Decizia civilă nr. 585/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA TRIBUNALUL MARAMUREȘ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ * cod operator 4204
DECIZIA CIVILĂ NR. 585/R
Ședința publică din data de 4 decembrie 2013 Instanța constituită din:
Președinte: C. V. - Președinte Secția I civilă
J. ecător: P. G.
J. ecător: P. M. B.
G. ier: Bud M.
Pe rol este pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamantul Telcsan Viktor, domiciliat în B., str. Z., nr. 2/B, județul M., împotriva sentinței civile nr. 2031 din_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._ *, având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterile asupra recursului și susținerile orale ale părților au avut loc la data de 20 noiembrie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța în aceeași constituire, în baza art. 146, 260 raportat la art. 298, 316 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea soluției la data de 27 noiembrie 2013, iar apoi la data de 4 decembrie, când a decis următoarele:
T.
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2031 din_, pronunțată de J. ecătoria V. de Sus s-a respins acțiunea civilă intentată de reclamantul T. V. domiciliat în B., str.
Z., nr.2/B, județul M. împotriva pârâților F. I., F. M. G., M. E. M., N. V. D., B. C. D., T. V., F. E., F. E., F. E., F. Ș. ,F. P. ,T. V., T. E., T. S. ,T. C. ,T. D., T. M. ,T.
N. ,T. M. și împotriva pârâților cu domiciliu necunoscut G. I., G. U. ,
S. Z. .
Reclamantul T. V. a fost obligat pe să-i plătească pârâtului F. I. suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunțat această soluție prima instanță a reținut din raportul de expertiză fapt menționat de expert la pct. 7 c din expertiză, identificarea faptică a terenului în suprafață de 190 m.p., din convenția de vânzare cumpărare din_, nu se poate determina, deoarece acest antecontract nu deține localizarea reală a parcelei între vecini, nu conține date de c.f. și nr. top., ci se specifică doar că se vinde o porțiune de loc cu o lungime de 19 m. și o lățime de 10 m.
Așa cum a indicat reclamantul expertului, parcela ce a făcut obiectul convenției de mai sus, s-ar afla situată în vecinătatea terenului proprietatea
reclamantului, hașurată cu verde în anexa 1, susținere infirmată de către pârâți, aceștia arătând că mejda este materializată între părți încă din 1977, respectiv 1982, printr-un gard cu fundație de beton, mejdă confirmată de expert la pct. 7 d.
Terenul pe care susține reclamantul că l-a cumpărat de la Fabri M., este intabulat pe numele acesteia și face parte dintr-o parcelă mai mare, în suprafață totală de 1575 m.p.
Aceste constatări ale expertului, precum și cea de la pct. 7 e, alin. 3,4,5, prezintă și alte puncte de reper, respectiv cele menționate în convenția de vânzare cumpărare din_, prin care reclamantul cumpără de la Fabri M., o porțiune de teren între balconul mic de sus și balconul mare de jos, cu dimensiunile menționate.
În teren, în urma măsurătorilor și constatărilor expertului rezultă că aceste dimensiuni, trecute în convenția de vânzare cumpărare din data_, sunt respectate acum în teren.
Față de aceste constatări ale expertului s-a constatat că terenul de 190 m.p. revendicat în cauza de față a fost predat reclamantului la data cumpărări în anul 1977, părțile convenind din nou în 1982 în a încheia un contract de vânzare cumpărare, în aceasta din urmă putându-se identifica terenul, deoarece sunt menționate repere ce există și în prezent.
Pe de altă parte, instanța analizând convenția din_, xerocopia acestei convenții-fila 3 dosar inițial, a constatat că a fost vizată spre neschimbare în anul 1982, an în care Telcsan Viktor a mai avut litigii cu Fabri M. .
Din cuprinsul Sentinței civile nr. 198/1982, fila 295 dosar, rezultă că reclamantul la începutul construcției a distrus gardul proprietatea lui și proprietatea lui Fabri M., fiind obligat la despăgubiri civile.
