Decizia civilă nr. 4/10. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
TRIBUNALUL BISTRIȚA NĂSĂUD SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. _
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4 10/R/2013 Ședința publică din data de 23 octombrie 2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE: R. I. B., președinte JUDECĂTOR: M. L. B.
JUDECĂTOR: G. C. F., președinte secție
GREFIER: N. G.
S-a luat în examinare recursul civil declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. B. -N. împotriva sentinței civile nr. 12745/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._, având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă pentru reclamanta- intimată avocat Bora A., cu împuternicire avocațială la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că citația comunicată pârâtei-intimate C. V., fila 10, a fost returnată cu mențiunea ,,destinatar necunoscut";, tribunalul constată că procedura de citare este considerată legal îndeplinită în condițiile art. 98 Cod procedură civilă, având în vedere faptul că la dosarul cauzei nu a depus vreo petiție de înștiințare a instanței cu privire la noul domiciliu, iar la instanța de fond a fost citată la aceeași adresă pentru aceasta semnând o rudă.
Tribunalul constată recursul în termen declarat, motivat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Reprezentantul reclamantei-intimate, avocat Bora A., depune la dosar împuternicire avocațială. Solicită respingerea recursului. Nu formulează cereri prealabile dezbaterii recursului.
Nemaifiind cereri prealabile soluționării recursului, tribunalul închide faza de cercetare judecătorească și dispune dezbaterea acestuia.
Reprezentantul reclamantei-intimate, avocat Bora A., solicită respingerea recursului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
T R I B U N A L U L
Deliberând constată:
Prin sentința civilă nr. 12745/2012 pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea civilă formulată de reclamanta P. E. , în contradictoriu cu pârâții M. A. , D. L. , C. V. , D. D. , și S. R.
, prin Ministerul Finanțelor Publice prin DGFP B. -N. .
A fost admisă cererea de intervenție în interes propriu formulata de intervenientul P. I. D. , în contradictoriu cu reclamanta și pârâții din cererea principală, și pe cale de consecință :
S-a constat existența în patrimoniul reclamantei a dreptului de proprietate asupra imobilului teren arabil în suprafață de 407 m2, situat în intravilanul localității Orheiu B., înscris în TP nr. 71.678 din_, tarla 13, parcela 61, drept dobândit prin efectul partajului convențional intervenit în cauză.
S-a dispus înscrierea în evidențele cadastrale, sub nr. top. 137/1/1, 138/1/1, a dreptului de proprietate al reclamantei P. E. asupra imobilului teren arabil în suprafață de 407 m2, situat în intravilanul localității Orheiu B. .
A fost obligată, în temeiul art. 502din OUG nr. 51/2008, pe reclamanta P. E. să restituie, după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, ajutorul public judiciar de care a beneficiat în cuantum de 466,50 lei, reprezentând reducerea
de la plata taxei judiciare de timbru datorată de reclamantă.
S-a pronunțat o hotărâre care ține loc de act autentic în ceea ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între intervenientul în interes propriu și reclamantă având ca obiect terenul intravilan situat în localitatea Orheiu B., în suprafață de aproximativ 407 m2, teren dobândit de pârâtă prin efectul partajului convențional menționat anterior.
S-a dispus înscrierea în evidențele cadastrale, sub nr. top. 137/1/1, 138/1/1, a dreptului de proprietate al intervenientului în interes propriu P. I. D. asupra imobilului teren arabil în suprafață de 407 m2, situat în intravilanul localității Orheiu
B., potrivit tabelului de mișcare parcelară din raportul de expertiză întocmit în cauză (fila 88).
dispus ca după rămânerea definitivă și irevocabilă a prezentei hotărâri, aceasta constituie titlu executoriu cu privire la suma datorată de P. E. și se va comunica organelor fiscale din cadrul autorităților locale competente (compartimentele de taxe și impozite din cadrul aparatului de specialitate al Primarului comunei Cetate) pentru luarea în evidență a reclamantei și executarea silită a acesteia în caz de neplată a sumei de 466,50 lei.
