Decizia civilă nr. 328/2013. Partaj judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal 3184
DECIZIA CIVILĂ Nr. 328/R/2013
Ședința publică din 27 Martie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA-SS JUDECĂTOR: D. T.
JUDECĂTOR: C. -V. B. GREFIER: C. -S. Ș.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul F. A., împotriva Sentinței civile nr. 3160/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., privind și pe intimata B. C. N., având ca obiect partaj judiciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică la a doua strigare a cauzei a răspuns:
reprezentantul intimatei avocat M. Horea Lipsă fiind:
intimat pârât - B. C. N.
- recurent reclamant - F. A. Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care instanța constată faptul că recursul este formulat în termen, este motivat și a fost comunicat.
Se constată de asemenea faptul că la data de_ s-a depus la dosar întâmpinare din partea intimatei.
Instanța, constată faptul că recurentul a fost citat cu mențiunea de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 179 lei și timbru judiciar în sumă de 5 lei, sub sancțiunea anulării cererii ca netimbrată, obligație pe care însă nu a înțeles să o îndeplinească. Față de această împrejurare, în temeiul art.
137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997 instanța din oficiu invocă excepția netimbrării recursului.
Reprezentantul intimatei solicită admiterea excepției invocate, cu cheltuieli de judecată conform chitanței depuse la dosar.
T. UL
Prin Sentința civilă nr. 3160/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., s-a respins cererea formulată de reclamantul F. A., împotriva pârâtei B. C. - N., având ca obiect sistarea stării de indiviziune.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 600 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere următoarele:
Reclamantul F. A. a fost căsătorit cu pârâta B. C. - N., căsătoria dintre părți fiind desfăcuta la data de 17 octombrie 2007 prin
sentința civilă nr. 3503/2007 pronunțată de Judecătoria Turda în dosarul nr._ .
Reclamantul F. A. și pârâta B. C. - N. au contractat în timpul căsătoriei un credit în valoare de 12000 lei, în baza contractului de credit nr. 4333079/_ încheiat cu BRD-Groupe Societe Generale SA- Agenția Oprișani T., în cuprinsul căruia s-a menționat că reclamantul are calitatea de împrumutat, iar pârâta are calitatea de co-împrumutat. Spre deosebire de bunurile dobândite in timpul căsătoriei, care sunt prezumate de la data dobândirii lor de oricare dintre soți ca fiind bunuri comune, conform art. 30 Cod. fam., aplicabil în speță prin raportare la dispozițiile art. 34 și art. 35 din Legea nr. nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului Cod civil, in situația datoriilor, prezumția care funcționează nu este aceea a comunității, ci a caracterului personal. Prin urmare, cel interesat in a invoca pentru o datorie contractata de unul dintre soți caracterul ei comun, trebuie să facă dovada că se regăsește in vreuna din ipotezele reglementate de art. 32 lit. a-d Cod. fam.
În acest sens, instanța a reținut că, potrivit art. 32 lit. b Cod. fam, constituie datorii comune obligațiile care fost contractate de soți împreună. În sensul textului anterior citat, obligația este comună dacă a fost asumată de către soți împreună fie concomitent, fie prin acte juridice succesive și chiar și in ipoteza în care obligația unuia dintre ei este principală, iar a celuilalt accesorie, suficient fiind ca obligațiile să fie asumate de amândoi soți. Mai trebuie observat că obligația asumată de ambii soți este comună în temeiul art. 32 lit b Cod. fam., indiferent de cauza obligației și chiar dacă nu ar avea legătură cu nevoile căsătoriei.
Fața de considerentele anterior expuse, s-a constatat că obligația de restituire a sumei împrumutate în temeiul contractului de credit nr. 4333079/_ încheiat cu BRD-Groupe Societe Generale SA-Agenția Oprisșni T. constituie o datorie comună a părților, potrivit art. 32 lit. b Cod. fam, întrucât a fost contractată de ambii soți, anterior desfacerii căsătoriei. Instanța a constatat că reclamantul a formulat cerere de partaj a datoriei bunuri comune, cerere supusa reglementarilor speciale ale procedurii împărțelii judiciare, respectiv art. 6731- 67314C.proc.civ.
Potrivit art. 6735 alin. 1 C.proc.civ., dacă părțile nu se învoiesc, instanța a stabilit bunurile supuse împărțelii, calitatea de coproprietari, cota parte ce se cuvine fiecăruia și creanțele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii față de alții. Conform tezei a II-a din același text de lege, dacă se împarte o moștenire, instanța a mai stabilit datoriile transmise prin moștenire, datoriile și creanțele comoștenitorilor față de defunct, precum și sarcinile moștenirii.