În urma acelor procese s-au încheiat convențiile de la fila 107-108 menționate și de către expert, convenții ce stabilesc mejda dintre cele două proprietăți, ale reclamantului și a numitei Fabri M., antecesoarea pârâților.
Instanța a respins acțiunea formulată de reclamant cererea nefiind dovedită în sensul că nu a fost valorificat conținutul contractului din anul 1977- contractul din 1977 a fost prezentat în instanță și valorificat în anul 1982, așa cum rezultă din viza de neschimbare a acestuia, depusă pe contract.
Contractul din anul 1977 așa cum arată pârâții în întâmpinare, a fost valorificat de reclamant la data construirii casei de locuit menționată în expertiză, între părți existând litigii cu privire la mejdă în anul 1982.
Pe de altă parte, instanța a constatat că reclamantul din cauza de față a avut calitatea de intervenient în dosar nr._, dosar ce a avut ca obiect stabilirea masei succesorale rămasă după defuncta Fabri M., decedată în anul 2004, intervenientul solicitând ca din masa succesorală să fie scos terenul în suprafață de 190 m.p., teren ce face obiectul și cauzei de față, vândut de defunctă și pârâtul Fabri
I. intervenientului.
Instanța a respins cererea de intervenție formulată de intervenient, Sentința civilă nr. 1813/2007, filele 131-133, a rămas irevocabilă prin constatarea nulității apelului declarat de intervenientul Telcsan Viktor, iar prin Decizia civilă nr. 1783/R/2008 a Curții de Apel C., se respinge ca tardiv recursul declarat de intervenientul Telcsan Viktor.
În cauză s-a arătat că nu s-a putut reține autoritate de lucru judecat deoarece nu există identitate de părți, însă obiectul cererii de intervenție din dosarul în care s- a pronunțat Sentința civilă nr. 1813/2007, este același cu cel din cauza de față, privind valorificarea contractului din anul 1977.
În baza art. 274 C. pr. civ., instanța a obligat reclamantul să plătească pârâtului Fabri I. cheltuieli de judecată justificate de deplasările la instanță în cele două cicluri procesuale, în cuantumul dispozitivului prezentei sentințe.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Telcsan V. solicitând admiterea recursului.
În motivarea recursului arată că, prin antecontractul de vânzare și cumpărare din_ a cumpărat de la defuncta F. M. suprafața de 190 m.p. aflată lângă terenul proprietatea sa, având nevoie să-și construiască o anexă. Datorită faptului că nu avea cunoștințele juridice necesare, contractul a fost scris de recurent și a menționat că acesta se încheie între familia Telcsan Rozica, mama sa, T. V. fratele său, T. V. și restul copiilor. Aceasta formulare inadecvată a creat o serie de neajunsuri, însă operațiunea juridică s-a desfășurat efectiv între recurent ca și cumpărător și vânzătoarea F. M., recurentul achitând în întregime și prețul. Dacă vreunul din ceilalți membrii ai familiei sale, chemați în judecată, va pretinde că a participat și el ca și parte în contract și a achitat parte din preț, este de acord sa iasă din indiviziune și să le achite sulta corespunzătoare. După încheierea antecontractului a ocupat terenul, l-a îngrădit și folosit însă la scurt timp vânzătoarea l-a acționat în judecată pentru ocuparea terenului și întrucât rătăcise contractul între alte hârtii nu s-a putut apăra cu acesta. Cu pârâții s-a mai judecat în dos. nr._, ocazie cu care a încercat să-și valorifice această cumpărare însă și la acea dată, pentru că nu a avut originalul antecontractului, fiind rătăcit printre alte acte, acțiunea s-a respins fără a se soluționa pe fond. În consecința nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat.
