Decizia civilă nr. 513/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
Dosar nr._ * R O M Â N I A
TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ NR. 513/R/2013
Ședința publică de la 08 Mai 2013 Instanța este constituită din: PREȘEDINTE: D. T.
Judecător: Ana-SS
Judecător: M. O. -S. Grefier: L. M.
Pe rol fiind judecarea recursului promovat de recurent M. A. -N., C.
împotriva sentinței civile nr. 1438 din_, pronunțată în dos. nr. _
* al Judecătoriei H., privind și pe intimat V. R., intimat G. M., intimat G. D., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei, av. R. S. Cosmin și reprezentantul intimatului V. R., av. Mare A., lipsă fiind părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care se constată că, prin încheierea civilă nr. 116/R/CC/_ a fost respinsă cererea de acordare a ajutorului public judiciar formulată de recurentă.
Reprezentantul recurentei depune la dosar taxa judiciară de timbru în sumă de 777, 20 lei.
S-a încercat împăcarea părților, însă reprezentantul intimatului arată că acest lucru nu este posibil.
Reprezentanții părților arată că nu mai au de formulat alte cereri în probațiune.
T. ul, nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de propus, declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru. Arată că recurenta a avut o contribuție substanțială la achiziționarea imobilului.
Reprezentantul intimatului V. R. solicită respingerea recursului ca nefundat, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat. Arată că nu s-a făcut dovada contribuției recurentei la îmbunătățirile aduse imobilului și la achiziționarea acestuia.
T. ul reține cauza în pronunțare.
T. UL
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă 1438 din_, pronunțată în dos. nr._ * al Judecătoriei H. a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. A. -N. căstorită L., împotriva pârâților V. R., G.
și G. D. ; a fost admisă cererea reconvențională formulată de
pârâtul-reclamant reconvențional V. R., împotriva pârâților reconvenționali
M. A. -N. căsătorită L., G. M. și G. D. și în consecință: s-a dispus sistarea stării de indiviziune între reclamantă și pârâtul reclamant- reconvențional în ceea ce privește suma de 12.000 Euro, reprezentând dreptul de creanță avut de aceștia împotriva pârâților G. M. și G. D., prin atribuirea sumei în integralitate reclamantului reconvențional V. R. ; au fost obligați pârâții G. M. și G. D. la achitarea sumei de 12.000 Euro reclamantului reconvențional V. R. ; a fost obligată reclamanta la plata sumei de 1.388 lei cheltuieli de judecată către pârâtul-reclamant reconvențional.
Pentru a pronunța această hotărare, instanță a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1087/_ pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr._ a fost admisă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta M. A. -N. împotriva pârâților V. R., G. M. și G. D.
, instanța constatând nulitatea absolută a contractului autentic de vânzare cumpărare autentificat de BNP Asociați Gabor & Gabor sub nr. 3146/2003, fiind dispusă repunerea părților în situația anterioară prin restituirea de către pârâții
G. M. și G. D. către reclamanta M. A. -N. și pârâtul V. R. a sumei de 12.000 Euro reprezentând prețul achitat, și restabilirea situației anterioare a Cărții Funciare nr. 3546 - H., nr. cadastral 59412/S/X, prin reînscrierea dreptului de proprietate asupra imobilului apartament cu nr. 10, situat în H., str. Horea, nr. 73, et. 2, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 hol, 1 balcon, 1 pivniță, cu suprafața utilă de 49,99 m.p., înscris în CF 3546 H., nr. top. 59412/S/X, de sub A + 1 în favoarea pârâților G. M. și G. D. .
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că reclamanta M. A. N. si pârâtul V. R. au calitatea de foști soți, prin sentința civilă nr. 110/2006 a Judecătoriei H. pronunțată în dosarul nr. 1513/2005 fiind desfăcută căsătoria încheiată între reclamantă și pârât, fără a se dezbate problema împărțirii bunurilor. Prin sentința civilă nr. 406/2007 a Judecătoriei H. a fost respinsă acțiunea civilă introdusă la Judecătoria Huedin sub nr. de dosar civil_ de către reclamantul V. R. prin care a chemat în judecată pârâta M. A. N. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună sistarea comunității matrimoniale asupra bunului imobil dobândit de părți în timpul căsătoriei, imobil constând în apartamentul cu nr. 10, situat în H., str. Horea, nr. 73, et. 2, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 hol, 1 balcon, 1 pivniță, cu suprafața utilă de 49,99 m.p., înscris în CF 3546 H., nr. top. 59412/S/X, de sub A + 1.