În ceea ce privește însă cererea de sistare a stării de indiviziune asupra contractului de credit acordat de către BRD-Groupe Societe Generale SA, instanța a apreciat că în cauza nu sunt incidente dispozițiile legale referitoare la procedura împărțelii judiciare. Astfel, independent de natura juridică a datoriilor, includerea pasivului în masa de împărțit în cazul partajului de bunuri comune nici nu este reglementat de lege, art. 6735 alin. 1 teza finala C.proc.civ., referindu-se exclusiv la datoriile și creanțele în cazul moștenirilor, făcându-se astfel o distincție clară între ieșirea din indiviziune derivând din moștenire si cea derivând din alte raporturi juridice. Distincția făcută de legiuitor nu este întâmplătoare, ci este justificată de împrejurarea că datoriile și creanțele izvorâte din moștenire sunt reglementate între moștenitori (deci
participanții la procesul de partaj). Datoriile soților față de terți, în prezenta cauză BRD-Groupe Societe Generale SA implică raporturi juridice existente între soți, pe de o parte și terți, pe de altă parte. Aceștia din urmă au posibilitatea de a deveni părți în procesul de partaj prin formularea unei cereri de intervenție, a cărei soluționare implică și analizarea pasivului masei de împărțit și a modalităților de suportare a acestuia de către foștii soți.
Fata de aceste considerente, instanța a constatat că pasivul masei de împărțit, în sensul lichidării acestuia, potrivit regulilor instituite de art. 32 Cod.fam. se poate analiza numai în contradictoriu cu creditorii foștilor soți, fie în condițiile chemării acestora în judecată, prin acțiune ori în prezenta unei cereri de intervenție formulate de creditorii foștilor soți
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul F. A.
, solicitând în principal casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare, în subsidiar modificarea hotărârii atacate, in sensul admiterii recursului, si ca atare sa admiterea integrală a acțiunii civile, cu cheltuieli de judecata.
În motivarea cererii s-a arătat că în mod real instanța de fond retine in considerente ca:"datoriile soților fata de terți, în prezenta cauza BRD-Groupe Societe Generale S.A implică raporturi juridice existente între soți, pe de o parte și terți, pe de altă parte." Aceste raporturi juridice la care face referire instanța de fond nu exista la data formulării acțiunii, după cum rezulta din probatoriul administrat in cauza, având în vedere că unitatea bancară a cesionat contractul de credit firmei EOS-KSI ROMÂNIA SRL, care a procedat la executarea silita a debitului împotriva recurentului. Ca atare, in aceasta situație a considerat ca nu se impune chemarea in judecata a băncii cu care s-a contractat, aceasta nemaiavând calitatea de creditor si nu mai este necesar acordul acesteia pentru soluționarea prezentei cauze, neavând nici un interes în acest sens. De asemenea, faptul că se află în faza de executare silită a creditului apreciază că singurele părți care pot reglementa situația creditului contractat in data de_ în suma de 12.000 ron plus dobânzi si comisioane sunt părțile din prezenta cauza.
Din întreg probatoriul administrat in cauza rezulta fără echivoc faptul ca, creditul s-a contractat in timpul căsătoriei, ca banii au fost folosiți pentru renovarea locuinței proprietatea mamei parate care locuiește in acest imobil. In concluzie, având in vedere cele susmenționate, in temeiul art.304 pct 8 si 9 c.pr.civ, solicita admiterea recursului si modificarea sentinței atacate, in sensul celor arătate.
În drept, invocă prevederile art.302-304 cod procedura civila.
Prin întâmpinarea formulată de intimata B. C. N., s-a solicitat respingerea recursului declarat; obligarea recurentului-reclamant la plata in favoarea intimatei a cheltuielilor de judecata ocazionate in prezentul dosar, in cuantumul si specificația pe care le va menționa ulterior, in temeiul art. 274 Cod pr.civ.
In ceea ce privește petitul de casare cu trimitere spre rejudecare, acesta nu poate fi admis așa cum a fost formulat, atât prin raportare la lipsa motivării in drept cat si la lipsa motivelor de susținere a acestui petit. Cu toate ca se solicita casarea hotărârii recurate, nu se indică în concret care sunt motivele pentru care instanța de control judiciar ar trebui sa admită un astfel de petit, avându-se în vedere că recurentul-reclamant nu a indicat ce nu a făcut instanța de fond și trebuia să facă, ori ce probe solicitate de către acesta nu s-au administrat. Apreciază că simpla indicare a faptului că se solicita
casarea hotărârii cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare, nu poate constitui un temei pentru o astfel de admitere. Simpla solicitare a unei astfel de cereri nu poate afecta soluția pronunțata in dosar.