Pentru pronunțarea aceste sentințe, prima instanță analizând actele și lucrările dosarului prin prisma probelor administrate și a temeiurilor juridice aplicabile, a apreciat ca fiind fondate atât cererea principală, cât și cererea de intervenție în interes propriu pentru considerentele ce se succed.
Astfel, referitor la capătul de cerere din cererea principală privind constatarea partajului amiabil, instanța reține că potrivit prevederilor art. 730 alin. (1) din vechiul Cod civil, aplicabil în cauză în considerarea principiului tempus regit actum, dacă toți erezii sunt prezenți și majori, se pot împarți între dânșii, oricum ar voi, fără îndeplinirea vreunei formalități. Prin urmare, condițiile pentru validitatea împărțelii prin bună învoială sunt :
prezența tuturor coproprietarilor, condiție care în speță a fost îndeplinită prin faptul că toți au calitatea de parte în cauză ;
toți coproprietarii să aibă capacitatea de exercițiu, condiție ce este îndeplinită în cauză ;
coproprietarii să fie de acord cu realizarea împărțelii pe această cale și cu clauzele convenției, condiție care este de asemenea îndeplinită în cauză, așa cum rezultă din pozițiile exprimate în fața instanței de către pârâți.
Fiind îndeplinite toate aceste condiții, partajul se poate realiza fără îndeplinirea vreunei formalități, deci în orice formă, inclusiv verbală, dovada ei urmând a fi făcută potrivit dreptului comun, părțile putând achiesa inclusiv la administrarea probei cu martori. În speță, existența partajului a fost probată prin înscrisul de la fila 6 ce constituie un început de dovadă scrisă, probă ce se coroborează cu poziția pârâților ce au recunoscut încheierea partajului. Coproprietarii pot împărți toate bunurile sau numai o parte dintre ele, iar bunurile pot fi împărțite în natură sau în orice altă modalitate convenită de către părți.
Ca efect al partajului, intervenit în cauză prin convenția părților, dreptul asupra unei cote părți din masa bunurilor de împărțit devine un drept exclusiv asupra unui anumit bun ori asupra anumitor bunuri determinate în materialitatea lor, fiecare coindivizar devenind proprietar exclusiv al bunurilor atribuite, considerându-se că a dobândit acele bunuri direct de la defunct din momentul deschiderii succesiunii, adică al morții acestuia.
În speță, instanța a constatat că reclamantei P. E. i-a revenit dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 407 mp, situat în intravilanul localității Orheiu B., înscris în TP nr. 71.678 din_, tarla 13, parcela 61, identificat ca parte a terenului înscris în CF 25516 Orheiu B., nr. top. 137/1, 138/1, drept dobândit prin efectul partajului convențional parțial intervenit în cauză.
Față de constatarea partajului și dobândirea dreptului asupra terenului de 407 mp de către reclamantă, în mod corelativ, a fost admis și al doilea capăt de cerere din acțiunea principală privind înscrierea în cartea funciară a dreptului astfel dobândit de către reclamantă, dreptul urmând a fi înscris în nr. top. 1371/1/1, 138/1/1, dezmembrate din CF 25516, nr. top. 137/1, 138/1.
Însă, odată cu înscrierea dreptului de proprietate pe numele reclamantei, prima instanță a apreciat că în patrimoniul acesteia s-a născut un drept de proprietate cu privire la un imobil teren intravilan în suprafață de 407 mp ce are valoarea de 4.665 lei, întrucât pentru terenurile intravilane, indiferent de categoria de folosință, primii 500 mp se calculează la valoarea de curți construcții, astfel că valoarea terenului este mai mare, fiind aplicabile prevederile art. 502din O.U.G. nr. 51/2008, potrivit cărora în situația în care, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, beneficiarul ajutorului public dobândește bunuri sau drepturi de creanță a căror valoare, respectiv
cuantum, depășește de 10 ori cuantumul ajutorului public acordat, acesta este obligat să restituie ajutorul public. Prin urmare, reclamanta a fost obligată la restituirea ajutorului public judiciar acordat.