Soluția instanței de fond se întemeiază pe o argumentație pe cât de simplistă pe atât de ilogică. Astfel, nici instanța de fond și nici părțile nu contestă încheierea antecontractului din 29 august 1977 și nici nu se contestă că a intrat în posesia terenului în perioada 1977-1982, când vânzătoarea l-a acționat în judecată și a fost nevoit să-i plătească despăgubiri. Dacă nu ar fi rătăcit antecontractul, la acea dată, evident că ar fi uzat de el, însă neavându-1 a fost nevoit să cumpere alte două porțiuni mici de teren de la aceiași vânzătoare. Dar logic trebuia lămurită problema să se analizeze unde se află terenul cumpărat și în posesiunea cărei părți. Pârâții susțin că l-au predat la data vânzării, însă, exceptând perioada 1977-1982, recurentul nu a deținut un astfel de teren. După cum a rezultat din expertiză recurentul deține 260 m.p. teren moștenire de la mama sa care teren a fost intabulat pe defuncta sa mama (fila 145 ). De la defuncta sa mama nu a putut cumpăra cei 190
m.p. acest teren fiind identificat cu nr. top 614/1/2 și se află exact în mejda cu proprietatea vânzătoarei, terenul acesteia având o altă identificare și anume top nr.6499/2/2/1 (a se vedea expertiza pag. 2 ). Dacă terenul i-ar fi fost predat, cum susțin pârâții și instanța, ar trebui să dețină în prezent parte din top. 6499/2/2/1 ori expertul a constatat că nu deține din acel topografic nimic.
Concluzia principală din motivarea instanței că terenul a fost predat, la data vânzării, nu poate subzista din punct de vedere rațional, pentru că recurentul nu deține vreo suprafața de teren, de 190 m.p între terenul proprietatea anterioară a mamei sale și proprietatea vânzătoarei.
Nici aserțiunea pârâților că antecesoarea lor ar fi predat terenul nu poate fi luată în considerare, pentru că faptic, terenul afirmativ predat, nu există în posesia recurentului. De altfel, pârâții nu au putut indica expertului la fața locului amplasarea terenului afirmativ predat recurentului. Ori obligația principală a vânzătorului este aceea de a preda lucrul vândut. Există însă proba că a ocupat terenul cumpărat și a fost evins de antecesoarea pârâților prin proces, deci terenul nu mai este în folosința sa ci a pârâților și este identificat de expert în perimetrul hașurat cu verde. Sub un alt aspect recurentul nici nu avea posibilitatea valorificării antecontractului după încheierea lui, înainte ca vânzătoarea să-și înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară, lucru ce s-a întâmplat abia în anul 2002.
La fel de greșita este și motivarea instanței de fond că în dos. nr._ având calitatea de intervenient instanța s-a pronunțat asupra cererii sale soluționând în fond cererea, respingând-o, neputând reține autoritatea de lucru judecat întrucât cauză ar fi fost o judecată între alte părți, în acel dosar cererea sa a fost respinsă formal, pentru că nu a depus originalul convenției, instanța nepronunțându-se pe fond, în nici un fel, deci nu poate fi vorba de autoritate de lucru judecat și nici măcar de posibilitatea luării în considerare a acelei sentințe sub aspectul reținerii unei situații juridice soluționate printr-o hotărâre judecătorească ca și prezumție.
S-a invocat și nulitatea dispozitivului și a minutei fiind încălcate dispozițiunile art. 258 cod procedura civilă, fiind trecute parțial numele părților Grec I. și alții.
Prin întâmpinarea depusă intimatul F. I. a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de recurs invocate reține următoarele:
Obiectul prezentului dosar îl constituie solicitarea reclamantului de a se constata că prin antecontractul de vânzare-cumpărare din_ reclamantul- recurent a cumpărat de la vânzătoarea F. M. terenul în suprafață de 190 mp aflat lângă locuința reclamantului-recurent și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de contract autentic de vânzare-cumpărare cu privire la terenul înscris în CF 547 B. nr. topo nou 623/1 în suprafață de 190 mp și înscrierea dreptului în cartea funciară. Reclamantul-recurent a susținut că a achiziționat terenul respectiv deoarece a intenționat să-și construiască o anexă.
