Decizia civilă nr. 77/2013. Actiune in constatare
| Comentarii |
|
Dosar nr. _
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 77/A/2013
Ședința publică din data de 13 septembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. -D. C. JUDECĂTOR: M. C. V.
GREFIER: A. B.
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții M. C. N. PRIN
P. și C. LOCAL AL M. C. N. PRIN P. împotriva sentinței civile nr. 255 din 16 mai 2013 a T. ului C., pronunțată în dosarul nr._, privind și pe pârâta SC G. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal se prezintă reprezentantul pârâtei intimate SC G. SA, avocat B. Florin, lipsă fiind reprezentanții reclamanților apelanți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâtei intimate și este timbrat cu taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 19 august 2013, reclamanții apelanți au depus la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în valoare de 4 lei și timbru judiciar de 0,15 lei.
La data de 03 septembrie 2013, pârâta intimată SC G. SA a depus la dosar întâmpinare, la care a anexat împuternicirea avocațială a reprezentantului acesteia, avocat B. Florin.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar nota de cheltuieli (filele 20-22) și arată că nu are cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, din oficiu, invocă și pune în discuție excepția inadmisibilității apelului declarat de reclamanți, având în vedere că prin încheierea civilă nr. 98/CC din 26 aprilie 2013, s-a soluționat irevocabil cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de petenții M. C. -N. și C. local al municipiului C. -N., în sensul respingerii acesteia și nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, constată cauza în stare de judecată, declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul și pe fond asupra apelului.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței civile atacate ca temeinică și legală, cu obligarea reclamanților apelanți la plata cheltuielilor de judecată, susținând pe scurt motivele invocate în întâmpinare.
Arată că, în speță sunt aplicabile prev. art. 297 al. 1 teza II C.pr.civ., deoarece prin admiterea excepției netimbrării cererii de chemare în judecată, prima instanță nu a mai intrat în cercetarea fondului, iar instanța de apel este chemată să verifice ceea ce s-a judecat în prima instanță. De asemenea, prev. art. 17 din Legea nr. 146/1997 stabilesc excepția de la regula achitării taxei judiciare de timbru fără să prevadă scutirea de la plata acestora pentru toate cererile în care o instituție publică are calitate procesuală activă, ci doar pentru acelea care au ca obiect venituri publice, ori în cauza de față nu este îndeplinită cea de-a doua condiție prev. art. 17 din Legea nr. 146/1997.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 255 din_ pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr._ s-a admis excepția netimbrării.
S-a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamanții M. C. -N. și C. LOCAL C. -N. în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.A.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că excepția a fost întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar conform alin. 3 al aceluiași articol neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau cererii. Sancțiunea anulării este reglementată și prin art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, în ipoteza neachitării timbrului judiciar.
Raportat la cele expuse, T. ul a apreciat că au fost îndeplinite în cauză cerințele textului legal citat și în consecință, în temeiul art. 137 alin. 1 C.pr.civ. coroborat cu art. 20 alin. 3 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare și art. 9 alin. 2 din O.G. nr. 32/1995, a fost admisă excepția netimbrării și, în consecință, s-a anulat ca netimbrată acțiunea formulată de reclamanții M. C. -N. și C. local al municipiului C. -N. în contradictoriu cu pârâta S.C. G. S.A.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții M. C. N. și C. LOCAL AL M. C. N. solicitând în temeiul dispozițiilor art. 296-297 vechiul C. proc. civ. admiterea apelului și, în principal desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, iar în subsidiar, procedând la o noua judecată, modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii de chemare în judecată formulată.
În motivarea apelului, apelanții au arătat că prin apelată instanța a admis excepția netimbrării, anulând acțiunea formulată de reclamanții M. C. -N. și C. Local al M. C. -N. în contradictoriu cu pârâta SC G. SA.
Față de cele expuse mai sus, apreciază că soluția pronunțată de instanța de fond este netemeinică și nelegală, încălcând prin Sentința Civila nr. 255/2013, dispozițiile privitoare la exonerarea reclamanților apelanți de la achitarea taxei de timbru, stabilite de legiuitor prin art.17 din Legea 146/1997.
Raportat la considerentele reținute în cuprinsul hotărârii atacate, instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 17 din Legea 146/1997, potrivit cărora: Sunt scutite de taxa judiciara de timbru cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaților, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituționala, Curtea de Conturi, C. Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public și de M. Finanțelor, indiferent de obiectul acestora, precum și cele formulate de alte instituții publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice.