Instanța a constatat că prețul din contractul autentic de vânzare cumpărare autentificat de BNP Asociați Gabor & Gabor sub nr. 3146/2003 nu este serios, valoarea stabilită în contract fiind una nereală, menită a eluda dispozițiile privitoare la taxa de timbru, ceea ce reprezintă o situație de fraudă la lege ce duce la nulitatea convenției. Având în vedere aceste aspecte instanța care a soluționat dosarul nr._ a apreciat că părțile contractante au încălcat prevederile art. 2 din Decretul 167/1958, art. 6 din OG 12/1998 și art. 12 din Legea 87/1994, fapt ce are ca efect nulitatea absolută a actului juridic.
Sentința civilă nr. 1087/_ pronunțată de Judecătoria Huedin a devenit irevocabilă prin decizia civilă nr. 439/R/2010 a T. ului C. .
Potrivit art. 30 C.Fam. bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedită.
Este un fapt necontestat de părți că în prezent în masa bunurilor de partajat între foștii soți M. A. N. și V. R. se include dreptul de creanță
al acestora împotriva pârâților G. M. și G. D., efect al hotărârilor judecătorești mai sus prezentate.
Reclamanta M. A. N. a susținut că este îndreptățită la o cotă de ½ parte din acest drept de creanță, însă reclamantul reconvențional a arătat prin cererea reconvențională că este îndreptățit la o cotă de 100% din acest bun.
Sub aspectul dispozițiilor legale incidente în cauză instanța constată bunul respectiv a fost dobândit de soți înainte de data de_ . Din perspectiva dreptului familiei și efectelor sale patrimoniale dobândirea a fost guvernată de Codul Familiei. Potrivit art. 30 din Codul Familiei bunurile dobândite în timpul căsătoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobîndirii lor, bunuri comune ale soților. Orice convenție contrară este nulă. Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedită.
Acest text legal instituia prezumția legală de comunitate a tuturor bunurilor dobândite de soți în timpul căsătoriei, prezumție iuris tantum.
Comunitatea de bunuri a soților a existat, ca regim unic matrimonial în România, până la intrarea în vigoare a Noului Cod Civil.
Oricare din părțile litigante poate răsturna prezumția simplă a cotelor egale în dobândirea bunurilor în timpul căsătoriei.
Astfel, instanța a reținut că la data de_ s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 414/_ de către BNP Gabor Teodor din H. prin care reclamantul reconvențional V. R. a cumpărat de la numitul Adil Mustafa apartamentul situat în H., Piața Republicii, nr. 8, bl. B1, parter, sc.B, ap.4, fiind achitat prețul de 65.000.000 lei vechi (f. 16). Acest bun a fost dobândit de către reclamantul reconvențional înainte de încheierea căsătoriei cu reclamanta, căsătoria fiind înregistrată în registrul stării civile al Orașului H. sub nr. 54/_ .
La data de_, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3146/_ de către BNP Gabor&Gabor din H. reclamantul reconvențional
V. R. a înstrăinat numitului I. G. apartamentul situat în H., Piața Republicii, nr. 8, bl. B1, parter, sc.B, ap.4, pentru prețul de 220.000.000 lei vechi achitat integral (f. 17).
Ulterior, la data de_ V. R. și soția V. A. -N. au dobândit în proprietate de la pârâții G. M. și G. D. prin contractul de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. 3026/_ de către BNP Gabor&Gabor din H. imobilul apartament cu nr. 10, situat în H., str. Horea, nr. 73, et. 2, compus din 2 camere, 1 bucătărie, 1 cămară de alimente, 1 baie, 1 hol, 1 balcon, 1 pivniță, cu suprafața utilă de 49,99 m.p., înscris în CF 3546 H., nr. top. 59412/S/X, de sub A + 1.
Instanța constată că ultimul apartament dobândit de foștii soți V. a fost cumpărat de aceștia de la pârâții G. M. și G. D. la doar câteva zile de la înstrăinarea de către reclamantul reconvențional V. R. a apartamentului dobândit în_ către numitul I. G. . Pe de altă parte, deși fictiv, este relevant faptul că în ambele contracte se indică același preț, respectiv 220.000.000 lei vechi.