Instanța de fond a respins cererea formulată constatând că nu se poate reține că s-ar fi înstrăinat o altă suprafață de teren decât cea care se află deja în folosința reclamantului și cu privire la care acesta și-a întabulat dreptul de proprietate, astfel cum se poate constata din cuprinsul extrasului CF 9885/N fila 146 din dosarul nr._ .
Se constată că prin înscrisul depus la dosarul cauzei la fila 3 din dosarul nr._ al Judecătoriei V. de Sus, dosar atașat prezentului dosar, defuncta Fabri
M. a donat familiei "T. u Rozica, T. V. și T. V. și restul copiilor"; suprafața de 190 mp (19 m lungime și 10 m lățime) teren ce-i aparținea și care este atribuit ca
și "loc de casă"; . Potrivit susținerilor reclamantului, susțineri cuprinse în cererea de chemare în judecată, reclamantul folosește terenul care a făcut obiectul antecontractului de vânzare-cumpărare din anul 1977 de la momentul la care a fost încheiat respectivul act, terenul fiind îngrădit, terenul fiind folosit nestingherit de reclamant (fila 2 din dosarul nr._ ).
Din cuprinsul concluziilor raportului de expertiză efectuat în cauză se constată că terenul care a făcut obiectul contractului din_ nu poate fi identificat deoarece contractul nu cuprinde date de identificare topografică. Identificarea din cuprinsul expertizei, fapt menționat de expert s-a realizat în baza declarației reclamantului Telcsan Viktor, susținerea reclamantului fiind infirmată de pârâți (pct. 7C din concluziile expertului). Terenurile astfel cum sunt întabulate și folosite la acest moment de părți sunt îngrădite, linia de mejdă fiind respectată de părți, gardul despărțitor fiind unul cu fundație din beton, această mejdă fiind stabilită încă din anul 1982, acesta contând în gardul din beton. În anul 1982 a fost încheiată cea de-a doua convenție dintre părți.
Se constată că terenul pe care îl deține reclamantul este îngrădit și nu face parte din terenul care la acest moment este în proprietatea moștenitorilor vânzătoarei. La momentul vânzării s-a predat suprafața de 190 mp având o lungime de 19 m și lățime de 10 m.
Solicitarea recurentului de a se constata că s-a înstrăinat o altă suprafață de teren care este inclusă în aria îngrădită și folosită de pârâți nu poate fi admisă deoarece, pe de o parte această suprafață de teren, care este situată în grădina proprietatea pârâților nu este folosită de reclamant, iar obligația de a se solicita validarea antecontractului de vânzare cumpărare este o obligație de a face prescriptibilă în termenul de 3 ani de la data la care se poate solicita executarea obligației asumate (potrivit art. 7 din Decretul 167/1958), iar pe de altă parte anterior formulării prezentei cereri de chemare în judecată între reclamant și vânzătoarea F. M. (antecesoarea pârâților din prezenta cauză) sau între reclamant și pârâții din prezenta cauză au existat încă din anul 1982 mai multe procese.
Astfel, în dosarul civil nr.188 /18.I.1982 al Judecătoriei V. de Sus s-au solicitat și s-a admis cererea de chemare în judecată având ca obiect despăgubiri reținându-se că reclamantul-recurent din prezentul dosar începând construcția unei case a distrus gardul despărțitor dintre proprietatea sa și a defunctei Fabri M., cauzându-i acesteia un prejudiciu de 3800 lei.
În data de 2.III.1982, astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisului aflat la fila 3 din dosarul nr._ convenția încheiată de părți a fost vizată spre neschimbare, astfel nu se poate reține că reclamantul nu deținea exemplarul original al convenției.
În anul 2006, reclamantul a mai încercat să valorifice antecontractul încheiat cu antecesoarea pârâților Fabri M., cererea sa de intervenție fiind respinsă ca nefondată, iar soluția a devenit irevocabilă.