În ceea ce privește capătul de cerere din cererea de intervenție prin care s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic, deși instanța constată că nu poate dispune validarea unei convenții de vânzare-cumpărare încheiată fără respectarea formei autentice, situație în care sancțiunea aplicabilă este nulitatea absolută, totuși, în considerarea principiului conversiunii actelor juridice, instanța apreciază că actul juridic încheiat la data de_, poate fi calificat ca un antecontract de vânzare-cumpărare. Astfel, convenția respectivă este probată printr- un înscris care îndeplinește cerința multiplului exemplar prevăzută de art. 1179 din vechiul Cod civil, aplicabil în considerarea principiului tempus regit actum, astfel că instanța apreciază că manifestarea de voință a părților în sensul încheierii antecontractului menționat a fost dovedită.
În altă ordine de idei, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) din Titlul X
,,Circulația juridică a terenurilor"; al Legii nr. 247/2005, terenurile cu sau fără construcții, situate în intravilan și extravilan, indiferent de destinația sau de întinderea lor, pot fi înstrăinate și dobândite prin acte juridice între vii, încheiate în formă autentică, sub sancțiunea nulității absolute. Instanța poate pronunța o hotărâre care să țină loc de act autentic doar dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 5 alin. (2) din titlul X menționat anterior. Acest text de lege prevede că în situația în care după încheierea unui antecontract cu privire la teren, cu sau fără construcții, una dintre părți refuză ulterior să încheie contractul, partea care și-a îndeplinit obligațiile poate sesiza instanța competentă care poate pronunța o hotărâre care să țină loc de contract. În speță, vânzătoarea a refuzat prezentarea în fața notarului public, astfel că a fost admis acest capăt de cerere, în sensul că s-a pronunțat o hotărâre care să țină loc de act autentic pentru terenul ce a făcut obiect al antecontractului menționat anterior.
În fine, situația juridică actuală a imobilului aflat în litigiu, așa cum rezultă și din aspectele arătate anterior de instanță, arată că proprietatea asupra acestuia aparține în prezent intervenientului, situație ce nu corespunde însă cu cea înscrisă în evidențele cadastrale referitoare la aceste terenuri. Prin urmare, potrivit prevederilor art. 27, și respectiv, cele ale art. 33 din Legea cadastrului și publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aflată în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată, instanța a admis acest ultim capăt de cerere ca întemeiat, urmând a fi înscris dreptul de proprietate pe numele intervenintului. De altfel, și prevederile art. 908 și urm. din Noul Cod Civil, în vigoare la data pronunțării hotărârii, sunt în sensul prevederilor menționate.
Instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul S. R.
, prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. B. N. solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.
În motivarea recursului s-a susținut că bunurile proprietate publică aparținând statului român sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile și în mod greșit prin sentință s-a reținut că terenul în litigiu este în circuitul civil și supus regulilor de drept comun. S-a reliefat că titularii domeniului public sunt indicații de art.136 din Constituție și de art.1 și 2 din legea nr.213/1998, domeniul public al statului fiind alcătuit din mai multe categorii de bunuri indicate recurent printre care și bunurile terenurile ce au aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945.
Conținutul juridic al dreptului de proprietate, indiferent că este vorba de dreptul de proprietate privată sau de dreptul de proprietate publică cuprinde trei prerogative, respectiv posesia, folosința și dispoziția, iar atributul de dispoziție conferă titularului dreptul de dispoziție materială și juridică.
Recurentul consideră că în cuprinsul sentinței atacate deși se reține că a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent, instanța a omis să se pronunțe cu privire la excepția invocată, motiv pentru care se impune casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În drept, s-au invocat prevederile din Codul procedură civilă, legea nr.213/1998.