Aceste înscrisuri se coroborează cu declarația martorului Handraluca M. care arată că pentru apartamentul deținut anterior căsătoriei de V. R. s-a obținut în jur de 500.000.000 lei vechi, iar pe apartamentul de pe str. Horea, nr.
73 s-ar fi plătit circa 480.000.000 lei vechi. Renovarea s-a limitat doar la zugrăveală, apartamentul fiind deja mobilat. Martorul Pleș M. -D. nu a putut preciza cine a plătit pentru renovarea apartamentului înstrăinat și nici eventualele sume obținute de reclamantă din vânzarea unor animale date de părinții acesteia. De asemenea martorul Purcel I. cunoaște doar de la
reclamantă că părinții le-au dat soților sume de bani, fără a putea indica valoarea concretă a acestora.
Având în vedere aceste probe testimoniale, coroborate cu înscrisurile menționate mai sus, rezultă că reclamantul reconvențional a contribuit integral la dobândirea sumei cu care s-a achiziționat apartamentul de la pârâții G. M. și G. D. .
În consecință, raportat la prevederile art. 728 C.Civ. și art. 673/1 și urm. C.Pr.Civ., instanța a dispus sistarea stării de indiviziune prin atribuirea sumei de
12.000 euro în integralitate reclamantului reconvențional V. R. . Ca efect al sentinței civile nr. 1087/_ pronunțată de Judecătoria Huedin în dosarul nr._ instanța a obligat pârâții G. M. și G. D. la achitarea sumei de 12.000 Euro reclamantului reconvențional V. R. .
Reclamanta M. A. - N. căsătorită L. a promovat recurs împotriva Sentinței Civile nr. 1438 din_ pronunțate de Judecătoria Huedin în dosar nr._ *, sentință pe care o consideră netemeinică și nelegală.
În motivare s-a arătat că instanța nu a avut în vedere că reclamanta a avut o contribuție importantă la dobândirea apartamentului, a realizat venituri substanțiale, a adus îmbunătățiri și modificări apartamentului bun comun, iar o perioadă îndelungată au fost ajutați de către părinții săi cu importante sume de bani, au vândut animale și alte bunuri iar banii astfel obținuți le-au fost dați lor.
Părinții reclamantei au suportat cheltuielile ocazionate cu nunta părților, iar primul apartament a fost dat de către foștii socri pentru ambii soți, socrii nu i- au ajutat cu alte bunuri sau sume de bani decât numai cu acel apartament, spunând că este dar de nuntă.
Din probele administrate precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză, rezultă că reclamanta a avut o contribuție esențială la dobândirea bunurilor și a apartamentului din timpul căsătoriei, motiv pentru care apreciază că o cotă-parte din valoarea acestuia s-ar cuveni reclamantei.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9, art. 728, 673/1 din Codul de Procedură Civilă, art. 30 din Codul Fam.
Intimatul V. R., a formulat întâmpinare în recurs, solicitând respingerea recursului ca nefondat în temeiul art.312, alin.1 C.pr.civ., menținerea în integralitate a sentinței civile nr.1438/_ a Judecătoriei H., pronunțata în cauză, cu cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește problema de fond a pricinii de față, după cum în mod corect a reținut și instanța care a pronunțat hotărârea atacata, raportat la susținerile reclamantei din cuprinsul acțiunii introductive, și după cum s-a dovedit prin probațiunea administrata în cauza-interogatoriul pârtilor, depozițiile martorilor din prezenta cauza-cei audiați în primul ciclu procesual în prezenta cauza-inclusiv și în rejudecare-martorul Handraluca M. și cel audiat la propunerea reclamantei, Ples Dorel, precum și declarațiile de martori cuprinse în dosarul civil nr._ acvirat la prezenta cauza, nu corespund realității afirmațiile reclamantei-recurente în legătura cu o pretinsa contribuție a acesteia la plata prețului apartamentului în suma de 12.00o euro.
În cauză nu s-a făcut sub nici o forma, în afara de simple afirmații și deducții " al martorilor audiați la propunerea reclamantei din " discuțiile avute cu părinții acesteia", vreo dovada clara, certa, ca reclamanta ar fi contribuit cu vreo suma de bani anterior datei de_, la constituirea prețului total de vânzare- cumpărare în suma de 12.000 euro.