Se reține din Sentința civilă nr. 1813 din 10 iulie 2007 a Judecătoriei V. de Sus pronunțată în dosarul nr._ că la dosarul cauzei a fost depus un înscris
"Convenție"; aceasta fiind în fapt o copie care nu cuprinde semnăturile părților. Din examinarea actelor aflate la dosar, inclusiv a înscrisului respectiv n-a reținut de
către instanța de judecată că nu se poate stabili dacă părțile au încheiat în realitate o convenție de vânzare-cumpărare care sunt obligațiile părților și cine sunt cumpărătorii. Instanța a mai reținut în considerentele sentinței arătate (filele 131- 133 din dosarul nr._ ) că reclamantul a mai arătat că s-a mai judecat anterior cu defuncta, astfel că nefiind depus originalul convenției, neputându-se cunoaște obiectul actului, obligațiile asumate de părți și mai ales că nu au putut fi încuviințate alte probe, în dispozitivul sentinței instanța a respins cererea de intervenție în interes propriu formulată de Telcsan Viktor. La fila 36 din dosarul de fond se află cererea formulată de Telcsan Viktor având ca obiect cererea de revizuire a hotărârilor judecătorești și de validare a actului sub semnătură privată arătat mai sus.
Susținerea reclamantului-recurent potrivit căreia nu a putut solicita niciodată validarea actului juridic întocmit în anul 1977 deoarece acesta nu a fost găsit nu va fi avută în vedere de instanța de judecată deoarece aceasta nu corespunde adevărului. Reclamantul-recurent, astfel cum rezultă din cuprinsul înscrisului aflat la fila 3 din dosarul nr._ deținea înscrisul respectiv, acesta fiind prezentat instanței de judecată la data de 2.III.1982, acesta fiind vizat spre neschimbare.
De asemenea, se constată că în dosarul nr._, ocazie cu care a încercat să-și valorifice această convenție însă și la acea dată cererea a fost respinsă. Nu poate fi avută în vedere susținerea că la momentul respectiv instanța de judecată nu s-a pronunțat asupra fondului deoarece nu s-a prezentat integral contractul respectiv. Mai mult decât atât, reclamantul-recurent a formulat și cerere de revizuire a hotărârilor judecătorești susținând că a găsit ulterior originalul convenției, recunoscând implicit faptul că a formulat și anterior cereri de validare a convenției.
Reținând aspectele de mai sus, instanța consideră apărarea formulată de recurent potrivit căreia nu și-a putut valorifica antecontractul deoarece nu a găsit înscrisul constatator, nefondată, astfel că acesta nu va fi reținută.
În cuprinsul memoriului de recurs, recurentul a arătat, contrar susținerilor din cererea de chemare în judecată că a deținut terenul respectiv doar în perioada 1977- 1982. În măsura în care din anul 1982 nu ar mai fi avut în posesie terenul respectiv, de la momentul la care a pierdut posesia bunului care este menționat în cuprinsul contractului din 1977, de la momentul pierderii posesiei a început să curgă termenul de prescripție (doar posesie terenului putând fi interpretată ca întrerupere a termenului de prescripție), astfel că acest termen de 3 ani s-a împlinit în aceste condiții în cursul anului 1985.
Reclamantul a susținut că a dobândit o parte din terenul pe care-l folosește de la mama sa, iar de la acesta nu a putut cumpăra suprafața de 190 mp, deoarece acest teren a fost identificat cu nr. top 614/1/2 și se află exact în mejda cu proprietatea vânzătoarei, terenul acesteia având o altă identificare și anume top nr.6499/2/2/1.
Instanța a reținut anterior că terenul care a făcut obiectul antecontractului din 1977 a fost predat reclamantului, pe terenul respectiv fiind construită casa reclamantului, terenul respectiv fiind întabulat pe numele reclamantului-recurent.