Analizând dispozițiile de mai sus, rezultă că pentru a opera scutirea plății taxelor de timbru trebuie îndeplinite următoarele condiții:
cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac să fie formulate de instituții publice (indiferent de calitatea procesuala a acestora);
cererile și acțiunile, inclusiv căile de atac să aibă ca obiect venituri publice.
În ceea ce privește prima condiție, menționează că natura juridică de instituții publice a reclamanților rezultă din reglementările Legii 215/2001, legea administrației publice locale, republicată, C. Local C. -N. (art. 28 și următoarele din Legea 215/2001), fiind autoritatea publică investită cu atribuții de exercitare a puterii publice, pe calea actelor administrative de autoritate,
privind bunurile aflate în patrimoniul unității administrativ teritoriale, respectiv
M. C. -N. » (art. 21 și următoarele din Legea 215/2001), fiind persoană juridică de drept public având capacitate juridica deplină și patrimoniu propriu, titulara drepturilor și obligațiilor ce decurg din administrarea bunurilor aparținând domeniului public și privat, precum și din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice în condițiile legii.
În ceea ce privește cea de-a doua condiție, apreciază că aceasta este de asemenea îndeplinită, obiectul cererii reclamanților îl constituie venituri publice - în cazul apelanților: venituri din proprietatea reclamanților asupra imobilului din str. Oașului nr. 127, C. -N. .
Potrivit Legii nr. 5/_ - Legea bugetului de stat pe anul 2013- Anexa 9, Capitolul II, pct. 11 constituie venituri publice, aferente bugetelor locale pe anul 2013- veniturile din proprietate.
În înțelesul Legii nr. 146/1997, în categoria "venituri publice" se includ: veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor locale, bugetelor fondurilor speciale, inclusiv ale bugetului Fondului de asigurări sociale de sănătate, bugetului trezoreriei statului, veniturile din rambursări de credite externe și din dobânzi și comisioane derulate prin trezoreria statului, precum și veniturile bugetelor instituțiilor publice/de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevăzute în legile de aprobare a bugetelor.
În motivarea celei de-a doua condiții, arată că între C. Local al M.
C. -N. și numitul Pastor I. Alexandru s-a încheiat la data de_ în baza HCL nr. 383/_, contractul de închiriere cu nr. 2406, având ca obiect exploatarea spațiului cu alta destinație situat în C. -N., str. Oașului nr. 127, folosit pentru activități de depozit. Menționează totodată că de la momentul preluării efective a imobilului (obiect al litigiului) acesta s-a aflat în administrarea
C. ui Local al M. C. -N. .
Mai mult, pentru ca obiectul unei acțiuni scutite de taxa de timbru să poată fi cuprins în categoria "venituri publice" acesta necesită a fi evaluabil în bani (conform art. 2 Legea 146/1997) imobilul teren îndeplinind aceasta condiție și în legătură directă cu bugetul public (în cazul de față bugetul local), prin închirierea imobilului aducându-se venituri la buget.
Având în vedere argumentele de mai sus, solicită admiterea apelului declarat și, pe cale de consecință, respingerea excepției nulității cererii pentru netimbrare ca nefondată, respectiv trimiterea cauzei spre rejudecare, pe fond aceleiași instanțe.
În motivarea prezentei căi de atac, învederează de asemenea următoarele: Taxa de timbru urmează a fi virata în contul_ Z21621070203XXXXX, cod. Fiscal: 4305857, beneficiarul urmând a fi - în temeiul art. 26 alin. (4) Legea 146/1997 (astfel cum a fost modificat prin Legea 76/2012 - tot municipiul C. -N.
. Pe cale de consecință, taxa de timbru este plătită din bugetul local, urmând a se face venit, în cota prevăzuta prin lege, tot la bugetul local, astfel că ar fi absurd ca autoritățile în cauza să fie obligate să plătească din buget o taxa care revine aceluiași buget.
În contextul controlului de constituționalitate aplicat art. 17 din Legea 146/1997, Curtea Constituționala prin Decizia nr. 846/2006 s-a pronunțat pentru scutirea instituțiilor publice astfel: " scutirea autorităților publice vizate de textele criticate de taxele judiciare de timbru este justificata, în mod obiectiv și rațional, de faptul ca autoritățile respective - creditori bugetari - sunt finanțate de la bugetul de stat pentru a funcționa, iar taxele respective se fac venit tot la bugetul de stat, astfel că ar fi absurd ca autoritățile în cauza să fie obligate (formal) să plătească din buget o taxă care revine aceluiași buget.