Reclamanta nu a contribuit cu nimic la cumpărarea apartamentului menționat în cerere-declarațiile martorilor Purcel I. propus de către aceasta spre
audiere în primul ciclu procesual, respectiv a martorului Ples Dorel-în rejudecare, nu cuprind aspecte reale, aceștia menționând expres ca tot ceea ce au " povestit" cunosc doar din spusele reclamantei sau a părinților acesteia. Aceste depoziții nu se coroborează cu declarațiile celorlalți martori audiați în cauza-I. Viorica M.
, N. (Fabian) Lenke Margareta-atat cea din prezenta cauza cat și cea din dosarul atasat-_, martora Plotuna Cornelia și declarația martorului Handraluca M.
-audiat în rejudecare.
La data de_ . în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3026/_ de către BNP Asociați GABOR&GABOR din H., intimatul a instrăinat apartamentul său bun propriu numitului I. G., pentru prețul real de 12.500 EURO, în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare fiind menționata doar suma de 220.000.000 ROL, banii achitați de către cumpărător la mana intimatului.
Ulterior, cu o parte din acești bani obținuți, respectiv cu suma de 12.000 EURO, la doar 16 zile de la incheierea contractului mai sus menționat, intimatul a achiziționat imobilul apartament menționat în cuprinsul cererii reclamantei, în ziua de_ pentru prețul de 12.000 EURO, în realitate, respectiv 220.000.000 lei menționat în contractul autentic de vânzare-cumpărare, adică aproape exact prețul pe care intimatul l-a obținut din vânzarea apartamentului proprietatea sa personală.
Indicatele « ajutoare »fără a se putea indica cu exactitate anul când au fost oferite-în speța era esențial a se dovedi o pretinsa existenta a acestora anterior datei de_ . O astfel de dovada nefiind făcuta niciodată în mod concret.
Pentru achitarea prețului de cumpărare al apartamentului în discuție, nici reclamanta și nici părinții ei nu au contribuit cu nici o suma de bani, afirmații nereale, și total nedovedite în cauza, având în vedere ca și depoziția martorului Purcel I. și cea a martorului Ples Dorel, în rejudecare, au fost povestite acestora de către reclamantă și părinții săi, persoane vădit interesate în prezenta cauza, asa incat nu pot avea nici o valoare probatorie legală.
De asemenea, la cumpărarea apartamentului în litigiu, nu au fost folosiți nici un fel de bani proveniți din darul de nunta, afirmație nereala făcuta de către reclamantă, și nedovedită .
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Instanța de fond a făcut o corectă apreciere a stării de fapt, întemeiată pe probatoriul administrat în cauză, precum și o corectă aplicare a dispozițiilor legale incidente în materie.
Demersul judiciar al recurentei vizează partajarea în cote egale, a sumei de
12.000 euro, reprezentand dreptul de creanță pe care ea și intimatul, foști soți, îl au față de intimații G. M. și G. D. ,în temeiul Sentinței civile nr.1087/_ a Judecătoriei H., rămasă irevocabilă prin Decizia civilă nr.439/R/2010 a T. ului C. .
La randul său intimatul, a invocat îndreptățirea sa exclusivă la întregul drept de creanță în valoare de 12.000 euro derivand din hotărarea judecătorească menționată. Aceasta, întrucat a contribuit exclusiv, cu bani proprii, la achitarea prețului apartamentului în privința căruia care s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vanzare-cumpărare, cu consecința repunerii părților contractante în situația anterioară, respectiv restituirea către foștii soți a sumei de 12.000 euro reprezentand prețul achitat.
T. ul reține că prezumția legală de comunitate de bunuri instituită prin dispozițiile art.30 al.1 C.fam., avand caracter relativ, poate fi răsturnată de
oricare dintre foștii soți, în măsura în care se dovedește că un anumit bun sau anumite bunuri, sunt bunuri proprii.
În acest sens, se mai reține că, potrivit dispozițiilor art. 31 lit. f Codul fam. reprezintă bun propriu al unuia dintre soți, valoarea care reprezintă și înlocuiește un bun propriu, sau bunul în care a trecut aceasta valoare. Aceste bunuri devin proprii în temeiul subrogației reale cu titlu universal.
În speță,așa cum corect a constatat prima instanță, intimatul V. R. a deținut, anterior căsătoriei cu recurenta, apartamentul situat în H., Piața Republicii, nr. 8, bl. B1, parter, sc.B, ap.4, în temeiul contractului de vanzare- cumpărare autentificat sub nr. 414/_ de către BNP Gabor Teodor.