Astfel, instanța va reține, astfel cum a reținut și J. ecătoria V. de Sus că antecesoarea pârâților a predat terenul care de la momentul încheierii antecontractului s-a aflat în posesia recurentului. Având în vedere acest aspect, în anul 1982, între părți s-au încheiat convențiile aflate la filele 107-108 s-au vândut și
alte porțiuni de teren stabilindu-se și linia de hotar dintre părți. În măsura în care anterior s-a înstrăinat alt teren decât terenul de sub casa reclamantului-recurent însă acesta s-ar fi aflat în vecinătatea terenului folosit de acesta, astfel cum se susține, în anul 1982 nu exista posibilitatea înstrăinării suprafeței de 38 mp teren în continuarea acestora, să se stabilească linia de hotar dintre proprietăți, linie care este respectată de părți și la acest moment și cu toate acestea pârâții să folosească terenul de 190 mp.. Instanța consideră că în dosarul în care a fost soluționată cererea de despăgubiri a defunctei Fabri M., iar reclamantul a fost obligat să despăgubească pe antecesoarea pârâților pentru paguba suferită prin demolarea gardului de beton, instanța a avut în vedere și contractul a cărui validare se solicită.
S-a susținut că recurentul nici nu avea posibilitatea valorificării antecontractului după încheierea lui, înainte ca vânzătoarea să-și înscrie dreptul de proprietate în cartea funciară, lucru ce s-a întâmplat abia în anul 2002. Acest fapt nu poate duce la concluzia că terenul nu a fost predat în cursul anului 1977 în condițiile părțile în cursul anului 1982 au stabilit linia de hotar dintre proprietăți, acesta fiind respectată și în prezent. În prezenta cauză nu s-a făcut dovada faptului că la acest moment terenul care a făcut obiectul convenției din anul 1977 se află în proprietatea intimaților pârâți, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile pentru validarea convenției.
Instanța nu va avea în vedere nici susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia nu poate fi reținută decizia dată în dosarul nr._ deoarece această soluție nu s-a pronunțat pe fond, deoarece nu rezultă din cuprinsul acesteia că soluția a fost pronunțată pe o excepție sau nu a fost analizată cererea reclamantului. Astfel, faptul că reclamantul nu a reușit în respectivul dosar să facă dovada susținerilor sale nu poate duce la concluzia că aspectele tranșate în dosar nu au cel puțin putere de lucru judecat asupra unei alte solicitări similare față de care nu s-ar putea invoca autoritatea de lucru judecat.
În privința nulității dispozitivului, instanța constată că nici această susținere nu poate fi avută în vedere. Faptul că în cuprinsul minutei scrise apare și mențiunea
"și alții";, nu afectează soluția pronunțată de instanța de judecată în prezentul dosar, iar minuta respectivă nu poate fi considerată ca fiind lovită de nulitate.
Reținând aspectele de mai sus, instanța, în temeiul art. 312 raportat la prevederile art. 304, respectiv 3041C.proc.civ., va respinge recursul declarat de Telcsan Viktor, recursul fiind nefondat.
În privința solicitării intimatului F. I. de a obliga recurentul la plata cheltuielilor de judecată în recurs, instanța va respinge această solicitare. Astfel, chiar dacă în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 274 C.proc.civ., la dosarul cauzei nu a fost depusă nici o dovadă din care să rezulte că au fost efectuate astfel de cheltuieli și care este cuantumul acestora.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Telcsan V. domiciliat în B. str.
Z. nr. 2/B jud. M. împotriva Sentinței civile nr. 2031 pronunțate la data de 27 septembrie 2013 de J. ecătoria V. de Sus în dosarul nr._ *.
Respinge cererea formulată de intimatul F. I. având ca obiect cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 decembrie 2013.
Președinte | J. ecători | G. ier | |||||
C. | V. , | P. G. | , | P. M. B. | , | Bud M. |
Red. /dact.P.M.B../_ Dact. B.M./2014
Ex. 2
J. ecător fond: Mariș G.
| ← Decizia civilă nr. 4645/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 317/2013. Actiune in constatare → |
|---|