Recursul declarat este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Intimata reclamantă, prin avocat Bora A., a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Celelalte părți, deși au fost legal citate, nu s-au prezentat în fața tribunalului și nici nu au depus întâmpinare la dosar.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate în motivele de recurs, dar și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, tribunalul constată că nu există temeiuri care să atragă casarea ori modificarea sentinței atacate, motiv pentru care recursul declarat va fi respins ca nefondat potrivit considerentelor ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Tribunalul constată că în mod corect a reținut că reclamantei P. E. i-a revenit dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 407 mp, situat în intravilanul localității Orheiu B., înscris în TP nr. 71.678 din_, tarla 13, parcela 61, identificat ca parte a terenului înscris în CF 25516 Orheiu B., nr. top. 137/1, 138/1, drept dobândit prin efectul partajului convențional parțial intervenit în cauză. În mod judicios, instanța de fond a pronunțat o hotărâre care ține loc de act autentic în ceea ce privește antecontractul de vânzare-cumpărare încheiat la data de_ între intervenientul în interes propriu și reclamantă având ca obiect terenul
intravilan situat în localitatea Orheiu B., în suprafață de aproximativ 407 m2, teren dobândit de pârâtă prin efectul partajului convențional menționat anterior, iar apoi a dispus înscrierea în evidențele cadastrale, sub nr. top. 137/1/1, 138/1/1, a dreptului de proprietate al intervenientului în interes propriu P. I. D. asupra
imobilului teren arabil în suprafață de 407 m2,
Tribunalul, examinând raportul de expertiză efectuat în cauză, constată că terenul în litigiu, ce avea ca proprietar tabular pârâtul recurent la data introducerii acțiunii, fiind dobândit de S. român prin lege în anul 1960 potrivit extrasului carte funciară atașat la dosar f.66, nefiind vorba de un teren ce a aparținut domeniului public al statului înainte de 6 martie 1945, așa cum greșit se susține în cererea de recurs.
Din raportul de expertiză mai reiese că este un teren arabil cu suprafața totală de 407 mp, fiind în posesia intervenientului, caz în care în mod greșit se susține că nu s-ar afla în circuitul civil, ci ar face parte din domeniul public al statului, pentru că, pe de o parte, terenul în litigiu nu se încadrează în nici unul dintre bunurile indicate de 136 alin.3 din Constituție și pe de altă parte, nu face parte nici din categoriile de bunuri anume prevăzute de art.3 și de anexa 1 pct. I din legea nr.213/1998, neexistând nici un element probator în acest, simpla susținere a recurentului nefiind de natură să conducă la această concluzie, fiind dobândit de pârâtul recurent în 1960, cu atât mai mult cu cât imobilul în discuție este înscris în cartea funciară ca fiind arabil intravilan, fiind în posesia intervenientului, ceea conduce la concluzia că acest bun nu este de uz sau interes public .
Tribunalul arată că este nefondată și critica recurentului potrivit căreia instanța de fond nu a soluționat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent, fiindcă prima instanță a analizat și soluționat această excepție prin încheierea din 09 octombrie 2012 și a respins excepția ca neîntemeiată, reținând că în cauză că pârâtul
S. român este proprietar tabular al terenului și că acesta stă în judecată prin Ministerul Finanțelor Publice, potrivit art.12 alin.5 din legea 213/2008, și că inventarul tuturor bunurilor publice este ținut de același minister. În această situație, evident că nu se mai impunea soluționarea aceleași excepții prin sentința atacată.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr.12745/2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr. _
, pe care o va menține în întregime ca fiind legală și temeinică.
Nu s-a solicitat cheltuieli de judecată în recurs .
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. R., prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B. N., cu sediul în B., str.1 D. 1918, nr.6-8, județul B. N., împotriva sentinței civile nr. 12745/2012 a Judecătoriei
B., pronunțată în dosarul nr._ . Fără cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 23 octombrie 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER, | ||||
R. | I. B. M. L. | B. | G. | C. F. N. | G. |
MLB// 2ex.// 29 octombrie 2013Jud. fond O. CV.
| ← Decizia civilă nr. 21/2013. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 328/2013. Partaj judiciar → |
|---|