Acest apartament a fost înstrăinat la data de_ prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3146/_ de către BNP Gabor&Gabor
, pentru prețul de 12.500 EURO, iar la foarte scurt timp, respectiv la_, foștii soți au cumpărat de la intimații G. M. și G. D., prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3026/_ de către BNP Gabor&Gabor
, imobilul apartament cu nr. 10, situat în H., str. Horea, nr. 73, et. 2.
Coroborand aceste înscrisuri cu depozițiile martorului Handraluca M., în mod corect a statuat prima instanță asupra împrejurării că prețul imobilului achiziționat de foștii soți în timpul căsătoriei a provenit exclusiv din contribuția intimatului V. R., respectiv din valoarea obținută de acesta din înstrăinarea bunului său propriu, situat în H., Piața Republicii, nr. 8, bl. B1, parter, sc.B, ap.4.
Drept urmare, acestuia i se cuvine și suma de 12.000 euro pe care intimații
G. M. și G. D. sunt ținuți să o restituie în temeiul Sentinței civile nr.1087/_ a Judecătoriei H., ca urmare a constatării nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3026/_ de către BNP Gabor&Gabor, prin care foștii soți au achiziționat apartamentul.
Criticile recurentei referitoare la încălcarea prevederilor art.309 pct.9 C.pr.civ. nu pot fi primite, în condițiile în care afirmațiile sale nu au nici un suport probator real.
Astfel, pretinsa contribuție a recurentei, constand în îmbunătățiri și modificări ale apartamentului și ajutorul acordat de părinții ei, nu sunt susținute de probe, cum în mod judicios a observat prima instanță.
Depozițiile martorilor audiați Purcel I. și Plotuna Cornelia nu sunt relevante întrucat, dincolo de faptul că nu au fost în măsură să cuantifice pretinsul ajutor acordat de părinții recurentei, nu au luat la conștiință personal despre acest ajutor, ci doar din spusele reclamantei și ale părinților ei. În plus, martora Plotuna Cornelia a arătat că nu s-au făcut investiții în apartamentul achiziționat de foștii soți, iar martora N. Lenke Margareta a precizat că apartamentul cumpărat era mobilat și renovat.
Nici martorii audiați în rejudecare nu au fost în măsură să confirme susținerile reclamantei.
Este fără relevanță și fără acoperire probatorie afirmația recurentei privitoare la donația făcută soților, la încheierea căsătoriei, de părinții intimatului,.
Chiar în ipoteza în care achiziționarea imobilului cumpărat anterior căsătoriei de către intimat s-ar fi realizat cu bani primiți de la părinții săi, din momentul dobandirii, imobilul a devenit bun propriu al intimatului și ca atare, și suma de bani obținută din vanzarea acestuia.
T. ul observă totodată că recurenta a adus critici generice hotărarii primei instanțe, referitor la faptul că nu s-au apreciat probele de la dosar, fără să
exemplifice care sunt acele probe care nu au fost avute în vedere și care practic, ar fi condus la modificarea soluției instanței de fond.
Așa fiind, raportat la considerentele arătate, nefiind dat niciunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C.pr.civ., tribunalul în temeiul art. 312 alin 1 C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul declarat și va menține în întregime dispozițiile sentinței atacate, cu mențiunea că s-a dat eficiență și disp. art. 304 1C.pr.civ., hotărarea atacată nefiind supusă căii de atac a apelului.
Raportat la soluția adoptată, în temeiul art.274 C.pr.civ. va obliga recurenta
M. A. -N., căs. L., să plătească intimatului V. R. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constand în onorariu avocațial, conform chitanței de la fila 25.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de M. A. -N., căs. L., împotriva sentinței civile nr. 1438 din_, pronunțată în dos. nr._ * al Judecătoriei H., pe care o menține în totul.
Obligă recurenta să plătească intimatului V. R. suma de 300 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din_ .
Președinte, D. T. | Judecător, Ana-SS | Judecător, M. O. -S. |
Grefier, L. M. |
L.M. 08 Mai 2013
Red. M.O.S/tehnored. C.H. -_ Jud. fond. CĂLIN TĂTAR.
| ← Decizia civilă nr. 190/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 225/2013. Partaj judiciar → |
|---|