Pentru a se putea măcar discuta de posibilitatea partajării pasivului existent ar fi fost obligatoriu citarea creditorilor in aceasta procedura. Acțiunea așa cum a fost ea formulata nu poate stabili obligații care să fie opozabile băncii, întrucât daca s-ar înfăptui partajul creditul ar fi divizat în două părți, existând practic două obligații bănești distincte una față de cealaltă, care ar trebui să producă efecte fata de creditori.
Cu privire la petitul de modificare a sentinței in sensul admiterii acțiunii formulate si acesta nu poate fi acceptat prin prisma motivării existente. Astfel, recurentul-reclamant, susține ca instanța de judecata in mod corect a reținut existenta unor raporturi juridice intre soți pe de o parte si terți pe de alta parte, dar cu toate acestea revine si indica faptul ca "aceste raporturi juridice la care face referire instanța de fond nu exista la data formulării acțiunii...", terții indicați de instanța de judecata nu sunt alții decât creditorii foștilor soți, respectiv BRD-Groupe Societe Generale SA.
Din momentul desfacerii căsătoriei si mai exact din momentul demarării procedurii de partaj aceștia au calitatea de terți. Chiar recurentul reclamant, indica in recurs, in continuarea ideii enunțate mai sus ca "unitatea bancara a cesionat contractul de credit firmei EOS KSI ROMÂNIA SRL care a procedat la executarea silita...". Aceleași aspecte le regăsim si in acțiunea introductiva de instanța, astfel încât, raportat la cele arătate chiar de către recurentul- reclamant, aspectele indicate de acesta apar ca nefondate, intrucat ce se recunoaște existenta unui creditor, fie ca este cel cu care s-a contractat fie ca
este un altul, certitudinea ca exista unul o au. Pe de alta parte, intimata a arătat si dovedit in mod clar ca nu sunt susținute nici aspectele ridicate de către recurentul-reclamant cu privire la renovarea apartamentului intimatei din banii contractați ca împrumut, întrucât din probele administrate rezultă categoric că mama sa a fost cea care a deținut anumite fonduri si de asemenea ea am muncit tot timpul.
La termenul de azi, tribunalul în temeiul dispozițiilor art.137 Cod de procedură civilă raportat la art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 a invocat din oficiu excepția nelegalei timbrări a recursului.
Aspra excepției, tribunalul reține că pentru termenul de azi recurentul a fost citat cu mențiunea achitării taxei judiciare de timbru de 179 lei și timbru judiciar de 5 lei, sub sancțiunea anulării recursului ca netimbrat. Pentru termenul de azi recurentul nu a înțeles să achite taxa judiciară de timbru și nici nu a formulat cerere de reexaminare în condițiile art.18 din Legea nr.146/1997.
Potrivit dispozițiilor art.20 alin. și 2 din Legea nr.146/1997 taxele judiciare de timbru de plătesc anticipat. Dacă taxa judiciară nu a fost achitată în cuantumul legal, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată în cuantumul legal.
În fine, alin.3 al aceluiași articol prevede că neîndeplinirea obligației de plată la termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii.
Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. 1 și 3 din Legea 146/1997 conform cărora taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii, tribunalul în temeiul
dispozițiilor art.137 și art.312 nalin.1 raportat la art.304 pct.9 Cod de procedură civilă va admite excepția invocată și să va anula ca netimbrat recursul declarat de F. A., împotriva Sentinței civile nr. 3160/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o va menține în totul.
În temeiul art. 274 C.pr.civ. va obliga recurentul, aflat în culpă procesuală, să plătească intimatei B. C. N. suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu avocat (f. 15).
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării invocată din oficiu.
Anulează ca netimbrat recursul declarat de F. A. , împotriva Sentinței civile nr. 3160/_ pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei T., pe care o menține în totul.
Obligă recurentul să plătească intimatei B. C. N. suma de 400 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 27 Martie 2013.
Președinte Judecător Judecător Ana -SS D. T. C. - V. B.
În C.O. semnează Vicepreședintele T. ului Cluj
E. L.
Grefier
C. S. Ș.
Red.dact.S.S./C.Ț.
2 ex/_
Jud.fond.F. C. J.
| ← Decizia civilă nr. 4/10. Partaj judiciar | Decizia civilă nr. 190/2013. Partaj judiciar → |
|---|