Amintește art. 2 pct. 58 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, potrivit căruia, veniturile bugetare sunt resursele bănești care se cuvin bugetelor, în cazul de față locale, în baza unor prevederi legale, formate din impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri, cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, etc.
Art. 10 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale prevede că autoritățile administrației publice locale administrează sau, după caz, dispun de resursele financiare, precum și de bunurile proprietate publică sau privată în conformitate cu principiul autonomiei locale.
Menționează că, potrivit art. 19 din Legea 146/1997 alin. (1) Taxele judiciare de timbru se plătesc în numerar, prin virament sau în sistem on-line, în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale în care își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul fiscal debitorul taxei Costurile operațiunilor de transfer al sumelor datorate ca taxa judiciară de timbru sunt în sarcina debitorului taxei. (2) Dacă cel care datorează taxa judiciară de timbru nu are nici domiciliul, nici reședința ori, după caz, sediul în România, taxa judiciară de timbru se plătește în contul bugetului local al unității administrativ-teritoriale în care se află sediul instanței la care se introduce acțiunea sau cererea.
De asemenea, în conformitate art. 295 alin. 11 Cod fiscal "constituie venit la bugetul local sumele provenite din taxele judiciare de timbru, taxele de timbru și taxele extrajudiciare de timbru prevăzute de lege."
În temeiul argumentelor de mai sus, arată că potrivit dispozițiilor art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, timbru judiciar nu se va aplica în cazul în care nu se percepe taxa de timbru.
Pârâta S.C. G. S.A. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea în întregime a sentinței apelate ca fiind temeinică și legală și obligarea la plata cheltuielilor de judecată în apel.
Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de apel și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Criticile formulate de apelanți au fost formulate și în cadrul cererii de reexaminare formulată de aceiași apelanți la instanța de fond cu privire la modul de stabilirea a taxei de timbru, în temeiul art. 18 alin. 2 din Legea nr. 146/1997, în dosarul atașat nr._ /a1.
Această cerere a și fost soluționată prin încheierea civilă nr. 98/CC din_ în acel dosar.
Această încheiere este irevocabilă potrivit art. 18 alin. 3 din Legea nr.
146/1997.
Întrucât Legea nr. 146/1997, prevede în art. 18 calea de atac specială a reexaminării împotriva modului de stabilire a taxelor judiciare de timbru, partea nu mai poate critica hotărârea sub acest aspect în căile de atac întrucât astfel s- ar înfrânge caracterul irevocabil al acestei hotărâri (încheieri).
Dacă s-ar permite criticarea și în alt mod a modului de stabilire a taxelor de timbru atunci indicarea caracterului irevocabil ar fi fără relevanță.
Cât timp împotriva modului de stabilire a taxei de timbru se poate uza doar de procedura reexaminării rezultă că orice altă cale de atac împotriva acestui mod de stabilire a taxei de timbru este inadmisibilă.
Acest aspect rezultă și din principiul legalității căii de atac, în sensul că orice cale de atac poate fi exercitată doar dacă este prevăzută de lege și în condițiile prevăzute de aceasta, cât și din principiul specialia generalibus derogant, adică o cale de atac specială are prevalență față de calea de atac ordinară, ceea ce face ca acea cale de atac ordinară să devină inadmisibilă pentru că partea va putea folosi doar calea de atac specială.
În temeiul prevederilor art. 296 Cod procedură civilă cât și al art. 282 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca inadmisibil apelul declarat de pârâții M. C. N. și C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 255 din_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o va menține.
În temeiul prevederilor art. 274 Cod procedură civilă va obliga apelanții M.
C. N. și C. LOCAL AL M. C. N., aflați în culpă procesuală față de respingerea apelului, să plătească intimatei SC G. SA suma de 4951,36 lei, cheltuieli de judecată în apel reprezentând onorariu avocat potrivit facturii și ordinului de plată de la fila 21-22.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil apelul declarat de pârâții M. C. N. și C. LOCAL AL M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 255 din_ a T. ului C., pronunțată în dosar nr._, pe care o menține.
Obligă pe numitul apelant să plătească intimatei SC G. SA suma de 4951,36 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare. Dată și pronunțată în ședința publică din_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | GREFIER | |||
I. -D. C. | M. | C. | V. A. | B. |
Red. I.D.C./Dact. RV 5 ex./_
Jud.fond: D. -I. Tașcă - Tribunalul Cluj
| ← Decizia civilă nr. 47/2013. Actiune in constatare | Decizia civilă nr. 220/2013. Actiune in constatare → |
|---|
