă că la momentul respectiv imobilul se afla în domeniul privat al statului, altfel nu era posibilă înstrăinarea. Nu există nicio înscriere ulterioară care să dovedească faptul că terenul ar fi trecut în domeniul public al statului.
În CF nu există mențiuni cu privire la perioada anterioară datei de 6 martie 1945 (aspect invocat de recurent) și nici cu privire la natura dreptului de proprietate a
S. ui R., terenul în cauză putând face parte și din domeniu privat al statului, or sarcina probei în sens contrar era la pârât, dar acesta a preferat să stea în pasivitate, nici măcar în recurs nefiind aduse dovezi în acest sens.
Având în vedere cele arătate mai sus, tribunalul reține că imobilul arătata mai sus, obiectul prezentei cauze, nu face parte din domeniul public al statului, motiv pentru care criticile recurentului apar ca neîntemeiate și pe cale de consecință tribunalul urmează să respingă cererea de recurs formulată.
Față de prevederile art. 274 alin.1 Cod proc.civ., potrivit cărora "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuieli de judecată";, tribunalul raportat la soluția de respingere a recursului, va respinge și cererea
recurentului de obligare a intimatei B. C. M., la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de pârâtul | S. | R. | prin MINISTERUL | |
FINANȚELOR PUBLICE - reprezentat de D. | G. | a F. | P. B. -N. , |
cu sediul în B., S. 1 D., nr. 6, jud. B. -N., împotriva sentinței civile nr. 6067/2012 pronunțată în dosar nr._ * al Judecătoriei B., ca neîntemeiat.
Respinge cererea recurentului de obligare a intimatei B. C. M., cu domiciliul în com. Ștefănești, sat Brăcănești, Nr. 5, jud. Vâlcea, la plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
B. | I. -S. | S. | I. | N. | C. |
GREFIER
E. M. M.
Red./Dact. B.I.Sz./E.M.M., 3 ex.
Judecător fond: Birău Vladimir
| ← Decizia civilă nr. 701/2013. Succesiune | Decizia civilă nr. 836/2013. Succesiune → |
|---|
